Buletin ARATnr 13

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ANALIZĂ TRANZACŢIONALĂ
NOI DESPRE NOI

nr. 13 | noiembrie 2014 BULETIN INFORMATIV
EDITORIAL
A fi rezilient astăzi şi mâine pag. 3
Interviu Anca Coman pag. 5
În căutarea grupului:
căutând grupul înăuntrul meu,
înăuntrul tău şi în interiorul
comunităţii pag. 8
Interviu Nicoleta Gheorghe pag. 12
Interviu Elena Tiron

Conferinţa Naţională de Analiză
Tranzacţională 2013 “Mindfulness,
prezenţă şi contact” pag. 15
Înţelepciunea creierului
subcortical pag. 17
Interviu Sorin Duma
Analiza psihologică a poveştii

pag. 25
Traumă,
rezilienţă şi
„Heidi fetiţa munţilor” pag. 28
Recenzie
Quantum Transactional Analysis
adaptare
and Spirituality, Anne Wuyts pag. 31
Cuvinte către tineri pag. 35

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ANALIZĂ TRANZACŢIONALĂ
NOI DESPRE NOI

nr. 13 | noiembrie 2014 BULETIN INFORMATIV
REDACŢIA
Editor: Monica Năstasă

E-mail: monycasaizu@yahoo.com Foto conferință: Mihai Iordache
Telefon: 0721043209 Gabriela Popescu
Redactor: Irina Filipache Layout: Razvan Neamţu
Interviu: Gabriela Popescu Tipărit la: ASEL DESIGN S.R.L.

Sever Sava Tiraj: 250 exemplare
nr. 13 | Noiembrie 2014
EDITORIAL
A fi rezilient astăzi şi mâine
Monica Năstasă
Sunt foarte bucuroasă să scriu din nou acest edito- avut cu dânsul în cabinetul privat, dezbateri, expli-
rial. Mulţumesc celor care aţi scris, mulţumesc echipei caţii, orientări. Avem nevoie de astfel de mentori, le
de redacţie, mulţumesc CD-ului pentru sprijin şi nu în datorăm parte din procesul nostru de creştere.
ultimul rând mulţumesc comunităţii ARAT că reuşeş-
te să meargă mai departe în fiecare an şi să îşi atingă Cu aceste gânduri m-am aşezat să scriu despre
obiectivele. Individual, ştiu că fiecare dintre noi mai rezilienţă şi adaptare. Rezilienţa este capacitatea
facem câte un pas, doi sau mai mulţi pe drumul pro- de a rezista în circumstanţe deosebit de dificile. Mă
fesiei pe care am ales-o. În conţinutul materialelor se întreb: a rezista cum? A rezista cât? Ajung cu gândul
reflectă perseverenţa şi profesionalismul oamenilor la dorinţa de a fi. Cred că în spatele oricărei dorinţe,
din această comunitate. este o altă dorinţă ce izvorăşte din scenariul nostru
de viaţă. Rămân la varianta scenariului câştigător. “Te
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu în această meserie, metamorfozezi dacă acest lucru este necesar, rămâi tu
am avut mereu modele ce m-au ajutat să cresc. Cred însuţi dacă este posibil” (Şerban Ionescu, 2014, pag.
că vreau să spun aceste lucruri acum şi aici pentru că 78). În tot acest demers suntem în starea de Adult?
sunt puternic impactată de pierderea unui profesor Mă gândesc mai degrabă la forţa vitală, la starea eului
ce a fost foarte important prin activitatea lui la nivel de Copil. Adaptat sau rebel, el se sprijină dacă are de
naţional. În această săptămână, l-am condus pe ulti- cine, se caţără ca iedera pe cele mai înalte ziduri, se
mul drum pe regretatul profesor, psihiatru, psiholog târăşte dacă este nevoie, reuşeşte să îşi ducă drumul
Florian Tudose. Dedicat, luptător, implicat, nu a reu- până la capăt. Toate aceste demersuri se numesc rezi-
şit din păcate, cea mai mare realizare pentru el dar şi lienţă, se petrec în momentele cele mai grele când
pentru cei din jur – realizarea de a rămâne sănătos, de suntem singuri în durerea noastră, îngrijoraţi, deza-
a rămâne în viaţă. Pentru mine această pierdere aduce măgiţi, descurajaţi. Printre ceea ce ne ajută în proce-
cu sine şi un doliu profesional. Îmi vin în minte ima- sul de rezilienţă este capacitatea de adaptare, pute-
gini de la cursurile de psihiatrie pentru psihologi cu rea de deschidere, modul în care persoana poate cere
amfiteatru plin. Îmi amintesc discuţii pe care le-am ajutor şi îl poate primi, relaţiile sociale şi petrecerea
3
BULETIN INFORMATIV | ARAT
timpului, capacitatea de a depăşi un eventual stigmat Vorbeam cu un coleg psiholog din structurile mili-
social, implicarea în anumite activităţi voluntar sau tare despre rezilienţa personalului militar din teatrele
nu, hobby-urile. Aceste aspecte ţin de forţa interioară, de război, despre cum unii manifestă stres post-trau-
de stima de sine şi dorinţa vie de a schimba un pre- matic, iar alţii nu. Întrebarea mea a fost: cum putem şti
zent apăsător. În momente de traumă, persoana trece asta cu siguranţă? De unde ştim ce se petrece cu mili-
printr-un anumit grad de destructurare. Este greu să tarul peste doi ani, peste zece ani? Există un compor-
te aduni, să vorbeşti, să arăţi, să crezi în schimbarea ce tament predictibil ca urmare a traumei? Îmi amintesc
pare un vis. Centrarea pe trauma întăreşte simptomul, un workshop pe care l-am făcut în cadrul formării în
dar ce ajută în depăşirea acestuia? Aceasta este marea Analiza Tranzacţională, în care trainerul ne povestea
întrebare: cum? Cred că o componentă importantă despre traumele celui de-al doilea război mondial din
este timpul, ca resursă. Importante sunt momentele în perspective lipsei de hrană. La peste 70 de ani după
care învăţăm să trăim cu trauma, când de la aspecte de război, încă o mişca faptul că aruncă la gunoi resturi
neînţeles, persoana începe să găsească o semnifica- de mâncare, ceva o ducea acolo, în trecutul în care hra-
ţie, de la aspecte de neconceput individual, începe să na lipsea acut, o reactivare a traumei cu un sentiment
accepte, când furia se descarcă treptat, realităţile dure de vinovăţie, o legătură a trecutului cu prezentul.
şi energia negativă se scurg într-un spaţiu de siguran-
ţă. Acest spaţiu de siguranţă poate fi cadrul terapeutic, Pentru mine, termenii rezilienţei sunt foarte largi şi
poate fi o comunitate de suport sau ajutor. orientativi, consider că rezilienţa are o realitate dife-
rită pentru fiecare dintre noi, iar felul în care putem fi
rezilienţi poate fi diferit astăzi faţă de mâine.
În momente de traumă, persoana trece
printr-un anumit grad de destructurare. Monica Năstasă
Este greu să te aduni, să vorbeşti, să arăţi,
să crezi în schimbarea ce pare un vis.
Centrarea pe traumă întăreşte simptomul,
dar ce ajută în depăşirea acestuia?
Pentru că termenul de rezilienţă vine din fizică, cu

semnificaţia de proprietate a metalelor de a rezista
la şoc şi de a reveni la starea iniţială, mă gândesc la
asocierea omului cu un metal. Este un atribut forţat
şi totodată real. Extrapolând, oamenii au şi astfel de
proprietăţi. Pentru mine, rămân semnificative istoria
şi mediul ce ne-au determinat să căutam în interior
dorinţe şi în exterior sprijin. Mă întreb cât de impor-
tante sunt componentele genetice ce se împletesc
în mod firesc cu atributele dobândite de la oamenii
din jurul nostru. Fie că sunt părinţii, fie că sunt das-
călii, prietenii sau modele sociale, aceste resurse ne
ajută pe drumul vieţii indiferent de cât de lung este,
indiferent decât de multe ocoluri facem. Pot spune că
am oarecare rezerve vis-a-vis de acest concept. Reve-
nind la una din primele definiţii – rezistenţa la şoc şi
revenirea la starea iniţială - pentru om, starea de şoc
coincide cu trauma, rana. Acestea presupun o pier-
dere, un doliu şi un întreg proces de vindecare, zona
unde noi psihologii acţionăm. Din experienţa mea, pot
vorbi despre un “preţ al rezilienţei”. Durerea şi lupta Bibliografie
pentru vindecare, dorinţa de a reveni la starea iniţială Eric Berne, Ce spui după Bună ziua?, Editura Trei, Bucu-
reşti, 2006
constituie schimbarea pe care individul o va face cu
resursele proprii, prin relaţii reparatorii. Îndrăznesc să Ian Stewart, Van Joines AT Astăzi, O nouă introducere
în analiza tranzacţională, editia a-II-a, Editura Mirton
spun că acel şoc va lăsa o cicatrice pe care persoana o Timişoara 2007
va purta mereu, conştient sau nu. De multe ori în eva-
John Bowlby, O bază de siguranţă” Editura Trei, Bucu-
luările psihologice, în special prin testele proiective, reşti, 2011
reies traume reprimate pe care clientul le poartă cu Serban Ionescu, Tratat de rezilienţă asistată, Editura
sine. Trei, Bucureşti, 2013
4
Interviu Anca Coman
Ce fel de președinte vrei să fii? Cum te-ai descrie?

