aparține
Etimologie
Din franceză appartenir (după ține).
Pronunție
- AFI: /a.par'ʦi.ne/
Verb
| Conjugarea verbului aparține | |
| Infinitiv | a aparține |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
aparțin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să aparție |
| Participiu | aparținut |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) a ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva.
- (v.intranz.) a face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online