urmă
Főnév
urmă nn (többes szám urme)
- nyom
- nici urmă
- se híre, se hamva; nyoma sincs
- pe urmele cuiva
- valakinek a nyomában
- vég
- (cel) de pe urmă
- végső, utolsó
- din urmă
- a. hátulról, b. utóbbi, megelőző
- în urmă
- a. hátul b. mögött c. ezelőtt, azelőtt
- átv is a rămâne în urmă
- hátramarad, lemarad;
- am lăsat în urmă satul
- magunk mögött hagytuk a falut;
- cu câteva zile în urmă
- néhány nappal ezelőtt;
- pe urmă
- később;
- în urma cuiva (v a ceva)
- a. után, b. mögött, c. következtében;
- în cele din urmă
- végtére, utóvégre
- la urma urmelor
- végeredményben, végül is