Am intrat în această experiență cu dorința de a
crește coeziunea dintre membrii comunității și de a
mă raporta echidistant față de fiecare dintre aceştia,
dincolo de relațiile mele personale cu mulți dintre ei.
Perioada 2005-2009, în care am contribuit la proiecte-
le Asociației, rămăsese, de altfel, în inima mea ca foar-
te plăcută și motivatoare. Am plecat la drum cu ideea
că există soluții pentru oricare provocare a vieții și că
avem cu toții - colegii din CD, colegii din comisiile pro-
fesionale şi membrii ordinari ai Asociației - suficiente
cunoștințe, experiență și bunăvoință pentru a construi
ceva frumos împreună. Sunt atentă la poziția OK-OK în
toate interacțiunile pe care le am cu cei din jur, sunt
deschisă să ofer suportul meu celorlalți și totodată să
cer suport atunci când simt nevoia. Am mereu în minte
principiile asertivității și valorile morale pe care le-am
cunoscut și dezvoltat în cadrul comunității AT.
Anca Coman
Cum ai intrat în contact cu ARAT și AT?
În anul 2005 am urmat un curs de formare ca
Gabriela Popescu: Ești președintele ARAT. Ce te-a inspector resurse umane și trainerul acelui curs, Ane-
determinat să candidezi pentru această poziție? Mary Ormenişan ne-a transmis tuturor participanților,
Anca Coman: Au fost mai multe motive. În primul printre multe alte informații, o invitație la un curs AT
rând, m-am simțit onorată de invitația Oanei Pănescu 101 susținut de John Parr. După ce am citit primele
de a candida pentru această funcție, în octombrie rânduri ale prezentării AT-ului și workshop-ului, am
2012 ea fiind președinta ARAT București. Apreciam simțit un gol în stomac și o mare nerăbdare de a găsi
rolul și munca ei din ultimii ani în cadrul Asociației și printre rânduri data de susținere a cursului. Îmi era
simțeam încrederea ei în mine și în faptul că puteam teamă să nu fi trecut deja și să-l fi pierdut. Am partici-
forma o echipă eficientă. Această invitație a venit pat la acel curs în mai 2005 și apoi la toate cursurile
într-un moment de echilibru din viața mea: finaliza- care au urmat, până în mai 2009.
sem deja toate studiile și formările, aveam o poziție
stabilă la locul de muncă și copiii mei erau suficient Care au fost rolurile tale în cadrul Asociației?
de mari pentru a nu-mi mai solicita întreaga atenție. Am debutat cu rolul de participant la workshopuri-
Îmi doream să mă implic într-o activitate de voluntari- le organizate de International Center for Transactional
at după ce cunoscusem deja mai multe comunități în Analysis (ICTA) în mai 2005. Pe vremea aceea, ICTA era
perioada 2009-2012. Dar nu mă atașasem de niciu- singurul furnizor de training AT recunoscut de ARAT.
na așa cum mă atașasem de ARAT. A fost și o decizie Am simţit de la început un mare atașament față de
emoțională, am simțit că pot să ocup această func- comunitatea AT pe care am cunoscut-o atunci și mi-am
ție, că am suficientă experiență, încredere în mine și dorit să contribui la dezvoltarea ei. Ţin minte cum mă
determinare pentru a promova ARAT-ul și AT-ul. Un alt simțeam în sala de curs alături de atâția colegi intere-
motiv a fost acela că îi cunoșteam destul de bine pe sați de propria cunoaștere și dezvoltare și mi se părea
toți colegii care candidau alături de mine pentru cele- magică munca lui John Parr. Îmi amintesc clar gândul:
lalte poziții din cadrul CD și am simțit că suntem pe „asta vreau să fac și eu!”
aceeași „lungime de undă” în ceea ce priveşte valorile Prima ocazie de a contribui s-a ivit odată cu o invi-
și viziunea, astfel încât să construim împreună o echi- tație din partea lui Alexandru Demian de a traduce ca
pă eficientă și asertivă. volunta, cursul lui Anne Mariei Linenkamp. Cu multe
5
emoții și cu susținerea lui Alex, am zis să încerc și al workshop-urilor ICTA. Mi-a plăcut mult să promovez
să vedem ce „iese”. Suportul pe care l-am primit din cursurile de AT și să le vorbesc oamenilor din jur cu
partea trainerilor şi a grupului, m-a încurajat să con- mult entuziasm despre cât de profundă și transfor-
tinui și să devin unul dintre traducătorii frecvenți ai matoare poate fi participarea la aceste cursuri, într-un
workshop-urilor. mediu cu oameni calzi și apropiați, alături de traineri
Cred că prin 2006 sau 2007 am întrebat-o pe Car- profesioniști și adevărate modele de relaționare inte-
men Musat, președinta de atunci a fililalei ARAT Bucu- rumană. Am apreciat și partea de gestionare a achitării
rești, dacă nu vrea să mai actualizăm informațiile de cursurilor, pentru că îmi oferea posibilitatea să inter-
pe site-ul Asociației. Ea mi-a răspuns: „Ce idee bună! acționez cu fiecare participant și să stabilesc legături
Nu vrei să te ocupi tu?” mai apropiate cu toţi colegii de formare.
Am acceptat, bazându-mă pe ideile pe care le
aveam și pe suportul tehnic al soțului meu, Mihai Ce te-a determinat să te implici în activitățile Asocia-
Coman. El a făcut multă muncă voluntară pentru Aso- ției de-a lungul timpului?
ciație fără sa fie vreodată membru ARAT, iar eu îi sunt Ceea ce m-a determinat să accept aceste poziții
foarte recunoscătoare pentru această disponibilitate a fost în primul rând dorința de a păstra și dezvolta
și pentru modul în care a fost lângă mine în toți anii comunitatea pe care am descoperit-o în 2005, fiindcă
aceștia plini de transformări personale. Am actualizat ea a contribuit la schimbarea cu 180 de grade a vieții
împreună informațiile, iar după un timp am propus și mele personale și profesionale. Apoi a fost atașamen-
realizat modificarea întregului site: schimbarea desig- tul pentru oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul
nului, reorganizarea informațiilor și adăugarea de timpului - Ane-Mary Ormenișan, John Parr, Alex Demi-
informații noi. Acea formă a site-ului există și acum an, Nicoleta Gheorghe, Viorel Ciocan și mulți, mulți
online. alții.
Și poate cel mai important a fost că am simțit nevo-
ia ca informațiile și conceptele AT să ajungă la cât mai
Am plecat la drum cu ideea că există mulți oameni și să aducă transformări în viețile lor, așa
cum mi-au adus mie, familiei, prietenilor și colegilor
soluții pentru oricare provocare a vieții mei.
și că avem cu toții - colegii din CD,
Tema acestui newsletter este despre reziliență și
colegii din comisiile profesionale şi adaptare. Ne poți povesti despre o situatie dificilă
membrii ordinari ai Asociației - suficiente prin care ai trecut (în cadrul ARAT sau/și în plan per-
sonal) și ce te-a ajutat să o depașești?
cunoștințe, experiență și bunăvoință Pentru mine reziliența înseamnă în primul rând
pentru a construi ceva frumos împreună. capacitatea de a face față cu succes schimbărilor con-
tinue din viața ta și de a-ți reveni după eșecuri, depă-
șind adversitățile.
Tot prin 2007, Viorel Ciocan, coordonatorul Buleti- Consider o dovadă de reziliență și adaptare faptul
nului Informativ ARAT, m-a invitat să particip la realiza- că ocup astăzi poziția de președintă în cadul CD ARAT,
rea newsletter-ului în calitate de editor și am făcut cu după o perioadă de aproape trei ani în care m-am
plăcere această muncă pentru 2-3 numere. În toamna îndepărtat de viața publică a Asociației în 2009, atunci
lui 2007, am fost invitată sau m-am oferit singură, nu-mi când singurul furnizor de training recunoscut de ARAT
mai amintesc exact, ca voluntar în echipa de organiza- și-a încetat activitatea și au apărut multe convulsii și
re a Conferinței ARAT de la București. Acea experiență conflicte între John Parr și liderii ARAT din acea peri-
a rămas foarte vie în memoria mea pentru că au fost oadă. Pentru că eram foarte atașată de ambele părți
câteva luni de muncă foarte intensă și spectaculoasă. ale acestui conflict, despărțirea lor a generat o perioa-
Am avut ocazia să lucrez și să-i cunosc mai bine pe dă de doliu pentru mine, în care am simțit nevoia de a
Nicoleta Gheorghe, Cezara Dașu, Claudia Rusu, Clau- mă distanța atât de ARAT, cât și de unii dintre colegii
dia Buzoianu, Alex Demian, Viorel Ciocan, Dora Deac de formare de atunci. În această perioadă, am explorat
ş.a. Au existat momente în care am văzut cum ceea ce alte concepte şi teorii, am experimentat noi metode
am construit într-o zi s-a dărâmat a doua zi, au existat psihoterapeutice, am cunoscut oameni cu diferi-
momente de criză, dar și de bucurie. Cel mai mult m-a te cunoștințe sau formări și m-am îndreptat inclusiv
impresionat să văd cum am depășit toate obstacolele către cunoașterea vieții dintr-o perspectivă spirituală.
pentru că am comunicat permanent, deschis, am rezol- Am învățat mult din toate aceste experiențe și trăin-
vat rapid tensiunile dintre noi și am mers mai departe du-le, mi-am dat seama de profunzimea atașamentul
cu ideea că vrem să organizăm această conferință și că meu față de prima teorie care mi-a schimbat viața,
vrem să facem aceasta cât de bine putem. Analiza Tranzacțională.
În paralel cu rolurile din cadrul ARAT asumate între Am observat că, deși din umbră, continuam să fiu
2007-2009, am contribuit la consolidarea și creșterea interesată de viața Asociației și resimțeam dureros
grupului de membri ARAT, în calitate de organizator conflictele dintre membrii ARAT. În momentul în care
6
Au existat momente în care am văzut cum ceea ce am construit

într-o zi s-a dărâmat a doua zi, au existat momente de criză, dar și
de bucurie. Cel mai mult m-a impresionat să văd cum am depășit
toate obstacolele pentru că am comunicat permanent, deschis, am
rezolvat rapid tensiunile dintre noi și am mers mai departe.
am conştientizat că am trăit până la capăt doliul, am Dacă vrei să transmiți ceva în mod special cititorilor
decis să mă implic din nou în viața Asociației și mi-am revistei ...
depus candidatura pentru funcția de președinte, cu Da, vreau să transmit colegilor mei mulțumiri pen-
speranța de a integra în activitatea mea lecțiile de tru contribuția lor la promovarea Analizei Tranzacțio-
viață și noua capacitate de adaptare pe care mi le-am nale în România și încurajări pentru o implicare mai
dezvoltat depășind etapele doliului. activă în dezvoltarea Asociației.
Dacă au idei în acest sens și motivație în a le pune
Ești consultant organizaţional sub contract de super- în practică, sunt oricând bineveniți alături de echipa
vizare cu Asociaţia Europeană de Analiză Tranzacţio- CD-ului. Dacă iubesc Analiza Tranzacțională și cred
nală. Cum ai decis să te specializezi în acest domeniu? în ea, îi invit cu drag să ni se alăture pentru a o face
A existat o perioadă, prin anul 2007, când mi-am cunoscută cât mai multor oameni, pentru a contribui
pus întrebarea pe care dintre cele trei specializări - în acest mod la evoluția societății românești.
consultant organizațional, psihoterapeut sau consilier Pe cei care au un prim contact cu ARAT-ul și AT-ul
- să o aleg. Domeniul educațional nu mă atrăgea încă prin acest newsletter îi invit să-şi ofere șansa de a
de la început, pentru că nu doream să lucrez într-o descoperi frumusețea, simplitatea și profunzimea
școală sau cu copiii, aşa cum înțelegeam eu pe atunci conceptelor AT, fiindcă ele pot schimba vieți ... într-un
acest domeniu. Deși admiram și apreciam enorm mod miraculos!
munca colegilor mei psihoterapeuți, simțeam că nu
aveam „răbdarea” și determinarea de a lucra „unu la
unu” cu un client. Interviu realizat de Gabriela Popescu
Am oscilat puțin între consultant organizațional și
consilier, până când mi-am dat seama că pentru mine
a devenit cel mai important să fac cunoscut AT-ul cât Anca Coman este Preşedinte ARAT, trainer certificat
mai multor oameni. Mă imaginam interacţionând cu CNFPA și PCM, consultant organizational.
grupuri mari de oameni care să cunoască conceptele Este născută la Bucuresti în 1974. A absolvit Faculta-
AT și să decidă cum să le utilizeze în viitor. Îmi doream tea de Chimie şi Facultatea de Psihologie. A lucrat în
să lucrez în domeniul organizațional și să aplic AT-ul în ultimii 18 ani în cercetare în construcții, asigurarea
acest context. În luarea deciziei m-a ajutat mult Anne calității, programare IT și confecționare de bijuterii,
de Graaf - TSTA-O -, care m-a inspirat enorm prin mun- iar în prezent în domeniile training și resurse umane.
ca sa și prin modul său de relaționare cu mine și cu Locuieşte în Bucureşti.
grupul de formare. Toate acestea au dus la semnarea
contractelor de supervizare cu Anne în 2008 și 2014.
Cum te ajută AT-ul în viața ta personală/profesională?

