Hadrian

Date personale
Hadrian
Împărat Roman
Bust de marmură al împăratului Hadrian
Nume la naștere	Publius Aelius Hadrianus (de la naștere la adopție); Publius Aelius Traianus Hadrianus (de la adopție la încoronare)
Născut	24 ianuarie 76(76-01-24) Italica, Hispania Baetica
Decedat	10 iulie 138 d.Hr. (62 de ani) Baiae^⁠(d), Italia
Înmormântat	Roma, Mausoleul lui Hadrian
Cauza decesului	cauze naturale (insuficiență cardiacă)
Părinți	Publius Aelius Hadrianus Afer Paulina
Frați și surori	Aelia Domitia Paulina[*]
Căsătorit cu	Vibia Sabina^[1]
Copii	Antoninus Pius (adoptat)
Religie	Religia în Roma antică
Ocupație	suveran[*] politician militar poet
Limbi vorbite	limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	Împărat roman
Familie nobiliară	Dinastia Antoninilor Aelii Hadriani[*]
Domnie
Domnie	8 august 117 – 10 iulie 138 (&&&&&&&&&&&&&&20.&&&&&020 ani, &&&&&&&&&&&&&336.&&&&&0336 zile)
Predecesor	Traian
Succesor	Antoninus Pius
Modifică date / text

Publius Aelius Traianus Hadrianus (n. 24 ianuarie 76, Italica, Hispania Baetica – d. 10 iulie 138, Baiae^⁠(d), Italia), cunoscut ca Hadrian, a fost împărat roman între anii 117-138. Hadrian a fost al treilea dintre așa-zișii „cei cinci împărați buni ai Imperiului Roman”.

Bustul lui **Publius Aelius Traianus Hadrianus**, în armură, la *Muzeul de arheologie din Sevilla, din Spania*

Biografie

Tinerețe

Originar din provincia Baetica din Hispania, ca și Traian, care îi era rudă și tutore și cu a cărui nepoată, Vibia Sabina, s-a căsătorit, Hadrian și-a început cariera în rândurile armatei. Proconsul al Siriei (din 116/117), Hadrian a fost adoptat de către Traian și, la insistențele Pompeiei Plotina, soția acestuia, desemnat pe patul de moarte succesor (la 8 august 117).

Domnie

Începutul domniei lui Hadrian este marcat de „conspirația celor patru consulari”, soldată cu executarea lor. Spirit neliniștit, sensibil, de o neobosită curiozitate, Hadrian a străbătut, în lungi călătorii, toate provinciile imperiului, în care a petrecut mai mult timp decât la Roma.

A inițiat o serie de reforme în armată și justiție; arta și arhitectura au înflorit în timpul domniei lui. În capitală este restaurat Panteonul și se construiește Mausoleul său (viitorul Castel Sant'Angelo) – necropola împăraților romani până la Caracalla. Hadrian a acordat o deosebită atenție promovării filosofiei și literaturii, manifestând o pronunțată înclinare pentru cultura greacă. El însuși era filosof și scriitor, fiind autorul unor poezii în greacă și latină, discursuri, scrieri filologice și enciclopedice.

Pe plan extern, Hadrian încheie pacea cu parții și renunță la ultimele cuceriri ale lui Traian din provinciile Armenia, Asiria și Mesopotamia, fixând granița orientală pe Eufrat.

Legate de vizitele împăratului în Dacia, au loc două reorganizări administrative ale provinciei, împărțită în 119 în Dacia Superior și Dacia Inferior, iar în 123 în Dacia Porolissensis, Dacia Superior și Dacia Inferior.

În Britannia, Hadrian a construit zidul defensiv ce îi va purta numele, și care trasa granița de nord a Imperiului Roman.

În anul 132, intenția lui Hadrian de a înălța un templu al lui Jupiter la Ierusalim a declanșat ultima mare răscoală a iudeilor, condusă de Bar Kohba și reprimată în 135.

Hadrian rămâne una dintre cele mai originale personalități din galeria principatului.

