Universitas Geographica

Anul I, nr.1, 2010

EVOLUŢIA ZONELOR REZIDENŢIALE DIN CADRUL

CARTIERULUI BALTA ALBĂ-TITAN, BUCUREŞTI

Robert Cristian STOICULESCU

L’ÉVOLUTION DE LA ZONE RÉSIDENTIELLE QUI FAIT PART DU

BALTA ALBA-TITAN, BUCUREŞTI. Le but principal de cette recherche est
l’identification de l’évolution des phénomènes de l’espace résidentiel qui se
trouve à l’intérieur de l’ensemble résidentiel Balta Alba. Le quartier Balta Alba
est l’un des plus grands monolithes de Bucarest, au niveau de la distribution des
structures locatives. Les éléments antécédents ruraux qui apparaissent de temps
en temps à l’intérieur de ce système urbain monolithe, avec un caractère rigide,
et aussi l’apparition des nouvelles formes d’habitat à l’aide des parcelles, tous
soulignent l’effet du mosaïque résidentiel, qui est marqué par l’élément
principal locatif : le bloc. L’étude évolutive de cette zone urbaine relève
l’existence d’une spécificité au niveau du système urbain en Bucarest, par
l’encadrement des quartiers construits à la place des immeubles ruraux qui ont
été démoli successivement, mais aussi par la disposition des terrains libres, en
gardant seulement la trame majeure des rues. Les espaces amples et les
rétrocessions d'un territoire donnent la capacité de régénération urbaine par
l’apparition des nouvelles zones résidentielles.

Cuvinte cheie: zonă rezidenţială, habitat urban, mozaic rezidenţial, tip de

locuinţă, cartierul Balta Albă-Titan, Bucureşti, România

Introducere

Cercetarea de faţă se bazează pe încercarea de a determina elementele

caracteristice ale evoluţiei structurilor şi tipologiei la nivelul ţesutului urban a cărui
principală sursă de analiză a fost cartierul Balta Albă-Titan. Analiza se va axa pe
evidenţierea evoluţiei spaţial - rezidenţiale atât înainte de realizarea marelui ansamblu
de locuinţe cât şi după finalizarea acestuia, reliefând principalele etape ce au marcat
configurarea actuală a acestui cartier.
Cartierul Balta Albă-Titan, aşezat în partea de est a Capitalei, după inelul
cinci al oraşului, este cea mai mare concentrare umană din Bucureşti. În ceea ce
priveşte situarea în raport cu zonele funcţionale interne urbane, ansamblul Balta Albă-
Titan are o poziţie periferică.
Marele habitat urban Balta Albă-Titan ca de altfel toate celelalte structuri