Pentru mine AT-ul este înainte de orice un sistem
de valori. Am fost și sunt permanent preocupată să
„aplic” în primul rând pe mine conceptele AT.
Trec tot ceea ce gândesc, simt și fac prin filtrul pozi-
țiilor de viață, jocurilor psihologice, timbrelor, drive-
relor, în funcție de situație. Deși am citit despre multe
alte teorii și programe de formare, AT-ul este cel mai
apropiat de sufletul meu și este sistemul de referință
la care mă întorc mereu în legăturile de familie sau
profesionale, pentru că mă ajută întotdeauna să văd
situațiile de viață într-un mod clar, să-mi gestionez
emoțiile, să mă poziționez respectuos în relații, să-mi
explic gândurile care apar în mintea mea și să iau
decizii - pe cât posibil - din poziția OK-OK.
7
În căutarea grupului:
căutând grupul înăuntrul meu,
înăuntrul tău şi în interiorul comunităţii
Diana Deaconu
Acest articol discută unele aspect scoase în eviden- curiozitatea şi discomfortul de a explora un teritoriu
ţă de articolul lui Richard Erskine (2013) “Relational nesigur. Cu toate acestea, sunt de acord cu Poland
Group Process: Developments in a Transactional Analy- (2006, p. 215-216), care încurajează punerea de între-
sis Model of Group Psychotherapy” (Procesul relaţional bări incomode ca modalitate de creştere. Aceasta este
de grup: dezvoltări ale unui model de terapie de grup atitudinea cu care întâmpin invitaţia lui Erskine de a
în Analiza Tranzacţională). Perspectiva autoarei îşi are experimenta cu diferitele aspecte ale abordării sale
originea în experienţa sa clinică de lucru cu grupurile în asupra psihoterapiei de grup.
contextul social şi cultural românesc.
Expunând premisele modelului procesului relaţio-
Citind articolul lui Erskine (2013) “Relational nal de grup, Erskine (2013) afirmă: “practica mea de
Group Process: Developments in a Transactional terapie de grup a fost influenţată de dorinţa profe-
Analysis Model of Group Psychotherapy”, m-am simţit sională de a rezolva contradicţia dintre a folosi fee-
ca şi când aş fi fost martora unei “abordări autohtone”, dbackul şi abordarea centrată pe persoană” (p. 267).
pentru a-l parafraza pe Berne (1961, p. 165), rezultat Voi argumenta faptul că procesul de a sta cu această
al unei experienţe profunde de lucru cu grupurile şi al dialectică în speranţa de a-i da o semnificaţie, fără a o
unei consideraţii atente a diferitelor cadre teoretice. rezolva neapărat, este ceea ce terapeutul de grup are
nevoie să facă pentru a favoriza învăţarea şi creşterea.
Perspectiva asupra psihoterapiei de grup care se
contureaza, pe care Erskine o numeşte “procesul rela- Ambele abordări menţionate de Erskine, cea a
ţional de grup”, a generat întrebări semnificative în feedbackului şi cea centrată pe persoană, reflectă, în
mintea mea, despre scopul psihoterapiei, rolul psiho- cele din urmă, experienţa unui individ: “aşa te văd eu”
terapeutului şi despre natura unui “proces relaţional”. (abordarea feedback) versus “aşa mă văd eu pe mine”
Cum le iau în considerare, ce gandesc despre aceste (abordarea centrată pe persoană). În opinia mea,
aspecte atunci când lucrez cu grupuri? De fiecare dată acesta este doar un nivel al comunicării. La un nivel
când mă întâlnesc cu aceste întrebări, experimentez mai adânc, inconştient, fiecare dintre aceste afirmaţii
8
include o comunicare despre grup ca întreg: “acesta

este felul în care suntem împreună”. De aceea, ceea Perspectiva asupra psihoterapiei de grup
ce vreau să spun prin a sta cu această dialectică mai
degrabă decât a o rezolva, este de a lua în considerare
care se contureaza, pe care Erskine o
fiecare tranzacţie din perspectiva grupului, întrebân- numeşte „procesul relaţional de grup”, a
du-te: ce înseamnă că eu sau celălalt am spus asta în
acest moment, în acest loc, în acestă configuraţie par-
generat întrebări semnificative în mintea
ticulară de oameni (Petriglieri & Wood, 2003)? mea, despre scopul psihoterapiei, rolul
Câteva consideraţii preliminare
psihoterapeutului şi despre natura unui
„proces relaţional”.
În experienţa mea de lucru cu grupuri, păstrarea
în minte a întrebării menţionate mai sus implică o
schimbare a atenţiei: agreat a fost de a participa la încă două sesiuni după
anunţarea intenţiei de a pleca, pentru a oferi o închi-
de la individ către grup ca întreg. Un fapt care este dere şi un sentiment de siguranţă pentru întregul
scos în evidenţă de cineva în grup este de aseme- grup. Acest contract a fost respectat de ambii membri.
nea elocvent pentru procesul de grup. Din această
perspectivă, individul serveşte nevoii grupului de a Cu toate acestea, câteva şedinte după plecarea lor,
comunica ceva despre nevoile, anxietăţile, sau alte unul dintre membrii grupului a început să provoace în
aspecte ale lumii sale interne. O ilustrare a acestei mod repetat liderii grupului, plângându-se că nivelul
idei este oferită în următoarea secţiune a acestui de lucru nu era suficient de profund pentru ea, că nu
articol. primea ceea ce avea nevoie. La un moment dat, s-a
angajat într-un dialog cu colega meu în timp ce restul
de la conştient către inconştient. Asemenea comu- grupului, inclusiv eu, am rămas tăcuţi. Tensiunea din
nicare despre peisajul psihologic al grupului este cameră era atât de puternică încât o puteai aproape
în mare parte inconştientă. Aceasta este ceea ce pipăi.
contribuie la apariţia situaţiilor incomode sau per-
turbatoare care au nevoie să fie adresate. Într-un O modalitate de a înţelege această situaţie ar fi
cadru terapeutic, grupul ar putea avea nevoie să se putut fi legată de un eşec al acordării, o ruptură în
confrunte nu doar cu aspectele lezate, dar şi cu ele- relaţie care avea nevoie să fie reparată prin empatie şi
mentele vătămătoare corespunzătoare care derivă explorarea experienţei femeii. Ca şi lideri de grup, am
din condiţia umană. Studiul de caz expus în secţiu- fi putut să o încurajăm pe ea şi alţi membri ai grupu-
nea finală va detalia acest aspect. lui să împărtăşească experienţele lor interne pentru a
descoperi în cele din urmă motivele ce stăteau la baza
În timp ce reflectam asupra lui şi scriam acest arti- acestor confruntări şi felul în care acestea ar fi putut
col, m-am întrebat dacă însuşi faptul de a lua în consi- fi o expresie a unor aspecte legate de script. (Erskine,
derare dialectica dintre abordarea centrată pe persoa- 2013, p. 269)
nă şi cea a feedbackului ar putea fi elocventă pentru
un proces important care se petrece în grupuri. Acesta În loc de aceasta, am început să reflectez asupra
are de-a face cu următoarea dilemă: care este graniţa tăcerii. Ce îmi spunea faptul că am rămas tăcută? Ce
dintre identitatea grupului şi indentitatea individului? se întâmplă de obicei într-un grup de mă determină
Când atenţia concentrată asupra individului devine să mă retrag? Despre ce „vorbea” tensiunea din came-
dăunătoare grupului, şi în ce situaţii atenţia acorda- ră? Treptat, m-am gândit la încredere şi la felul în care
tă grupului devine ameninţătoare pentru individ? În grupul ca şi întreg se simţea vulnerabil după ce doi
opinia mea, sarcina terapeutului de grup nu este de a dintre membrii săi plecaseră. Am hotărât să exprim
răspunde la aceste întrebări, ci mai degrabă de a ajuta asta ca şi fapt pe care avem nevoie să-l abordăm ca
grupul să adreseze tensiunea latentă într-un mod care şi grup, dar care a fost scos la iveală în mod inconşti-
poate oferi semnificaţie. ent prin unul din membri. Spunând asta, tensiunea
din grup s-a atenuat, şi noi toţi am putut recunoaşte
Exemplele care urmează vor surprinde, sper, aspec- mai uşor vulnerabilitatea de a fi împreună şi temerile
tele lucrului în grup pe care tocmai le-am menţionat. noastre legate de faptul că supravieţuirea grupului ar
putea fi ameninţată prin plecarea membrilor.
Individul ca purtător de cuvânt al grupului
Aceasta mă conduce către câteva dintre dilemele
Îmi amintesc o situaţie într-un grup de terapie pe la care m-am referit la începutul articolului. Prima
care l-am condus împreună cu o colegă. Grupul funcţi- dintre ele se referă la rolul terapeutului: care a fost
ona ca şi grup închis de trei luni, când doi dintre mem- sarcina meu în situaţia descrisă? În această privin-
bri au anunţat că s-au hotărât să plece. Contractul ţă, nu sunt de acord cu Erskine (2013), care scrie că
9
Care este graniţa dintre identitatea

grupului şi indentitatea individului? Când
atenţia concentrată asupra individului
devine dăunătoare grupului, şi în ce
situaţii atenţia acordată grupului devine
ameninţătoare pentru individ?
responsabilităţile liderului sunt de “a încuraja toţi Cultura în care trăiesc şi lucrez (România) a fost în
membrii grupului în a adresa propria experienţă feno- mod dureros marcată de o istorie de abuz de putere şi
menologică şi de a participa activ furnizând răspun- nedreptate socială ca şi consecinţă a regimului comu-
suri respectoase” (p. 268) precum şi de a învăţa grupul nist care a fost îndepărtat în 1989, în urma revoluţiei.
“despre nevoile umane şi relaţiile sănătoase” (p. 269). Deşi au trecut 24 de ani de atunci, există o dinamică
El adaugă: “o sarcină suplimentară a terapeutului de recurentă pe care continui să o întâlnesc ocazional
grup este de a facilita membrilor grupului procesul în comunităţile locale cărora le aparţin. Conducerea
de a se întreba despre experienţa fenomenologică a grupului este percepută de către unul sau mai mulţi
celuilalt şi de a-i determina pe cei care nu participă membri ca şi constrângătoare, chiar abuzivă, după ce
activ sau au reţineri să vorbească despre ceea ce simt” aceasta se comportă (mai mult sau mai puţin conşti-
(p. 269). Din contră, cred că sarcina mea ca terapeut ent) într-o manieră care ar putea fi interpretată aşa.
de grup, în acest context, este să fiu receptivă la ceea Urmează apoi o ruptură a grupului, un proces în care
ce grupul comunică ca şi întreg,să conţin şi să-i înţeleg unii sunt împotriva altora, precum şi resentimente
natura, şi în cele din urmă “să adresez adevărul sau profunde şi neîncredere de ambele părţi. Cumva, la
faptul acelei comunicări”. (Landaiche, 2005, p. 150) generaţii distanţă, istoria se repetă, în ciuda eforturi-
lor individuale şi colective de vindecare şi de a merge
A doua dilemă se referă la natura procesului rela- mai departe.
ţional. Privind înapoi, ştiu că unul dintre factorii care
mi-au dat libertatea de a reflecta asupra semnificaţiei Dat fiind natura repetitivă a acestui proces, înţele-
tăcerii a fost faptul ca am avut un coterapeut. Prezenţa gerea mea este că aceasta este o expresie a procesu-
ei mi-a permis să mă distanţez şi să stau cu gânduri- lui de grup neconştientizat, prin care diferiţi indivizi
le, sentimentele şi asociaţiile mele. În mod paradoxal, sunt recrutaţi în anumite momente în roluri specifi-
făcând un pas în afara relaţiei din aici şi acum, poate ce (blocajul de rol pe care Sills (2003) l-a descris). În
fiind mai puţin implicată activ în grup (Erskine, 2013, definitiv, grupurile terapeutice nu sunt izolate, ci sunt
p. 271), mi-a permis să fiu mai conştientă de ceea ce parte a comunităţii mai largi, care se confruntă adesea
grupul avea nevoie. cu situaţii precum cele menţionate anterior. Aseme-
nea grupuri sunt fără îndoială protejate de asemenea
Interesant, ambele dileme au ceva în comun: un perturbări, dar le vor oglindi exact. De aceea, sunt de
aspect al procesului de grup şi-a găsit expresia în ceva acord cu Petriglieri şi Wood (2003), care au scris că
ce era adânc înrădăcinat înăuntrul unui individ. “specialiştii nu pot evita să se murdărească pe mîini”
şi că scopul controlării situaţiei în grup (prin evitare)
“Cel-care-nu-trebuie-numit” sau teama de a nu este “contraproductiv într-un mod liniştitor” (p. 333).
deveni cel care răneşte
În timp ce îmi doresc să ajut grupul cu care lucrez să
Am fost mişcată de interesul sincer al lui Erskine devină un mediu respectuos, sigur, încerc de aseme-
(2013) şi de nivelul de grijă din munca sa, care are nea să creez un spaţiu în care lucrurile incomode pot fi
ca scop evitarea posibilităţii de a constrânge sau de adresate. Aceasta înseamnă de asemenea să te ocupi
a retraumatiza (p. 270). De asemenea, dorinţa mea de momentele în care membrii grupul nu reuşesc să
persistentă a fost de a contribui la crearea unui mediu se respecte unii pe alţii, în care empatia lipseşte sau
care să cultive „înţelegerea, acceptarea şi implicarea când graniţele sunt încălcate. Membrii grupului au
interpersonală printre membri” (p. 270). Cu toate nevoie să devină o “bază vitală” (Cornell, 2007, p. 10)
acestea, experienţa mi-a arătat de asemenea, că aces- unii pentru ceilalţi. Aceasta înseamnă să tolereze să
ta este un proces care în mod necesar implică lucrul cu se uite la ceea ce metaforic numesc “Cel-care-nu-tre-
neîncrederea, ura şi comportamente potenţial vătă- buie-numit”, adică la ungherele întunecate, urâte din
mătoare pentru ceilalţi. fiinţa noastră. A face sens despre aceste impulsuri
10
într-un context cultural mai complex, de exemplu, ar