Predecesor:
Traian

Împărat Roman
117 - 138

Succesor:
Antoninus Pius

Politica internă

Pe plan juridic

Hadrian, asemenea mai multor Împărați precedenți, au emis mai multe documente privitoare la procedura și autoritatea jurisconsulților. Mai exact, Hadrian a fost cel ce a emis un decret conform căruia un judex avea posibilitatea de a își asculta propria intuiție în momentul în care opiniile consilierilor săi erau diferite.^[2]

Galerie de imagini

Bustul lui Publius Aelius Traianus Hadrianus, la Muzeul de arheologie din Veneția
Bustul lui Hadrian: copie aflată la Muzeul Pușkin din Moscova, Federația Rusă, de pe originalul aflat la Muzeul Britanic din Londra
Mausoleul lui Hadrian, Roma

Note

^ Union List of Artist Names, 5 februarie 2015, accesat în 21 mai 2021
^ Poste, p. l

Bibliografie

Surse primare

Cassius Dio or Dio Cassius Roman History. Greek Text and Translation by Earnest Cary at internet archive
Scriptores Historiae Augustae, Augustan History. Latin Text Translated by David Magie
Aurelius Victor, Caesares, XIV. Latin „Caesares: text – IntraText CT”. Intratext.com. 4 mai 2007. Accesat în 13 martie 2010.
Anon, Excerpta of Aurelius Victor: Epitome de Caesaribus, XIII. Latin „Epitome De Caesaribus: text – IntraText CT”. Intratext.com. 4 mai 2007. Accesat în 13 martie 2010.

Lucrări de specialitate

Poste, E.; revizuită de Whittuck, E. A.; Institutes of Roman law by Gaius, Clarendon Press, Oxford, 1904.

Inscriptions:

Eusebius of Caesarea, Church History (Book IV), „Church History”. www.newadvent.org. Accesat în 13 martie 2010.
Smallwood, E.M, Documents Illustrating the Principates of Nerva Trajan and Hadrian, Cambridge, 1966.
Barnes, T. D. (1967). „Hadrian and Lucius Verus”. Journal of Roman Studies. 57 (1/2): 65–79. doi:10.2307/299345. ISSN 0075-4358. JSTOR 299345.
Birley, Anthony R. (1997). Hadrian. The restless emperor. London: Routledge. ISBN 0-415-16544-X.
Canto, Alicia M. (2004). „Itálica, patria y ciudad natal de Adriano (31 textos históricos y argumentos contra Vita Hadr. 1, 3”. Athenaeum. 92.2: 367–408. Arhivat din original la 15 octombrie 2007. Accesat în 5 iunie 2014.
Dobson, Brian (2000). Hadrian's Wall. London: Penguin.
Gibbon, Edward, The Decline and Fall of the Roman Empire, vol. I, 1776. The Online Library of Liberty „Online Library of Liberty – The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, vol. 1”. Oll.libertyfund.org. Arhivat din original la 7 august 2010. Accesat în 13 martie 2010.
Lambert, Royston (1997). Beloved and God: the story of Hadrian and Antinous. London: Phoenix Giants. ISBN 1-85799-944-4.
Speller, Elizabeth (2003). Following Hadrian: a second-century journey through the Roman Empire. London: Review. ISBN 0-7472-6662-X.
Syme, Ronald (1997) [1958]. Tacitus. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-814327-3.
Syme, Ronald (1964). „Hadrian and Italica”. Journal of Roman Studies. LIV: 142–9. doi:10.2307/298660.
Syme, Ronald (1988). „Journeys of Hadrian” (PDF). Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik. 73: 159–170. Accesat în 12 decembrie 2006. Reprinted in Syme, Ronald (1991). Roman Papers VI. Oxford: Clarendon Press. pp. 346–357. ISBN 0-19-814494-6.
Yourcenar, Marguerite (2005) [1951]. Memoirs of Hadrian. New York: Farrar, Straus and Giroux. ISBN 0-374-52926-4.
Boatwright, Mary T. (2003). Hadrian and the cities of the roman empire. Princeton: Princeton Univ Press. ISBN 0-691-09493-4.
Danziger, Danny; Purcell, Nicholas (2006). Hadrian's empire : when Rome ruled the world. London: Hodder & Stoughton. ISBN 0-340-83361-0.
Everitt, Anthony (2009). Hadrian and the triumph of Rome. New York: Random House. ISBN 978-1-4000-6662-9.
Gray, William Dodge (1919). „A Study of the life of Hadrian Prior to His Accession”. Smith College Studies in History. 4: 151–209.
Gregorovius, Ferdinand (1898). The Emperor Hadrian: A Picture of the Greco-Roman World in His Time. Mary E. Robinson, trans. London: Macmillan.
Henderson, Bernard W. (1923). Life and Principate of the Emperor Hadrian. London: Methuen.
Ish-Kishor, Sulamith (1935). Magnificent Hadrian: A Biography of Hadrian, Emperor of Rome. New York: Minton, Balch and Co.
Perowne, Stewart (1960). Hadrian. London: Hodder and Stoughton.