Vlad Mugur
| Vlad Mugur | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (74 de ani) |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de teatru actor de teatru[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Vlad Mugur (n. 22 iunie 1927, București – d. 22 iulie 2001, München) a fost un regizor român de teatru.
A absolvit Institutul de Teatru din București (clasa regie) ca șef de promoție în 1949, dar începuse să regizeze piese de teatru cu doi ani înainte, în 1947.[1]
În 1965 a devenit directorul Teatrului Național din Cluj.[2] A rămas la Cluj până în 1971, când s-a decis să emigreze în Italia, deoarece îi displăcea atmosfera de lucru creată pentru oamenii de artă de către Tezele din iulie - atacul politico-ideologic lansat la adresa intelectualilor nonconformiști - inițiate de Nicolae Ceaușescu. Ulterior s-a mutat în Republica Federală Germania.
În România a regizat la teatrele din București, Craiova, Cluj, Târgu Mureș, Galați, Turda. E celebru al său Hamlet punk clujean caligarian dinante de moarte.
În Germania a regizat piese de teatru la München, Konstanz, Hanover, Esslingen, Münster etc.[3]
A montat piese de William Shakespeare, Carlo Goldoni, Luigi Pirandello, Konstantin Simonov, Anton Cehov, Vsevolod Vishnevski, Peter Handke, Walter Jens, Alexei Arbuzov, Albert Camus, Radu Cosașu, Alexandru Andrițoiu etc.
A fost căsătorit cu actrița Magda Stief. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Premiul Vlad Mugur - decernat de către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - este denumit astfel în memoria sa.
Premii și distincții
modificare- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (28 noiembrie 1969) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul artei dramatice, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înființarea Teatrului Național din Cluj”[5]
- Premiul UNITER pentru întreaga sa activitate (1999).
- Premiul UNITER pentru spectacolul Slugă la doi stăpâni (2000).[6]
- Personalitatea teatrală a anului 2000, decernat de Fundația Tofan.[6]
Piese de teatru regizate
modificareVlad Mugur a regizat mai multe piese de teatru la Teatrul Național Cluj-Napoca, ca de exemplu (premiera în paranteză):[7]
- Constructorul Solness de Henrik Ibsen (31 decembrie 1964)[8]
- Nimic nu se pierde de Ionel Hristea (11 mai 1965)[9]
- Ifigenia la Aulis (17 martie 1966)[10]
- Caligula de Albert Camus (25 ianuarie 1969)[11]
- Săptămâna patimilor de Paul Anghel (4 octombrie 1969)[12]
Note
modificare- ^ Articol în ziarul Ziua, 24 iulie 2001
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Monica Matei-Chesnoiu (), Shakespeare in the Romanian Cultural Memory (în engleză), Fairleigh Dickinson Univ Press, p. 213
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Decretul președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 807 din 28 noiembrie 1969 privind conferirea de ordine și medalii unor cadre artistice și tehnic-administrative de la Teatrul Național din Cluj, publicat în Buletinul Oficial al R.S. România nr. 134 din 28 noiembrie 1969, art. 2.
- ^ a b Articol în Ziua, 24 iulie 2001
- ^ Teatrul National Cluj-Napoca, www.teatrulnationalcluj.ro
- ^ Teatrul National Cluj-Napoca, www.teatrulnationalcluj.ro
- ^ Teatrul National Cluj-Napoca, www.teatrulnationalcluj.ro
- ^ „Ifigenia în Aulis”. Teatrul National Cluj-Napoca. Accesat în .
- ^ Teatrul National Cluj-Napoca, www.teatrulnationalcluj.ro
- ^ Teatrul National Cluj-Napoca, www.teatrulnationalcluj.ro
Articole biografice
modificare- Mugur de teatru[nefuncțională], 2 octombrie 2006, Loreta Popa, Jurnalul Național
Legături externe
modificare- revista Apostrof: dosar in memoriam Vlad Mugur, Observator cultural - numărul 86, octombrie 2001
- In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München Arhivat în , la Wayback Machine., Marina Constantinescu, România literară - anul 2001, numărul 30
- Vlad Mugur. Spectacolele morții Arhivat în , la Wayback Machine., Revista Apostrof, ANUL XXII, 2011, NR. 7 (254)