putea genera o înţelegere mai profundă şi posibilita- Credinţa mea puternică este că
tea de transformare.
psihoterapia nu poate exista în absenţa
Ajung astfel la a treia dilemă menţionată la înce- următoarelor aspecte: respect şi acceptare
putul acestui articol, şi anume, care este scopul psi-
hoterapiei? În lumina a ceea ce am expus până acum,
necondiţionată, siguranţă fundamentală,
credinţa mea puternică este că psihoterapia nu poa- încredere în propriile capacităţi şi în
te exista în absenţa următoarelor aspecte: respect
şi acceptare necondiţionată, siguranţă fundamenta-
potenţialul pentru creştere, dorinţa
lă, încredere în propriile capacităţi şi în potenţialul şi determinarea de a sprijini oamenii
pentru creştere, dorinţa şi determinarea de a sprijini
oamenii în revitalizarea speranţei de a face schimbă-
în revitalizarea speranţei de a face
rile dorite în vieţile lor. Pentru ca schimbarea să se schimbările dorite în vieţile lor.
producă, clientul – în contextul prezentei discuţii, gru-
pul ca întreg – are nevoie să găsească o nouă semni-
ficaţie pentru experienţele curente şi prin aceasta să
permită modificarea (chiar şi uşoară) cadrului de refe-
rinţă folosit. Aşa cum am precizat la începutul acestui
articol, cred că accentul se pune cel mai bine nu atât
pe oferirea de soluţii dilemelor, sau pe un echilibru
corect al tehnicilor (folosirea unei abordări de tip fee-
dback sau centrată de persoană în momentul potrivit),
cât pe a fi cu grupul într-un mod şi într-un spaţiu în
care grupul nu a ajuns încă pe cont propriu. Bibliografie
Berne, E. (1961). Transactional analysis in psychothe-

rapy: A ssystematic individual and social psychiatry.
New York, NY: Grove Press
Diana Deaconu
traducere de Irina Filipache Cornell, W. F. (2007). The inevitability of uncertainty,
the necessity of doubt, and the development of trust.
Transactional Analysis Journal, 37, 8-16.
Erskine, R.G. (2013). Relational group process:Deve-

Articolul a fost publicat in Transactional Analysis lopments in a transactional analysis model of group
Journal 2013, Vol. 43(4) 291-295, copyright ITAA psychotherapy. Transactional Analysis Journal, 43,
262-275.
Landaiche, N.M., III (2005). Engaged research:Encoun-

tering a transactional analysis training group through
Bion’s concept of containing. Transactional Analysis
Journal, 35, 147-156.
Petriglieri, G., & Wood, J.D. (2003). The invisible reve-

aled: Collusion as an entry to the group unconscious.
Transactional Analysis Journal, 33, 332-343.
Poland, W. (2006). The analyst’s fears. American Ima-

go, 63(2), 201-217
Rowling, J. K. (1997). Harry Potter and the philo-

sopher’s stone. London, England: Bloomsbury
Sills, C. (2003). Role lock: When the whole group plays

a game. Transactional Analysis Journal, 33, 282-287.
11
Interviu Nicoleta Gheorghe
Care a fost cea mai mare provocare în această calitate

și cum i-ai făcut față? Dar cea mai mare împlinire?
În 2007, la începutul mandatului, asociația nu avea
nici o persoană certificată în analiză tranzacțională,
cu atât mai puțin un trainer certificat român. Exista
un singur furnizor de training care oferea membrilor
noștri workshop-uri deschise cu aprox. 40-50 de par-
ticipanți care aveau extrem de variate nivele de pre-
gătire, de la nici un fel de pregătire până la 5-6 ani de
training. Acest furnizor de training era condus de John
Parr, care era pe atunci trainer certificat și care avuse-
se un rol important în punerea bazelor trainingului AT
în România și în înființarea ARAT. Datorită condițiilor
de atunci, John Parr a fost trainer, terapeut și supervi-
zor pentru mulți membri ai asociației, inclusiv pentru
mine.
După ce am preluat rolul de lider al asociației, i-am
încurajat pe membri să fie proactivi în organizarea
Nicoleta Gheorghe de conferințe naționale și scoli de vară, între cei mai
activi la acea vreme îi menționez pe Cezara Dașu, Car-
men Mușat, Ioana Pop, Anca Coman, Ane-Mary Orme-
Gabriela Popescu: Cine este Nicoleta Gheorghe? Schi- nișan, Viorel Ciocan, Daniel Ciucur, Amalia Gabor, Ali-
țează un scurt autoportret pentru cititorii revistei. na Rus, Carmen Petrescu, Ioana Duma, Claudia Rusu,
Nicoleta Gheorghe: Am lucrat ca profesoară de Diana Deaconu, Marina Vasile și mulți alții. Ca rezul-
matematică timp de 15 ani, apoi 5 ani ca trainer într-o tat, la sfârșitul lui 2008, asociația număra peste 200
companie multinaţională. Lucrez din 2004 ca psihote- de membri și workshopurile organizate de singurul
rapeut în practică privată şi la MindCare. Sunt căsăto- furnizor de training ajunseseră să aibă chiar și 90 de
rită de 31 de ani, am un fiu de 29 de ani, un nepot de 5 participanți. Acest fapt a dus la o calitate foarte slabă
ani și un cățel luat de pe stradă acum 12 ani. a trainingului și totuși, pentru membrii noștri era sin-
gura posibilitate de a avea training AT certificat. Ase-
Ai fost președintele Asociației Române de Anali- mănător cu perioada comunistă, nici măcar nu știam
ză Tranzacțională (ARAT) între anii 2007 – 2010. Ce că putea fi diferit, de exemplu, să avem workshopuri
te-a determinat atunci să candidezi pentru această separate pentru fiecare an de studiu. Viziunea mea
poziție? pentru a schimba această situație a fost să creăm mai
La inceputul anului 2007, ARAT era o asociație rela- multe opțiuni pentru membri prin încurajarea apariți-
tiv mică cu aproximativ 60 de membri în București ei unor noi furnizori de training. Punerea în practică a
și Timișoara, iar eu decisesem să plec din compania acestei viziuni a fost începutul unui puternic conflict
multinațională în care lucram ca trainer pentru a mă între mine și John Parr. A fost o perioadă foarte dificilă
dedica mai mult psihoterapiei. Avusesem o experi- pentru mine, deoarece el îmi fusese, de-a lungul tim-
ență bună prin implicarea în viața Asociației Române pului, trainer, terapeut și supervizor, și au fost momen-
de Analiză Tranzacțională, fiind membru al Comisiei te în care m-am simtit copleșită de problemă. Totuși,
Profesionale și am decis că vreau și am disponibili- am găsit în mine suficientă energie din Adult ca să-mi
tatea de a duce această implicare la un alt nivel, mai găsesc un nou terapeut și un nou supervizor. Cu mult
profund. ajutor din partea lor, al colegilor și al EATA am reuşit
12
să rămân cu succes în rolul de lider al asociației până

