Achitare Fals Oficial Si Uz de Fals CA Iasi
Achitare Fals Oficial Si Uz de Fals CA Iasi
Achitare Fals Oficial Si Uz de Fals CA Iasi
ŞI FINANŢATĂ INTEGRAL DE
ROLII
DESPRE NOI
LINKURI UTILE
BAZE DE DATE ÎNRUDITE
CONTRIBUITORI
MEMBRI FONDATORI
ŞTIRI
CONTACT
ACASĂ
CĂUTARE
133/2018
133/201806-03-2018
Falsul material în înscrisuri oficiale (art.320 NCP)Curtea de Apel IASI
ROMÂNIA
C_____ DE A___ IAŞI
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI – NCPP
DECIZIA PENALĂ NR. 133
C_____ DE A___
Prin sentinţa penală nr. 2244/08.07.2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.
XXXXXXXXXXXXXX, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei cu privire la care
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z______ C_______-D______, fiul lui D______
şi A____, născut la data de 30.05.1968 în mun. Iaşi, CNP: xxxxxxxxxxxxx, cetăţean român,
stagiul militar satisfăcut, căsătorit, cu un copil minor, cu studii superioare, având ocupaţia de
inginer la _______________________, cu domiciliul în mun. Iaşi, ______________________.
2, _____________, etaj 1, ________________, prin rechizitoriul întocmit în data de 23.02.2015,
în dosarul de urmărire penală având nr. 41/P/2013, din infracţiunile de „fals material în
înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 320 alin. 1 Cod penal şi „uz de fals”, prevăzută de art.
323 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi reţinerea dispoziţiilor art. 5
Cod penal în faptele de „fals material în înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod
penal din 1968, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3 Cod penal şi „uz de fals”, prevăzută de art. 291
teza I Cod penal din 1968, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art.
33 lit. a Cod penal din 1968.
În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza
I Cod procedură penală,achită inculpatul Z______ C_______-D______, cu datele de stare
civilă anterior menţionate, pentru comiterea, în august 2008, a faptelor de „fals material în
înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal din 1968, cu reţinerea dispoziţiilor
art. 3 Cod penal şi „uz de fals”, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal din 1968, cu reţinerea
dispoziţiilor art. 3 Cod penal, întrucât faptele anterior menţionate nu sunt prevăzute de legea
penală.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 25 alin. 5 Cod procedură
penală, lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de S.C. A____ Bank România S.A., cu
sediul în mun. Bucureşti, Calea Dorobanţilor nr. 237 B, sector 1, Cod unic de Înregistrare nr.
xxxxxxx, cu nr. de ordine în Registrul Comerţului J 40/xxxxx/1993.”
Conform plângerii penale formulate de către persoana vătămată (f. 28, d.u.p.), dar şi în raport
de actele şi lucrările dosarului rezultă că în data de 21.09.2010 s-a deschis procedura
insolvenţei în formă simplificată împotriva societăţii _____________, fiind numit lichidator
Audit Pro Consult SPRL.
În vederea stabilirii situaţiei juridice a imobilului anterior menţionat s-a obţinut de la Primăria
Iaşi certificatul de urbanism cu nr. 2536 din 27.07.2011, iar potrivit acestui certificat exista o
interdicţie de construire, constând în schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii
verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora
ori strămutarea lor, indiferent de regimul juridic al acestora.
Având în vedere că reprezentanţii băncii au susţinut că nu aveau cunoştinţă de existenţa acestei
interdicţii s-a solicitat lichidatorului efectuarea de investigaţii suplimentare, constatându-se că
această interdicţie a existat şi la momentul la care s-a constituit garanţia asupra imobilului,
respectiv în anul 2008, Primăria Iaşi transmiţându-le copie de pe certificatul de urbanism nr.
1748 din 06.05.2008.
Având în vedere această împrejurare, prin notificarea nr. 45 din 17.01.2012, A____ Bank (f.
214, vol. III, d.i.) a solicitat expertului evaluator să confirme dacă la data la care aceasta a
întocmit raportul de evaluare, respectiv în data de 13.08.2008, beneficiarul acestui raport,
respectiv _____________ a prezentat documente oficiale de la Primăria Iaşi, solicitând ca
expertul să le furnizeze copii după certificatul de urbanism şi contractul de vânzare-cumpărare,
documente anexate la raportul de evaluare prezentat băncii.
