Fotbal la Jocurile Olimpice

(Redirecționat de la Fotbalul la Jocurile Olimpice)
Fotbal la Jocurile Olimpice
Prima apariție la JO : Franța Paris 1900
Nr. prezențe la JO  : 27 în 2020
Fotbal după olimpiadă
1900190419081912192019241928193219361948195219561960196419681972197619801984198819921996200020042008201220162020

Fotbalul face parte din programul Jocurilor Olimpice de vară de la ediția secundă, în anul 1900, și a lipsit o singură dată, la ediția din 1932. A fost inițial o competiție destinată doar băieților, din 1996 însă fiind adăugat și turneul dedicat fotbalului feminin.

Conform unor surse, la prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, organizată în 1896, a avut loc și un turneu de fotbal, sport aflat încă în stagii incipiente, o echipă a orașului Atena fiind învinsă de una din orașul Smyrna (Izmir). Apoi, reprezentanta Imperiului Otoman a trecut cu 15-0 de o echipă din Danemarca.[1] Nu au existat însă dovezi clare ale acestor evenimente, iar competiția nu a fost oficială.

Abia în 1900 fotbalul a intrat oficial în programul Jocurilor Olimpice, dar la edițiile din 1900 și 1904 în concurs au fost înscrise echipe de club, și nu naționale, și deși Comitetul Internațional Olimpic consideră oficiale aceste competiții, ele nu sunt recunoscute de FIFA.

Primul turneu considerat oficial de toate părțile este cel de la Londra - 1908, la care au participat șase echipe. Numărul acestora a crescut la 11 la ediția din 1912. Competițiile au fost dezechilibrate, fiind marcate multe goluri, iar cele două ediții au adus recorduri valabile pentru 90 de ani privind golgheterul turneelor. Sophus Nielsen în 1908 și Gottfried Fuchs în 1912 au marcat fiecare câte zece goluri.

Amploarea globală pe care fotbalul a luat-o a dus în 1930 la organizarea primei ediții a Campionatului Mondial, însă sportul a fost exclus din programul Jocurilor Olimpice din 1932, de la Los Angeles, mai ales din cauza popularității scăzute în Statele Unite ale Americii. A revenit la ediția următoare, Berlin - 1936, la cererea organizatorilor.

Deoarece la Jocurile Olimpice nu aveau drept de participare fotbaliștii profesioniști, iar țările dezvoltate trecuseră la profesionism, turneul olimpic a fost dominat mai multe zeci de ani de echipele din Europa de Est, în care fotbalul era încă la nivel de amatori. Astfel, între 1948 și 1980, 23 din 27 de medalii acordate au revenit țărilor din estul Europei, doar Suedia (aur în 1948 și bronz în 1952), Danemarca (argint în 1960) și Japonia (bronz în 1968) întrerupând această dominație.

Din dorința unei schimbări, CIO a permis din 1984 prezența jucătorilor profesioniști, dar FIFA a intervenit pentru a nu face din Olimpiadă un concurent pentru Campionatul Mondial și a modificat această regulă, astfel că doar țările din Africa, Asia, Oceania și America de Nord și Centrală puteau alinia cea mai bună echipă. În schimb, țările din Europa și America de Sud aveau dreptul de a trimite jucători care nu evoluaseră la Campionatul Mondial. Astfel, majoritatea țărilor a trimis echipe de tineret la Olimpiadă. Din 1992, regulamentul a fost din nou schimbat, fiind instalată o limită maximă de vârstă de 23 de ani.

Stadioane

modificare

Din cauza numărului mare de stadioane necesare pentru organizarea unui turneu olimpic de fotbal, CIO a permis utilizarea unor stadioane aflate în alte orașe decât gazda Jocurilor Olimpice. Aceste stadioane au fost chiar și la peste 3.000 de kilometri de orașul gazdă, precum cazul Olimpiadei din 1984, de la Los Angeles, când unele meciuri au avut loc pe coasta de est a Statelor Unite.