la sfârșitul mandatului meu: în 2010, ARAT era o orga- Am fost atrasă de psihicul uman încă
nizație puternică cu 180 de membri, 5 membri certifi-
cați și 4 furnizori de training. Cea mai mare împlinire a
de când lucram cu elevii ca profesoară
fost că, la sfârșitul madatului meu orice membru ARAT de matematică după ce am observat
a avut și are mai multe opțiuni în ceea ce privește
trainingul.
că dacă aveam relații bune cu elevii, ei
obțineau rezultate academice mai bune și
Ai fost de asemenea și vice-președinte și delegat
EATA. Ne poți povesti un pic despre aceste experi-
sentimentul de împlinire era prezent atât
ențe? Ce te-a determinat să te implici în activitatea la ei cât și la mine.
EATA?
Ca delegat al României la EATA, am putut să învăț asemenea este un model decizional care face legături
mai mult despre ce înseamnă o asociație profesiona- între aspectele observabile și procesul intrapsihic și,
lă decât ce știam până atunci având șansa să înțeleg în acest fel, poate fi folosit atât pentru lucrul de scurtă
structura și modul de organizare a asociațiilor similare durată cât și pentru psihoterapia de profunzime.
din alte țări și să valorific experiența acestora în ceea
ce privește ARAT. Un lucru foarte important pentru Ești psihoterapeut certificat internațional în Analiză
mine a fost să învăț că, în hotărârile ce privesc activi- Tranzacțională. Povestește un pic ce a însemnat pen-
tățile și certificările profesionale pot fi implicați doar tru tine să îți dai CTA-ul? Ce provocări ai avut când
membrii certificați în ordinea gradelor profesionale te-ai pregătit pentru certificare și cum le-ai făcut
pe care le au. Altfel spus, în astfel de hotărâri, votul față? Ce ți-a plăcut cel mai mult în acest proces?
celor care nu sunt certificați nu are motive să fie luat În procesul pregătirii pentru examenul de certifica-
în seamă. re am avut experiența afirmării identității mele ca psi-
În 2009, când am candidat pentru funcția de hoterapeut și bucuria de a aparține unei comunități
vice-președinte, eram deja delegat de doi ani și înțe- pe care o apreciez.
lesesem responsabilitatea mea în structura și funcți- Principala provocare a fost legată de durata scrierii
onarea EATA. De asemenea, înțelesesem că și alte țări examenului scris: am început în 2007 cu parte A și B și
se confruntau cu probleme similare celor din România o întrebare din partea D. În 2008 a izbucnit conflictul
și aveau nevoie de ajutor pentru gestionarea relației pe care l-am povestit mai devreme și nu am reușit să
dintre asociaţie și furnizorii de training. EATA ar fi vrut mă adun ca să mai scriu până în 2011, când am revizuit
să ne ajute, dar nu știa cum. Mi-am dat seama atunci părțile A și B și am scris jumătate din studiul de caz. În
că, decât să aștept în mod pasiv ca altcineva să mă aju- acel an, clienta despre care scriam a suferit o trauma
te în această problemă, mai eficient este să mă implic care a venit, așa cum se întâmplă deseori în terapie, fix
în structura de conducere a EATA și să rezolvăm aceste pe una din traumele mele nerezolvate din trecut și am
probleme. Prin discuții la nivelul conducerii EATA, s-a avut nevoie de ceva timp să procesez la nivel personal
ajuns la concluzia că există mai multe stadii de dez- și profesional această situație: am dus trauma mea în
voltare a comunităților AT din fiecare țară, iar sprijinul terapia personală și m-am concentrat în supervizare
venit de la EATA trebuie să fie diferențiat în funcție de pe cum să ofer suport terapeutic clientei mele. Când
aceste stadii. A fost o mișcare înțeleaptă care a redus m-am reîntors la scris, în 2012, cel mai greu a fost să
mult conflictul din Romania și, prin organizarea unor integrez faptul că întreaga întâmplare este un alt fapt
schimburi de experiență, a adus speranță și apoi ieșiri de viață, pe lângă întreruperea din 2008-2011, care
din impas și în alte țări. mă perturbă în procesul de pregătire pentru CTA. În
2013 am terminat și am trecut examenul scris după
Cum ai intrat în contact cu AT-ul și ce te-a determinat ce, bineînțeles, am mai revizuit încă o dată părțile A și
să continui să lucrezi cu această metodă? B. În aprile 2014 am trecut cu succes și examenul oral.
Primul contact cu AT-ul a fost pe vremea când stu- Cel mai mult mi-a plăcut procesul de selecție al
diam psihologia și am citit o scurtă prezentare gene- înregistrărilor pentru examenul oral: eram bucuroasă
rală. Apoi am participat la un 101 având ca trainer pe că trecusem examenul scris și primisem un feedback
John Parr și organizat de Carmen Mușat și Eugen Hris- foarte bun, așa că selectarea înregistrărilor era pentru
cu în 2002 la București. La acea vreme, în România, cei mine ca un alt fel de a sărbători succesul.
mai mulți formatori nu fuseseră formați prin training
în psihoterapie, ci erau certificați prin metoda „grand- Cum ai decis să devii psihoterapeut? Ce îți place la
parenting”. John Parr urmase un training recunoscut această muncă?
intenațional și acesta a fost motivul inițial pentru După ce am studiat psihologia, am ales drumul psi-
care am rămas. Motivul pentru care lucrez și acum cu hoterapiei pentru că îmi place contactul profund cu
această metoda este structura solidă pe care teoria AT oamenii. De asemenea, mă bucur că această muncă
mi-a oferit-o și claritatea și profunzimea metodei. De îmi dă posibilitatea de a fi freelancer.
13
Este ceva ce te surprinde la oamenii cu care lucrezi? Aparent nu este nici o legătură între matematică
De la fiecare persoană cu care lucrez în terapie am și psihologie. Cum de ai făcut acest drum? Ce te-a
de învățat câte ceva. Asta știu de multă vreme. Ce mă determinat să studiezi psihologia?
surprinde de fiecare dată este ce am de învățat și în ce Când am ales matematica, psihologia nu era o opți-
mod primesc lecția. une în Romania. Am fost atrasă de psihicul uman încă
de când lucram cu elevii ca profesoară de matematică
Ai scris introducerea la ediția în limba română pen- după ce am observat că dacă aveam relații bune cu
tru cartea „Analiza tranzacțională în psihoterapie”, elevii, ei obțineau rezultate academice mai bune și
Eric Berne și capitolul cu titlul „Așchia din picior” sentimentul de împlinire era prezent atât la ei cât și la
în cartea „Poveștiri de psihoterapie românească. 19 mine. De asemenea, am fost uimită să observ, ca diri-
cazuri inedite”. Cum a fost pentru tine experiența gintă, o mare varietate de relații părinte – copil. După
scriitoricească? 1989 au apărut cărți și reviste pe care am început să
Mi-a plăcut să scriu și aș mai face asta dacă voi mai le citesc cu plăcere. Mai târziu, cu sprijinul familiei, am
avea ocazia. decis să studiez sistematic și profund psihologia: am
urmat cursurile facultății de psihologie la Universita-
Te-ai gândit să scrii o carte de psihoterapie după 10 tea București și apoi un Master de Psihologie Anali-
ani de experiență ca psihoterapeut? tică la Universitatea Titu Maiorescu. A fost o decizie
Nu, nu m-am gandit, dar e o idee bună, mulțumesc! bazată pe doi factori: pe de o parte eram foarte atrasă
de psihologie, pe de altă parte situația în învățământ
se degrada de la an la an și dorința mea de a face o
schimbare devenea mai puternică.
În procesul pregătirii pentru examenul de
certificare am avut experiența afirmării Cum îți place să îți petreci timpul liber? Cum anume
te încarci sufletește?
identității mele ca psihoterapeut și Îmi place să fiu în contact cu familia și cu prietenii.
bucuria de a aparține unei comunități pe Sunt norocoasă: am prieteni din „epoca” veche, de pe
vremea când eram profesoară, și am prieteni mai noi,
care o apreciez. colegi de la psihologie sau din formare. Pe de altă par-
te, îmi place mult să fiu în natură. În vara asta am reușit
o combinație fericită: un weekend la munte cu cortul
Ce îți doreai să devii când erai copil? împreună cu soțul, nepotul și o familie de prieteni cu
Îmi doream să scriu poezii sau să devin scriitoare. fetița lor.
Oscilam, încercând să văd cu care dintre cele două ar
fi mai bucuroși părinții mei. N-am văzut nimica, asa că Ce planuri ai pentru viitor?
am lăsat-o baltă și am ales matematica. M-am înscris la TEW în 2015 pentru că vreau să
devin trainer și supervizor certificat. Plănuiesc să-mi
Dacă ai putea să dai un sfat acelui copil care ai fost, mențin practica de terapie și să-mi deschid practica
ce i-ai transmite? de supervizare și training.
I-aș spune ca e ok să faci ce-ți place, ce te atrage,
chiar dacă ești diferit de cei pe care-i iubești. Dacă vrei să transmiți în mod special ceva cititorilor
newsletter-ului...
Ai lucrat ca profesoară de matematică timp de 15 ani. În primul rând vreau să-ți mulțumesc ție, Gabi,
Ce ți-a plăcut cel mai mult din această experiență? De pentru întrebările tale care au fost stimulante și care
ce ai renunțat la această meserie? mi-au prilejuit momente de reflecție. În timp ce răs-
Eram entuziasmată de frumusețea matematicii și pundeam întrebărilor tale, i-am avut în minte pe citi-
îmi plăcea să explic și să transmit elevilor asta. Mi-a torii revistei, cărora le mulțumesc că m-au ajutat să mă
mai plăcut că mi-a oferit posibilitatea de a mă dezvol- exprim. Ei vor decide dacă experiența mea le va fi de
ta profesional, de la definitivat la gradul doi și, când folos într-un fel.
am ieșit din învățământ, aveam deja gradul I.
Am renunțat cu multă tristețe să fiu profesoară
pentru că sistemul de învățământ ajunsese într-un Interviu realizat de Gabriela Popescu
asemenea nivel de degradare care nu mai era compa-
tibil cu ceea ce speram eu să clădesc: elevii mei învă-
țau cu bună crediță și apoi erau evaluați de un sistem Nicoleta Gheorghe este analist tranzacţional certi-
corupt. Eram exclusă de la examenele de bacalaureat ficat (CTA), psihoterapeut în cadrul MindCare Bucureşti
și de admitere în liceu, tocmai pentru că nu participam şi în practică privată.
la aranjamentele care se făceau.
14
Interviu Elena Tiron

Conferinţa Naţională de Analiză
Tranzacţională 2013 “Mindfulness,
prezenţă şi contact”
care ilustreaza cel mai bine această capacitate sunt
băştinaşii din insula Fiji, al căror zambet autentic
reprezintă una din rarele nestemate ale lumii. Apa-
re lent, [...] persistă suficient încât să exprime recu-
noaştere clară şi se stinge cu o încetineală tainică.”
M-a motivat şi ediţia aniversară: sărbătorim 10 ani
de la înfiinţarea ARAT în Bucureşti! Am avut ocazia sa
particip la realizarea unui interviu cu fondatorul aso-
ciaţiei John Parr, interviu care a fost vizionat în deschi-
derea conferinţei.
Din cine a fost formată echipa de organizare?

