(italiano)

Etimologie

Din latină târzie planēta („mantie de călătorie” sau „de ploaie”).

Pronunție

  • AFI: /pjaˈneta/


Substantiv

pianeta f., pianete pl.

  1. (în Biserica Catolică; bis.) fel de casulă; (spec.) patrafir
    Nella liturgia cattolica, la pianeta oggi è stata sostituita dalla casula.

Vezi și

Variante

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planítis).

Substantiv

pianeta m., pianeti pl.

  1. (astron.) planetă
  2. (lit.; fig.) persoană care întotdeauna urmează pe altcineva într-o poziție de subordonare
  3. (lit.) stea, astru
  4. (lit.; fig.) stea, vedetă
  5. (lit.; fig.) destin, soartă, viitor
  6. (astrol.) planetă
  7. (fig.) lume, sferă
    Il pianeta dello sport.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe