POMI FRUCTIFERI

1.Mărul
Mărul este o specie de plante din care
provine din speciile salbatice
(familia Rosaceae). Această specie cuprinde
între 44 și 55 de soiuri, care se prezintă ca pomi
sau arbuști. Varietățile de măr cresc în zona
temperată nordică din Europa, Asia și America
de Nord.

Organele vegetative ale marului

Sunt: radacina ,tulpina si frunza.

Marul face parte din plantele superioare.

Radacina marului este una ramuroasa, adanc infipta in pamant si mult ramificata.
In structura interna a radacinii se adauga noi tesuturi,prin ele creste in grosime.
Radacina fixeaza marul in sol astfel incat rezista la furtuni,ploi si viscole.Ea apsoarbe apa cu
sarurile minerale din sol prin perisorii care conduc seva bruta prin scoarta la vasele lemnoase
prin tulpina.

Marul face parte din grupa de arbori cu tulpina centrala,bine dezvoltata care pana la o
anumita inaltime este lipsita de ramuri.
Tulpina este alcatuita din trunchi si coroana formata din ramuri cu frunze,flori apoi
fructe.Tulpina la mar creste in grosime si in inaltime,scoarta devenind tot mai ingrosata.
Inaltimea trunchiului si forma coroanei difera de la o specie la alta, la mar trunchiul poate
atinge 2-3 m, dar difera de la un soi la altul. Coroana este bine ramificata , in livezile bine
ingrijite cultivatorii taie crengile si le lasa numai pe cele de rod astfel corana primeste o
anumita forma. Tulpina prin trunchi sustine toata greutatea ramurilor incarcate de fructe.La
marul salbatic unele ramuri ale tulpinii se transforma in spini si servesc la aparare.

Frunza la mar are forma ovala.Ea asigura prin orientarea ei procesul de fotosinteza,
apara florile de razele puternice ale soarelui si de picaturile puternicer de ploaie. Frunzele
acopera fructele de insecte si pasari.Ele asigura transpiratia si respiratia.Marul are frunze
ovale, dintate pe margini si lucioase pe fata superioara, pe cea inferioara frunzele au peri mici
ce le apara de uscaciune si le dau un aspect mai albicios.
 Organele de inmultire ale marului.

Sunt :floarea,fructul si samanta.

Floarea de mar apare primavara in luna martie,ele iau nastere din mugurele
floral.Floarea
contine: gineceu,receptacul,sepale(5),petale(5),stamina(filament,antera,polen),ovar cu
ovule.Petalele formeaza corola care prin culoarea ei roz si parfumul lor atrag insectele.In
urma polenizarii se dezvolta fructele cu seminte.In urma fecuntatiei sepalele si petalele
cad,staminele,stilul si sticmatul se usuca iar ovarul se ingroasa.Ovarul devine fruct,iar ovulele
fecundate se transforma in seminte.Pe langa ovar la formarea fructului participa si
receptaculul.Fructul de mar este un fruct carnos .Fructul are in interiorul lui seminte de accea
se numeste marul planta angiosperma.Fructul de mar are forma rotunda sau conica.Are la
exterior coaza de culoare de la galbenla rosu;urmata de pulpa,dulce care inveleste casuta
semintelor.Fructul de mar poate avea 4-8 seminte in invelisul lor.

Importanta marului pentru om

Fructul de mar are mare importanta alimentara.Apa din fructe,zaharurile,levuloza si

dextroza,sarurile minerale,pectinele si vitaminele A si C constituie un medicament pregatit in
farmacia naturii pentru a asigura buna functionare a organismului.Fructele se consuma
proaspete sau conservate sub forma de compoturi,gemuri,prajituri,sucuri,etc.