Am colaborat pe tot parcursul organizării cu cei
din consiliul director al asociaţiei : Anca Coman, Kari-
na Heiligers, Mihai Iordache, Oana Pănescu,. Colegii
care s-au implicat sunt: Claudia Buzoianu, Sever Sava,
Traian Bossenmayer, Mihaela Brânzoi, Răzvan Danciu,
Monica Mitroi, Ema Preda, Ludovic Săndulescu, Catri-
Elena Tiron nel Brătescu, Paula Angheliţă, Aurelia Vasile. Partene-
riatele au fost cu Facultatea de Sociologie- Psihologie
a Universităţii Spiru Haret, Editura Herald, Revista
Psychologies, Radio Gold FM şi Radio Guerilla, Editura
„Culege-mi visele şi dă-le oamenilor, căci ele au fost Ascendent şi TVH.
curate şi rare.” (de Maria Tănase) Din partea universităţii am fost găzduiţi de conf.
univ. dr. Laura Goran, care a fost deschisă spre a ne
Sever Sava: Ai fost directorul executiv al Conferinţei susţine pe parcursul mai multor ani, facilitând astfel
Naţionale de Analiză Tranzacţională 2013. Cum te-ai accesul cât mai multor studenţi la traininguri de psi-
decis să aplici pentru această funcţie? hoterapie sau aplicate în mediul organizaţional, facili-
Elena Tiron: A fost o provocare să văd cum este să tate de specialişti din străinătate şi din România.
organizezi un eveniment pe durata a patru zile, pen- Vreau să le mulţumesc că am învăţat cum să for-
tru că până atunci aveam experienţa unor conferin- măm o echipă într-o perioadă scurtă de timp şi că am
ţe de două zile. Era diferit şi cadrul, acesta fiind un dus proiectul la sfârşit cu rezultate foarte bune. A fost
eveniment sub egida Asociaţiei Române de Analiză o experienţă în care m-am convins direct că fiecare
Tranzacţională, exista deja un grup nucleu de partici- membru al echipei are resurse, idei creative, conexi-
panţi şi o comunitate destul de bine conturată pe par- uni pe care le-au împărtăşit şi valorificat pentru reali-
cursul a zece ani de la înfiinţarea sa, deci nu aveam zarea evenimentului. Am trecut prin impasuri şi bloca-
presiunea numărului de persoane înscrise. je şi aici îi sunt recunoscatoare Ancăi Coman pentru că
Un alt motiv a fost nevoia de a explora combina- este un foarte bun mediator şi cu sprijinul ei acordat
ţia dintre spiritualitate – şi anume practica meditaţi- echipei, am reuşit să depăşim acele situaţii.
ei mindfulness- şi psihoterapie. Mi-au atras atenţia
mai multe referiri pe care Eric Berne le-a făcut legate Cine au fost trainerii ?
de starea de prezenţă. Din “Ce spui după Bună ziua? Sari van Poelje, Mario Salvador, Cezara Daşu, Cla-
“(Ed. Trei, 2006). “ A-l vedea pe celălalt, a fi conşti- udia Buzoianu, Eugen Hriscu, Daniela Simache, Simo-
ent de el ca fenomen, a fi prezent pentru el şi pregă- na Vrană, Aurelia Vasile, Cristiana Leviţchi, Gabriela
tit ca el să fie prezent pentru tine. Poate că oamenii Popescu, Oana Pănescu, Ane Mary Ormenişan.
15
Ce alte evenimente ai mai organizat în Bucureşti? Care este începutul tău în Analiza Tranzacţională?
Conferinţa “Psihoterapia traumei şi a disocierii “ cu În 2006 eram studentă la Academia de Studii Eco-
Richard Chefetz , psihiatru cu practică în Washington nomice şi într-o zi, unul din cursuri nu s-a mai ţinut.
şi soţia sa Kathryn Chefetz , Libby Gitenstein, psiho- Am coborât în Piaţa Romană la librăria de vis-a-vis de
terapeut, soţia ambasadorului SUA în România, Mark facultate, de pe Dacia. Îmi amintesc clar că era un raft
Gitenstein şi prof. univ. dr. Florin Tudose. Acest eveni- rotativ şi învârtindu-l mi s-au oprit ochii pe cartea “Ce
ment a fost precedat de seara de film “Precious”. spui dupa Bună ziua? “. Am citit cuprinsul şi primele
Conferinţa “Brainspotting. Puncte comune cu Ana- pagini din introducere m-au făcut foarte curioasă. Am
liza Tranzacţională”, Nivelul I de formare în Brainspo- sunat-o pe sora mea să o întreb dacă ştia de carte.
tting, Nivelul II : Modelul Resurse , formare în Arheo- Peste câteva zile am mers în vizită la ea şi am văzut
logie Somatică. cartea pe masă. Mi-a împrumutat-o şi în timp ce o
Am susţinut workshopuri de prezentare şi promo- citeam aveam multe conştientizări despre cum funcţi-
vare a Analizei Tranzacţionale în cadrul unor diverse onam; găseam răspunsuri pe care le căutasem demult.
organizaţii, precum Asociaţia Medicilor Rezidenţi în La acel moment aveam experienţa participării la un
Psihiatrie şi AIESEC. grup de psihodramă . Legat de AT am tras concluzia
(fără să verific) că e acolo, departe în America şi că nu
există în Bucureşti. Eram oarecum resemnată.
A fost o experienţă în care m-am convins Doar că, la câteva luni după aceea, într-o joi seara, a
sunat un telefon mobil pe care-l ţineam mai mult uitat
direct că fiecare membru al echipei are prin casă şi de multe ori pe silent. Era Răzvan, un coleg
resurse, idei creative, conexiuni pe care din grupul de psihodramă, cu care nu mai vorbisem de
mai bine de doi ani şi al cărui număr îl aveam trecut
le-au împărtăşit şi valorificat pentru în memoria telefonului. M-a întrebat dacă sunt Ele-
realizarea evenimentului. na nu-ştiu-cum ? ..căuta pe altcineva, s-a scuzat că a
greşit numărul . L-am intrebat dacă a mai continuat să
meargă la acel grup şi mi-a răspuns: “Acum fac altceva.
Au fost şi peripeţii? Se numeşte Analiză Tranzacţională. Cu un englez, mâi-
Da. Şi nu puţine. Cu o zi înainte de preconferinţă ne dimineaţă la Romexpo. “
am constatat că nu avem termosuri mari pentru pau- Avea să fie prima întâlnire cu John Parr. Am continu-
zele de cafea. Pentru că nu mai aveam mult timp şi at să vin până la ultimul workshop ICTA din Bucureşti,
traficul era aglomerat, am alergat, efectiv am alergat să mă formez în AT, să urmez Facultatea de Psihologie,
prin lapoviţă şi gheţus, până la Obor ca să le cumpăr. ca mai apoi să profesez în domeniu. Acela a fost cu
Atunci mi-am promis că următorul eveniment de care adevărat începutul unei călătorii... Poate cea mai valo-
mă voi ocupa va fi unul cu catering extern sau nu va roasă călătorie ce putea să aibă loc. Cea spre Interior.
avea loc la sfârşit de noiembrie.
O altă întâmplare a fost că la petrecerea asociaţiei,
Claudia Buzoianu a organizat o demonstraţie de tango Interviu realizat de Sever Sava
din partea unei şcoli de dans. Am avut ocazia să dan-
sez cu cel care preda si să ne iasă paşii din prima fără
să fi studiat vreodată. După ce mi-a trecut mirarea şi Elena Tiron este psihoterapeut cu drept de liberă
s-a terminat conferinţa, am decis să mă înscriu la un practică în cadrul Clinicii Psihomedical Consult din
curs, să învăţ să dansez tango ( conştient!) de la profe- Bucureşti, trainer în dezvoltare personală în cadrul
sionişti, să descopăr cultura şi comunitatea de tango IntermediART HR DevICE şi organizator evenimente.
din Bucureşti şi să-mi placă foarte mult. A devenit un
exerciţiu de mindfulness.
De unde pasiunea ta pentru spiritualitate?

Primul moment care-mi vine este de la 12 ani, când
am luat o carte creştin ortodoxă de la bunica mea, îmi
amintesc şi acum că avea coperţi albastre, în care erau
mărturii ale persoanelor care au fost în moarte clinică
şi apoi şi-au revenit. Ce mi-a rămas a fost convingerea
că mai există un alt plan pe care nu-l vedem şi de care
mulţi oameni sunt conştienţi.
După ce am dat de rugăciunea inimii şi mai apoi, de
meditaţia vipassana, mi-am dat seama că fundamen-
tul vieţii noastre este legat de “a fi” şi bucuria fiinţării.
În plus, este o metodă de a-ţi pune ordine în minte şi
de a-l putea asculta pe celălalt.
16
Înţelepciunea creierului subcortical
arhitectura ierarhică a creierului, maturizarea ierar-

hică a acestuia;
construirea schemelor relaționale, achiziția învăță-

rii emoționale și impactul subsecvent modelator al
experienței;
impactul teoriei polivagale în terapie și implicațiile

sale în relația terapeutică.
Maturizarea ierarhică a creierului
Creierul nostru este singurul organ din corp care

încă reflectă în straturile sale dezvoltarea filogenetică
Mario Salvador a speciei. Într-o viziune deja învechită, Paul MacLean
(1990) a vorbit despre creierul tripartit pentru a ilus-
tra această realitate (Fig. 1). La bază avem creierul
Prezentul articol discută felul în care experiențe- reptilian care este responsabil de controlul majorității
le timpurii imprimate în rețelele neuronale cele mai funcțiilor vitale precum somnul, starea de veghe, ter-
profunde devin scheme de organizare care colorează moreglarea, metabolismul și respirația. Putem spune
experiențele noastre de-a lungul întregii vieți. Aceste că aceasta este partea lui “Eu” în care se află “forța
scheme primare de organizare influențează nenumăra- vitală”. Deasupra creierului reptilian există creierul
tele moduri în care clienții relaționează cu ceilalți prin limbic sau mamifer pentru că el a apărut la mamife-
reacții microfiziologice, gesturi și patternuri fiziologice. rele imferioare. Acestă parte se ocupă în principal cu
Aceste patternuri și reacții oferă o perspectivă asupra fenomenele emoționale, transformarea experiențelor
experiențelor inconștiente timpurii (memoria implici- de viață povestite și reglarea lumii interpersonale.
tă), care sunt esențial de explorat în terapie. Importan- Această reprezentare schematică include amigdala,
ța relației terapeutice este de asemenea discutată din care seamănă cu un detector de fum; ea detectează
perspectiva teoriei polivagale a lui Porges, precum și pericolele și activează corpul pentru a se apăra, hipo-
felul în care această relație creează un mediu sigur pen- campul, care gestionează memoria narativă astfel
tru a declanşa sistemul de angajare socială și a activa încât să putem pune experiențele într-un context și
circuitele neuronale ale vindecării și creșterii. să organizăm experiența secvențial. Pe lângă acestea,
vedem cortexul orbitofrontal, care este sediul central
Intenția acestui articol este de a aduce în atenţia al integrării informației din lumea externă și cea inter-
psihoterapeuților integrativi însemnătatea proceselor nă și care este responsabil de integrarea experiențe-
primare, arhaice ale funcționării noastre fiziologice și lor noastre în viața socială a relațiilor interpersonale,
a felului în care aceste fenomene asociate ne influ- dar și din perspectiva capacităţii de metareflecție.
ențează observațiile și intervențiile în domeniul psi- Aici se realizează capacitatea minții de a se observa
hoterapiei. Pe parcursul acestui articol, voi trage con- pe sine (mindfulness). În sfârșit, în ultimul strat se află
cluzii și voi extrapola ceea ce va fi semnifictiv pentru neocortexul sau creierul neomamifer, unde se reali-
practica terapeutică. În acest scop, voi discuta și voi zează funcțiile gândirii abstracte, limbajului și ale luă-
pune în relație următoarele idei: rii de decizii.
17
sisteme, ca urmare, nu pot fi integrate într-un răspuns

organizat și secvențial pentru supraviețuire, ci pot
deveni fragmentate - părți disociate care sunt activate
de o amenințare la adresa sinelui şi/sau a vieții. Astfel,
descoperim adesea ”o parte” a clienţilor noştri care
conține, de exemplu, experiențe de frică, paralizie,
atacuri de furie şi/sau nevoia acută de atașament.
Unul dintre primele noastre sisteme emoționale

este implicat în căutarea unei relaţii afective. Perioada
de consolidare a acestui ”sistem de acțiune” este între
zero și un an și jumătate și implică o învățare emoțio-
nală prin legături emoţionale interpersonale. (Schore,
2000). Aceste scheme relaționale sunt înregistrate
FIG. 1 Secțiune verticală a creierului în stratul inferior al creierului (zona orbitofrontală şi
emisfera dreaptă) sub forma memoriei procedurale,
acea formă a memoriei de care noi nu suntem conști-
enți și care este înregistrată în corp. Cu alte cuvinte,
În prezentul articol, voi discuta felul în care creierul în această perioadă crucială, ”schemele despre a fi”
se maturizează ierarhic, în funcție de experiențele de sau modelele interne de lucru, cum le numește Bowl-
viață. Știm că creierul traversează „perioade critice” by (1979), sunt consolidate precum şi abilitatea de
în care trebuie să învețe aptitudinile corespunzătoare reglare emoţională și de liniştire. Aceste abilități de
respectivei etape de dezvoltare. Aptitudinile niveluri- bază rămân sub forma unor urme experienţiale soma-
lor superioare din punct de vedere ierarhic se bazează tosenzitive care ne vor condiționa existența mai târziu
pe ceea ce se construiește în straturile subcorticale și se vor activa automat fără ca noi să fim conștienți de
inferioare și dau formă continuu experienței noastre ele în luarea unei decizii. Braas and Haynes (2008) au
conștiente. arătat în studiul lor, cum realitatea noastră inconștien-
tă, viscerală răspunde informațiilor externe cu cîteva
În cartea sa Neuroștiința afectului, neuropsiholo- milisecunde înainte ca noi să fim conștienți de asta. În
gul Jaak Panksepp (1998) vorbește despre ”sistemele cercetarea lor, ei demonstrează cum deja am luat anu-
emoționale”, care sunt încorporate în circuite neu- mite decizii în profunzime înainte de a fi conștienți că
robiologice speciale ce controlează anumite emoții. am făcut-o.
Aceste circuite neurobiologice bazale sunt predeter-
minate genetic și construite să răspundă necondițio- Copilul mic, ca şi fiinţă subcorticală, nu-și poate
nat la stimuli care au semnificaţie pentru organism. controla singur starea interioară. În opinia lui Winni-
Scopul lor este să producă secvențe comportamenta- cott, „o mamă suficient de bună” este aceea care reu-
le bine organizate. Sistemele emoționale sunt foarte șește să controleze starea interioară a copilului prin
”sensibile” întrucât ele asigură un substrat neuronal calitatea contactului interpersonal și prin răspunsul
pentru diferitele tipuri de organizare ale organismu- prompt la nevoile fizice ale copilului. Reglarea emo-
lui. Deasemenea, ele fac din animale ”agenți activi” țională se învață prin atașament. La început, mama
în lume și nu doar procesoare informaționale sau funcționează ca un ”cortex auxiliar”, care identifică
comportamentale. și satisface nevoile copilului calmându-l, asigurîndu-i
confort şi creând homeostazie. În opinia lui Scho-
Însemnătatea evolutivă a emoțiilor bazale, bru- re (1994), controlul stărilor interioare începe ca o
te (pe care Panksepp le-a denumit procese primare) ”reglare biologică interactivă”, ca apoi să se transfor-
este de a identifica amenințările specifice,“necondi- me într-o ”reglare proprie autonomă”. Cu alte cuvin-
ţionate”, primare asupra supravieţuirii. Aceste stări te, atunci când copilul a fost îngrijit și i s-a răspuns
ale creierului pot fi folosite ca elemente informative într-un mod prompt şi plin de afecțiune nevoilor sale,
în dezvoltarea proceselor mentale mai înalte. Avem el învață să aibă grijă de el însuși, deoarece l-a inter-
nevoie să înțelegem puterea minții noastre ancestra- nalizat pe cel care a avut grijă de el ca pe o constantă
le. În timp ce aspectele cognitive sunt legate mai mult în viața lui. Când acest lucru nu se întâmplă, adultul
de programarea dezvoltării fiecărui individ, emoțiile de mai târziu va avea dificultăți cu abilitatea de a se
de bază și afectele reprezintă unelte arhaice, moște- linişti și cu experienţa de a fi copleșit de emoții.
nite, de supraviețuire. Aceste sisteme operaționale
emoţionale bazale sunt organizate în zone subcor- Autoreglarea emoțională este una dintre capaci-
ticale preverbale, precognitive. Să cunoști ”puterea tăţile direct corelate cu sănătatea și adaptarea func-
minții ancestrale” este de mare folos în psihoterapia țională a ființelor umane. Pacienții cu care lucrăm au
persoanelor cu o istorie de traumă cronică, cumulati- carențe mari în felul în care au fost crescuţi, carențe
vă, cu circumstanțe care le-au amenințat viața. Aceste care au creat deficiențe în structurile neurobiologice
18
care stau la baza maturizării cerebrale. Acestea lasă

