Saifuddin Azizi
| Saifuddin Azizi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Tacheng(d), Republica Chineză |
| Decedat | (88 de ani) Beijing, Republica Populară Chineză |
| Cetățenie |  Republica Populară Chineză Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Second East Turkestan Republic[*] |
| Religie | islam |
| Ocupație | politician |
| Secretar al Comitetului Regional Xinjiang al Partidului Comunist Chinez | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Long Shujin[*] |
| Succedat de | Wang Feng[*] |
| Membru al Congresului Național al Poporului | |
| Legislatură | |
| Membru al Comitetului Național al Conferinței Politice Consultative a Poporului Chinez | |
| Legislatură | 8th National Committee of the Chinese People's Political Consultative Conference[*] 1st National Committee of the Chinese People's Political Consultative Conference[*] |
| Membru al primei Sesiuni Plenare a Conferinței Politice Consultative Populare Chineze[*] | |
| Partid politic | PCC PCUS |
Modifică date / text  | |
Saifuddin Azizi (în uigură سەيپىدىن ئەزىزى; n. , Tacheng(d), Republica Chineză – d. , Beijing, Republica Populară Chineză), cunoscut și sub numele de Seypidin Azizi, Saif al-Dīn ʿAzīz, Saifuding Aizezi și Saifuding, a fost primul președinte al regiunii autonome uigure Xinjiang a Republicii Populare Chineze.
Biografie
modificareAzizi s-a născut în orașul Tacheng în familia unui influent negustor uigur, originară din orașul Artux.[1] A urmat studii la Xinjiang și s-a stabilit apoi în Uniunea Sovietică, unde s-a înscris în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și a studiat la Institutul de Studii Politice Central-Asiatice din Tașkent.[2] S-a întors la Xinjiang ca agent sovietic, instigând declanșarea Rebeliunii Ili susținute de sovietici împotriva guvernului Republicii Chineze în nord-vestul regiunii Xinjiang. El a ocupat funcția de ministru al educației în cea de-a doua Republică a Turkestanului Oriental și comisar pentru educație în guvernul de coaliție format de Kuomintang și rebelii Ili și condus de comandantul militar Zhang Zhizhong, care a funcționat în perioada 1945-1948.[1] În septembrie 1949 Saifuddin a participat la Conferința Politică Consultativă a Poporului Chinez, organizată de Partidul Comunist Chinez (CPC), devenind membru al noului guvern comunist.[3] Revoluția Chineză din octombrie 1949 i-a adus pe comuniști la putere în regiunea Xinjiang și în restul Chinei; în acea perioadă, Saifuddin a deținut diverse posturi în noul guvern, ocupându-se cu problemele naționalităților și cu afacerile politice și juridice.[1]
Din decembrie 1949 până în ianuarie 1950 Saifuddin Azizi l-a însoțit pe Mao Zedong în călătoria sa la Moscova pentru a negocia Tratatul de prietenie chino-sovietic și a demisionat acolo la 27 decembrie 1949 din cadrul PCUS pentru a se înscrie în Partidul Comunist Chinez în conformitate cu recomandările lui Mao. În 1955 a obiectat vehement în fața lui Mao față de propunerea de numire a regiunii Xinjiang ca „regiunea autonomă Xinjiang”, argumentând că „autonomia nu este dată munților și râurilor. Ea este dată naționalităților”. În consecință, regiunea administrativă Xinjiang a fost denumită „regiunea autonomă uigură Xinjiang”.[4]
Lingvistul uigur Ibrahim Muti'i s-a opus celei de-a doua republici a Turkestanului Oriental și a fost împotriva Rebeliunii Ili, deoarece a fost susținută de sovietici și de conducătorul suprem Stalin. Saifuddin Azizi și-a cerut scuze ulterior față de Ibrahim și a recunoscut că opoziția lui față de Republica Turkestanului Oriental a fost un act corect.[5]
În cadrul Conferinței Politice Consultative a Poporului Chinez (CPPCC) de la Beijing, el a deținut funcția de președinte al regiunii autonome Xinjiang, pe care a păstrat-o din 1955 până în 1978, cu excepția unei perioade din timpul Revoluției Culturale.[6] El a fost vicepreședinte al Comitetului Permanent al primelor șapte legislaturi ale Congresului Național al Poporului din China și membru supleant al Biroului Politic al celui de-al 10-lea și al 11-lea comitet central al Partidului Comunist Chinez.[7] Din 1993 până în 1998 a ocupat funcția de vicepreședinte al Comitetului Național al CPPCC.[8] A murit de boală la vârsta de 88 de ani.[7]
Note
modificare- ^ a b c McMillen, Donald H. (). Chinese Communist Power and Policy in Xinjiang, 1949-1977. Westview Press. pp. 34–36.
- ^ Xinjiang: China's Muslim Borderland by S. Frederick Starr
- ^ Benson, Linda; Ingvar Svanberg (). China's last Nomads: the history and culture of China's Kazaks. M.E. Sharpe. p. 100.
- ^ Bovingdon, Gardner (). The Uyghurs: Strangers in Their Own Land. Columbia University Press. p. 199.
- ^ Clark, William (). „Ibrahim's story” (PDF). Asian Ethnicity. Taylor & Francis. 12 (2): 213. doi:10.1080/14631369.2010.510877. ISSN 1463-1369. Accesat în .
- ^ Dillon, Michael (). Xinjiang: China's Muslim far northwest. Routledge. p. 79.
- ^ a b „Noted Uygur leader Seypidin Azizi dies”. Renmin Ribao. .
- ^ China Vitae Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat la 30 octombrie 2010.
| Birouri guvernamentale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Post nou-înființat |
Președinte al regiunii autonome Xinjiang 1955–1967 |
Succesor: Long Shujin |
| Predecesor: Long Shujin |
Președinte al regiunii autonome Xinjiang 1972–1978 |
Succesor: Wang Feng |
| Funcții politice | ||
| Predecesor: Long Shujin |
Secretar al Comitetului Regional Xinjiang al Partidului Comunist Chinez 1972–1978 |
Succesor: Wang Feng |