REFERAT

Dreptul familiei

VIOLENTA IN FAMILIE

Student: Sivrioglu Ugur Mert

Violenta in familie
Fiecare dintre noi stie foarte bine ce este violenta. Ea ne evoca in minte moarte,
tortura, masacre, razboi, oprimare, criminalitate sau terorism, epurare si genocid. Intr-un
registru mai putin dramatic, ne gandim la lipsa de civilizatie , insulte si injurii,
nepolitete si atitudini nerespectuoase.
Cu toate ca e un fenomen atat de cunoscut, nu e usor sa ajungem la o definitie
satisfacatoare si in acelasi timp consensuala. Unii evoca in mod spontan folosirea fortei si
se focalizeaza asupra vatamarilor fizice. Avand in vedere variabile juridice sai socioinstitutionale, altii pun accentul pe transgresarea sau violarea normelor si in special pe
cele care se refera la legalitate.
Lucrarile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai aproape
de noi, cele ale lui Charles Tilly sau Julien Freund, ne permit sa mergem mai departe si ne
atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta : extinderea fenomenului si
relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa, uzajul si finalitatile sale,
caracteristicile fenomenului si factorii sai explicativi, politicile duse pentru medierea si
prevenirea fenomenului si eficacitatea lor.
Dictionarul enciclopedic roman defineste violenta ca fiind un viciu de
consintamant, care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei
persoane spre a o determina sa faca un anumit act juridic. Pe langa aceasta se aminteste
si de o Teorie a violentei -teorie sociologica a violentei- potrivit careia inegalitatea sociala
isi are izvorul in folosirea, pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale, a violentei de catre
unii oameni impotriva altora.
De exemplu, E.Duhring afirma despre clasele sociale ca isi au originea in
supunerea prin violenta a unei parti a societatii de catre cealalta (violenta interna).
Alti sociologi burghezi, ca de pilda L.Gumplowicz, au considerat ca la originea claselor
si a statutului se afla supunerea unor triburi sau popoare de catre altele (violenta externa).

Marxismul recunoaste rolul violentei in istorie, inclusiv rolul ei pozitiv in imprejurarile

revolutionare,cand ea devine necesara datorita impotrivirii armate a fortelor reactionare,
dar arata ca atat scopul in vederea caruia e pusa in actiune violenta, cat si mijloacele prin
care se realizeaza (armatele, tehnica militara) sunt determinate in ultima analiza de
conditiile economice.
Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si
dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta.
Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac
referinta la violenta domestica.
Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut,ulterior generalizarii,
in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea
maltratarii copilului.
Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie
violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta, abia in
momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale.
Principala functie a familiei si a parintelui izolat protejarea copiilor- este cel mai adesea
neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai frecvente
argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent e : in momentele
bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi parintii...
Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in
dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Agresivitatea in cuplu
conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare,
in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de satisfactie,
riscul de violenta domestica e foarte scazut.

In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care

domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de
putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa.
Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia,
ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele
comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi apoi,
in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor.
Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac
parte din procesul numit nasterea psihica a copilului, sunt actul de identitate al
individului in lume, in societate.
Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra
capului si legea morala in inima.
Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor
membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa
regleze relatiile intre membrii familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi membrii
ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot
determina incredibile oscilatii comportamentale.
O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general
si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti membrii adulti,
pot garanta calitatea vietii familiei.
Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs
anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. Indiferent de forma
pe care a luat-o manifestarea violentei, aparitia ei in relatiile dintre membrii familiei
reprezinta o bresa ce treptat va ingadui forme si manifestari tot mai ample, mai variate si
mai frecvente. O nevinovata remarca de genul nu-mi place cum ti-ai aranjat parul sau
nu-mi place cum te-ai imbracat va atrage dupa sine, in timp, consecinte tot mai
dramatice. Aceste remarce pot fi apreciate de cel /cea caruia ii sunt adresate ca o
manifestare a interesului sau, altfel spus, a iubirii. In realitate, apare aici deja o arogare a

