Statuia lui Ebih-Il

statuetă a intendentului Ebih-Il din orașul Mari, perioada dinastică timpurie

Statuia lui Ebih-Il

Statuia lui Ebih-Il, superintendentul Mariului
Descriere generală
Datare  Modificați la Wikidata
Creator  Modificați la Wikidata
Subiect reprezentatorans[*][[orans (a posture or bodily attitude of prayer, usually standing, with the hands outstretched sideways, palms up)|​]]
bărbat
Ebih-Il[*][[Ebih-Il (officer (nu-banda3) of Mari, Syria during ED IIIb (ca. 2500-2340 BC))|​]]  Modificați la Wikidata
Descoperire
Locul descopeririitemple of Ishtar⁠(d), Siria
Aspect
Dimensiuni52,5 × 20,6 cm
Materialalabastru, scoică[*], Bitum, lapis lazuli  Modificați la Wikidata
Amplasare
Muzeusalle 234[*][[salle 234 (room in the Louvre)|​]]  Modificați la Wikidata, aile Richelieu[*][[aile Richelieu (one of the three main parts of the Louvre Palace)|​]], Palatul Luvru, État français[*][[État français (French public collective and all public authorities)|​]]  Modificați la Wikidata
ColecțieDepartment of Near Eastern Antiquities of the Louvre[*][[Department of Near Eastern Antiquities of the Louvre (curatorial department of the Louvre)|​]]  Modificați la Wikidata
Număr de inventarAO 17551  Modificați la Wikidata

Statuia lui Ebih-Il este o statuie din secolul al XXV-lea î.Hr. ce îl reprezintă pe Ebih-Il (𒂗𒋾𒅋, EN-TI-IL, e-bih-il),[1] administratorul orașului antic Mari din estul Siriei. Statuia a fost descoperită în Templul zeiței Iștar din Mari, în timpul excavațiilor conduse de arheologul francez André Parrot. E făcută din gips, cu încrustații de șist, scoici și lapis lazuli. Iselin Claire de la Muzeul Louvre, locul în care este expusă, o descrie ca fiind „o capodoperă în virtutea măiestriei sale, a stării de conservare și a stilului expresiv.”[2]

Prezentare generală

modificare

Statuia, făcută din alabastru neted, înfățișează un bărbat ce stă pe un taburet. Bărbatul este arătat într-o postură de rugăciune, cu mâinile strânse pe pieptul său, transmitându-și devotamentul față de divinitate.[2]

Capul e bărbierit. Barba lui lungă este alcătuită din bucle verticale și are găuri, în trecut fiind încrustată cu un alt material, acum pierdut. Barba accentuează obrajii figurii și buzele fin sculptate, care transmit un zâmbet pe jumătate. Ochii albaștri ai figurii au fost creați cu o atenție deosebită și atenție la detalii. O combinație de șist, cochilii și lapis lazuli au fost folosite pentru gene, pleoape, cornee și iriși.[3] Încărcăturile de lapis lazuli folosite au fost importate din estul Afganistanului.[2]

Figura are torsul gol și talia subțire. Mâinile sunt strânse de piept, iar mâna stângă este închisă și în interiorul celei drepte.[3] Rochia figurii e un kaunakes ceremonial în stil sumerian. Fusta elaborată pare să fie făcută din piei de animale (probabil, piele de oaie sau de capră), după cum se dovedește prin prezența unei cozi la spate.[2] Picioarele figurii lipsesc, dar piesa de atașament este încă afișată sub rochie.[3]

Inscripția cu semne protocuneiforme de pe spate, care identifică lucrarea, scrie: „Statuia lui Ebih-Il, superintendentul, dedicată lui Ishtar Virile”.[2]

 

𒊨 𒂗𒋾𒅋 𒉡𒌉 𒀭𒈹𒍑 𒊕𒄸𒁺[4]
dul, Ebih-il, nu-banda, dIštar Nita, sarig[5]
„Statuia asta, Ebih-il, supraveghetorul, lui Iștar (?), dedicată”

—Inscripție pe statuia lui Ebib-Il.[6][7]

Excavare

modificare

Statuia a fost descoperită în două părți de echipa franceză de excavare sub conducerea lui André Parrot.[8] Capul a fost găsit pe pavajul curții exterioare Templului lui Ishtar.[3] Capul, împreună cu statuia mai mică a regelui Lamgi-Mari, a fost găsit la câțiva metri distanță. Când statuia a fost găsită, brațul și cotul stâng erau rupte, iar baza cotului drept era spulberată.[3] Statuile au fost primele descoperiri majore în săpăturile, începute în iarna lui 1933, pe stiul Mari.[9] Capul statuii lui Ebih-Il a fost descoperită pe 22 ianuarie 1934, iar corpul 23 ianuarie 1934 (corpul).[10]

Detalii ale statuii

modificare

Vezi și

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Statuia lui Ebih-Il

Referințe

modificare
  1. ^ THUREAU-DANGIN, F. (). „Inscriptions Votives Sur des Statuettes de Maʾeri”. Revue d'Assyriologie et d'archéologie orientale. 31 (3): 143. ISSN 0373-6032. JSTOR 23297288. 
  2. ^ a b c d e Iselin, Claire. „Ebih-Il, the Superintendent of Mari”. Musée du Louvre. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d e Parrot, 1935, p. 26.
  4. ^ Primul caracter e 𒊨 dul3 pentru „statuie” („ipsos”) în „Statue inscription of Ebil-Il”. , dat anterior ca 𒊕 șalam de Spycket. O referință asemănătoare: Lecompte, Camille (). Le sanctuaire du "Seigneur du pays". Cahier des Thèmes transversaux. 
  5. ^ Written 𒊕𒄸𒁺 sa12rig9 "to donate a statue", rather than the later (Babylonian) 𒅖𒊒𒊌 išruk "to donate". For reference: „Statue inscription of Ebil-Il”. , „Statue of Ikun-Shamash”. CDLI. 
  6. ^ Spycket, Agnès (). Les Statues de culte dans les textes mésopotamiens: des origines à la Ire. dynastie de Babylone (în franceză). J. Gabalda et Cie. p. 36. 
  7. ^ „Statue inscription of Ebil-Il”. 
  8. ^ Cluzan; Lecompte, 2011, p. 5.
  9. ^ Parrot, 1935, p. 1.
  10. ^ „Voués à Ishtar. Syrie, janvier 1934: André Parrot découvre Mari” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ „Sumerian Dictionary”. oracc.iaas.upenn.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ THUREAU-DANGIN, F. (). „Inscriptions Votives Sur des Statuettes de Maʾeri”. Revue d'Assyriologie et d'archéologie orientale. 31 (3): 143. ISSN 0373-6032. JSTOR 23297288. 

Bibliografie

modificare