Cei Sapte Regi Ai Romei
Cei Sapte Regi Ai Romei
Cei Sapte Regi Ai Romei
Au fost mai multi regi care au domnit in Roma incepand cu anul 753 i. Hr., dar totusi se vorbeste doar de 7
regi legendari: 4 latino-sabini si 3 etrusci.
Nistor Teodora
Olah Andra
Cls: XI I
Roma a fost fondat conform tradiiei n 753 .Hr. de ctre Romulus i Remus, fii gemeni ai muritoarei
Rhea Silvia i ai zeului Marte. Au fost deasemenea descendeni ai lui Aeneas i ai refugiailor troieni,
a cror poveste ne-o relateaz Virgilius n poemul Eneida. Romulus i ucide fratele i va deveni
unicul stpnitor al Romei.. Mare parte din cei ase regi care l-au succedat purtau nume etrusce,
sugernd faptul c membri ai vechii civilizaii etrusce de la nord de Roma, dominau oraul.
Ultimul rege a fost alungat de ctre ceteni i a fost mlocuit cu o form de guvernmnt republican.
nlturarea regelui i fondarea Republicii (509 .Hr) este oarecum privit ca i o rupere a populaiei
latine propriu-zis de controlul pe care-l exercita asupra sa familia conductoare etrusc.
Inainte de imparatii romani si consuli, Roma a fost o monarhie guvernata de catre regi (Rex).
Regii, excluzandu-l pe Romulus, el fiind fondatorul orasului, au fost fiecare alesi de catre poporul
Romei pentru a servi pe viata, niciunul dintre acestia bazandu-se pe forta militara pentru
a castiga tronul. Desi nu este specificat vreun principiu ereditar in alegerea primilor patru regi,
incepandu-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus, mostenirea regala curgea prin sotiile regelui
decedat. In consecinta, istoricii antici afirma ca regele era ales pe baza virtutilor sale, si nu cea a
descendentilor.
Rege - Perioada
Romulus
753 BC-716 BC
Numa Pompilius
715 BC-674 BC
Tullus Hostilius
673 BC-642 BC
Ancus Marcius
642 BC-617 BC
616 BC-579 BC
Servius Tullius
578 BC-535 BC
535 BC-510 BC
ATRIBUTIILE REGELUI
Oamenii vedeau regele ca mediatorul dintre ei si zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta facea
regele seful religiei nationale si seful religios executiv, avand puterea de a controla calendarul roman, de a
dirija toate ceremoniile religioase si de a numi oficiile si ofiterii religiosi subalterni.
Dincolo de autoritatea sa religioasa, regele era investit cu autoritate militara si judiciara suprema prin
uzul Imperiumului. Imperiumul regelui era acordat pe viata si il proteja pe acesta de a fi vreodata judecat
pentru actiunile sale. Ca singurul detinator de Imperium in Roma la vremea respectiva, regele detinea
autoritate militara necontestata, fiind comandant suprem al tuturor legiunilor Romei. O alta putere a regelui
era aceea de fie a numi sau nominaliza toti oficialii la oficii.
Unul din ofiterii numiti de catre rege era cel de Praefectus Urbanus, care actiona ca paznicul orasului.
Cand regele era absent din oras, prefectul detinea toate puterile si abilitatile acestuia, pana la punctul de a
i se acorda Imperium cat timp se afla in interiorul orasului. Regele a primit chiar dreptul de a fi singura
persoana care putea numi patricieni in Senat pentru a lucra drept senatori. Sub rege, Senatul si Adunarea
curiata dispunea de o foarte mica putere si autoritate. Senatul si Adunarea curiata nu erau corpuri
independente detinand dreptul de a se reuni si discuta problemele statului. Ele puteai fi convocate numai
de rege si puteau discuta strict problemele aduse in fata acestora de catre rege. In timp ce Adunarea
curiata putea pasa legi pe care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un consiliu onorabil. Putea
sfatui regele privind actiunile sale, dar in nici o ipostaza nu-l putea preveni de la actiona. Singurul lucru pe
care regele nu il putea face fara aprobarea Senatului era declararea razboiului impotriva natiunilor straine.
Ce atribute avea regele? Putem spune c autoritatea sa era absolut, pentru c Senatul nu
avea dect un rol consultativ. Are imperium nelimitat, deci comand militar. Este dictator, rex i
magister populi, dar mai este i judector supreme. Are drept de decizie, Senatul i comitia curiata
(adunarea pe curii) nefcnd altceva dect s ratifice hotrrile sale. Tocmai autoritatea sa absolut a
fost cauza rsturnrii regalitii.
Cele 3 puteri fundamentale ale unui rex se definesc prin:
1.
Sacralitatea regelui (omologul sau divin este Iuppiter), sporita prin ceremonia triumfului, prin calitatea
de mare augur; regelui, in virtutea dreptului de a lua auspicii, ii revenea sarcina stabilirii calendarului
(dies fasti et nefasti); Numa Pompilius a impartit anul in 12 luni. In calitate de pontifex maximus, regale
prezida cultele religioase si asigura respectarea acestora, in vederea ocrotirii divine, pentru
prosperitatea cetatenilor. Regele numea vestalele, ceea ce releva vechimea acestui cult si credinta
arhaica a unitatii indisolubile dintre comunitate, focul sacru si conducatorul comunitatii. Chezasia
bunastarii comunitatii o reprezenta buna functionare a ultimelor doua compartimente. Regii etrusci,
nefiin legati afectiv de aceasta credinta, vor desacraliza treptat puterea regala, inlocuind-o cu modelul
tiraniei grecesti, cu autarhia.
2.
A doua functie importanta a regelui, cea de sef militar, decurge din calitatea lui de aparator al
comunitatii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost apoteozat pe Campul lui Marte, Quirinus. Tot
in calitate de comandant suprem , regale detineaImperium "puterea militara", care-i permitea sa
conducatoate operatiunile militare, sa declare razboi sau sa incheie pace. Pentru aceste initiative
militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunarii poporului. Important era sa se pastreze intre
limitele "legale" ale lui fas si ius.
3.
In calitate de iudex, regale asigura armonia dintre cetateni, iar judecata regelui era de netagaduit.
Marele judecator nu intervenea insa, decat in cazuri grave - de inalta tradare sau in cazul pedepsirii
unei vestale (cand se aplicau pedepse cumplite). Uneori, rezolva litigii intre ginti, daca acestea aveau
implicatii religioase. Regii etrusci insa au desacralizat functia juridical si au micsorat drepturile gintilor ,
impunand puterea personala in luarea deciziilor.
Alegerea regelui
La moartea regelui, Roma intra intr-o perioada de interregum. Senatul se intalnea si numea un
Interrex pentru a servi o perioada nedefinita (de obicei mai putin de un an) cu singurul rol de a
nominaliza urmatorul rege al Romei. Odata ce Interrexul gasea un nominalizat potrivit pentru, el
era adus in fata Senatului, iar Senatul il revizuia. Daca era acceptat de catre Senat, Interrexul
convoca Adunarea curiata si participa ca presedinte al adunarii in timpul alegerii regelui.
Odata propus Adunarii curiate, poporul Romei il putea fie accepta, fie refuza. Daca era acceptat,
regele ales nu intra imediat in oficiu. Alte doua acte trebuiau sa se desfasoare inainte de
investirea sa cu autoritate si putere regala completa. Intai era necesara obtinerea acordului divin
al zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment ce regele era inaltul preot al Romei.
Aceasta ceremonie era desfasurata de catre un augur, care conducea regele ales la citadela,
acolo unde augurul il plasa pe un scaun de piatra, in timp ce multimea astepta dedesubt. Daca
era gasit merituos pentru domnie, augurul anunta ca zeii au oferit semne favorabile, confirmand
astfel caracterul preotesc al regelui.
