ROLUL INFORMAŢIEI FINANCIAR-CONTABILE ÎN DEZVOLTAREA

DURABILĂ A FIRMEI

Elena DIACONU1

Abstract
Durable development of a firm depends on several important factors, to be found
both inside the very firm and outside; of these, one of the most important is financial
and accounting information. This is because durable development of any firm cannot be
achieved without reliable management and without a clear-cut strategy; in turn, though,
both management and strategy cannot exist, let alone function properly, or respectively
being put up properly, without economic information.

Cuvinte-cheie: informaţie, dezvoltare, financiar-contabil, firmă

Clasificare JEL: D83, M41

1. INTRODUCERE

Dinamismul, profunzimea şi amploarea transformărilor din toate sectoarele vieţii

economice şi sociale – ca trăsături definitorii ale evoluţiei contemporane - se reflectă, între
altele, în modificarea structurilor economice, în reierarhizarea ramurilor componente în
concordanţă cu cerinţele progresului ştiinţifico-tehnic, cu exploatarea raţională a întregului
potenţial de resurse şi sporirea eficienţei, cu exigenţele îmbunătăţirii calităţii vieţii. Au loc,
totodată, schimbări majore în modelele de creştere economică prin orientarea spre tipurile
intensive, spre domeniile circumscrise dezvoltării durabile, globalizării şi integrării.
Contabilitatea, ca limbaj al afacerilor, trebuie să ţină pasul cu evoluţiile înregistrate în
domeniile economice, iar nevoia promovării unor concepte unanim recunoscute îşi dovedeşte
utilitatea din ce în ce mai mult. Când managementul unei întreprinderi se confruntă cu unele
probleme dificile, cum sunt cele economice şi financiare, situaţie frecventă în orice activitate
desfăşurată, el simte în mod firesc nevoia unui set de principii contabile, care nu sunt similare
cu cele ale legilor imuabile ale naturii din fizică şi chimie.
Contribuţia contabilităţii la realizarea obiectivelor strategice ale managerilorse
manifestă şi sub forma asigurării informaţiilor necesare controlului, determinării gradului de
răspundere şi efectului, la diferite locuri de muncă, ceea ce permite depistarea rezervelor
interne, a cheltuielile neeconomicoase şi pierderile.
Urmare a cerinţelor actuale ale conducerii şi organizării ştiinţifice a entităţilor
economice, contabilitatea contemporană se orientează tot mai mult către calcule previzionale
asupra mijloacelor, resurselor de formare a acestora şi rezultatelor financiare, pe care le
împleteşte cu reflectarea fenomenelor ce au avut loc.

2. CORPUL LUCRĂRII

Contabilitatea şi-a dezvoltat puterea de cunoaştere a situaţiei economice şi financiare,

astfel încât să poată furniza, în condiţii optime, informaţiile necesare luării celor mai juste
decizii. De altfel, scopul contabilităţii este de a face din informaţiile şi metodele sale un

