proprietate
Etimologie
Din franceză propriété < latină proprietas, proprietatis.
Pronunție
- AFI: /pro.pri.e'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului proprietate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | proprietate | proprietăți |
Articulat | proprietatea | proprietățile |
Genitiv-Dativ | proprietății | proprietăților |
Vocativ | proprietate | proprietăților |
- stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut.
- trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire.
- calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată.
Cuvinte compuse
Traduceri
caracteristică
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- DEX online: „proprietate”