Chiar dacă este un aliment, calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din timpuri
străvechi. Plinius cel Bătrân îl recomandă în bolile de stomac, iar ceva mai târziu,
călugărița Hildegard von Bingen recomandă mărul contra migrenelor, a durerilor de ficat și de
splină.
Mărul are acțiune tonică, diuretică,
uricolitică, depurativă, antiseptică,
intestinală, laxativă. Este indicat în
astenie, surmenaj, convalescență,
graviditate, anemie, reumatism, gută,
litiază urică, hepatită, colibaciloză, stări
febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie,
diabet și altele.
Cercetările sugerează că merele pot
reduce riscul de cancer la colon, cancerul
de prostată și cancerul pulmonar. Cojile
de mere conțin acid ursolic, care, pe baza
experimentelor pe șobolani, crește masa
mușchilor scheletici și a țesutul adipos
brun, de asemenea scade grăsimea de
culoare albă, reduce obezitate, intoleranța
la glucoză și steatoza hepatică.

Pomii uscati impreuna cu ramurile

rezultate din taierea lor constituie o
importanta sursa de combustibil.
 2.Părul

Părul este un arbore cu frunze căzătoare din familia Rosaceae, care crește până la
10-20 m înălțime.
Trăiește în medie 65 ani, în cazuri excepționale poate ajunge la 400.
Para este considerată sora mărului, deoarece face parte din aceeași familie și ambele
sunt numite poame. Au aproximativ aceeași perioda de dezvoltare și conțin aceleași vitamine
și minerale,dar în proporții diferite.
Crește în regiuni cu climat temperat și umed, rezistă bine la frig dar verile calde și
secetoase împiedică fructele să crească. Clima cea mai bună se caracterizează prin ierni cu
frig dar cu puține înghețuri primăvara și veri cu temperaturi moderate. Înflorește la 7 °C și
rezistă până la -18 °C, dar în plin repausul din iarnă și până la -40 °C.
Organele vegetative ale parului
Sunt: radacina ,tulpina si frunza.
Parul face parte din plantele superioare.
Radacina lemnoasă și profundă are un rol important in cresterea si rodirea pomilor, se
poate afirma ca viata pomilor este in „mana radacinilor”. Radacinile indeplinesc functiile de
absorbtie a apei si a sarurilor minerale, fixeaza planta in sol, conduc si depoziteaza substantele
organice si minerale.
La fel ca si la mar radacina parului este una ramuroasa, adanc infipta in pamant si mult
ramificata.
Tulpina de culoare gri cu coaja crăpată este mai inalta si coroana este aproape
piramidala.
Frunzele sunt ovale sau rotunde, lucioase şi au un peţiol scurt şi păros pe dos.
Florile albe sau roz cu petale de 1,5 cm, sunt unite în buchete şi apar odată cu frunzele
iar fructul este o poamă cu formă caracteristică „piriformă", cu un gust şi aromă plăcută.
Fructele pomului, numite pere, sunt suculente, dulci si aromate. Acestea au o forma
conica. Miezul este alb-galbui si este invelit intr-o coaja verde, usor acrisoara. Perele pot
atinge dimensiuni de pana la 18 cm inaltime si 8 cm in diametru.
 Importanta parului pentru om
Datorită conținutului lor, fructele stimulează digestia, crescând pofta de mâncare,
vitaminizând și mineralizând organismul. În stările febrile, scade temperatura, favorizează
eliminarea toxinelor din organism, stimulează formarea globulelor roșii și funcțiile organelor.
Frunzele sunt recomandate în tratarea afecțiunilor urinare, renale, diabet. Gargara făcută
cu macerat de frunze servește la tratarea infecților faringelui, și la amigdalite. Pulberea din
scoarța de păr este folosită în combaterea diareei. Florile snt vizitate des de albine pentru a
culege nectar și polen necesare pentru obtinerea mieri. Se obțin aproximativ 18-20 kg la
hectar.
Lemnul de păr este unul sintre cele mai preferate în industria lemnului. Datorită calității
sale este ales la fabricarea instrumentelor muzicale, a furnirurilor estetice, fabricarea mobilei.
Este de asemeanea folosit în tâmplărie, construcții și sculptură.