Descărcați ca RTF, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca rtf, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3
• SATUL TEŢCANI
Numele satului vine de la un strămoş, stăpân peste aceste
meleaguri dintre Siret şi satul Gherăeşti, STETCO, al cărui nume s-a transmis din generaţie în generaţie şi ca recunoştinţă, istoria i-a păstrat numele. Urmaşii lui STETCO şi strămosii noştri, coborâtori din carpi (daci) şi romani, mai ales câteva secole, după retragerea trupelor romane, după secolul V, trăiau în acest timp „originar” creştinaţi de către apostolul Andrei, într-o natură plină de mister în care fiecare lucru, colţ de natură, se manifesta în forma divină. Eseurile folclorice ale poporului nostru s-au dezvoltat pe icoana cosmică. Năvălirile tătarilor şi ale turcilor, începând cu secolul al XIV-lea i-a obligat să-şi mute vatra, mai spre vest, ascunzându-se în codri şi an cu an, numărul locuitorilor a crescut, cătunul s-a făcut sat... Primul stăpân al satului pe care ni-l arată documentele, este Viteazul Tamaş, un înaintaş posibil al lui Stetco, însă primul nume consemnat este spătarul Gavril, căruia, în 1455 îi este întărit satul, cu menţiunea că este „a fimeii sale Ocina” probabil căsătorit cu o fiică a lui Tamaş (prin secolul al XVI-lea). De la această dată (1455-1821), satul va fi stăpânit de mari dregători de la Scaunul Moldovei. Primul mare stăpân a fost Stanciu Stărăstescu, care în 1552 va împărţi pământul fiilor săi (1552, în timpul lui Petru Rareş). Pe la jumătatea secolului XVI se succede o nouă generaţie de moştenitori. Pe vremea lui Petru Şchiopul (1588) se impune ca stăpână a ocinei mătuşa Teodosia Samoileasa. Din 1589, an cu rezonanţă istorică, vor fi înscrişi ca moştenitori: Simion Stroici vistierul şi logofătul Nicoară Prăjescu. Teţcani devenind proprietatea lui Nicoară Prăjescu, încă de pe vremea lui Ieremia Movilă (1611). Satul nu va mai fi menţionat în documentele vremii. Neamul Prăjescu traversează, la sfârşitul secolului XVII o perioadă de criză, cu rolul politic diminuat, iar satul devine proprietatea lui Constantin Cantemir. Intrat în posesia Cantemireştilor, satul va avea parte din nou de stăpâni puternici (Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir). După multe procese cu Episcopia Roman, pentru nişte vecini, satul va deveni din nou proprietatea familiei Prăjescu (1806). Se vede că între stăpâni şi satele pe care le-au deţinut, există o legătură sentimentală. În Moldova, boierii erau denumiţi mari moşieri, iar ţăranii cu pământ – mici proprietari sau răzeşi. În afară de aceştia, mai exista o clasă formată din ţărani care nu posedau pământ. Aceştia primeau pământ de la boieri, în schimbul unei contribuţii în natură (dijma) sau lucrului cu claca. Erau numiţi iobagi. În evoluţia proprietăţii funciare un rol important l-a avut reforma lui N. Mavrocordat (1749). Împroprietăririle din 1821, dar mai ales Regulamentul Organic din 1864 şi Legea Rurală, emise şi aprobate în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Comunitatea catolică din Teţcani a fost semnalată prima
dată de către episcopul apostolic Petru Bogdan Becşic, pe la 1641. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea exista o bisericuţă de lemn, aproape de cimitirul satului. Neîncăpătoare pentru numărul din ce în ce mai mare de credincioşi, un comitet bisericesc a propus ridicarea unei noi biserici, în 1924. Planul lucrării, adunarea materialelor a durat până în 1934. În sfârşit biserica a fost construită în 1936 şi sfinţită de către episcopul M.Robu la 2 octombrie 1943. Filială, biserica a fost îngrijită de către parohia Gherăeşti, iar apoi a aparţinut de parohia Iugani. Din anul 2003 devine parohie, paroh fiind preotul Blaj Ioan, născut la data de 24.12.1958, hirotonit la data de 26 aprilie 1987. Comunitatea din Teţcani, a oferit Bisericii slujitori ai ALTARULUI care o reprezintă cu demnitate în lumea catolică din tară şi de peste hotare. • Preot, monsenior, PETERCĂ VLADIMIR (n. la 24.04.1944), hirotonit la 15.08.1968, pensionar. • Preot COBZARU IOSIF (n. la 09.04.1950), hirotonit la 24.06.1975, preot paroh Piteşti. • Preot DÎSCĂ ISIDOR (n. la 12.09.1953), hirotonit la 29.06.1979 Iaşi, decan Bacău. • Preot IMBRIŞCĂ IOSIF (n. la 27.08.1960), hirotonit la 22.06.1986, Bucureşti, paroh Sfânta Tereza a Pruncului Isus – Bucureşti. • Preot MĂRTINAŞ IOSIF (n. la 22.05.1970), hirotonit la 24.06.1979 la Adjudeni, paroh Focuri. • Preot DIAC CRISTIAN (n. la 11.08.1972), hirotonit la 24.06.1997, în prezent activează în Germania. • Preot FARCAŞ ALOIS (n. la 16.02.1975), hirotonit la 26.06.2007, Constanţa.