89
 Robert Cristian STOICULESCU - Evoluţia zonelor rezidenţiale din cadrul cartierului...

urbane similare cunoaşte o sursă de specificitate (Ianoş 2004) între care se detaşează:
ţesutul urban cu peste 2500 locuinţe, suprafaţă compact construită, locuinţe construite
şi închiriate de stat, locuinţe cu multe niveluri.
Apariţia acestor mari areale urbane stau sub premisele conceptelor ideologice
promovate de sistemul comunist ce priveau oraşul ca o structură omogenă,
reprezentată de două elemente, industria şi locuinţele plurifamiliare tip bloc. Această
viziune utopică a oraşului socialist era privită ca o alternativă viabilă la oraşul
capitalist şi singura în care oraşul va glorifica colectivismul vieţii sociale, fără nici o
segregare socială. Politica industrializării rapide a marilor oraşe a fost elementul
principal ce a generat apariţia marilor habitate urbane, creându-se necesitatea de
localizare a clasei muncitoare în areale rezidenţiale ample şi omogene aflate în
vecinătatea zonelor industriale pe care le deservea.
Se remarcă trei tipuri genetice majore de mari habitate urbane (Ianoş 2004) ce
ţin seama de natura spaţiului construit: mari habitate realizate în spaţiile urbane
create prin demolări, cum este cazul cartierului Militari; terenuri aflate la periferia
oraşelor, dar strâns legate de acestea, un exemplu în acest caz este cartierul Drumul
Taberei şi areale ce se identifică cu oraşul. Încadrarea cartierului Balta Albă-Titan în
unul din tipurile genetice de habitat trebuie să ţină seamă de elementele de
specificitate ale evoluţiei spaţiale ale acestui teritoriu.
Analiza specificităţii tipologiei evoluţiei acestui areal în raport cu spaţiul
bucureştean relevă elemente de specificitate ce sunt date în mare măsură de
configuraţia anterioară a spaţiului urban, rezidenţial, ce au influenţat şi încă îşi lasă
amprenta în configuraţia actuală a habitatului urban. Astfel spaţiul analizat se
evidenţiază printr-un tip de geneză ce se află la contactul primelor două tipuri
genetice amintite mai sus, anume existenţa unui areal construit înainte de 1950 bine
reliefat cu o tipologie vădit rurală, ce a fost demolat în mare parte, dar şi existenţa
unui teren liber aflat în relaţii strânse cu spaţiul învecinat. Marele ansamblu
rezidenţial ce a fost realizat după anul 1960 păstrează elementele majore ale tramei
stradale preexistente, dar nu se identifică şi cu arterele secundare, aşa cum se poate
observa în cazul cartierului Militari.

Structura spaţiului rezidenţial înainte de anul 1950

Primele elemente construite pe teritoriul actual al cartierului au reprezentat

vetrele satelor Dudeşti (atestat documentar la 29 aprilie 1577) şi al satului Cioplea
(atestat documentar la 2 iunie 1707). Ulterior atracţia spre oraş a dus la formarea la
contactul dintre vatra oraşului şi spaţiul suburban a noilor mahalale-sat Izvorul Nou şi
Balta-Albă. Satul Izvorul Nou s-a conturat în jurul bisericii omonime, începând cu
anul 1850, mahalaua numărând la acea vreme aproximativ 60 de case şi anexe.
Existenţa arealelor radiare ce delimitează acest spaţiu, Drumul Vergului ce se
îndrepta spre Silistra şi Calea Dudeşti ce îndeplinea o funcţie regională au constituit

90
 Universitas Geographica, 1, 2010

alături de „barierele” amplasate pe acestea elemente de favorabilitate în comasarea

populaţiei în lungul acestora.
La contactul dintre arterele radiare (Calea Vergului şi Calea Dudeşti) cu
artera circulară Mihai Bravu, se poate observa crearea a două nuclee ce au fost
generate de înfiinţarea „barierelor”, fapt ce a permis dezvoltarea unor poli de
concentrare a altor activităţii decât cele agricole, conferind zonei un nou statut.
Amplasarea unor unităţi economice cum sunt cele industriale de tipul
fabricilor de cărămidă Titan şi Vergului, iar mai apoi Uzinele Malaxa a generat
dezvoltarea în jurul acestora areale rezidenţiale de tipul celor rurale cum ar fi satul
Balta-Albă. Astfel spaţiul industrial a modelat, dar a şi limitat dezvoltarea arealelor
rezidenţiale (Fig. 1).

0 0,5 km

Fig. 1 - Evoluţia teritorială a cartierului Balta Albă-Titan în perioada 1850-1960

Satul Balta-Albă conturat în lungul Şos. Vergului, astăzi B-dul Basarabia,

reprezenta tipologia habitatului de periferie bucureşteană din perioada interbelică,
compus din peste 500 de locuinţe populare la nivelul anului 1941, dispuse în parcele
cu mărimi cuprinse între 150-300 m2 (Manoliu 1941), acestea fiind intercalate de
fostele excavaţii ce au devenit focare de infecţie, imprimând o imagine negativă
asupra acestei zone periferice a Bucureştiului.
Opus ca percepţie şi ca tip de ţesut urban, tot pe teritoriul actual al cartierului
Balta-Albă, se afla, şi încă mai există parţial, Parcul rezidenţial Mihai-Bravu, localizat