răni persistente în felul în care o persoană se rapor- Să cunoști ”puterea minții ancestrale”
tează la experiența de viață. Traumele din copilărie
lasă răni adânci și de durată, care afectează maturiza-
este de mare folos în psihoterapia
rea organismului. Persoanele care au îndurat traume persoanelor cu o istorie de traumă
severe de relaționare sau alte tipuri de traume, trebuie
să se deconecteze sau să ignore semnalele de reglare,
cronică, cumulativă, cu circumstanțe care
creând astfel, un prejudiciu sănătății corporale și con- le-au amenințat viața.
ceptualizării propriului sine. Adesea, ei nu și-au putut
consolida sentimentul (senzaţia simţită) că merită să
fie iubiţi. Scopul unei terapii relaţional-integrative de încă influențează aparatul mental complex al mami-
adâncime este de a repara sinele deteriorat și de a-i ferele superioare. Panskepp consideră că abilitățile
ajută pe pacienți să recâștige sensul valorii persona- cognitive superioare au o viață proprie. Tot ceea ce se
le și al existenței proprii. În acest sens, trebuie să ne află la un nivel superior are legătură cu rețelele emo-
uităm la experința acumulată în straturile subcorticale ționale din regiunile de bază. Aceste sisteme subcorti-
și la amintirile somato-senzoriale. cale pot avea o viață a lor, independentă. De exemplu,
afectele noastre străvechi (sisteme emoționale prima-
Autori din domeniul neurostiinței precum Antonio re) supuse unui stres ridicat, pot să controleze și să
Damasio (2010), Jaak Panksepp (1998a), Louis Cozoli- regleze procesele noastre cognitive superioare.
no (2002), Daniel Siegel (1999), Allan Schore (2000)
and Stephen Porges (2002) și alții evidențiază impor- Susțin ideea conform căreia istoria de viață a fie-
tanța maturizării ierarhice a creierului și arată cum cărei persoane este adânc înregistrată în corp și în
fenomenele psihologice au la bază cele mai vechi regiunile creierului care dețin hărți ale corpului. La fel
structuri neurobiologice, care sunt programate încă cum ”cutia neagră” a unui avion îi urmărește istoria,
de la naștere. Aceste structuri străvechi, ce se mani- la fel și corpul are o ”cutie neagră”, care ne înregis-
festă sub forma reflexelor și a instinctelor, reprezin- trează istoria și ține o socoteală. Straturile ascunse ale
tă ”o înțelepciune inconștientă, dar necesară care ne sistemului nostru neuronal procesează și organizează
guvernează viața”. Această înțelepciune inconștientă informațiile înainte de a ajunge în conștiință. Psihote-
asigură baza funcționării noastre integrale și reprezin- rapia caută cu predilecţie să identifice, să înțeleagă și
tă ”sensul simțit” al sinelui, pe care Damasio(2010) îl să corecteze conținutul și organizarea acestor straturi
numește ”proto-self”. ascunse și să identifice schema noastră procedurală
de a fi în relație cu ceilalți. Avem căi de acces către
Damasio (2010) își susține ideea în felul următor: aceste straturi profunde vătămate prin observarea
”… această înțelepciune ascusă de a-ți guverna pro- manifestărilor psihologice de supraviețuire, prin reac-
pria viață apare înainte de a deveni conștient de ea. Eu ţiile fizice subtile, prin concluziile şi deciziile de script
consider că această înțelepciune ascunsă de care nu și felul de relaționare intrapersonal și interpersonal
suntem conștienți este chiar sofisticată și nu ar trebui al pacientului. Acordând atenție sporită informațiilor
considerată primitivă. Complexitatea acestei înțelep- relatate de pacient și experienţei corporale, ne putem
ciuni este enormă și de o inteligență remarcabilă. […] ajuta pacienții să-și acceseze memoria procedurală
Prin această abordare, nu retrogradez conștientul, dar implicită, adică să intre în contact profund cu propria
acord mai multă importanță gestionării inconștiente a corporalitate.
vieţii, sugerând că ea reprezintă nivelul de organizare
care structurează atitudinile și intențiile minții conști- Creierul este un organ sofisticat care integrează
ente.”(p. 69). experienţa noastră. Această capacitate de a integra
apare atunci când suntem confruntaţi cu provocări
Astfel, Damasio (2010) consideră că performanța în procesul învăţării din etapele de dezvoltare şi cu
celui de sus depinde de reușitele celui de jos. Cele sarcini potrivite cu abilităţile noastre şi nivelul de
mai adânci, timpurii urme din istoria noastră sunt încă maturizare, ceea ce Winnicott (1956) a numit dezamă-
vizibile pentru terapeut prin diverse comportamente girea optimală. Pe măsură ce creştem în medii stabile
(Erskine, 2008, 2010): tipare de interacțiune cu alții, şi sigure, sistemul psihobiologic se maturizează, se
reacţii de supraviețuire la percepţia unei amenințări, restabileşte şi se vindecă. Sistemul este capabil de
evitarea contactului vizual cu terapeutul de teama de autovindecare şi creierul este capabil să gestioneze
a nu se simți judecat de acesta şi alte comportamente lumea internă şi cea externă atingând homeostazia.
care au la bază amintiri emoționale. Abilităţile de autovindecare solicită creierul să facă
faţă stimulilor interni într-o plajă a intensităţii ce
După Panksepp (1998a), mintea noastră arhaică poate fi tolerată. Ogden şi Minton (2001) observă că
încă există în mintea noastră modernă și nu vom înțe- intensitatea stimulilor interni ar trebui să fie în interi-
lege procesele noastre mentale superioare, dacă nu orul a ceea ce ei numesc „fereastra de toleranţă” (vezi
luăm în seamă soluțiile neuronale primordiale, care Fig. 2 mai jos). Aşadar, când creierul se confruntă cu o
19
problemă în condiţii de stres sporit, tot va fi capabil inactiv. Cu toate acestea, în cazuri extreme de pericol
să se vindece, ceea ce presupune să integreze experi- asupra vieţii, în situaţii în care corpul nu poate scăpa
enţa şi să refacă homeostazia. Sistemul imunitar este şi/sau lupta, însuşi mecanismul defensiv activ devine
doar un exemplu al abilităţii creierului nostru de a se un pericol, deoarece atacatorul ar putea face mai mult
vindeca. rău. De exemplu, un prădător poate omorî oponentul
mai slab dacă acesta încearcă să continue să se apere.
Supravieţuirea se obţine atunci prin activarea siste-
mului pasiv de apărare prin îngheţare sau capitulare.
Acest sistem este prevăzut din punct de vedere bio-
logic să împiedice prădătorul să continue atacul şi să
evite durerea, aşa cum s-a observat la toate mamife-
rele şi la nevertebrate. Vedem acest lucru în viaţa săl-
batică, când prada este urmărită şi prima reacţie este
să se prefacă moartă. O nouă oportunitate de salvare
apare dacă prădătorul scapă prada. Sistemul de apă-
rare prin îngheţare stimulează apoi endorfinele într-o
încercare de apărare împotriva durerii fizice.
În timpul îngheţării, corpul intră într-o stare de imo-

