Ion Sichitiu
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2017 |
| Ion Sichitiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Rugi, România[2] |
| Decedat | (74 de ani)[1] Aiud, regiunea Cluj, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Medalia „Avântul Țării” Ordinul național „Steaua României” () Ordinul Coroana României Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Tudor Crown[*] |
| Cariera politică | |
| Șef al Statului Major General al Armatei Române | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Nicolae Samsonovici |
| Succedat de | Ștefan Ionescu |
Modifică date / text  | |
Ioan Sichitiu (n. , Rugi, Turcinești, Gorj, România – d. , Aiud, regiunea Cluj, România) a fost un politician și general român.
Studii
modificareA urmat Școala fiilor de militari din Craiova, Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină (1897-1899, șef de promoție), Școala specială de artilerie și geniu din Charlottemburg, Germania (1902-1904) și Școala Superioară de Război (1909-1911), pe care a absolvit-o ca șef de promoție, avându-i colegi pe Ion Antonescu, Florea Țenescu, Nicolae Bolintineanu, Petre Cănciulescu, Constantin Cepleanu, Alexandru Gorski și Constantin Ilasievici.
Grade și funcții
modificare| Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în august 2018 |
Grade
Funcții
- Șef de cabinet al generalului Constantin Prezan la Marele Cartier General (1916-1917).
- Comandant al Comandamentului Trupelor Aeronautice (1930-1932).
- Comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene (1932-1935).
- Șeful Marelui Stat Major (1 februarie-1 noiembrie 1937)
- A fost trecut în rezervă la 1 februarie 1938.
A fost ministru al agriculturii și domeniilor în Guvernul Ion Antonescu în perioada 27 ianuarie 1941 - 19 martie 1942, funcție din care a demisionat pentru că nu era de acord cu angajarea armatei în răsărit[3].
Pe 20-25 septembrie 1944 se fac arestări masive în rândul foștilor demnitari ai Guvernului Antonescu, care au făcut parte din aparatul economico-financiar. Pe 3 octombrie la secția a VII-a Curții Criminale din București începe judecarea "lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german".
În data de 1 septembrie 1946[4] este arestat. Pe 9 octombrie Comitetul de judecată al Curții Criminale secția a VII-a pronunță sentința în procesul miniștrilor antonescieni iar Ion Sichitiu este condamnat la 10 ani temniță grea.
A decedat[5] la 29 aprilie 1952, în închisoarea Aiud.
După căderea regimului comunist, revista Gândirea militară românească acordă premii naționale care poartă numele unor distinse personalități militare printre care generalul de corp de armată Ion Sichitiu.[6]
Decorații
modificare- Medalia “Carol I”
- “Crucea Comemorativă de Război”
- “Avântul Țării”
Ordinul „Steaua României” în gradul de Clasa I (7 noiembrie 1941)[7]- “Coroana României”, clasa a III-a
- “Legiunea de onoare” în grad de cavaler (Franța)
- “Coroana Imperiului Britanic” (Marea Britanie)
- “Coroana Italiei” (Italia) și altele.
A publicat multe lucrări.
Note
modificare- ^ a b Ioan Sichitiu
- ^ Generalul care a contribuit decisiv la modernizarea Armatei Române şi a murit într-o închisoare comunistă. Povestea strălucitorului Ioan Sichitiu
- ^ „Agentia Nationala de Presa AGERPRES”. Documentare.agerpres.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ adriana. „Fise Matricole”. IICCMER. Accesat în .
- ^ adriana. „Fise Matricole”. IICCMER. Accesat în .
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul Regal nr. 3.065 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 266 din 8 noiembrie 1941, partea I-a, p. 6.997.