91
 Robert Cristian STOICULESCU - Evoluţia zonelor rezidenţiale din cadrul cartierului...

între B-dul Basarabia şi B-dul Mihai Bravu. Proiectul început de Soc. Comunale de
Locuinţe Ieftine în anul 1918 este definitivat în regim propriu după 1938, iar în primă
etapă sunt proiectate locuinţe sociale pe principiul oraşului-grădină.
Analiza evolutivă a spaţiilor rezidenţiale din acest cartier, la nivelul perioadei
dinainte de 1950, a relevat existenţa mai multor tipuri de habitate rezidenţiale, ce au o
tipologie a locuinţelor proprie, determinate de procesul de formare. Aceste structuri
rezidenţiale sunt reprezentate de: zone de locuinţe cu parcelare tradiţională de factură
spontană, naturală (satele: Izvorul Nou, Dudeşti, Cioplea şi parţial Balta-Albă); zone
de locuinţe de tipul parcelărilor cu o evoluţie planificată, cum este cazul Parcului
rezidenţial Mihai Bravu; zonele de locuinţe populare generate şi modelate de un pol
economic suburban (satul Balta-Albă în raport cu Uzinele Malaxa, Întreprinderea
Optică Română şi Fabricile de cărămidă Titan şi Flachs).

Structura zonelor rezidenţiale între 1950-1989

Bucureştiul după cel de-al doilea război mondial intră într-o etapă de
schimbare rapidă guvernată de politica „prin noi înşine” (Suditu B., 2006) ce imprimă
noua dinamică în modul de organizare, proiectare şi aplicare a noilor viziuni
urbanistice.
Se conturează ideea unui nou oraş, dorindu-se o ruptură faţă de cel vechi, dar
şi mai mult o renegare a sa, deşi în prima fază noul oraş sub aspect funcţional
operează cu elementele celui tradiţional. Se renunţă la planificarea anterioară
tradiţională de tipul parcelelor de locuinţe unifamiliale în favoarea unei politici
globaliste de planificare şi sistematizare a spaţiului urban. Eliminarea diferenţelor
dintre periferie şi centrul oraşului cât şi trecerea de la locuinţele unifamiliale la cele
plurifamiliare ce sunt plasate sub semnul maximei eficienţe economice, generându-se
o uniformizare spaţială cât şi o standardizare a proiectării de locuinţe, sunt noile
deziderate ale politici urbane împrumutate din vest.
Apar modificări atât în cadrul peisajului urban cât şi în organizarea socială
colectivă (modificări la nivelul comunităţilor urbane). Este redus aportul
comunităţilor la organizarea şi planificarea spaţiului urban, excluzându-se amprenta
comunităţii asupra spaţiului rezidenţial în care urmează să locuiască.
În prima etapă preocuparea statului în grija căruia se află acum proiectarea şi
gestionarea spaţiilor locative, erau îndreptate atât către locuinţele individuale cât şi
către ansamblurile de locuinţe colective de înălţime mică, acestea reprezentând o
continuitate a tipurilor de locuinţă.
Astfel de elemente de tranziţie de la tipul tradiţional de locuinţe spre cel
colectiv de tip bloc se poate observa şi în cazul cartierului Balta Albă-Titan, ca de
exemplu Parcelarea Muncii şi Colonia muncitorească Mihai Bravu-Baba Novac.
Parcelarea Muncii este situată în zona Pieţii Hurmuzachi şi este formată din
două compartimente construite între anii 1953-1955; acestea au fost realizate

