consfătui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a consfătui (third-person singular present consfătuiește, past participle consfătuit) 4th conjugation
- to deliberate
Conjugation
[edit] conjugation of consfătui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a consfătui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | consfătuind | ||||||
| past participle | consfătuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | consfătuiesc | consfătuiești | consfătuiește | consfătuim | consfătuiți | consfătuiesc | |
| imperfect | consfătuiam | consfătuiai | consfătuia | consfătuiam | consfătuiați | consfătuiau | |
| simple perfect | consfătuii | consfătuiși | consfătui | consfătuirăm | consfătuirăți | consfătuiră | |
| pluperfect | consfătuisem | consfătuiseși | consfătuise | consfătuiserăm | consfătuiserăți | consfătuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să consfătuiesc | să consfătuiești | să consfătuiască | să consfătuim | să consfătuiți | să consfătuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | consfătuiește | consfătuiți | |||||
| negative | nu consfătui | nu consfătuiți | |||||