dreptului de a impune celuilalt limitele existentei si ale manifestarilor, dupa bunul plac al
celui care se simte in pozitia dominanta. Cel supus nu are dreptul la o existenta proprie, la
nevoi proprii. Existenta si nevoile lui se vor forma conform principiilor si ingradirilor
impuse, adeseori arbitrat, de catre cel care domina.
In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor dintre
incidente. Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a
insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la absenta totala.
In orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a caror respectare
exista un aparat bine articulat si detinand depline puteri puse in slujba protejarii
cetatenilor. Ignorarea prevederilor legale nu permite derogari de la obligativitatea fiecarui
cetatean de respectare a lor.
Drepturile omului reprezinta nevoile umane pentru o dezvoltare si functionare
normala, implinita. De la Declaratia de Independenta a Statelor Unite, ce stipuleaza
dreptul la fericire al fiecarui individ, si pana la legile care se regasesc la nivelul fiecarui
stat si care protejeaza bunurile private ale individului, toate aceste reglementari alcatuind
corpul drepturilor omului, la nivel national sau international, transforma in lege nevoile
fiecaruia si, in acelasi timp, pun limite modalitatilor de implinire a lor astfel incat nici un
individ sa nu sufere.
In masura in care societatea are nevoie de indivizi eficienti, implicati social, ea
are nevoie de indivizi ale caror nevoi de baza sa nu mai constituie o problema indivizi
care sa poata functiona fericiti. Dar satisfactia unui individ nu este permisa daca
realizarea ei se face in detrimentul celorlalti, caci egalitatea indivizilor, in drepturi si
obligatii e o lege de baza in orice stat democratic.
Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei
specifice, incriminate prin lege.

Acestea sunt :

Accesul permanent al agresorului la victima.

In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de adapostire si tocmai
de aceea agresorul are contro total asupra victimei sau victimelor.Se
evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta a victimelor.

Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu

episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.

Angrenarea intregului sistem al familiei.

Toti membrii familiei violente devin victime -directe si indirecte- ale
agresorului.

In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii

tuturor celor implicati.
Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme
defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei.
Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se
cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu
mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile
marginale, cu tulburari de integritate sociala.
Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei
de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor
violente de la o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai
convingatoare si cruda marturie.

Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al
violentei domestice.
Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima e
sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care
victimele ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea
acestuia in cazul cand s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare
patologica a atasamentului. Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire
sunt : amenintarea vietii si intercalarea unor momente de slabire a amenintarii
sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul amenintarii.

De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi explicatiile amuzante

ce se fac auzite adeseori in randul gardienilor absenti : sta pentru ca ii
place, daca nu i-ar placea ar pleca sau nu ma amestec, pentru ca daca o fac,
ea va fi cea care ma va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor sunt
inacceptabile.

Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la surse
de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie.
Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta
ajutor, de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se
supun unui ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si
indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele
dificile.

Ne- interventionismul.
Reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari si e un
specific consemnat de toata literatura din domeniu.
Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire
triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin :agresor, victima si
gardianul absent .

Aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta

domestica.

Violenta domestica are un registru larg de manifestari :psihice, fizice, sexuale

si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite
consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor.
Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand
violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele
dovezi ale modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei
domestice.

Principala functie in familie, aceea de a creste tinerele generatii, facandu-le

capabile de o viata autonoma si de a-si asuma responsabilitatea cresterii generatiei
urmatoare, este profund alterata de violenta.

