voie
Etimologie
Din slavă (veche) volja.
Pronunție
- AFI: /'vo.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului voie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voie | voi |
| Articulat | voia | voile |
| Genitiv-Dativ | voii | voilor |
| Vocativ | voie | voilor |
- voință, vrere, intenție.
- dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere.
- poftă, dorință, chef.
- permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins.
- Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat.
- Peste voia... = împotriva voinței cuiva.
- De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând.
- (loc.adv.) În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit.
- (pop.) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greși.
- (loc.adv.) Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva).
- Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva.
Expresii
- Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce vrei
- A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...)
- A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva
- A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac
- A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva
- A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva
- A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva
- A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online