92
 Universitas Geographica, 1, 2010

printr-un program social adaptat persoanelor defavorizate din cadrul noii clase
muncitoare. Locuinţele unifamiliale formate din apartamente cu una şi două camere
sunt grupate prin asociere pe orizontală pe două (înşiruite) sau trei laturi (tip covor).
Colonia muncitorească Mihai Bravu-Baba Novac face trecerea de la
planificarea ţesutului urban tradiţional la ansamblurile rezidenţiale ample. Realizat în
perioada 1954-1956 de către arhitectul Tiberiu Niga, ansamblul este format din mici
blocuri de P+1 şi P+2 grupate înşiruit sau cuplate în cinci tipuri de blocuri. Stilul
arhitectural ce aparţine unui spirit deopotrivă modern şi totodată arhaizant, pentru că
arhaicul este redescoperit ca o posibilă undă a modernismului sunt atribute ce
plasează şi astăzi acest ansamblu în rândul abordărilor excepţionale realizate în
perioada planificării socialiste.
Treptat spaţiul rezidenţial se modifică urmărind tendinţele insuflate de
politicile urbane şi de sistematizare provenite de la răsărit. Aceste tendinţe ale
realismului socialist sunt reprezentate, în plan urbanistic şi arhitectural, de cvartal, un
fel de insulă urbană în care locuinţele colective mici şi mijlocii sunt organizate în
jurul unui sistem de curţi interioare asemănătoare în multe privinţe cu Hoff-urile
vieneze sau pariziene (Zahariade 2003) şi de aliniamentele stradale care sunt
recomandate pentru construcţia locuinţelor urbane. Din această categorie face parte şi
cvartalul Muncii amplasat pe B-dul Basarabia. Ansamblul realizat în perioada 1954-
1958, cuprinde 296 apartamente situate în 11 blocuri grupate în forma unui front
continuu, având între P+3 şi P+6 niveluri. Deşi locuinţele sunt individuale, utilizate
de clasa socială cu venituri moderate, cvartalul nu reprezintă o ruptură faţă de formele
şi materialele urbane tradiţionale, scara lor redusă, arhitectura lor (cu o ornamentare
moderată), execuţia lor atentă (materialele folosite nu sunt cele mai ieftine) face ca
aceste locuinţe să fie şi astăzi apreciate, în ciuda suprafeţelor reduse ale
apartamentelor.
Odată cu schimbarea viziunii asupra spaţiului urban şi a locuinţei ce avea loc
la Moscova în anul 1958, clasa politică şi apoi arhitecţii vibrează cu noile viziuni
khrushchev-iste (Zahariade 2003).
Critica adusă abordării staliniste, ce devenea din ce în ce mai vehementă, dar
şi motivarea aspectelor economice ale deficitului de locuinţe existent a dus la
aplicarea noilor viziuni arhitecturale ce nu puneau accent decât pe eficientizarea
noilor tehnici de construcţie, de industrializarea construcţiei şi de prefabricare.
Aceasta este perioada de naştere a marilor ansambluri rezidenţiale generate
de un amplu proces de industrializare, cât şi de creşterea artificială a polilor de
atracţie prin migrarea din spaţiul rural a populaţiei. Această creştere este generată de
dorinţa clasei politice de a urma modelul sovietic. Toate acestea se exprimă printr-o
mărire a numărului de locuitori şi o creştere a fondului locativ, care intrase într-o
criză în perioada anilor `60-`70.
De aici înainte se va pune accent pe clădirea de apartamente tipizată ce era
convenabilă pentru noua retorică politică a egalităţii între oamenii, care au un stil de