1
Conferenţiar universitar doctor, Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti, diaconuush@yahoo.com

98
instrument de orientare, un „tablou de bord”, un consilier pentru stabilirea condiţiilor în care
entitatea economică îşi desfăşoară activitatea în interior, precum şi în context macroeconomic.
Cu alte cuvinte, informaţiile contabilităţii constituie sursa cea mai importantă, „banca
de date”, a conducerii în procesul decizional şi astfel contabilitatea devine indispensabilă în
activitatea de conducere a entităţilor economice, indiferent de activitatea pe care acestea o
desfăşoară.
Informaţiile contabile oferă conducerii unităţilor indiferent de obiectul de activitate,
posibilitatea alegerii programelor optime şi fixarea unei anumite linii de politică economică.
La acestea se adaugă tendinţa actuală a informaţiei contabile de a deveni mai operativă prin
automatizarea calculelor de gestiune, calculatoarele electronice, puse în slujba contabilităţii,
reducând timpul de prelucrare a datelor şi astfel deciziile economice şi financiare beneficiază
de fundamentare operativă.
În contextul celor subliniate, putem aprecia că sistemul contabil utilizat în prezent de
entităţile economice, şi nu numai, asigură informaţiile necesare în procesul managerial al
acestora, precum şi în relaţiile fiecăreia dintre ele cu terţii , acţionari sau asociaţi , furnizori,
clienţi, bugetul statului şi bugetul asigurărilor sociale, bănci ş.a. El a fost astfel perfecţionat
încât s-a realizat, pe de o parte, adaptarea permanentă la transformările inerente produse în
desfăşurarea activităţilor economico – financiare din cadrul economiei naţionale, iar pe de altă
parte realizarea obiectivului de conformare cu directivele în domeniu ale Comunităţilor
Economice Europene.
Realizările de această natură au fost posibile prin efectuarea a numeroase adaptări şi
perfecţionări de natură contabilă, care au avut în vedere, în mod firesc, şi modificările
permanente ale legislaţiei fiscale din ţara noastră ca membră a Uniunii Europene.
În acest context poate fi încadrată şi cercetarea efectuată, bazată atât pe studiile apărute în
literatura de specialitate, cât mai ales pe informaţiile preluate de la diverse entităţi economice,
şi nu numai.
Volumul imens al informaţiilor care personalizează şi fragmentează elementele ce
definesc performanţa financiară a unităţilor economice, tendinţa divergenţei între teorii,
precum şi importanţa informaţiilor degajate de contabilitate pentru procesul decizional au
motivat alegerea subiectului prezentei lucrări.
În cele ce urmează vom reţine câteva aspecte considerate esenţiale privind definirea
informaţiei şi caracterizarea celei de natură contabilă.
Contabilitatea ca ştiinţă cu caracter teoretic şi aplicativ s-a născut din necesităţile
practice ale producţiei materiale şi s-a dezvoltat odată cu forţele de producţie, cu diviziunea
socială a muncii şi cu schimbul. În aceste condiţii contabilitatea este strâns legată de procesele
economice şi de relaţiile de producţie, care se schimbă în diferite momente ale dezvoltării
societăţii, în prezent punându – se un accent din ce în ce mai mare pe o dezvoltare durabilă
sau sustenabilă a tuturar sectoarelor de activitate. .
Dintr-o activitatea eminamente practică, ale cărei cunoştinţe erau dobândite în mod
empiric, contabilitatea a devenit o disciplină ştiinţifică menită să furnizeze date şi informaţii
eficiente pentru elaborarea strategiilor la toate nivelurile precum şi în procesul decizional.
Specialiştii în domeniu consideră, de altfel, că acesta este şi motivul pentru care a fost necesar
ca practicile contabile să aibă drept fundament o teorie contabilă şi o bază conceptuală în care
cercetarea să joace un rol determinant.
Dezvoltarea contabilităţii şi implicit creşterea ofertei de informaţii de această natură a
fost legată atât de teoreticieni, cât şi de practicienii în domeniu de sporirea cererii produselor
furnizate de aceasta, venită din partea unor utilizatori ale căror necesităţi informaţionale
depind de mediul economic, politic, juridic, social şi cultural în care acţionează.

