bunăvoință

Triumful bunăvoinței

română

Etimologie

Compus din bună + voință (după latină benevolentia).

Pronunție

• AFI: /bu.nə.vo'in.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bunăvoință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bunăvoință	invariabil
Articulat	bunăvoința	invariabil
Genitiv-Dativ	bunăvoinței	invariabil
Vocativ	'	'

1. purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva.

   Ne-a arătat multă bunăvoință.

   N-am simțit bunăvoința lui obișnuită.

   Cu bunăvoința lui.

2. tragere de inimă.

   Arăta destulă bunăvoință, dar nu putea realiza mai nimic.

Sinonime

• 1: afecțiune, amabilitate, atenție, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură, serviabilitate, solicitudine; îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea
• 2: râvnă, silință, sârg, zel, (înv.) proeresis

Antonime

• răutate, maliție, malițiozitate

Cuvinte derivate

• binevoitor

Cuvinte apropiate

• bun
• bunătate
• voință

Traduceri

atitudine binevoitoare

bulgară: доброжелателност (български) (dobroželatelnost) f. engleză: benevolence (English); amiability (English), kindness (English), goodwill (English) esperanto: bonkoreco (Esperanto) franceză: bienveillance (français) f., bénévolence (français) f. germană: Gutmütigkeit (Deutsch) f. islandeză: örlæti (íslenska) italiană: benevolenza (italiano) f. japoneză: 仁 (日本語) (jin)

latină: benevolentia (Latina) f. maghiară: jóindulat (magyar) neerlandeză: welwillendheid (Nederlands) f. poloneză: życzliwość (polski) f. portugheză: benevolência (português) f. spaniolă: benevolencia (español) f. suedeză: vänlighet (svenska) c., godhet (svenska) c. turcă: iyilikseverlik (Türkçe); cömertlik (Türkçe)

Referințe

• DEX online