1

Polipii



Polipii nazali sunt mase pseudotumorale, cu
originea in membranele mucoase ale cavitatii nazale si ale
sinusurilor paranazale, si sunt cele mai frecvent
diagnosticate tumori ale cavitatii nazale. Pot fi
considerate excrescente saciforme, necanceroase, care apar intr-o varietate larga de boli cu
localizare nazala. Daca au dimensiuni relativ mici, polipii pot trece neobservati, nu determina
simptome clinice si nu necesita tratament de specialitate. Polipii de dimensiuni mai mari pot
pune insa probleme, in sensul ca pot obstrua fluxul aerian, atat la nivelul narinelor cat si la
nivelul sinusurilor si pot determina, printre altele, importante probleme respiratorii, pierderea
sensibilitatii olfactive (pierderea mirosului), sinuzite frecvente (infectii ale sinusurilor).
Polipii nazali pot afecta indivizii de orice varsta, insa apar mai frecvent la copii si adultii
tineri, in mod particular la cei cu astm, alergii si istoric indelungat de sinuzite. Aproximativ 30%
din pacienti au alergie la diversi factori din mediu. Fibroza chistica este una din cele mai
importante boli care se poate complica cu polipoza nazala, in special la copii.
In ciuda faptului ca tratamentul medicamentos poate reduce dimensiunile polipilor, doar
tratamentul chirurgical este cel care poate vindeca aceste afectiuni. Din pacate insa, vindecarea
nu are intotdeauna caracter definitiv, in numeroase cazuri polipii avand caracter recurent, si dupa
un interval de timp reaparand. Polipii nazali sunt clasificati de catre specialisti in antrocoanali si
etmoidali, in functie de relatia cu sinusurile. Astfel, polipii antrocoanali sunt cei care au origine
in sinusurile maxilare (sunt mai putin intalniti), si sunt unici, iar cei etmoidali au origine in
sinusurile etmoidale si sunt multipli si chiar bilaterali. Polipii multipli (polipoza) apar mai ales in
relatie cu sinuzitele cronice, rinitele alergice sau sinuzitele alergice.
Polipoza nazala apare ca rezultat al inflamatiei cronice a mucoaselor nazale si sinusale.
Aceasta stare permanenta de inflamatie determina o hiperplazie reactiva a mucoasei, care in final
va duce la aparitia polipilor in sine. Desi pana in prezent au fost identificati foarte multi
mediatori ai inflamatiei prezenti la locul de formare al polipilor, rolul lor exact in patogeneza
acestor formatiuni nu a fost deocamdata stabilit. Specialistii sunt de parere ca polipii pot sa apara
si ca urmare a unor disfunctii ale sistemului nervos vegetativ, dar si daca exista o predispozitie
genetica in familie.
Specialistii nu au observat sa existe variatie la cele doua sexe, polipii fiind la fel de
frecventi atat la femei cat si la barbati. Polipii apar la 5% din pacientii care nu au alergii, iar
incidenta lor este mult mai crescuta in cazul pacientilor cu fibroza chistica si sensibilitate la
aspirina. Polipii pot afecta calitatea vietii pacientului, chiar daca par destul de inofensivi la prima
vedere. Cu cat ei sunt mai mari, cu atat si simptomele vor fi mai grave. Cu toate acestea, polipii
nu sunt leziuni cu caracter premalign. Ei trebuie insa atent verificati, deoarece uneori pot fi
confundati cu papiloame (sau mai grav, vice versa), iar acestea sunt leziuni ce pot degenera in
cancere. Uneori polipii pot sa apara ca urmare a inflamatiei cronice pe care o sufera mucoasa
nazala atunci cand undeva la nivelul ei sau al sinusurilor exista deja un proces malign subiacent.
Deci, se poate afirma ca polipii in sine nu degenereaza in cancer, insa ei pot sa apara in cadrul
fenomenelor paraneoplazice.
2

Analizatorul auditiv

Semne si simptome associate:

Durerea la nivelul urechii poarta denumirea de otodinie atunci cand eceasta este
cauzata de o patologie otica propriu-zisa sau poarta denumirea de otalgie reflexa cand patologia
este frecvent localizata la nivel faringian, dentar, articulatiei temporo-mandibulare, aceasta
durere aparand datorita comunicarii nazofaringelui cu urechea medie prin intermediul trompei lui
Eustachio.
Acufenele sau tinitusul denumite popular si ,,tiuituri in urechi sunt zgomote ce apar
datorita unei patologii la nivelul articulatiei temporo-mandibulare sau a unor sufluri vasculare, in
special la nivelul arterei carotid interne , aceasta intrand in contact cu urechea medie.
Sindromul vestibular periferic este alcatuit din 2 manifestari si anume vertijul
auricular si nistagmusul. Nistagmusul se defineste ca fiind o miscare patologica a globilor ocular,
unilaterala, bilaterala, orizontala, vertical sau rotatorie. Tulburarile de echilibru din cadrul
sindromului vestibular sunt reprezentate de devierea de devierea de partea sanatoasa in
sindromul iritativ si devierea spre partea bolnava in sindromul post-traumatic.
Otoreea se defineste ca fiind o secretie la nivel auricular cu character seros,
mucoseros, mucopurulent, hemoragic sau uneori chiar exteriorizare de lichid cefalorahidian.
Hipoacuzia se defineste prin scaderea auzului si poate aparea datorita unor leziuni
organice, impartindu-se in :
- Hipocauzie de transmisie leziunea fiind la nivelul urechii externe sau medi;
- Hipocauzie de perceptive, leziunea putand fi la nivelul urechi interne, a cailor de
transmitere sau la nivel central.
Exista si o hipoacuzie non-organica.
In ceea ce priveste hipoacuzia de transmisie, aceasta poate avea multiple etiologii
precum:
- Patologii congenitale reprezentate de atresia conductului auditiv extern, inreruperea
lantului osicular sau poate aparea in urma unor :
- Patologii dobandite precum obstructia conductului auditiv extern prin dop de cerumen
sau prin corpi straini, inflamatii sau tumori, rupture ale membrane timpanale in urma
unui traumatism sau inflamatie , otoscleroza, obstructii la nivelul trompei lui
Eustachio.
In ceea ce priveste hipoacuzia de perceptive , patologiile invinuite sunt :

- Malformatii congenitale;
- Presbiacuzia
- Ototoxicitate in urma administrari unor medicamente ototoxice;
3

- Traumatisme
- Zona Zooster
- Meninigite
- Leziuni la nivelul cortexului sa trunciului cerebral
Patologia otica mai poate fi insotita si de cefalee sau paralizie de nerv facial.

Patologie asociata :

Patologia cea mai frecvent intalnita la nivelul urechii este reprezentata de :
- Inflamati ale urechi externe, otita supurata acuta, otita supurata cronica simpla, cea
propriu zisa, otitele din bolile infecto-contagioase.
- La copii patologia cea mai frecvent intalnita este reprezentata de corpi straini auriculari




Sursa : ,,Anatomia si fiziologia omului compendiu
Autori: prof.univ dr. Cezar Th Niculescu
Prof.univ.dr. Radu Carmaciu
Dr. Cristian Nita


























4

ILUZIA optica

Iluzia optic (sau iluzia vizual) reprezint perceperea unei imagini care conduce la o
estimare eronat a realitii. Iluziile optice sunt studiate de psihologia percepiei.
Aceste iluzii apar la interaciunea diverselor idei predefinite privind lumea exterioar i care
conduc la aa-numita "deducie incontient". Sunt cele mai interesante i mai bine cunoscute.
Nu au o cauz fiziologic, acioneaz la nivelul interpretrii vizuale, al ipotezelor preconcepute.
Au fost studiate n secolul al XIX-lea de ctre Hermann Helmholtz.
Iluziile cognitive se mpart n:
Iluzii de ambiguitate: Imaginile obiectelor sufer schimbri semnificative de aspect. Putem
admite mai multe interpretri ale imaginii: "cubul lui Necker", "vaza lui Rubin"
Iluzii de distorsionare: "peretele de cafenea", "iluzia Mller-Lyer".
Iluzii paradoxale: "triunghiul Penrose", "scrile imposibile", "cascada".
Iluzii fictive: produse de halucinaii.
