93
 Robert Cristian STOICULESCU - Evoluţia zonelor rezidenţiale din cadrul cartierului...

viaţă standardizat. Clasa politică este promotoarea modului restricţionist al

planificării locuinţelor având înţelegerea ideologică de bază a “economiei şi
eficienţei”.
Încă o dată „iluminarea teoretică” vine de la Moscova şi are la bază „teoria
vecinătăţii” a lui Clarence Perry ce este transformată în „teoria ştiinţifică a
microraionului”. Microraionul este baza ansamblului complex urban, o nouă unitate
structurală urbană (Derer 1985).
Urbaniştii au împărţit oraşul în structuri complexe ierarhizate (sectoare-
cartiere-microraioane-grupe de locuit) care au impus repartiţia datoriilor socio-
culturale cu precădere după criterii geometrice, (Derer P., 1985) minimalizând
ponderea aspectelor sociale.
Terenul naţionalizat a reprezentat un avantaj ce a dus la desfăşurarea unui
peisaj urban amplu, caracteristică mai rar întâlnită în alte ţări occidentale, în care
proprietatea privată asupra teritoriului constituia o constrângere.
În perioada anilor ‘60 a început procesul de realizare a marelui ansamblu
rezidenţial Balta Albă-Titan. Acesta a fost proiectat iniţial cu şase cartiere ce aveau o
suprafaţă cuprinsă între 80-150 ha şi 12 microraioane, fiecare cu 20-40 ha, suprafaţa
totală a cartierului fiind de aproximativ 590 ha. Acest ansamblu era prevăzut cu dotări
tehnico-edilitare şi de servicii distribuite geometric în spaţiu, având un centru
polarizator reprezentat de aşa numitul centru orăşenesc, în cazul de faţă acesta s-a
realizat parţial, fiind reprezentat de magazinul „Titan”.
Proiectul s-a desfăşurat sub conducerea arhitecţilor N. Kepes, N. Porumbescu
şi S. Bercovici. În perioada 1960-1964 a fost realizată o bună parte din unităţile
locative şi microraioanele proiectate. Dintre acestea pot fi amintite: ansamblul Balta-
Albă – Institutul de Inframicrobiologie, Ansamblul Balta-Albă-centru şi Ansamblul
Balta-Albă Est. Toate aceste ansambluri se află în partea de nord a cartierului, între
B-dul Basarabia şi str. Baba-Novac, str. C. Brâncuşi. O caracteristică a distribuţiei în
cadrul ţesutului urban din această parte a habitatului, a locuinţelor plurifamiliare o
reprezintă dispunerea blocurilor perpendicular pe arterele principale de acces, cât şi
grupate în funcţie de nivelurile clădirilor.
Marele habitat urban s-a realizat prin demolarea parţială a zonelor
rezidenţiale existente, dar şi prin ocuparea terenurilor libere aflate în jurul celor
construite. Procesul de implementare a noului ţesut urban a fost unul de lungă durată,
derulat pe mai multe etape, demolările realizându-se treptat în funcţie de intervenţiile
ulterioare de îndesire. Naţionalizarea, care a fost un proces nelipsit în partea centrală a
oraşului, în cazul zonelor rezidenţiale aflate la periferie, a avut un alt caracter, aceasta
nereprezentând un interes imediat, fiind exclusă din acest proces. Din contră, acest
spaţiu a fost ocrotit fiind la un moment dat agreat de administraţia locală, cât şi de
puterea centrală. Această excepţie se datorează şi identificării acestor zone cu marile
mase muncitoare, ce au căpătat o atenţie deosebită din partea statului după anul 1947.
Astfel aceste areale s-au dezvoltat prin resursele proprii, reprezentând proprietatea

94
 Universitas Geographica, 1, 2010

privată în raport cu regimul comunist de stat.

Perioada anilor `70 aduce schimbări în organizarea zonelor rezidenţiale. Se
implementează ideea unei mai mari utilizări economice a teritoriului prin creşterea
densităţii construcţiilor. Ansamblul rezidenţal suferă îndesiri sucesive de locuinţe în
detrimentul spaţiilor rezervate pentru echipamentul urban încă nerealizat. La nivelul
cartierului analizat aceste îndesiri se pot observa în cazul zonelor rezidenţiale
realizate până la acel moment (mai ales la vest de B-dul N. Grigorescu). Proiectul
iniţial al acestui ansamblu a fost schimbat pentru a satisface noile cerinţe locative,
astfel mare parte din programul realizat pentru zona aflată la est de B-dul N.
Grigorescu a fost modificat, sporind densitatea clădirilor, dar şi uniformizând tipurile
de blocuri. Noile deziderate sunt aplicate prin ideea autohtonă a incintelor de locuinţe,
rezultând un spaţiu urban mai deprimant şi monoton decât microraionul.
În anul 1974 în cadrul acestui ansamblu erau realizate 55.000 de apartamente
pentru ca în anul anul 1983 numărul de apartamente realizate în ansamblul Balta Albă
-Titan să ajungă la 90.000. Această suplimentare a numărului de apartamente nu a
inclus şi o creştere a calităţii spaţiului rezidenţial sau al confortului oferit de acesta.

