Poezia Traditionalista

Aci sosi pe vremuri

Ion Pillat

"La casa amintirii cu-obloane si pridvor,

Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete

Te vezi aievea numai in stersele portrete.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc

De cand luptara-n codru si poteri si haiduc.

Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,

Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...

In drumul lor spre zare imbatranira plopii.

Aici sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:

Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Nerabdator bunicul pandise de la scara

Berlina leganata prin lanuri de secara.

Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.

Ca dansa tragi, In dreptul pridvorului, la scara.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina

Sari, subtire, - o fata in larga crinolina.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.

Ca berzele intr-insul amurgul se opri...

Privind cu ea sub luna campia ca un lac,

Bunicul meu desigur i-a recitat pe lac.

Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram

Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis
Jammes.

Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad,

Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea,
Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,
De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.
Dar ei, in clipa asta simteau c-o sa ramana.,.
De mult e mort bunicul, bunica e batrana...

Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna.

Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna.
M-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.
Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat Acelasi clopot poate - in turnul vechi din sat...
De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat."

Poezia Aci sosi pe vremuri are miscarea unei clepsidre: timpul

bunicilor s-a scurs in timpul nepotilor, care iau totul de la inceput , in forme
imperceptibil modificate.
-Nicolae Manolescu, Despre
poezie
Poezia Aci sosi pe vremuri este capodopera volumului Pe Arges in sus
(1927), un volum reprezentativ pentru traditionalismul poetic, la care adera Ion
Pillat dupa o scurta experienta simbolista si parnasiana.
Volumul este traditionalist prin idilizarea trecutului si a cadrului rural, prin
supratema timpului trecator, asociata cu repetabilitatea destinului uman, cu
ciclicitatea vietii.
Versurile poeziei se prezinta sub forma unui pastel spiritual puternic
stilizat, deoarece elementele cadrului natural reprezinta doar un pretext pentru
meditatia poetica. Atmosfera generata de versuri este una elegiaca, prin
atitudinea eului liric, de nostalgie, de meditatie.
Titlul se prezinta sub forma unui enunt propozitional dezvoltat, fiind
reprezentat de un cronotop prin care se dezvolta doua arii semantice: a spatiului
(prin adverbul de loc aci) si a timpului (prin locutiunea adverbiala de timp pe
vremuri). Verbul la perfectul simplu sosi are rolul de a apropia planul
trecutului de cel al prezentului.

Asadar, titlul fixeaza, prin componentele sale, dimensiunea spatiotemporala a iubirii.

Poezia apartine traditionalismului nu numai prin teme si motive specifice,
dar si prin versificatia clasica. Dispune de o structura muzicala simfonica, fiind
alcatuita din 18 distihuri si un vers izolat cu valoare de concluzie, cu rima
imbratisata, ritm iambic si masura de 13 silabe.
Versurile evidentiaza doua planuri temporale:
a)planul trecutului, realizat in lirism obiectiv, cu elemente de
narativitate poetica;
b)planul prezentului, realizat in lirism subiectiv, deoarece eul liric isi
exprima trairile prin marcile lexico-gramaticale ale persoanei I.
Sunetul grav al clopotului din turla bisericii este un element de
recurenta poetica, prezent in ambele planuri, un laitmotiv traditionalist care
marcheaza trecerea timpului si repetabilitatea destinului uman.
Alte elemente de recurenta poetica sunt: motivul berzei (care sugereaza
statornicia, nevoia de intoarcere la origine) si motivul livresc al bibliotecii
(recitalul din poezie romantica si simbolista). Discursul liric evidentiaza patru
secvente poetice:
1) incipitul poeziei dominat de metafora casa amintirii, care sugereaza
paradisul pierdut al copilariei petrecute in atmosfera satului patriarhal; este
sugerata tematica istorica prin motivul luptei haiducilor pentru dreptate sociala;
2) evocarea povestii de iubire a bunicilor de pe vremea cand erau tineri,
intr-o atmosfera romantica, nocturna. In aceasta secventa, exista doua schite de
portret: a bunicului (nerabdator si tandru, care isi intampina iubita la scara
berlinei) si a bunicii, conturate prin detalii fizionomice si vestimentare: subtire
fata , ochi de peruzea si larga crinolina.
3) meditatia pe tema efemeritatii conditiei umane, care face trecerea de la
planul trecutului la planul prezentului si in care se identifica marcile discursului
adresat: persoana a II-a singular, cu valoare neutra, impersonala (ce straniu
lucru: vremea! Deodata pe perete/ Te vezi aievea numai in stersele portrete.)
4) ultima secventa poetica prezinta in paralel povestea de iubire a
nepotilor, in acelasi cadru, dar intr-un alt timp. Asa dupa cum observa criticul
N.Manolescu, versurile au miscarea unei clepsidre, deoarece timpul bunicilor se
scurge in timpul nepotilor. Ritualul erotic este identic, numai ca tanarul
indragostit ii recita iubitei cu ochi de ametist versuri simboliste, acompaniat de
sunetul grav al clopotului.
Versul final (de nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat) are valoare
de concluzie, deoarece fixeaza temele si motivele pe fundalul satului mitic.
Fiind o poezie traditionalista, limbajul poetic evidentiaza prezenta unor
arhaisme si regionalisme: horn, potera, ciubuc.
Expresivitatea se realizeaza printr-o serie de procedee artistice, cum ar fi :
metafora (casa amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist), comparatia
(campia ca un lac, ca umbre berze cad) si personificarea plopilor, printr-un
transfer de afectivitate : imbatranira plopii.
Asadar, poezia Aci sosi pe vremuri apartine esteticii traditionaliste, prin
nostalgia trecutului, prin idilizarea cadrului rural, dar si prin versificatia clasica.