Politici de ocupare a forței de muncă

Descargar como docx, pdf o txt
Descargar como docx, pdf o txt
Está en la página 1de 8

Republica Bolivariană Venezuela

Universitatea Națională Experimentală „Simón Rodríguez”.


Curs: Politici de dezvoltare economică, socială și politica de ocupare

Politici de angajare

Facilitator: Participant:

Maturín, iulie 2021.

Index
Introducere........................................................................................................................................3
Politici de ocupare a forței de muncă și factori de volum..................................................................4
Politici de angajare și planificare a muncii..........................................................................................4
Rolul statului în forța de muncă.........................................................................................................6
Concluzie............................................................................................................................................8
Literatură.......................................................................................................................................9

Introducere
Politici de ocupare a forței de muncă și factori de volum

Politici de angajare și planificare a muncii


Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care răspunde nevoilor
prezentului fără a pune în pericol nevoile generațiilor viitoare. Ea
necesită integrarea celor trei piloni ai dezvoltării: creșterea
economică, progresul social și standardele de mediu. Crearea de
oportunități de angajare este un element central al pilonului social
al dezvoltării durabile și necesită o politică integrată de ocupare a
forței de muncă. Ocuparea forței de muncă este atât un obiectiv,
cât și o consecință a dezvoltării socioeconomice. Este, de asemenea,
esențială în scopul stabilității politice și sociale. Astăzi este o
problemă politică, socială și economică fundamentală în toate
țările și cea mai importantă pentru oameni, tineri sau bătrâni.
Crearea de locuri de muncă este, de asemenea, esențială pentru
reducerea sărăciei.
O rată ridicată și persistentă a șomajului este un element important
în instabilitatea socială și politică, precum și impactul psihologic
asupra oamenilor.
În ceea ce privește accesul la muncă, putem spune că
informalitatea ocupațională inhibă individul de la garanțiile minime
de securitate socială și de protecție a muncii care îi permit să-și
acopere nevoile de bază și să se proiecteze în societatea în care
interacționează. Prin urmare, locurile de muncă generate în
economia informală nu ar îndeplini cerințele minime pentru a fi
considerate locuri de muncă decente. În această ordine, din orice
perspectivă se presupune că se analizează fenomenul informalității
ocupaționale, este un fapt că acesta afectează în mai multe moduri
construcția cetățeniei subiecților care lucrează în activități
nereglementate, în condițiile în care subminează extinderea
universalității lor. drepturile sociale, făcând imposibil ca lucrătorii
informali să dobândească bunuri productive și mecanisme de
putere cu care să se poată dezvolta cu demnitate în societate.
Pentru a înțelege modul în care individul, observându-și dreptul de
a avea un loc de muncă decent, care să ofere protecție socială și
stabilitate în muncă, își vede limitate drepturile sociale, trebuie să
localizăm spațiul care dă naștere unor astfel de taxe, orașul,
teritoriul bărbaților și femeilor. „liber și egal”, în care trebuie
îndeplinite cel puțin două condiții pentru ca subiectul să fie tratat ca
cetățean al statului căruia îi aparține: prima este egalitatea
politico-juridică legată de statutul individului, care conferă el o
poziție în societate. Iar a doua, dezvoltarea și respectarea în
practică a acestui cadru de reglementare care face posibilă
exercitarea libertăților legate de drepturile cetățenilor: alegerea
locului de muncă și a locuinței, accesul la educație și servicii de bază
etc.

Rolul statului în forța de muncă


 Angajarea este principalul mijloc de distribuire a venitului sau
a beneficiilor dezvoltării, ceea ce face ca munca să fie cea mai
importantă resursă economică.
 Procesele de dezvoltare ale majorității țărilor nu reușesc să
absoarbă toate resursele umane disponibile și generează
astfel fenomenul șomajului care a devenit principala problemă
pentru venezueleni.
 În Venezuela, faptul decisiv de a lua în considerare criteriul pe
termen lung al pieței muncii a fost dat de reintegrarea țării în
sistemul de relații economice internaționale, cauzată la rândul
său de exploatarea și exportul de hidrocarburi în anii '90.
Această activitate economică reduce treptat și ireversibil
producția tradițională a muncii țărănești și artizanale
venezuelene și funcționează ca agent catalizator al dezvoltării
capitaliste.
 Creșterea sărăciei în Venezuela este strâns legată de condițiile
pieței muncii, deoarece cererea scăzută de locuri de muncă
productive (formale) a făcut ca o mare parte a populației să
rămână șomeră sau subocupată în activități de subzistență
tipice sectorului informal din Venezuela.
 În Venezuela, spre deosebire de alte țări, încorporarea forței
de muncă feminine s-a produs într-o perioadă de recesiune
economică, determinată tocmai de scăderea venitului familiei
acestora.
 Sectorul informal este foarte ridicat în Venezuela și, deși sunt
făcute încercări de a disimila presiunile puternice ale creșterii
șomajului și ale sectorului informal, au fost cauzate multe
daune sociale.
 Există măsuri de menținere a șomajului sub control, precum:
relaxarea reglementărilor care împiedică generarea de noi
locuri de muncă; adoptarea de reforme pentru stabilizarea
macroeconomică cu protejarea resurselor destinate politicilor
sociale; și resurse publice directe pentru crearea de locuri de
muncă.
 În Venezuela rata șomajului este în continuă creștere,
deoarece statul are o limită în capacitatea sa de a absorbi
forța de muncă, deoarece implică o cheltuială foarte greu de
susținut financiar. Statul trebuie să devină un mare generator
de încredere, care să aducă cu el un climat de stabilitate și
mai puțină incertitudine pentru creșterea investițiilor
naționale și străine, astfel încât la rândul său să fie generate
locuri de muncă.
În ultimele guverne, s-a prioritizat autogenerarea de locuri de
muncă, dar nu ocuparea productivă sau politicile de angajare
salariată. Aceasta la rândul său este aliniată cu o politică
economică care vizează naționalizarea, aprofundarea modelului
economic susținut de veniturile din petrol și limitarea inițiativelor
private. Această orientare politică este încadrată în cel de-al treilea
tip de măsuri „care vizează facilitarea inserției ofertei de muncă” și,
în unele cazuri, formarea.

Concluzie
Literatură

https://www.clubensayos.com/Temas-Variados/POLITICAS-DE-
EMPLEO-Y-LA-PLANIFICACION-DE-TRABAJO/1946969.html
http://roldelestadoenlamanodeobra.blogspot.com/

También podría gustarte