Conform declaraţiei dată de expertul evaluator P________ E____ (f. 192-193, d.i.), aceasta îşi
desfăşura activitatea în mod independent, în calitate de expert evaluator, calitate în care este
solicitată de diferite persoane în vederea întocmirii unor rapoarte de evaluare în diferite
scopuri, respectiv pentru obţinerea unor linii de credite, câteodată, cum este situaţia şi în
prezenta cauză, fiind recomandată de către banca la care clientul se adresează pentru a obţine
creditul bancar.
Expertul a mai precizat, în ceea ce priveşte maniera de lucru adoptată de diferite instituţii
bancare, că în cazul B.R.D., actele care stăteau la baza întocmirii raportului de evaluare îi erau
transmise doar după ce compartimentul juridic al instituţiei viza aceste acte; în cazul A____
Bank însă exista în mod exclusiv obligaţia persoanelor din cadrul băncii, implicate în procedura
de acordare a creditului, să verifice legalitatea actelor. De altfel, o menţiune în acest sens este
inserată şi în raportul de evaluare întocmit („Prin nominalizarea actelor, evaluatorul nu
certifică legalitatea acestora. Pentru certificarea legalităţii, actele vor fi supuse avizării
Departamentului juridic al Băncii”).
Martora a precizat că a realizat raportul de evaluare pe baza actelor care i-au fost puse la
dispoziţie de către inculpat în copie xerox, iar aceste acte au fost transmise drept anexe la
raportul de evaluare întocmit, fără ca ea să le păstreze.
Martora a mai precizat faptul că a aflat în urma sesizării făcute de către A____ Bank faptul că
ar fi o problemă cu certificatul de urbanism în temeiul căruia a întocmit raportul de evaluare,
motiv pentru care s-a deplasat la sediul Primăriei Iaşi pentru a obţine o copie de pe acest
raport, însă nu l-a obţinut, întrucât la Primărie exista deja o stare tensionată ca urmare a
cercetărilor care se efectuau de către Poliţie cu privire la acest aspect.
Martora a mai susţinut că a aflat abia la momentul la care a fost audiată la poliţie că certificatul
de urbanism în baza căruia întocmise raportul de evaluare era diferit faţă de cel original,
certificat care i-a fost arătat la acel moment.
Susţinerile martorei la momentul audierii sale în instanţă nu sunt însă concordante cu aspectele
care rezultă din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală. Mai exact, rezultă că martora a
fost audiată olograf cu privire la împrejurările în care a întocmit raportul de evaluare în data de
29.01.2013 (f. 276-277, vol II, d.u.p.) şi ulterior, respectiv în data de 26.03.2013, iar certificatele
de urbanism nr. 1748/06.05.2008, 4714/21.08.2007, 2536/27.07.2011 şi 1907/21.06.2011 au fost
comunicate Poliţiei municipiului Iaşi de către Municipiul Iaşi - Instituţia Arhitectului Şef prin
adresa nr. 3724/14.01.2013 (f. 265, vol II, d.u.p.)
Cu toate acestea, cu mult anterior acestui moment, respectiv imediat după ce a primit notificarea
din partea unităţii bancare, martora a susţinut, în răspunsul transmis şi datat 06.02.2012,
următoarele: „confirm prin prezenta că la data întocmirii raportului de evaluare din
13.08.2008, beneficiarul raportului, _________________ prezentat documentele obţinute de la
Primăria Iaşi în xerocopie. (…) Convingerea mea este că Certificatul de urbanism nr.
1748/06.05.2008 a fost falsificat, pagina 2 fiind înlocuită cu cea din C.U. nr. 4714/21.08.2007, a
cărui xerocopie am reuşit să o obţin, cu care este identică, dar caracterele din paginile 1 şi 3
diferă de cele din pag 2 ale C.U. cu nr. 4714/21.08.2007”. În susţinerea răspunsului transmis,
martora a anexat xerocopia de pe C.U. cu nr. 1748/06.05.2008 astfel cum a fost anexat
raportului de evaluare, xerocopia contractului de vânzare-cumpărare anexat contractului de
vânzare-cumpărare, dar şi pagina 2 a certificatului de urbanism nr. 4714/21.08.2007 pentru
confruntare.
Acest răspuns al expertului evaluator a reprezentat, între altele, temeiul formulării de către
persoana vătămată din prezenta cauză a unei plângeri penale împotriva inculpatului din
prezenta cauză, plângere ce a fost iniţial înregistrată la P________ de pe lângă Tribunalul Iaşi
în data de 07.05.2012. (f. 24-25, d.u.p., vol I).
Or, experta a susţinut, la momentul la care a fost audiată în instanţă, că nu a păstrat o copie a
actelor care i-au fost puse la dispoziţie de către inculpat şi în baza cărora a întocmit raportul de
evaluare, contrar celor ce rezultă din notificare. Martora a mai susţinut că a intrat în posesia
actelor pe care le-a transmis băncii de la inculpat, căruia i-a solicitat acest lucru şi a precizat că
iniţial, când a întocmit raportul de evaluare, inculpatul i-ar fi prezentat certificatul de urbanism
din 2007, în baza căruia ar fi realizat evaluarea şi că ar fi aflat la momentul notificării
transmise de către bancă că se făcea referire la un certificat de urbanism din 2008, motiv pentru
care a făcut demersuri pentru a intra în posesia acestuia din urmă.
Analizând toate aceste împrejurări, instanţa manifestă mari rezerve asupra veridicităţii
aspectelor relatate de către martora P________ E____, cele mai importante aspecte asupra
cărora declaraţiile martorei se contrazic fiind următoarele: aceasta susţine iniţial că inculpatul
i-a pus la dispoziţie un certificat de urbanism falsificat, mai exact 1748/06.05.2008, în copie
xerox, fără ca experta să cunoască acest lucru şi în baza căruia a întocmit raportul de evaluare,
în două exemplare, pe care le-a înmânat inculpatului, acesta din urmă fiind cel care urma să
depună un exemplar băncii. La acest raport experta a anexat actele transmise în copie xerox,
fără a păstra o copie a acestora. Ulterior, când unitatea bancară i-a solicitat precizări cu
privire la raportul de evaluare întocmit, experta i-a pus la dispoziţie copii ale actelor pe care le-
a avut în vedere (deşi a menţionat că nu a păstrat copii ale acestor acte) şi, din proprie
iniţiativă, a făcut referire şi la un certificat de urbanism din anul 2007, anexând copia acestuia
şi formulând ipoteza că inculpatul ar fi inserat pagina 2 a acestui din urmă certificat, pentru a
crea aparenţa că imobilul supus evaluării nu avea o interdicţie de construire. Fiindu-i solicitate
explicaţii cu privire la modul în care a ajuns la aceste concluzii, experta menţionează că a aflat
de existenţa certificatului din 2007 abia de la organele de poliţie, lucru nereal, în condiţiile în
care experta a fost audiată mult după data formulării răspunsului la unitatea bancară şi, mai
mult decât atât, conţinutul răspunsului său este inserat chiar în cadrul plângerii penale pe care
persoana vătămată a făcut-o faţă de inculpat în anul 2013. Rămâne în continuare neclar în ce
manieră martora P________ E____ a aflat informaţiile pe care i le-a pus la dispoziţie
persoanei vătămate, din moment ce ea însăşi declară că nu a putut obţine de la Primăria
municipiului Iaşi nici un fel de relaţii/duplicate de pe certificatele de urbanism.
În ceea ce priveşte condiţiile concrete în care au avut loc negocierile referitoare la acordarea
creditului bancar, instanţa reţine, potrivit declaraţiei date în cauză de către martora I____
M____ L____ (f. 7-8, d.i., vol. II) , că au existat discuţii cu inculpatul în ceea ce viza
refinanţarea creditelor avute de acesta la Banca Transilvania, în condiţii mai avantajoase,
context în care s-a pus problema constituirii mai multor garanţii imobiliare, urmând ca un
evaluator independent să procedeze la evaluarea valorii imobilului. Martora a precizat că se
solicită clientului prezentarea în original a actelor ce sunt în măsură să reflecte situaţia
financiară a societăţii şi actele ce demonstrează situaţia juridică a imobilelor ce pot face
obiectul garanţiei, respectiv, în cel de-al doilea caz, actul de proprietate şi extrasul de carte
funciară pentru informare, acte care sunt analizate şi avizate juridic tot de către centrala băncii.