99
Înainte de a prezenta informaţia contabilă şi rolul acesteia în dezvoltarea durabilă a firmei
considerăm necesară clarificarea câtorva aspecte privind informaţia în general şi informaţia
economică în special.
Precizarea noţiunii de informaţie impune necesitatea unei discuţii, între termenii de
dată şi informaţie, care, de foarte multe ori, se confundă în practică.
Datele,sunt reprezentate prin cuvinte, cifre sau semne, care descriu sau reflectă cele
mai diverse fapte şi situaţii petrecute, ele formând materia brută pe care se întemeiază
informaţiile.
Informaţia,apare ca rezultat al unui proces complex, prin care anumitor date li se
atribuie semnificaţia stării sau dinamicii unui obiect, fenomen sau eveniment, în cadrul unor
proceduri formale de prelucrare2.
Într-o definire mai concretă a informaţiei, aceasta apare ca „o ştire sau mesaj cu privire
la fapte şi evenimente de orice fel, care trebuie înţelese, folosite şi transmise pentru a facilita
realizarea obiectivului cuantificat”3.
În literatura de specialitate găsim numeroase încercări de a defini această noţiune, dar
opinăm că o definiţie general valabilă este practic imposibilă întrucât „informaţia se deschide
în mod practic mai multor discipline”4.
În activitatea economică informaţia face legătura între obiectivele propuse de
întreprinderea în care se arată ce, cât şi în ce condiţii să se execute producţia, să se realizeze
lucrarea sau presteze serviciul, iar rezultatele efective indică gradul şi modul de îndeplinire a
scopurilor propuse.
Teoria informaţiei cu aplicabilitate în domeniul economiei a constituit obiectul de
cercetare a numeroşi oameni de ştiinţă, de mare valoare, fiind aşa numita informaţieştiinţifică.
Peter Drucker, profesor de management, în lucrarea sa Post Capitalist Society arată că
„astăzi ştiinţa este mai importantă pentru bunăstarea naţiunilor decât capitalul sau forţa de
muncă”.
Revenind la domeniul economic, desfăşurarea acţiunilor în concordanţă cu sarcinile şi
valorile prestabilite sunt în bună măsură condiţionate de calitatea informaţiilor, de rapiditatea
prelucrării şi oportunitatea transformării lor în actul de decizie.
Legătura dintre informaţia economică şi actul de conducere poate fi reprezentată
astfel:

2
Paraschivescu, M.D., Păvăloaia, W. - Contabilitatea şi dezvoltarea economico-socială, Editura Tehnopress,
Iaşi, 1999, p. 99.
3
Popescu, A.I. - Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. I, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1977, p. 84.
4
Stössel, Şt., Ogodescu, S.D. - Omul şi universul informaţional, Editura Facla, Timişoara, 1978, p. 14.

100
 UNITATEA ECONOMICĂ

informaţii
externe
influenţe
conducere asupra
mediului

informaţii
interne valori de
comandă

Figura 12. Relaţia dintre informaţie şi actul de conducere

Pentru ca informaţia economică să-şi îndeplinească rolul ei în procesul conducerii, a

fundamentării şi formulării deciziei, trebuie să posede următoarele calităţi:
- acurateţea, calitate care determină valoarea informaţiei şi se referă la reflectarea exactă a
realităţii, atât cantitativ cât şi calitativ;
- oportunitatea reprezintă calitatea informaţiei de a fi disponibilă în momentul în care este
solicitată şi se măsoară prin parametrul timp;
- valoarea, în sensul că trebuie privită prin prisma conţinutului informaţional, a valorii de
utilitate a informaţiei , precum şi prin prisma efectelor sale asupra sistemului condus.
Alţi autori în domeniu5 adaugă la aceste atribute calitative ale informaţiei şi câţiva
parametrii specifici pe care îi considerăm relevanţi, respectiv:
- dinamismul, în sensul evidenţierii proceselor de muncă în evoluţia lor şi nu static;
- sinteza şi conciziunea, adică prezentarea informaţiilor cu economie de mesaje adaptate
managerilor aflaţi într-o permanentă criză de timp;
- specificitatea, dată de adaptarea informaţiilor la particularităţile utilizatorului – referitoare
la nivelul de pregătire, grad de informare, timpul de care dispune specificitatea problemei ce
urmează a fi rezolvată.
Lista caracteristicilor calitative ale informaţiilor economice ar putea continua,
cunoscut fiind conţinutul larg al acestora, concretizat în masa de date primare şi prelucrate
referitoare la baza materială, la activitatea şi rezultatele obţinute într-un ansamblu economico-
productiv.
În cadrul informării economice aria informaţiilor contabilităţii este foarte întinsă,
ele apărând ca informaţii specifice, particulare, rezultate din interpretarea şi prelucrarea prin
intermediul logicii contabile a mişcărilor de valori provocate de activităţile creatoare.
Principala sursă de date a sistemului informaţional economic şi, totodată, una din
componentele de bază ale acestuia este contabilitatea, instrumentul de bază pentru
cunoaşterea, gestiunea şi controlul patrimoniului şi al rezultatelor obţinute de către entităţile
economice.