Schimbări apărute după 1990 în cadrul structurii rezidenţiale

Cele mai multe schimbări în aspectul general al acestui spaţiu s-au produs în
perioada anilor 1950-1989, când spaţiul periferic al cartierului de până atunci, prin
realizarea de multiple ansambluri de locuinţe colective şi-a schimbat structura
ţesutului urban cât şi structura socială.
Schimbările majore în cadrul cartierului au avut loc la nivelul locuinţelor
unifamiliale, după 1990, când societatea concurentă împinge valorile pieţii imobiliare,
determinând noi raporturi de forţă în cadrul grupurilor sociale urbane, producând
modificări esenţiale în pattern-ul urban deja existent. Apar dezechilibre la nivelul
habitatului, inegalităţile sunt mai evidente în cadrul aceleiaşi vecinătăţi. Aceste
modificări impuse de valorile pieţei nu se referă numai la modul de remodelare al
spaţiului urban, dar creează şi o remodelare a comunităţilor ce duce la modificări în
comportamentul general.
Modificările în cadrul spaţiului urban sunt vizibile în perimetre restrânse
formate din locuinţe individuale rămase dinainte de 1950. În aceste zone şi nu numai,
au apărut noi imobile ce contrastează prin opulenţă (uneori şi prin kitsch) micile
locuinţe din fostul cartier interbelic. Datorită parcelărilor înguste, noi veniţii au
încercat să achiziţioneze două parcele alăturate, ori au folosit la maximum terenul.
Modificări mai apar şi în cadrul caselor tip din zona Pieţei Endoxiu Hurmuzachi
(fostă Muncii). Micile case au fost modificate sau chiar demolate, iar ca urmare
ansamblul a suferit dezechilibre. Apar vile cu unul sau două etaje ce sufocă micile
case. Lipsit de intervenţia locatarilor nu a rămas nici apreciatul ansamblu Mihai
Bravu-Baba Novac, ce a suferit în ultima perioadă de timp dezechilibre majore la

95
 Robert Cristian STOICULESCU - Evoluţia zonelor rezidenţiale din cadrul cartierului...

nivelul structurii locative, arhitecturale şi a spaţiilor comune. Apartamentele celor de

la parter sunt „îmbunătăţite” prin extinderea lor în spaţiul verde din dreptul lor, iar
spaţiul rămas neocupat este imediat îngrădit şi confiscat fără a ţine seama nici de
aspectul creat, nici de lege.
Existenţa unor spaţii verzi sau a unor terenuri fără o destinaţie precizată, a
atras atenţia investitorilor imobiliari ce au profitat atât de pe urma retrocedărilor, cât
şi a degradării zonelor industriale din preajmă.
În primă etapă s-au realizat parcelări de 200-300 m2. pe spaţii verzi cum sunt
cele aflate la sud de strada Postăvarului, cele realizate pe locul livezii de nuci,
locuinţele din dreptul parcului „Prisaca Doamnei” şi cele de lângă parcul I.O.R..
Acestea sunt locuinţe tip vilă cu P+1, P+2 niveluri care în unele cazuri sufocă ţesutul
urban existent, generând segregări rezidenţiale la nivelul subsistemului urban din
această parte a oraşului (Fig. 2).

0 0,5 km

Fig. 2 - Apariţii rezidenţiale şi intervenţiile produse după anul 2000 la nivelul celor
existente (Balta Albă-Titan)

96