Nicolae Cornățeanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieagronom Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata

Nicolae Cornățeanu (n. 22 februarie 1899, Tulcea,România – d. 23 octombrie 1977) a fost un inginer agronom,profesor universitar. doctor în știință și un longeviv ministru al Agriculturii, în perioada interbelică Nicolae Cornățeanu (1899 - 1977) a inițiat cercetările de economie rurală, agroalimentară și agrară, într-o formă instituționalizată. Echipa condusă de el, creată în cadrul Secțiunii de Economie Rurală a Institutului de Cercetări Agronomice a României, a făcut primii pași în domeniu, începând cu 1927. A fost bursier al Ministerului Agriculturii, la Viena, bursier la Politehnica din Zürich, apoi la Uniunea Plugarilor Elvețieni din Brugg. În 1935 a obținut o bursă a Fundației Rockefeller.

A fost deputat în timpul guvernului condus de Nicolae Iorga și președinte al Societății Inginerilor Agronomi din România (1938). Fost ministru al Agriculturii și Domeniilor în Guvernul Miron Cristea (3), în Guvernul Armand Călinescu, în Guvernul Gheorghe Argeșanu și în Guvernul Constantin Argetoianu. Nicolae Cornățeanu a fost profesor doctor docent, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România (1966) [3].

A absolvit în 1919 liceul de băieți din Tulcea[4], după care a frecventat Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, absolvind-o ca șef de promoție.

A obținut din partea Ministerului Agriculturii, o bursă în străinătate și s-a înscris în 1923 pentru doctorat la Hochechule für Boden Kultur din Viena, alegându-și ca temă o teză de doctorat „Importanța și rentabilitatea creșterii vitelor în România, după reforma agrară’’.

La 27 iulie 1925 obține titlul de doctor în științe agricole.

Din anul 1927, o echipă condusă de Nicolae Cornățeanu, în cadrul Secțiunii de Economie Rurală a Institutului de Cercetări Agronomice a României (ICAR), a inițiat cercetările de economie rurală, agroalimentară și agrară, într-o formă organizată instituțional.[5].

În 1935 a obținut bursa Fundației Rockfeller și timp de un an a studiat organizarea agriculturii americane din marile regiuni agricole.

Activitate profesională

modificare

În toamna anului 1936 a fost numit profesor universitar la facultatea de Agronomie din București.

În 1938 a fost ales președinte al Societății Inginerilor Agronomi din România.

A făcut parte din Comitetul de redacție al revistei „Viața agricolă”, a contribuit la editarea „Calendarului țăranului” pe mai mulți ani. Educația agricolă a țăranilor a constituit o idee centrală a activității de o viață a profesorului. A scris numeroase studii, articole, referate științifice și manuale universitare.

A ocupat funcția de Ministru al agriculturii și domeniilor în următoarele guverne: Guvernul Miron Cristea (3) (1 februarie - 6 martie 1939); Guvernul Armand Călinescu (7 martie - 21 septembrie 1939), Guvernul Gheorghe Argeșanu (21 - 28 septembrie 1939) și Guvernul Constantin Argetoianu (28 septembrie - 23 noiembrie 1939). În această calitate a dat o nouă organizare ministerului, luptând pentru diminuarea birocratismului, desființând o serie de funcții și oficii total neeconomicoase, a luptat pentru drepturile țăranilor, a organizat ,,Concursul național al grâului și porumbului’’, a făcut o lege pentru apărarea agriculturii. A înființat obștii experimentale care au dat rezultate foarte bune, în baza cărora țăranii au putut aplica asolamente raționale în agricultură. Din cauza acestor orientări a stat puțin în fruntea ministerului.

După venirea la putere a comunismului în România, Nicolae Cornățeanu a fost găsit vinovat de a fi fost ministru al agriculturii. A fost arestat în 1950 și dus la închisoarea din Aiud, de unde a fost eliberat în 1955.[6]

În perioada 1957-1958, Nicolae Cornățeanu a lucrat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea în calitate de coordonator în domeniul economiei agrare.[7]

În 1966 a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice.

Moare la 23 octombrie 1977.

În memoria sa, Colegiul Agricol din Tulcea a primit numele „Nicolae Cornățeanu”.

  • Cercetări asupra rentabilității agriculturii țărănești, București, 1935.[8]

Legături externe

modificare