5
Verboncu, I., Popa, I.- Managementul organizaţiei, Tipografia A.S.E., Bucureşti, 2004, p. 52.

101
 „Contabilitate, sursă principală de informaţii la nivelul întreprinderii”6 face totodată
dovada unor calităţi incontestabile care îi măresc eficienţa în managementul modern7.
Obiectivele contabilităţii agenţilor economici pot fi formulate astfel8:
înregistrarea cronologică şi sistematică a mişcărilor patrimoniale;
asigurarea integrităţii patrimoniului;
urmărirea şi furnizarea rezultatelor obţinute atât pentru necesităţile proprii, cât şi
pentru informarea asociaţilor sau acţionarilor, clienţilor şi furnizorilor, băncilor,
organelor fiscale şi a altor persoane juridice şi fizice;
furnizarea informaţiilor necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă.
Rolul informaţiilor contabilităţii este de a asigura o dezvoltare stabilă, precum şi
realizarea ciclurilor ce caracterizează finalitatea activităţilor cu cât mai puţine
perturbaţii. „Deşi informaţiile utilizate pentru luarea deciziilor de către manageri sunt
furnizate în cea mai mare parte de contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară produce
şi ea informaţii pentru gestiunea curentă a clienţilor sau furnizorilor şi pentru fundamentarea
deciziei de investiţii şi finanţare”9.
Producerea informaţiilor contabile la nivelul unei entităţi economice este
asigurată de către practicienii profesionişti în domeniu, proces ce se desfăşoară în mod
organizat, în cadrul sistemului informaţional contabil. Acest tip de informaţii trebuie să
satisfacă anumite nevoi, să aibă deci utilitate pentru toţi cei care formează categoria
utilizatorilor, produselor contabilităţii, fapt pentru care difuzarea lor trebuie să se constituie
într-un proces dinamic şi raţional, rod al negocierii şi compromisurilor între întreprinderea şi
factorii externi.
Pornind de la beneficiarii informaţiilor contabile, acestea pot fi delimitate în două
categorii:
(A) interne, respectiv informaţii adresate conducătorilor şi executanţilor din cadrul
entităţii şi cu un grad de agregare variabil, funcţie de amplasarea ierarhică a
utilizatorilor;
(B) externe, destinate altor agenţi economici, instituţii, bănci, suprasisteme etc. cu un
grad de agregare şi de formalizare foarte ridicat şi, de asemenea, foarte selective.
Informaţiile interne de evidenţă contabilă se referă mai ales la aspectele economice ale
activităţilor întreprinderii şi sunt utilizate cu precădere de manageri în fundamentarea de
decizii tactice şi curente. Ele se caracterizează prin aceea că sunt precise, complete şi
continue, comparate şi corelate, analitice şi sintetice.
Considerăm că în timp informaţiile contabilităţii s-au impus atât prin valoarea
cognitivă ridicată, cât şi prin ponderea ce o deţin în volumul total al informaţiilor
economice şi în prezent contabilitatea are un rol deosebit în cunoaşterea şi analiza
multilaterală a fenomenelor şi proceselor constituind de fapt baza elaborării deciziilor.
Funcţionarea adecvată a oricărei firme, realizarea obiectivelor cuprinse în previziunile
sale, nu este posibilă doar prin contribuţia organizării sale structurale, care constituie
scheletul sau armătura ei de rezistenţă, fiind necesar, totodată, un sistem informaţional, care
poate fi comparat cu aparatul circulator din corpul omenesc. El oferă materia primă
informaţională necesară în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor manageriale, a sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor atât manageriale, cât şi de execuţie.

6
Feleagă, N.,Ionaşcu, I.-Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.44.
7
Roy, H. R.- Concepţii de management, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983, p. 163.
8
Pântea, I. P. - Managementul contabilităţii româneşti, Editura Intelcredo, Deva, 1999, p. 8.
9
Feleagă, N., Ionaşcu, I. - op.cit., pp. 44–45.