Turneul masculin

modificare

Ca și la Campionatul Mondial, calificările pentru competiția olimpică au loc pe fiecare continent în parte. Confederațiile continentale organizează turnee speciale de calificare Under-23, mai puțin Europa, unde echipele calificate sunt decise dintre finalistele turneului continental Under-21. Pentru Jocurile Olimpice din 2008, locurile au alocate astfel:

Turneul feminin

modificare

Turneul feminin olimpic de fotbal are loc între echipe naționale fără limită de vârstă pentru jucătoare. Echipele sunt alese în funcție de evoluția la ediția precedentă a Campionatului Mondial de fotbal feminin, cu un loc rezervat echipe gazdă.

Pentru Jocurile Olimpice din 2008, locurile au alocate astfel:

Medalii acordate

modificare

Turneul masculin

modificare
Anul Gazda Finala Meciul pentru locul trei
Aur Scor Argint Bronz Scor Locul 4
1900
Detalii
  Paris  
Upton Park
[2]  
USFSA XI
 
Université de Bruxelles
[2] doar trei echipe au participat
1904
Detalii
  St. Louis  
Galt
[3]  
Christian Brothers College
 
St. Rose Parish
[3] doar trei echipe au participat
1908
Detalii
  Londra  
Marea Britanie
2 – 0  
Danemarca
 
Țările de Jos
2 – 0  
Suedia
1912
Detalii
  Stockholm  
Marea Britanie
4 – 2  
Danemarca
 
Țările de Jos
9 – 0  
Finlanda
1920
Detalii
  Antwerp  
Belgia
[4]  
Spania
 
Țările de Jos
[4]  
Franța
1924
Detalii
  Paris  
Uruguay
3 – 0  
Elveția
 
Suedia
1 – 1
d.p.
 
Țările de Jos
Rejucare: 3 – 1
1928
Detalii
  Amsterdam  
Uruguay
1 – 1
d.p.
 
Argentina
 
Italia
11 – 3  
Egipt
Rejucare: 2 – 1
1932   Los Angeles Nu s-a desfășurat turneul de fotbal
1936
Detalii
  Berlin  
Italia
2 – 1
d.p.
 
Austria
 
Norvegia
3 – 2  
Polonia
1948
Detalii
  Londra  
Suedia
3 – 1  
Iugoslavia
 
Danemarca
5 – 3  
Marea Britanie
1952
Detalii
  Helsinki  
Ungaria
2 – 0  
Iugoslavia
 
Suedia
2 – 0  
Germania de Vest
1956
Detalii
  Melbourne  
URSS
1 – 0  
Iugoslavia
 
Bulgaria
3 – 0  
India
1960
Detalii
  Roma  
Iugoslavia
3 – 1  
Danemarca
 
Ungaria
2 – 1  
Italia
1964
Detalii
  Tokio  
Ungaria
2 – 1  
Cehoslovacia
 
Germania de Est
3 – 1  
Emiratele Arabe Unite
1968
Detalii
  Ciudad de Mexico  
Ungaria
4 – 1  
Bulgaria
 
Japonia
2 – 0  
Mexic
1972
Detalii
  München  
Polonia
2 – 1  
Ungaria
 
URSS
2 – 2[5]
d.p.
 
Germania de Est
1976
Detalii
  Montreal  
Germania de Est
3 – 1  
Polonia
 
URSS
2 – 0  
Brazilia
1980
Detalii
  Moscova  
Cehoslovacia
1 – 0  
Germania de Est
 
URSS
2 – 0  
Iugoslavia
1984
Detalii
  Los Angeles  
Franța
2 – 0  
Brazilia
 
Iugoslavia
2 – 1  
Italia
1988
Detalii
  Seul  
URSS
2 – 1
d.p.
 