Martora a precizat faptul că banca nu solicită clientului prezentarea în original a certificatului
de urbanism, întrucât acest act urmează a fi avut în vedere de către expertul evaluator la
momentul întocmirii raportului de evaluare. Martora a mai arătat că opţiunea băncii în acest
sens este justificată de împrejurarea că certificatul de urbanism este un act suport pentru
stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, valoare ce poate fi direct influenţată de menţiunile
aflate în aceste certificat, lucru care poate fi confirmat de către evaluator. S-a susţinut că
persoana care solicită creditul este şi cea care predă evaluatorului actele necesare pentru
întocmirea raportului de evaluare, iar ulterior clientul este cel care predă băncii raportul de
evaluare.
Potrivit adresei nr. 6878 din 21.01.2016, emisă de Municipiul Iaşi - Serviciul Urbanism la
solicitarea instanţei, originalele şi duplicatele certificatelor de urbanism în litigiu (nr.
4714/21.08.2007 şi nr. 1748/06.05.2008) au fost eliberate doar societăţii administrate de
inculpat, _____________, în baza cererilor formulate de administratorul acestei societăţi, iar
duplicate au fost emise doar Secţiei nr. 4 de Poliţie, la solicitarea acesteia, în anul 2013.
Cu toate acestea, persoana vătămată însăşi susţine în cadrul plângerii penale formulate că a
intrat în posesia unei copii de pe certificatul de urbanism nr. 4714/21.08.2007, ce le-a fost pus la
dispoziţie de către reprezentanţii Primăriei în urma discuţiilor pe care aceştia le-au avut cu
reprezentanţi ai Sucursalei Băncii, certificatul de urbanism nr. 1748/06.05.2008 a fost eliberat şi
______________________ SPRL (f. 53, d.u.p.), copii de pe ambele certificate de urbanism au
fost eliberate şi la solicitarea DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, în data de 25.05.2012 (f. 349, vol
II, d.u.p), o copie a fost obţinută şi de către expertul P________ E____, motiv pentru care se
poate concluziona, pe de o parte, că nu a existat o evidenţă strictă a tuturor solicitărilor legate
de eliberarea unor copii de pe certificatele de urbanism în litigiu, iar pe de altă parte, că este
posibil ca inculpatul să nu fi fost unica persoană care putea să intre în posesia unei copii de pe
certificatul de urbanism.
Analiza întregii situaţii de fapt expuse şi a materialului probator pe care aceasta se întemeiază,
în raport cu teza formulată în acuzare, permite extragerea următoarelor concluzii:
1. persoana vătămată şi martora P________ E____ au susţinut în mod constant că inculpatul a
depus certificatul de urbanism pretins a fi fost falsificat direct la evaluator, în copie
simplă/xerox şi a fost înaintat în această formă persoanei vătămate, ca anexă la raportul de
evaluare; contrar acestor susţineri, inculpatul afirmă că toate actele au fost depuse în original
la bancă şi aceasta le-ar fi transmis evaluatorului.
Prima teză este susceptibilă să fie primită cu rezerve, din următoarele motive: deşi valoarea
creditului ce urma a fi acordat era una considerabilă, deşi evaluarea imobilului ce urma a fi
adus drept garanţie reprezenta unul din parametrii ce urmau a fi luaţi în considerare pentru
evaluarea sumei ce putea fi acordată cu titlu de credit, persoana vătămată a susţinut că
certificatul de urbanism era suficient să fie depus în copie simplă la evaluator, fără ca această
copie să fie certificată măcar de beneficiarul evaluării.
Ulterior întocmirii raportului de evaluare, persoana vătămată nu urma să efectueze nici un
demers pentru verificarea conformităţii cu originalul a actelor pe care expertul le-a folosit
pentru realizarea evaluării, lucru de asemenea inexplicabil în raport de diligenţa necesară
pentru evaluarea tuturor parametrilor necesari pentru acordarea unui credit bancar.
Însăşi expertul P________ E____ a susţinut că legalitatea actelor depuse de către beneficiar
urma să fie analizată de către Bancă, însă aceasta, prin martora I____ M____ L____ a susţinut
că erau supuse analizei doar documentele de natură strict juridică, certificatul de urbanism fiind
un act suport, fiind avut în vedere doar raportul de evaluare.
Dincolo de acest fapt, în afară de susţinerile constante ale martorei P________, nu există nici
un element în raport de care să se poată stabili care este forma certificatului de urbanism (în
copie) ce a fost pus la dispoziţia expertului şi în baza căruia s-a realizat evaluarea.