102
 Sistemul informaţional reprezintă de fapt ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi
circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să
contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor societăţii.10
Privite din punct de vedere al managementului, informaţiile sunt acele date care aduc
adresantului un spor de cunoaştere ce priveşte direct sau indirect entitatea respectivă,
furnizându-i elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin.
În virtutea acestei calităţi, informaţia reprezintă temeiul principal al declanşării
deciziilor şi acţiunilor.
Standardizarea şi normalizarea informaţiei, pe de o parte, iar pe de altă parte
tendinţele spre particularizarea şi localizarea produselor şi serviciilor orientează agenţii
economici către o consolidare a sistemelor de informaţie, deopotrivă informaţii externe
şi informaţii interne în raport cu organizaţia. Creşterea cantitativă şi calitativă a
informaţiei în funcţionarea organismului economic nu poate fi considerată ca un simplu
instrument complementar care se adaugă sistemul actual.
Societatea comercială, indiferent de activitatea pe care o desfăşoară, privită ca o
entitate, este o articulaţie a trei sisteme:
un sistem decizional care utilizează informaţiile generate de sistemul operaţional în
scopul realizării obiectivelor sale;
un sistem informaţional care evaluează, pe de o parte, performanţele operaţionale şi
culege pe de altă parte datele referitoare la dezvoltare pentru alimentarea cu informaţii
a sistemului decizional;
un sistem operaţional care asigură abordarea unei funcţii de transformare concretă a
factorilor de producţie în bunuri, lucrări şi servicii, însă care în plan de gestiune
transformă deciziile luate în performanţe concretizate în rezultatele finale ale entităţii.
Informaţia utilă, în opinia noastră, este cea solicitată la diverse niveluri de decizie
ale unui agent economic, necesară pentru a elabora şi pune în practică, în maniera
cuvenită, strategia şi măsurile tactice potrivite cu scopul general de a-şi îmbunătăţii
poziţia în mediul său concurenţial, aceste acţiuni se organizează şi au loc într-un ciclu
neîntrerupt.
Conducerea competentă şi performantă a proceselor economice poate fi considerată un
deziderat de prim ordin, fără realizarea căruia nu este posibilă desfăşurarea în condiţii
economice şi financiare dorite a activităţilor programate.
Managementul unei activităţi economice devine performant atunci când se adoptă numai
decizii bine fundamentate, bazate pe concluzii sau constatări ce se formulează ca urmare a
studierii detaliate a fenomenelor şi proceselor tehnice, economice şi organizatorice, precum şi
a efectelor pe care acestea le generează şi, implicit, prin cunoaşterea cauzelor care le-au
determinat.11
Dezideratele de această natură şi în speţă problemele ce privesc investirea şi recuperarea
capitalului avansat, foarte mare în cazul agenţilor economici din turism, atragerea de resurse
suplimentare de dezvoltare, procesele tehnice şi tehnologice, introducerea tehnologiei de vârf,
desfacerea produselor turistice pe piaţa internă (turismul intern) şi externă (turismul
internaţional), asigurarea eficienţei economice scontate ş.a. se pot realiza în condiţii de
exigenţă şi calitate, iar managementul poate fi performant numai în situaţia în care se
organizează şi utilizează un astfel de sistem informaţional economic care să asigure furnizarea
tuturor informaţiilor utile pentru fundamentarea deciziilor ce se adoptă, sistem în cadrul căruia
informaţiile de natură contabilă deţin ponderea cea mai importantă.
Relevăm de la început faptul că informaţia contabilă nu constituie un scop în sine, ci
numai un mijloc, o metodă de confecţionare a datelor cu caracter economic şi financiar
10
Nicolescu, O., Verboncu, I. - Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 83.
11
Staicu, C. - Bazele contabilităţii moderne, vol.I, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2004, p.46.

