piuar

Catalan

Etymology

From piu +‎ -ar.

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [piˈwa]
• IPA^(key): (Valencia) [piˈwaɾ]

Verb

piuar (first-person singular present piuo, first-person singular preterite piuí, past participle piuat)

1. to peep, to chirp

   Synonym: piular

Conjugation

    Conjugation of piuar (first conjugation)

infinitive			piuar
gerund			piuant
past participle				masculine		feminine
		singular		piuat		piuada
		plural		piuats		piuades
person		singular			plural
		first	second	third	first	second	third
indicative		jo	tu	ell/ella vostè	nosaltres nós	vosaltres vós	ells/elles vostès
	present	piuo	piues	piua	piuem	piueu	piuen
	imperfect	piuava	piuaves	piuava	piuàvem	piuàveu	piuaven
	future	piuaré	piuaràs	piuarà	piuarem	piuareu	piuaran
	preterite	piuí	piuares	piuà	piuàrem	piuàreu	piuaren
	conditional	piuaria	piuaries	piuaria	piuaríem	piuaríeu	piuarien
subjunctive		jo	tu	ell/ella vostè	nosaltres nós	vosaltres vós	ells/elles vostès
	present	piui	piuis	piui	piuem	piueu	piuin
	imperfect	piués	piuessis	piués	piuéssim	piuéssiu	piuessin
imperative		—	tu	vostè	nosaltres	vosaltres vós	vostès
	affirmative	—	piua	piui	piuem	piueu	piuin
	negative (no)	—	no piuis	no piui	no piuem	no piueu	no piuin

Further reading

• “piuar” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.

Romanian

Etymology

From piuă +‎ -ar.

Noun

piuar m (plural piuari)

1. grinder (person)

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	piuar	piuarul		piuari	piuarii
genitive-dative	piuar	piuarului		piuari	piuarilor
vocative	piuarule			piuarilor

References

• piuar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN