directivă

română

Etimologie

Din franceză directive.

Pronunție

• AFI: /di.rek'ti.və/

Substantiv

Declinarea substantivului directivă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	directivă	directive
Articulat	directiva	directivele
Genitiv-Dativ	directivei	directivelor
Vocativ	directivă	directivelor

1. instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acreditiv

Referințe

• DEX '98 via DEX online