5

Stomatita



Orice inflamatie a mucoasei bucale. Termenul de stomatita corespunde unor leziuni
foarte diferite, cu semne si evolutie variabile.

Cauze - Stomatitele pot avea multiple cauze: atingere infectioasa, de origine virala
(herpes, varicela, zona etc.) sau bacteriana, alergie (la un aparat dentar din rasini sintetice, de
exemplu), ulceratie mecanica (frecarea dintilor de gingie, aparat dentar prost adaptat), micoza
(margaritarel), cancer bucal etc. Ele sunt favorizate de o proasta stare generala (convalescenta,
imunodepresie, tuberculoza, alcoolism sau malnutritie).

Simptome si semne - Acestea depind de cauza stomatitei: durere a cavitatii bucale,
exacerbata prin deglutitia si luarea de alimente in gura, cresterea salivatiei etc. Mucoasa bucala
poate prezenta vezicule, una sau mai multe afte sau o roseata difuza.

Tratament - Tratamentul local al unei stomatite consta in bai de gura; tratamentul
general vizeaza tratarea cauzei.



























6

Zona Zooster


Cauze
Zona zoster este o reactivare a virusului varicela-zona zoster, un tip de virus herpetic
care cauzeaza varicela ("varsat de vant"). Odata ce o persoana a avut varicela, virusul ramane
inactiv in radacinile nervoase pana cand, la unele persoane, se reactiveaza. Cand virusul devine
activ, persoana face zona zoster in loc de varicela.
Orice persoana care a avut varicela (chiar si o forma usoara) poate face zona zoster. Oamenii cu
sistem imunitar slabit sunt vulnerabili la reactivarea virusului ce provoaca zona zoster. Sunt
multi factori ce deprima imunitatea: boli, rani, batranete. Unele medicamente incetinesc sistemul
imunitar, spre exemplu medicamentele ce distrug celulele cancerigene (chimioterapia).

Modalitati de transmitere
Expunerea la zona zoster nu cauzeaza boala; dar daca o persoana nu a avut varicela si e
expusa la zona zoster poate face varicela. O persoana cu zona zoster poate transmite varicela
daca se vine in contact cu lichidul din veziculele eruptiei. Un studiu arata ca virusul poate fi
raspandit prin aer si din veziculele dureroase ale zonei zoster. Aplicarea pe acestea a unei
pelicule ce absoarbe lichidul pare sa fie eficienta.
SimptomeSus
Cand virusul ce provoaca varicela s-a reactivat el provoaca zona zoster. Simptomele precoce
includ: dureri de cap, sensibilitate la lumina si alte simptome asemanatoare cu cele din gripa, in
afara de febra. Persoana bolnava mai poate experimenta mancarimi, tiuituri in urechi sau durere
mare in zona unde apare eruptia. Cateva zile mai tarziu, apare eruptia sub forma de banda.
Aceasta eruptie sub forma de banda este semnul cert al zonei zoster.
Eruptia cauzata de zona zoster provoaca mai mult durere decat mancarime. Radacinile nervoase
asigura sensibilitatea pielii si merg de fiecare parte a corpului. Cand virusul se reactiveaza, el
merge de-a lungul nervului in aria de piele pe care acesta o deserveste sub forma de banda. De
aceea eruptia apare pe o singura parte a corpului, de obicei pe piept sau pe spate si cateodata pe
fata, in jurul unui ochi. Este posibil sa apara mai multe benzi de eruptie pe corp.
Zona zoster se dezvolta in etape:
Prodromul (inainte de aparitia eruptiei)

- durere, senzatie de arsura, prurit, tiuituri in ureche, amorteala in zona afectata, toate acestea
apar cu cateva zile inainte de aparitia eruptiei; disconfortul apare pe o singura parte a corpului,
mai frecvent pe piept sau pe spate, dar poate apare si pe abdomen, pe cap, fata, gat, pe o mana
sau pe un picior
- simptome asemanatoare cu cele ale gripei (de obicei fara febra): frisoane, dureri de stomac sau
diaree; acestea pot apare chiar inainte sau in timpul aparitiei eruptiei
- poate apare inflamatia si sensibilitatea nodulilor limfatici.
Etapa activa (apare eruptia cu vezicule)