Astfel, inculpatul nu a certificat acest înscris ca fiind conform cu originalul, pe înscrisul pretins
a fi fost falsificat nu se află ştampila băncii, de natură să ateste eventual că acest înscris ar fi
fost transmis anexat raportului de evaluare, existând doar menţiunea olografă a martorului în
sensul că acesta ar fi fost actul suport al raportului de evaluare.
Or, după cum s-a menţionat anterior, declaraţia martorului prezintă multiple discrepanţe, motiv
pentru care instanţa este în dubiu cu privire la veridicitatea celor expuse de martoră, care s-a
contrazis asupra unor aspecte esenţiale din prezenta cauză, motiv pentru care nu poate achiesa
la teza expusă în acuzare, acuzare ce se bazează în mod determinant pe declaraţia şi susţinerile
acestei martore, ce au fost primite fără nici o rezervă.
2. S-a dovedit în cauză că au existat două rapoarte de evaluare cu privire la acelaşi imobil,
întocmite de acelaşi expert, la aceeaşi dată, în cadrul cărora valoarea de piaţă a imobilului era
sensibil diferită;
3. A fost realizată o reevaluare a garanţiilor acordate băncii de către societatea administrată de
către inculpat în anul 2009, tot de către expertul P________, valoarea stabilită a imobilului
fiind aceeaşi, expertul P________ susţinând, la momentul audierii sale, că nu s-a deplasat
pentru inspectarea terenului, nu a cerut alte acte de la inculpat, împrejurare contrară
diligenţelor impuse de buna desfăşurare a activităţii de evaluare;
4. Întreaga acuzare a inculpatului s-a format în urma răspunsului transmis în februarie 2012 de
martora P________ E____ persoanei vătămate, înscris în cadrul căruia martora a susţinut
existenţa unei activităţi de falsificare a certificatului de urbanism în forma expusă de procurorul
de caz în rechizitoriu; în instanţă însă, aceeaşi martoră a oferit o versiune complet diferită,
susţinând că nu a ştiut de faptul că au existat două certificate de urbanism cu un conţinut diferit
şi a aflat acest lucru abia de la organele de poliţie, în condiţiile în care ancheta penală a început
mult după ce martora transmisese unităţii bancare relaţii cu privire la „acţiunea de falsificare”,
realizată de inculpat, relaţii ce aveau anexate copii inclusiv de pe certificatul de urbanism din
2007.
5. S-a menţionat că inculpatul era unica persoană care a deţinut cele două certificate de
urbanism. Este adevărat că inculpatul a fost unica persoană căreia i-au fost eliberate aceste
certificate, însă s-a dovedit în cauză că au putut fi obţinute copii de pe acestea de către mai
multe persoane fizice şi juridice.
6. S-a susţinut de asemenea de către acuzare că inculpatul era unica persoana care avea interes
pentru a falsifica certificatul de urbanism în vederea supraevaluării imobilului ce urma a fi adus
drept garanţie. Este adevărat că inculpatul putea avea interes în acest sens, dar nu poate fi
exclusă în mod absolut existenţa unui interes concurent din partea unităţii bancare, ce susţine o
teză contrară cu cea expusă de către inculpat. Astfel, nu se poate aprecia că unitatea bancară nu
avea nici ea interes în sensul contractării unui credit cu inculpatul, la nivelul solicitat de către
acesta, având în vedere valoarea mare a acestui credit şi comisioanele şi alte beneficii ce
derivau din acordarea unui credit performant.
Dincolo de acest fapt, dacă inculpatul ar fi acţionat în sensul descris de acuzare, acesta şi-ar fi
asumat un risc destul de ridicat, dat fiind faptul că situaţia juridică a imobilului rezulta din
legislaţia în construcţii aplicabilă, putea fi dedusă din panourile pe care Primăria Iaşi le
amplasase pe acest teren, panouri pe care expertul evaluator nu avea cum să nu le observe dacă
s-ar fi deplasat în teren şi, mai ales, pentru că era rezonabilă presupunerea că unitatea bancară
nu s-ar fi hazardat să acorde creditul fără examinarea prealabilă, în original, a tuturor
înscrisurilor ce se aflau în dosarul de creditare.
În raport de cele expuse anterior, în drept, instanţa reţine că faptele de care este acuzat
inculpatul, constând în prezentarea la expertul evaluator a unei copii xerox de pe certificatul
de urbanism nr. 1748/06.05.2008, în condiţiile în care fila 2 a acestei copii nu aparţinea
certificatului anterior menţionat, fiind de fapt fila 2 a certificatului de urbanism nr.