Brazilia
 
Germania de Vest
3 – 0  
Italia
1992
Detalii
  Barcelona  
Spania
3 – 2  
Polonia
 
Ghana
1 – 0  
Australia
1996
Detalii
  Atlanta  
Nigeria
3 – 2  
Argentina
 
Brazilia
5 – 0  
Portugalia
2000
Detalii
  Sydney  
Camerun
2 – 2
golul de aur
 
Spania
 
Chile
2 – 0  
Statele Unite
5 – 3 la lovituri de departajare
2004
Detalii
  Atena  
Argentina
1 – 0  
Paraguay
 
Italia
1 – 0  
Irak
2008
Detalii
  Beijing  
Argentina
1 – 0  
Nigeria
 
Brazilia
3 – 0  
Belgia
2012
Detalii
  Londra  
Mexic
2 – 1  
Brazilia
 
Coreea de Sud
2 – 0  
Japonia
2016
Detalii
  Rio de Janeiro  
Brazilia
1 – 1
golul de aur
 
Germania
 
Nigeria
3 – 2  
Honduras
5 – 4 la lovituri de departajare
2020
Detalii
  Tokyo  
Brazilia
2 – 1
d.p.
 
Spania
 
Mexic
3 – 1  
Japonia
2024
Detalii
  Paris

Turneul feminin

modificare
An Gazda Finala Meciul pentru locul trei
Aur Scor Argint Bronz Scor Locul 4
1996
Detalii
  Atlanta  
Statele Unite
2 – 1  
China
 
Norvegia
2 – 0  
Brazilia
2000
Detalii
  Sydney  
Norvegia
3 – 2
Golul de aur
 
Statele Unite
 
Germania
2 – 0  
Brazilia
2004
Detalii
  Atena  
Statele Unite
2 – 1
d.p.
 
Brazilia
 
Germania
1 – 0  
Suedia
2008
Detalii
  Beijing  
Statele Unite
1 – 0
d.p.
 
Brazilia
 
Germania
2 – 0  
Japonia
2012
Detalii
  Londra  
Statele Unite
2 – 1  
Japonia
 
Canada
1 – 0  
Franța
2016
Detalii
  Rio de Janeiro  
Germania
2 – 1  
Suedia
 
Canada
2 – 1  
Brazilia
2020
Detalii
  Tokyo  
Canada
1 – 1
golul de aur
 
Suedia
 
Statele Unite
4 – 3  
Australia
3 – 2 la lovituri de departajare
2024
Detalii
  Paris

Sportivii cei mai medaliați

modificare
Sportiv Țară Aur Argint Bronz Total
Christie Pearce   SUA 3 1 0 4
Heather O'Reilly   SUA 3 0 0 3
Shannon Boxx   SUA 3 0 0 3
  1. ^ Goldblatt, David. The Ball Is Round : A Global History of Football. Penguin Books. p. 243. ISBN 978-0-141-01582-8. 
  2. ^ a b Turneul din 1900 a fost inițial gândit drept o serie de meciuri demonstrative între trei echipe, dar ulterior a primit statut oficial din partea CIO, fiind atribuite medalii în urma rezultatelor obținute.
  3. ^ a b Turneul din 1904 a fost inițial gândit drept o serie de meciuri demonstrative între trei echipe (două din Statele Unite), dar ulterior a primit statut oficial din partea CIO, fiind atribuite medalii în urma rezultatelor obținute.
  4. ^ a b În 1920, Cehoslovacia a abandonat în finala contra Belgiei, după 40 de minute de joc. Belgia conducea în acel moment cu 2-0. Cehoslovacia a fost astfel descalificată și un mini-turneu a fost organizat pentru acordarea celorlaltor medalii. Spania a învins Țările de Jos în meciul pentru locul doi, scor 3-1.
  5. ^ În 1972, meciul pentru locul trei, între echipa Uniunii Sovietice și cea a Germaniei de Est s-a încheiat la egalitate, 2-2, după timpul regulamentar și prelungiri. Astfel, ambele echipe au primit medaliile de bronz.