- apare o eruptie ce consta in vezicule mici umplute cu lichid, aparute pe o zona rosie de o
singura parte a corpului; fluidul din vezicule este clar la inceput dar poate deveni tulbure in 3 sau
4 zile
7

- eruptia poate apare pe frunte, pe obraz, nas si in jurul unui ochi (herpes zoster oftalmic);
aceasta poate afecta vederea daca pacientul nu primeste tratament prompt
- durerea extrema, descrisa ca "ace infipte in piele" poate acompania eruptia
- veziculele se pot sparge, lichidul se prelinge si crusta apare in 5 zile; vindecarea completa are
loc in 2-4 saptamani dar pot ramane cateva cicatrici.
Nevralgia postherpetica (etapa de durere cronica)

- este cea mai comuna complicatie a zonei zoster. Dureaza cel putin 30 zile si continua luni de
zile sau chiar ani; simptomele sunt:
- senzatie de arsura, durere intepatoare in zona afectata in cazul eruptiei recente
- durere persistenta care poate dura ani
- sensibilitate extrema la atingere
- durerea asociata cu nevralgia postherpetica afecteaza cel mai des fruntea sau pieptul si face
dificila alimentarea, somnul si activitatea zilnica a pacientului. De asemenea poate duce la
depresie.
Zona zoster poate fi confundata cu alte boli cu simptome asemanatoare (eruptie si durere). Astfel
de boli sunt: infectia cu herpes simplex sau apendicita.
Mecanism fiziopatogenetic
Zona zoster este cauzata de acelasi virus ce provoaca si varicela. Dupa o varicela, virusul ramane
cantonat in tesuturile nervilor. Pe masura inaintarii in varsta, o boala sau un stres ce slabeste
sistemul imunitar poate duce la rectivarea virusului care apare sub forma zonei zoster.
La inceput pacientul are dureri de cap si simptome asemanatoare gripei (de obicei fara febra),
sensibilitate la lumina, apoi apare prurit si dureri severe in zona in care apare eruptia. Durerea
apare de obicei cu 1-3 zile inaintea eruptiei. Intre 3 si 5 zile apar veziculele cu lichid care se
sparg si se acopera cu o crusta. Vindecarea completa dureaza intre 2 si 4 saptamani dar pot
ramane cicatrici permanente.

Majoritatea persoanelor care au avut zona zoster nu vor mai face boala, dar exista si persoane la
care boala reapare.
- Nevralgia postherpetica: durerea nu trece intr-o luna, ci persista luni sau chiar ani de zile;
nevralgia postherpetica afecteaza intre 10% si15% dintre persoanele cu zona zoster. Acest lucru
se intampla la persoane peste 50 ani sau la cei cu sistem imunitar slabit de alte boli (diabet,
infectia cu HIV). Persoanele cu durere severa si eruptie in timpul bolii, au risc crescut de a
dezvolta nevralgie postherpetica.
- Zona zoster diseminata, reprezinta o eruptie cu vezicule pe o portiune mai mare a corpului si
poate afecta inima, plamanii, ficatul, pancreasul, articulatiile si tractul intestinal. Infectia poate
cuprinde nervii ce controleaza miscarea, cauzand o slabiciune temporara.
- Afectarea nervilor cranieni (nervi cu originea in creier). Complicatiile de acest gen includ:
- inflamatie, durere si pierderea sensibilitatii in unul sau in ambii ochi; infectia poate afecta
vederea; eruptia poate apare pe o parte a nasului sau pe varful lui
- durere intensa a urechii, eruptie in jurul urechii, gurii, pe fata, gat, scalp si absenta miscarilor
comandate prin nervii faciali (sindromul Ramsay Hunt); mai pot apare pierderea auzului,
ameteala si tiuituri in urechi; pierderea gustului, gura si ochi uscati, pot fi de asemenea simptome
- inflamarea si blocajul vaselor sangvine pot provoca atacuri cerebrale
- Cicatrici si depigmentari ale pielii
- Infectia bacteriana a veziculelor
8

Cuprins:

1.Polipi
2. Analizatorul auditiv
3. Iluzia optica
4. Stomatita
5. Zona zoster




























9