4714/21.08.2007, lucru făcut intenţionat de către inculpat pentru supraevaluarea imobilului,
înscris ce a stat la baza întocmirii raportului de evaluare ce a fost ulterior transmis băncii, nu
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „ fals material în înscrisuri oficiale”,
prevăzută de art. 320 alin. 1 Cod penal şi „uz de fals”, prevăzută de art. 323 Cod penal,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, respectiv, conform legislaţiei penale anterioare,
a infracţiunilor de„fals material în înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod
penal din 1968, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3 Cod penal şi „uz de fals”, prevăzută de art. 291
teza I Cod penal din 1968, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3 Cod penal.
În principal, instanţa a ajuns la această concluzie, chiar şi prin luarea în considerare a tezei
expuse în acuzare, teză la care nu subscrie, însă se impune a se reţine că, şi în această
ipoteză, faptul depunerii unei copii simple, a unei copii xerox de pe un înscris oficial, nu este
apt, prin natura lui, să producă consecinţe juridice.
Împrejurarea că părţile implicate au înţeles să confere unei copii simple de pe un înscris
oficial valenţă probatorie deplină nu poate duce la o concluzie contrară, întrucât o copie
simplă a unui înscris oficial nu poate fi asimilată, conform legii penale, cu un înscris oficial,
motiv pentru care nu i se poate oferi aptitudinea de a produce efectele juridice proprii
înscrisului de pe care această copie este efectuată.
O astfel de semnificaţie o pot avea duplicatele, tripicatele, copiile legalizate sau certificate ale
unui înscris oficial, ceea ce nu este ipoteza din prezenta cauză, toate probele fiind concordante
în sensul că la baza întocmirii raportului de evaluare a stat o copie simplă a unui certificat de
urbanism, copie ce nu a fost certificată pentru conformitate cu originalul nici de către partea
care a depus-o, nici de partea care a primit-o şi nici de unitatea bancară căreia i-a fost
transmisă.
În aceste condiţii, neputându-se problema falsificării în cauză a unui înscris oficial, sau
măcar a unui înscris ce poate fi asimilat unui înscris oficial, rezultă că fapta care a format
obiectul cercetărilor în prezenta cauză nu este prevăzută de legea penală. Având în vedere că
fapta de uz de fals este subsecventă eventualei activităţi de falsificare a unui înscris oficial,
constatând că nu există fapta iniţială, nu se poate reţine nici comiterea vreunei fapte de uz de
fals.
Dincolo de această împrejurare, aplicabilă independent de configuraţia concretă a situaţiei de
fapt, ce impune concluzia că, în toate împrejurările, fapta de care a fost acuzat inculpatul nu are
caracter penal, instanţa reţine şi că analiza situaţiei de fapt, astfel cum a fost expusă şi
sintetizată anterior, nu poate duce nici la concluzia că inculpatul a procedat în sensul expus în
rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Astfel, fără a nega faptul că există puternice indicii în sensul probabilităţii ca inculpatul să fi
fost cel care – singur sau în conivenţă cu evaluatorul şi eventual cu unitatea bancară-a procedat
la combinarea foilor de pe cele două certificate de urbanism, astfel încât fila 2 a certificatului de
urbanism din 2007 să fi apărut drept a doua filă a certificatului de urbanism din 2008, probele
administrate nu duc la concluzia acestui fapt dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În acest sens instanţa subliniază că probatoriul administrat în ambele faze procesuale prezintă
multiple neconcordanţe care, în pofida tuturor demersurilor efectuate de către instanţă, nu au
putut fi lămurite, sens în care instanţa reţine ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. 2 Cod
procedură penală, conform cărora „După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în
formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau
inculpatului”.