103
care să prezinte utilitatea pentru managementul general şi financiar al întreprinderii.
Apare, de asemenea, clar că informaţia contabilă se formează în mod succesiv, pe măsura
derulării activităţii de către entitate, în timp ce managementul sub toate formele sale de
manifestare, are nevoie de un portofoliu de date în decursul activităţii şi chiar şi înainte de
derularea efectivă a operaţiunilor acesteia, urmărindu-se luare de decizii, în sensul
direcţionării activităţii de producţie, comerciale inclusiv financiare, în funcţie de conjunctura
prezentului, de noile realităţi formate sau în curs de formare.
Relaţia dintre managementul general, respectiv comercial sau financiar şi contabilitate ca
sistem de date este relativ complexă şi multidimensională.
În acest sens, putem aprecia că informaţia degajată de contabilitate este utilizată în
procesul managerial al entităţilor din turism şi alimentaţie publică la oricare nivel ierarhic al
acestora.
Liberalizarea, globalizarea, competiţia fără menajamente, amplificarea impactului
eficienţei, a performanţelor managementului în general, o nouă explozie informaţională vor fi
fără îndoială, caracteristicile dominante ale economiei româneşti şi în perioada următoare. În
acest context, contabilitatea nu mai reprezintă o disciplină care se ocupă cu studiul conturilor,
ea este şi devine treptat un domeniu complex, cu fizionomie complet schimbată faţă de
perioada nu demult trecută.
Primele definiţii ale contabilităţii se axau, în general, pe funcţia tradiţională de tinere a
registrelor (evidenţă documentară) pe care o îndeplinea contabilul.
În 1941, Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi (A.I.C.P.A. – American
Instituite of Certified Public Accountants) a definit contabilitatea ca „arta înregistrării,
clasificării şi rezumării într-o manieră semnificativă şi în exprimare bănească a tranzacţiilor
(operaţiunilor) şi evenimentelor (faptelor) care au chiar şi parţial caracter financiar, precum şi
interpretarea rezultatelor acestor acţiuni.12
Definiţia modernă a contabilităţii este mult mai complexă. În 1970, A.I.C.P.A. a
statuat că rolul contabilităţii constă în a „furniza informaţii cantitative, preponderent de natură
financiară, referitoare la entităţi economice şi care urmează a fi utilizate în luarea deciziilor
economice”.13
Contabilul modern este implicat nu numai în ţinerea registrelor (evidenţa contabilă), ci
şi într-o serie de activităţi ce implică planificare, soluţionare a unor probleme, control,
orientare a acţiunilor, evaluare, verificare şi audit. Contabilul de azi ţine cont de necesităţile
fundamentale ale utilizatorilor informaţiei contabile, fie interni, fie externi, iar contabilitatea
reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică (transmite)
informaţii financiare despre o entitate economică identificabilă.
Prin contabilitate se realizează legătura dintre activităţile economice şi factorii
decizionali.
În primul rând, contabilitatea cuantifică activităţile economice, înregistrând datele ce
le privesc pentru o utilizare viitoare. În al doilea rând, sunt stocate cât timp este necesar, iar
apoi prelucrate pentru a deveni informaţii utile. În al treilea rând, informaţiile sunt
comunicate, prin intermediul rapoartelor (situaţiilor financiare anuale), factorilor de decizie.
S-ar putea spune că datele brute ce privesc activităţile economice reprezintă un imput în
sistemul contabil, iar informaţia prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă output-
ul, ceea ce reiese şi din figura următoare.

12
Committee an Accounting Terminology, Accounting Terminology Bulletin No.1, New York, 1993, pag.9.
13
Statement of the Accounting Principles Board No.4, New York, 1970, pag.40.