Brazelton si Greenspan (2001), identifica nevoile copilului pentru o dezvoltare normala

ca fiind:
1. Nevoia de a avea relatii emotionale calde, apropiate, stabile ;
2. Nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguranta si o viata regulata ;
3. Nevoia de a avea experiente adaptate nivelului de dezvoltare a copilului ;
4. Nevoia de a avea limite, de viata cotidiana structurata si de responsabilitati
adecvate nivelului de dezvoltare ;
5. Nevoia de experiente adecvate diferentelor individuale ale copilului,
intereselor lui particulare ;
6. Nevoia de a trai intr-o comunitate stabila, de a beneficia de sprijinul si cultura
acesteia ;
7. Nevoia de a avea un viitor protejat.
Parintii violenti vor expune copiii la riscuri fizice, fie prin tintirea lor in timpul
incidentelor de violenta, fie prin neglijarea lor.
In familiile violente stabilitatea si reguleritatea vietii e intrerupta de evenimente violente
si nu exista o preocupare speciala pentru a procura copilului experientele de care are
nevoie, in acord cu varsta si particularitatile ei. Responsabilitatile acordate copiilor
depasesc de regula capacitatile lor, devenind abuzuri. Intrebata asupra dorintei ei de a
avea copii atunci cand va fi mare, o fetita provenind dintr-un cuplu violent,raspunde :
da, vreau sa am copii pentru ca vreau sa ma ingrijeasca si pe mine cineva, ca am obosit
tot avand grija de parintii mei .
Regula existentei familiilor violente este marginalizarea lor in comunitate. Ca o
consecinta a acestei marginalizari, din randurile familiilor violente provin cei mai multi
copii analfabeti sau cu abandon scolar.
Cat despre viitor, unul din semnele distincte ale victimelor violentei domestice e
absenta planurilor de viitor, asa cum capacitatea femeii victima de a-si construi un plan
de viitor si de a-l urmari cu consecventa o consideram a fi semnul reabilitarii ei, dupa
convietuirea cu un partener violent.

Program OMS pentru prevenirea violentei

Consecintele maladive ale violentei au determinat OMS sa lanseze, in 1996, un
program de prevenire a violentei, in special amanifestarii de violenta in familie.
Programul indica 4 nivele de risc si in acelasi timp, de interventii necesare in abordarea
fenomenului :
1. Nivelul individual :
Riscul de violenta e dat de experiente anterioare de abuz si respingere, precum
si de boli si tulburari mintale.
Este evident faptul ca ample programe de educatie comunitara pot fi de
maxima utilitate la acest nivel.
2. Nivelul interpersonal :
Riscul de violenta se leaga de consumul de alcool sau droguri, de controlul
barbatului asupra bunurilor familiei, precum si de conflictele in cadrul
familiei.
Preventia inseamna cresterea coeziunii familiei, cultivarea bunelor relatii intre
parinti si copii si incurajarea femeii spre a lua parte la controlul veniturilor
casei.
3. Nivelul institutional :
Este reprezentat de factorii cauzali pentru comportamentele violente : statutul
socioeconomic scazut, somajul, etc.
Preventia se poate materializa prin frecventarea scolilor si a programelor
educative comunitare, dezvoltarea serviciilor si a facilitatilor pentru familii in
vecinatate, etc.
4. Nivelul structural :
Riscul de violenta este insotit de tolerarea culturala a violentei in rezolvarea
disputelor, promovarea unor roluri de gen rigide, cultivarea dominantei
elementului masculin.
Protectia o reprezinta stabilitatea politica, un control al pietei muncii,
promovarea egalitatii de gen si a non violentei in societate.

In final, concluzia la toate aceste afirmatii este ca violenta in familie se afla la originea
celor mai dificile probleme sociale ale comunitatilor. Pare de necrezut faptul ca atentia
publica si a specialistilor pentru aceasta maladie sociala dateaza de putin timp.
Atata vreme cat violenta domestica e ignorata, lasata sa isi continue existenta secreta si
devastatoare, nu putem vorbi de o reala politica sociala, tinzand spre o buna calitate a
vietii individului si a familiei.

10

BIBLIOGRAFIE :

Violenta, Aspecte generale volum coord. de Gilles Ferreol si Adrian Necula

Dictionarul Enciclopedic Roman vol. IV, editura politica, Bucuresti 1966

www.educativ.ro

11