Or probatoriul administrat nu a putut fi pe deplin elocvent şi univoc cu privire la împrejurări
esenţiale cauzei precum: modalitatea concretă în care a fost realizat raportul de evaluare, cine
şi în ce condiţii a depus certificatul de urbanism ce a stat la baza întocmirii acestui raport, în ce
împrejurări expertul P________ a întocmit două rapoarte de evaluare cu aceeaşi dată, dar
pentru sume sensibil diferite, în ce condiţii s-a realizat reevaluarea imobilului supus garanţiei,
în ce împrejurări s-a aflat de existenţa faptei descrise în plângerea penală formulată de
persoana vătămată, de ce o unitate bancară care în mod notoriu manifestă preocupare şi
rigurozitate pentru examinarea tuturor înscrisurilor ce se depun la un dosar de creditare, în
cadrul unui credit de valoare ridicată, cum este cel contractat de inculpat, a susţinut că nu a
apreciat necesară depunerea unui certificat de urbanism în original, a cărui copie să fie
certificată de lucrătorul bancar, pentru ca ulterior să se susţină şi să se argumenteze cu privire
la valenţa juridică dedusă din conduita neconformă a inculpatului.
În plus, instanţa nu poate subscrie concluziilor expuse de acuzare în sensul că inculpatul era
singurul care ar fi putut falsifica înscrisul oficial în această modalitate şi, mai mult, că ar fi fost
singurul interesat să o facă, pentru motivele pe care le-a arătat anterior.
Din aceste motive concluzionează că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu a fost
răsturnată de probatoriul administrat în prezenta cauză, motiv pentru care se va dispune
achitarea acestuia.
Partea civilă S.C. A____ Bank România S.A. critică, de asemenea, sentinţa pronunţată de
instanţa de fond, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Apreciază că în motivarea soluţiei instanţa de judecată a realizat o greşită interpretare a probelor
administrate în cauză şi, mai mult, a emis concluzii fără ca acestea să fie susţinute de probatoriul
administrat în cauză.
În soluţia pronunţată instanţa reţine că unitatea bancară ar fi avut un interes în ceea ce priveşte
încheierea contractului, iar că din declaraţiile martorei Procoveanu nu se poate deduce cu
exactitate succesiunea evenimentelor.
Apreciază că această consideraţie este subiectivă şi nu rezultă din probele administrate în cauză.
Este evident că la încheierea unui contract ambele părţi urmăresc un interes, însă unitatea
bancară nu ar fi avut interesul de a acorda un credit de o valoare foarte mare în care garanţia să
fie mult inferioară creditului acordat. Faptul că pe un teren se pot realiza construcţii influenţează
foarte mult valoarea acestuia, astfel încât, dacă ar fi cunoscut că terenul nu poate fi modificat, că
pe acesta nu se pot realiza construcţii, este evident că unitatea bancară nu putea acorda un credit
cu o valoare atât de mare, existând un risc pe care nicio unitate bancară şi-l poate asuma.
De asemenea, instanţa ignoră aspecte ale declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, punând sub
semnul întrebării aspectele declarate în anul 2013 în lumina celor declarate în cursul anului 2016.
Astfel, din declaraţiile martorei Procoveanu E____ din 26.03.2013 reiese cu claritate că
certificatul de urbanism i-a fost predat de inculpatul Z______ C_______ D______ la solicitarea
acesteia şi nu de către unitatea bancară. De asemenea, martorul arată că la momentul la care a
primit cele două certificate de urbanism (nr. 1478/2008 şi 4714/2007), ulterior întocmirii
primului raport de evaluare, a constatat că pagina 2 de la certificatul 1748 este, de fapt, pagina 2
de la certificatul de urbanism nr. 4714, aspect care a condus la creşterea artificială a preţului de
evaluare a terenului. Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţia dată de acelaşi martor la data de
29.01.2013, cele două putând fi coroborate. Înlocuirea celei de-a doua pagini a certificatului de
urbanism a produs efecte juridice, în sensul că valoarea rezultată era mai mare, creditul acordat
fiind influenţat de valoarea terenului. Este evident că dacă din certificatul de urbanism prezentat
expertului ar fi rezultat interdicţia de modificare şi construire, acest aspect ar fi fost precizat în
cuprinsul raportului de expertiză, însă o astfel de precizare nu se regăseşte în cuprinsul raportului
efectuat anterior acordării creditului.
Arată că instanţa a înlăturat practic aceste două declaraţii în baza faptului că nu sunt identice cu
cele menţionate în declaraţia dată la data de 12.11.2015. Arată că martorul audiat a precizat în
mod expres că îşi menţine declaraţiile date în timpul urmăririi penale. Mai mult, declaraţia dată
în faţa instanţei a fost luată la o lungă perioadă de timp faţă de momentul realizării evaluării,
precum şi faţă de momentul primei audieri. Mai arată că instanţa nu poate înlătura pur şi simplu
declaraţia unui martor, aceasta fiind dată în condiţii de legalitate şi, până la acest moment,
neexistând proceduri judiciare care să determine lipsa de veridicitate a celor declarate. Mai mult,
declaraţia dată în faţa instanţei nu infirmă cele declarate în faţa organului de cercetare penală.