104
 Acţiune
Factori de decizie

Nevoi de informaţii Informaţii

Activităţi Cuantificare Prelucrare Comunicare

economice Realizată prin Realizată prin Realizată prin
Date înregistrarea stocarea şi raportare
datelor pregătirea
datelor

Figura 30. Contabilitatea ca sistem informaţional pentru deciziile economice

CONCLUZII

Este unanim recunoscut că la nivelul fiecărei entităţi economice se înregistrează o

cerere în continuă creştere de informaţii contabile, care se gestionează prin intermediul
sistemului informaţional de această natură.
Informaţia contabilă reprezintă o componentă semnificativă a informaţiei economice
şi, totodată, constituie componenta de bază a sistemului informaţional contabil. Într-o accepţie
generală, ea asigură cunoaşterea şi controlul situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute.
Datele referitoare la existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale, precum şi
la rezultatul obţinut, devin informaţii contabile, după ce au fost supuse unor prelucrări, dacă
au caracter de noutate şi numai în măsura în care pot fi folosite (utile) pentru caracterizarea
unei activităţi desfăşurate de entitatea economică de la care provin.
Informaţia contabilă constituie baza determinării indicatorilor efectivi privind
totalitatea operaţiilor economico-financiare sau a tranzacţiilor realizate şi, totodată, asigură
certitudinea necesară pentru elaborarea de previziuni viabile.
În acest context, se poate considera că pentru un viitor imprevizibil, informaţia
contabilă va constitui componenta cea mai importantă a sistemului informaţional
economic de la nivelul fiecărei întreprinderi şi aceasta pentru faptul că „fiecare dintre părţile
interesate în mersul întreprinderii recurge la informaţie contabilă, deoarece este singura sursă
care poate furniza imaginea activităţii şi a situaţiei sale, plecând de la fluxurile şi masele
monetare, care pentru o perioadă dată au interesat-o.”14
Pentru perioada actuală şi, totodată, pentru cea viitoare contabilitatea constituie un
mijloc sau o metodă de obţinere a informaţiilor economico-financiare utile atât pentru
managementul întreprinderii şi proprietarii acesteia, cât şi pentru o gamă diversă de utilizatori,
ceea ce îi conferă un caracter din ce în ce mai social.
În procesul de perfecţionare continuă a organizării şi conducerii activităţilor de
turism şi alimentaţie publică, rolul contabilităţii este din ce în ce mai mare.

14
Capron, M., - Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p.158.

105
 Prin metoda sa de cunoaştere şi prin procedeele sale specifice, contabilitatea asigură
cantitatea necesară de informaţii ce permit conducerii descoperirea rezervelor interne cu
privire la folosirea eficientă a mijloacelor şi a forţei de muncă în vederea mobilizării lor15.
În opinia noastră, contabilitatea trebuie să contribuie la realizarea a trei mari
obiective şi anume:
stabilirea unui diagnostic corect al entităţi;
găsirea unor noi căi care să pună în evidenţă rapid anomaliile şi
deficienţele care apar;
sprijinirea managerilor în alegerea soluţiilor optime.
Considerăm că aceste trei obiective pot fi realizate numai în măsura în care se
operează cu informaţii contabile de calitate, rod al muncii unor profesionişti în domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1. Capron, M. (1994)Contabilitatea în perspectivă. Bucureşti:Editura Humanitas.

2. Diaconu, E. (2010)Contabilitate financiară – curentă şi de raportare. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
3. Diaconu, E. şi colab. (2007) Contabilitate –baze şi proceduri. Craiova: Editura
Sitech.
4. Feleagă, N., Ionaşcu I. (2002)Tratat de contabilitate financiară(vol. 1 şi 2).
Bucureşti: Editura Economică.
5. Nicolescu, O., Verboncu, I. (1999)Management. Bucureşti:Editura Economică.
6. Paraschivescu, M.D., Pavaloaia, W. (1999) Contabilitatea şi dezvoltarea
economico-socială.Iaşi:Editura Tehnopress.
7. Pântea, I. P. (1999)Managementul contabilităţii româneşti.Deva: Editura
Intelcredo.
8. Staicu, C. (2004)Bazele contabilităţii moderne(vol.I).Craiova:Editura Scrisul
Românesc.
9. Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificarile şi completările ulterioare,
republicată.
10. Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiilefinanciare anuale consolidate, publicat în M.Of. nr. 963 din 30 decembrie
2014.

15
Paraschivescu, M.D., Pavaloaia, W.- Contabilitatea şi dezvoltarea economico-socială, Editura Tehnopress,
Iaşi, 1999, p. 118.

106