Al doilea act ce trebuia executat era acordarea Imperiumului regelui. Votul precedent al Adunarii
curiate determinase doar cine avea sa fie rege, insa prin acest act nu-i acordasera puterile
regelui asupra sa. Ca atare. insusi regele a propus Adunarii curiate o lege admitandu-i Imperium,
iar Adunarea a votat in sprijinul acestei legi. Motivul acestui dublu vot al Adunarii este destul de
clar. Imperiumul putea fi acordat doar unei persoane pe care zeii o considerau favorabila. Era,
deci, necesar sa se determine cine era persoana capabila de a primi Imperium si, cand aceasta
era si favorizata de divinitati, Imperiumul ii era acordat printr-un vot special. In teorie, oamenii
Romei aveau puterea de a isi alege conducatorul, insa Senatul detinea majoritatea controlului
asupra acestui proces.
Dup fondarea oraului, Romulus a divizat oamenii Romei ntre cei pregtii i cei inapi pentru
lupt. Lupttorii au format Legiunea Roman, constituit din 6000 infanterie i 600 cavalerie.
Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili
pentru a-i servi drept senatori ntr-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe aceti
oameni i-a numit patricieni i aveau s devin nobilii i elita oraului n timpul Republicii.
Dup 38 de ani petrecui ca rege al Romei, Romulus a luptat n mai multe rzboaie n
care a nvins, mrind controlul Romei n tot Latiumul i n multe dintre zonele nconjurtoare. De
asemenea, Romulus a instituit Augurii ca parte a religiei romane. Romulus avea s fie amintit de
timpuriu drept cel mai mare cuceritor al Romei i unul dintre cei mai religioi oameni din istoria
roman. Dup moartea sa la vrsta de 54 de ani, Romulus a fost deificat ca zeul rzboiului
Quirinus i a servit nu doar ca unul dintre cei trei zei importani ai Romei, dar i ca zeitatea
asemnat oraului Roma.
Structuri sociale
Ct despre structura social din epoca regal, n vrful piramidei era, evident, rex. Rex care
reprezint i garantul ordinii sociale, o punte ntre lumea divin i societate, pnetru c are i
calitatea de pontifex maximus. Autoritatea regal este simbolizat pe plan familial de autoritatea
la fel de absolut pe care o are pater familias. Statul n viziunea roman este o familie extins, cu
regele ca printe. Dup rege urmau ginile patriciene, aristocraia. Avnd un rol important n viaa
politic a cetii i fiind considerate ca existnd de la bun nceput la Roma, din rndul lor se
alegeau membrii senatului, instituie care ar data nc de pe vremea lui Romulus. Competiia din
rndurile senatorilor era i ea destul de acerb, pentru c erau la mijloc prestigiu i privilegii.
Apoi urmeaz plebeii, care, conform surselor, poposesc mai trziu la Roma. Fa de patricieni se
afl mai nti n stare de dependen (clientela). Dar din punct de vedere juridic sunt marea mas
a oamenilor liberi. Sclavia exista i ea, dar inea mai degrab de domeniul casnic i nu rareori
gsim sclavi muncind alturi de stpni, singura diferen fiind cea de statut juridic.
O meniune deosebit merit reforma lui Servius Tullius, Incadrarea social nu se mai face pe
baza criteriului aristocratic, ci timocratic (bazat pe avere). n funcie de averea deinut, cetenii
sunt mprii pe categorii, fiecare cu corespondent n tipul de armament, ceea ce iar probeaz
legtura dintre criteriile social/cenzitar i militar. Cum erau mai exact mprii? 18 centruii de
equites, cavaleri + 80 de centurii greu narmate i 2 centurii de fabri (lucrtori) + trei categorii de
cte 20 de centurii + 30 de centurii i dou de cntrei + centuria de proletarii. Cum se reflecta
noua structur pe plan politic? Fiecare centurie dispune de un vot, fr a conta numrul
membrilor. Legea este votat cu majoritate simpl. Dac privim atent, observm c de fapt
puterea aparine primelor dou clase, ceea ce confer Romei secolului al VI-lea a.Hr. un vdit
character oligarhic