Declaraţiile martorei P________ E____ pot fi coroborate cu declaraţia martorei I____ L____,
persoană care arată în mod expres faptul că certificatul de urbanism nu era comunicat unităţii
bancare, ci expertului pentru stabilirea valorii imobilului.
Prin urmare, apreciază că toate aceste aspecte nu pot fi înlăturate de simpla supoziţie conform
căreia şi unitatea bancară a avut interes în încheierea contractului, precum nici de aprecierea
subiectivă a instanţe că verificările realizate de unitatea bancară ar fi trebuit să fie mai temeinice.
Din moment ce situaţia terenului s-a schimbat prin O.U.G. 11/2007, respectiv ulterior emiterii
certificatului de urbanism 7417/21.08.2007, acest aspect producând o scădere a valorii acestuia,
este evident că interesul în alterarea înscrisului a aparţinut numitului Z______ C_______
D______, o valoare mai mare a terenului determinând o posibilitate de creditare mai mare.
Mai arată că probele administrate în faţa instanţei nu sunt de natură a infirma aspectele indicate
în cuprinsul rechizitoriului din data de 23.02.2015.
Elementul caracteristic infracţiunilor de fals în înscrisuri şi uz de fals este reprezentat de faptul
că înşelarea încrederii publice se realizează prin produsul activităţii infracţionale intermediul
unor înscrisuri care trebuie să îndeplinească anumite caracteristici.
Pentru atragerea răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale este necesar
ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici: în primul rând, este necesar ca înscrisul să aibă
valoare probatorie, legea penală ocrotind, nu înscrisul în sine, ci încrederea datorată înscrisului.
Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea acestuia, care pot determina existenţa
unei convingeri contrare realităţii. Pentru existenţa infracţiunii nu interesează nici natura scrierii
asupra căreia se intervine (manuscrisă, tipărită, dactilografiată, litografiată, sau imprimată în
orice alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie, pergament, pânză), nici
procedeele tehnice de falsificare. În al doilea rând, este necesar ca înscrisul falsificat să aibă
semnificaţie juridică, sau cu alte cuvinte, în raport cu conţinutul său, să poată genera consecinţe
juridice. Au semnificaţie juridică numai acele înscrisuri – instrumente – care au fost întocmite
pentru a crea, modifica sau a stinge un drept sau un raport juridic, în cazul de faţă certificatul de
urbanism era apt să influenţeze valoarea terenului, valoare care era direct proporţională cu
valoarea de creditare posibilă. Cerinţa esenţială este îndeplinită în caz de falsificare a unei copii,
chiar dacă nu există înscrisul original, fiind suficient ca respectiva copie, dacă ar fi fost
adevărată, ar fi produs altfel de consecinţe juridice.
Prin urmare, apreciază că instanţa a realizat o apreciere greşită a probatoriului administrat în
cauză, respectiv o interpretare subiectivă a raporturilor juridice, fără suport probatoriu.
În faţa Curţii de A___, inculpatul intimat a fost asistat de apărător ales şi a uzat de dreptul la
tăcere.
În baza art.421,pct.2,lit.a , teza finală C.p.p., în apel, a fost reaudiată martora P________
E____.
Examinând actele şi lucrările dosarului de fond şi sentinţa apelată, prin prisma motivelor
invocate, dar şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în limitele prev. de
art. 417 Cod procedură penală, C_____ reţine următoarele :
Preşedinte, Judecător,
A_____ C______ A______ N_______
T_____
Grefier,
M______ G____
M.G. 08 martie 2018
Redactat, tehnoredactat judecător A.N.T.
2 exemplare/15.03.2018
Judecătoria Iaşi – judecător S__________ M____ G_______
Au fost emise patru comunicări:
- 2 inculpat,
- parte civilă,
- P________ de pe lângă C_____ de A___ Iaşi.
Data emiterii comunicărilor -
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
R______ pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
ANPC
COPYRIGHT © 2018 ROLII
DESPRE NOI
LINKURI UTILE
BAZE DE DATE ÎNRUDITE
CONTRIBUITORI
MEMBRI FONDATORI
ŞTIRI
CONTACT