bilitate tonică după “moartea simulată” şi de aseme-
nea foloseşte disocierea ca şi mecanism remarcabil
de supravieţuire. Când corpul nu are scăpare, mintea
FIG. 2 (adaptare după Ogden&Minton, 2001) caută moduri în care să nu fie în realitate, funcţionând
ca şi când nimic nu s-a întâmplat, producând o sen-
zaţie de gol emoţional sau de a „nu fi”. În primii doi
ani ai dezvoltării lor, copiii au tendinţa să folosească
Într-un cadru terapeutic, terapeutul preia rolul unui acest mecanism disociativ când trăiesc printre îngri-
reglator biologic interactiv (Schore, 1994) printr-o jitori neglijenţi, agresivi sau violenţi, care îi condiţio-
relaţie terapeutică acordată, ajutând lumea internă nează pentru un viitor în care sistemul lor neurologic
a clientului să se regleze într-un mod flexibil. El îşi va reacţiona la pericol prin deconectare, încercând să
însuşeşte rolul unui cortex auxiliar extern, ajutând paralizeze corpul şi „să treacă neobservaţi”. În caz de
la identificarea, suportul şi reglarea lumii interne a traumă prin abuz, individul se disociază nu doar de
pacientului prin implicare interpersonală. În acest fel, lumea exterioară şi de procesarea stimulilor exteri-
pacientul şi creierul lui/ei sunt ajutaţi să gestioneze ori asociaţi cu teroarea, dar şi de lumea interioară a
noi provocări, învăţarea şi asimilarea experienţelor, stimulilor dureroşi care sunt simţiţi în corp. În aceste
integrând ceea ce este nou în schemele anterioare, cazuri, ne conectăm cu mecanisme de întrerupere a
câştigând astfel maturitate şi rezilienţă. contactului care vor fi observate în relaţia terapeutică,
care vor trebui recunoscute, validate şi normalizate
Implicaţii ale teoriei polivagale pentru prin implicarea noastră şi observarea atentă.
psihoterapie
În cartea sa, Porges (2001) afirmă că sistemul de
Un model neurologic foarte util psihoterapiei este disociere de tip îngheţare (freezing), pe care îl numeş-
teoria polivagală a lui Stephen Porges (2001). Cer- te imobilizare parasimpatică, este un mecanism de
cetările sale arată cum nervul vag a evoluat ierarhic supravieţuire moştenit de la reptilele primitive, care
de-a lungul evoluţiei noastre filogenetice. Nervul vag se activează în situaţii de ameninţare în care celelalte
se desprinde din trunchiul cerebral, coboară de-a lun- două sisteme - de angajare socială şi cel de mobilizare
gul coloanei vertebrale şi este implicat în reglarea tip luptă/fugi - au eşuat. Îngheţarea utilizează o ramu-
sistemului nervos autonom (SNA), reglarea stărilor ră dorsovagală a activării nervului vag. Această stare
emoţionale şi a răspunsurilor legate de supravieţuire este foarte utilă reptilelor care pot rămâne în stări pre-
şi sănătate. În mod tradiţional, s-a considerat că sis- lungite de imobilitate, dar nu este atât de utilă mami-
temul nervos autonom (SNA) constă într-o ramură a ferelor, care au nevoie de mari cantităţi de oxigen pen-
activării simpatice care genera răspunsurile necesa- tru creier, pentru a rămâne în viaţă şi a fi funcţionale.
re supravieţuirii (luptă sau fugi din faţa pericolului), De aceea, prelungirea acetei stări de îngheţare repre-
pe lângă sistemul de activare parasimpatică implicat zintă un risc serios pentru viaţa şi sănătatea omului.
în procesul refacerii energiei, vindecării şi creşterii. Oamenii care au fost expuşi unei traumei severe ce
Aceste două ramuri alternează în funcţionarea lor şi se ameninţa viaţa timpuriu în vieţile lor, au învăţat să
inhibă unul pe altul. Când unul este activ, celălalt este supravieţuiască de multe ori paralizând, îngheţând şi
20
disociindu-se. Pentru ei, trauma este conţinută în corp fiziologică a celeilalte persoane. Dacă starea fiziologi-
sub formă de dereglări corporale şi amintiri somatice. că este calmă, ne vom calma. La mamifere, deci mult
De aceea, aceştia sunt predispuşi la boli psihosomati- înainte de achiziția sintaxei ori a limbajului, există
ce, boli autoimune, boli ale viscerelor - digestive, car- vocalizările, care sunt componente importante ale
diovasculare, pe lângă alte procese patologice. interacțiunii sociale. Vocalizările semnalizează pentru
ceilalți membri ai speciei dacă ne putem simți în sigu-
Conform modelului ierarhic de activare, mai întâi ranță cu celălalt.
ne reglăm prin contact social, ceea ce se întâmplă prin
ramura ventrală a nervului vag, așa cum s-a dezvoltat În contexte neamenințătoare, sistemul de angajare
la mamifere. Aceasta înseamnă că noi căutăm siguran- socială reglează sistemul nervos simpatic, facilitează
ța oferită de o figură de care să depindem. Dacă acest implicarea și interesul asupra mediului și ajută la for-
lucru eșuează, încercăm să ne protejăm prin activa- marea legăturilor emoționale pozitive și a relațiilor
rea sistemului nervos simpatic bazat pe răspunsul sociale. Chiar și în condiții de pericol, o persoană bine
luptă-fugi. Dacă nici acesta nu este eficient, activăm adaptată poate folosi sistemul de conectare socială,
cel mai vechi și primitiv răspuns: înghețarea. A ajuta poate încerca să ajungă la o înțelegere cu un potenți-
clienții să urce această scară, a activării ierarhice a al atacator. De aceea, ceea ce se întâmplă în corpurile
reglării este o necesitate în terapie. Presupune să-i
aducem în relație pentru a-l experimenta pe celălalt
ca prezent și sigur. Este nevoie de conectare și interes „Prin această abordare, nu retrogradez
pentru mediu înconjurător.
conștientul, dar acord mai multă
Cercetarea valoroasă a lui Porges (2001) arată cum importanță gestionării inconștiente a
pe măsură ce mamiferele au evoluat, ceva special s-a
întâmplat cu nervul vag. Mamiferele au dezvoltat un
vieţii, sugerând că ea reprezintă nivelul de
nou nerv vag pe care Porges îl numește nervul vag organizare care structurează atitudinile și
social sau mobilizat parasimpatic (Porges, 2001).
Acest nou nerv atenuează sau calmează circuitele
intențiile minții conștiente.”
simpatice și adrenergice pentru a permite angaja-
rea socială a individului și optimizarea metabolică a noastre (mai ales în viscere), se întâmplă de asemenea
resurselor, care la rândul lor permit activarea abilități- și în creier, prin intermediul informațiilor care circulă
lor mai sofisticate ale creierului. Deci, ca mamifere, ne prin nervul vag. Putem spune că răspunsurile minții
calmăm vigilența prin interacțiune socială. În implica- și corpului în timpul interacțiunilor reciproce nu sunt
rea socială, cererile metabolice sunt reduse și sănăta- doar corelații, ci sunt, de fapt, unul și același lucru,
tea, creșterea și vindecarea sunt optimizate. Ce este chiar dacă sunt căi diferite către aceeași realitate. Ner-
relevant pentru viață și pentru intervenția terapeutică vul vag este adevărata conexiune dintre corp și minte.
este că mamiferele au nevoie de ocazii de interacți- În concluzie, este nevoie să creăm siguranță în cadrul
une reciprocă pentru reglarea stărilor fiziologice ale terapeutic și în relația terapeutică astfel încât răspun-
fiecăruia dintre participanți. În esență, creăm relații sile defensive de supraviețuire să se poată relaxa și
pentru a ne simți în siguranță și a ne menține sănătoși să permită astfel sistemului de interacțiune socială să
facilitând reglarea energiei noastre. Aceasta este cea ajute la reglarea stărilor interne.
mai importantă nevoie relațională și este întotdeauna
prezentă. În relația terapeutică, construim continuu Când suntem speriați, nu putem fi creativi, iubitori,
această securitate pentru client pentru a se putea nu ne putem oferi alinare nouă și celorlalți. Teoria poli-
reîntoarce în relațiile interpersonale să reconfigureze, vagală (Porges, 2001) subliniază aspectele fiziologice
să transforme lumea sa interioară. ale interacțiunii umane și documentează felul în care
căile neuronale ale suportului social și comportamen-
O altă curiozitate este că zona trunchiului cerebral tului social sunt comune cu cele ce sprijină sănătatea,
care reglează fibrele noi ale nervului vag (partea ven- creșterea și vindecarea. Mesajul cel mai important
trală) este conectată cu zona cerebrală care controlea- este că avem nevoie să înțelegem că sistemul nervos
ză mușchii striați ai feței. Această zonă a trunchiului uman, ca și cel al altor specii de mamifere, are ca scop
cerebral controlează abilitatea noastră de a auzi prin căutarea securității, și că ne folosim de ceilalți pentru
mușchii urechii medii și de a articula cuvinte prin muș- a ne simți în siguranță. În plus, trebuie să înțelegem că
chii laringelui și cei faringieni, precum și abilitatea de stările sau circuitele fiziologice nu sunt alese în mod
expresie facială. Când vorbim cu o tonalitate liniști- voluntar. Sistemul nostru nervos face o evaluare la
toare – aspectul prozodic al vorbirii- sau când avem un nivel inconștient. Porges (2001) folosește terme-
o expresie facială liniștitoare, această informație se nul “neurocepție” pentru a ilustra faptul că sistemul
transmite nervului vag. De aceea, mamele au acel fel nostru nervos, în afara conștientizării, evaluează riscul
special de a vorbi bebelușilor numit “limba mamelor”. din mediu de viață. Aceasta este o percepție neurală.
Deci, atunci când ascultăm intonația detectăm starea Corpul nostru lucrează ca un poligraf, răspunzând în
21
continuu și evaluând oamenii și locurile. Nervul vag un proces în care ajutăm clientul să autodefinească
nu este doar o cale efectoare, motorie de la creier experiența sa într-un mod nou. Aceasta conduce la o
către viscere, este de asemenea și un nerv senzitiv „reconsolidare” a schemelor implicite și procedura-
dinspre viscere către creier. Aceasta este conexiunea le pe măsură ce acestea se așează într-un mod nou,
corp-minte. De îndată ce ne simțim în siguranță, sis- adaptativ.
temul de angajare socială este activat. Răspunzând cu
o expresie facială și o intonație pozitivă, terapeutul Cu aceste lucruri în minte, le spun studenților și
stimulează sistemul de angajare socială. Astfel, trebu- supervizaților mei: “nu încercați să obțineți nimic de
ie să luăm în considerare importanța pe care propria la clienții voștri“. Cu acest principiu, încerc să formez
noastră stare de bine o are pentru clienții nostri. Nu atitudinea de martor a ceea ce celălalt este, așa cum
putem genera securitate dacă propriul nostru sistem este el sau ea. Prin urmare, putem “chema și deștep-
este neliniştit. Mai mult, fața nu este o simplă mas- ta” experiența clientului și asista și sprijini persoana
pe drumul reconectării, atât intern cât și în exterior.
În esență, creăm relații pentru a ne simți A ajuta clientul să fie prezent pentru experiență,
reconfigurare și noi înțelesuri
în siguranță și a ne menține sănătoși
facilitând reglarea energiei noastre. Pacienții cu tulburări de stres post-traumatic com-
plex (traumă cumulativă) mențin stările lor neurobio-
Aceasta este cea mai importantă nevoie logice într-o stare aproape permanentă de hipervigi-
relațională și este întotdeauna prezentă. lență corespunzătoare activării simpatice. Sau trăiesc
adesea în perioade de disociere cronică cu ramura
dorsovagală a parasimpaticului blocată. Așa cum
că, ci este manifestarea unui sistem neurofiziologic am afimat anterior, aceasta îi conduce către o stare
extrem de complex care a evoluat și care, de fapt, este de perturbare psihobiologică cronică. Pacienții sunt
conectat direct cu reglarea neurologică a organelor expuși la intruziunea simptomelor, ceea ce îi conduce
interne. la sentimentul de lipsă a controlului în viața lor și în
lumea internă. Când cineva trăiește cu experiența eșe-
În cadrul psihoterapiei relaționale integrative cului cronic al sistemului social de a oferi siguranță și
(Erskine et al, 1999) căutăm să creăm o relație de con- protecție, așa cum este cazul adesea în traumatizarea
tact maxim permanent acordat cu procesele intrap- cronică din perioada copilăriei, de obicei sistemul „se
sihice ale clientului. Deci prin această investigare și închide”. Fără această capacitate de adaptare a stă-
oferire a unei implicări profunde și a prezenței tera- rilor interne pentru a funcționa ca și „frâne” pentru
peutice ajutăm clientul să revină în relație. Creăm sistemul interconectării sociale, sistemul nervos sim-
siguranță și prin aceasta facilităm disoluția defenselor patic sau sistemul vagal dorsal rămân hiperactivate
astfel încât sistemul să nu aibă nevoie să fie în alertă provocând o activare fiziologică care depășește limi-
pentru rănirea potențială din mediu, ca în experiențe- tele tolerabilității. În cazul pacienților cu aceste stări
le anterioare. Astfel, pacientul poate accesa și explora dezorganizate, terapeutul trebuie să îndeplinească
aspecte din lumea internă evitate anterior sau nega- anumite sarcini importante pentru a ajuta sistemul
te. Cu alte cuvinte, prin contact interpersonal acordat psihobiologic dezorganizat.
putem facilita accesul securizat la contact intrapsihic
și creăm condiţiile pentru ca procesul de autovinde- Pentru acești pacienți sistemul de supraviețui-
care și integrare a experienței să se desfăşoare. Astfel, re funcționează ca și când ar fi expus unei amențări
prin intermediul relației terapeutice ajutăm creierul permanente. (vezi Fig. 3 mai jos) Ei alternează între
să fie într-o stare capabilă de autovindecare și de stări de hiperactivare în care se manifestă simptome
integrare a experienței care este conținută în corp și emoționale, reprezentări intruzive, gândire obsesi-
în rețelele neurale. Unele tehnici de neuroprocesare vă, tremurături, dezorientare și stări de hipoactivare
precum EMDR (Saphiro, 2001) și Brainspotting (Grand, (disociere-înghețare) în care se manifestă simptome
2013) pot astfel funcționa ca modalități puternice de de platitudine emoțională, dificultăți în gândire și
a ajuta creierul să proceseze din nou amintirile izolate. concentrare, amorțeală și/sau colaps. Aceștia alter-
nează stări de supra-activare și dezorganizare biochi-
Printr-o atitudine prezentă, terapeutul sprijină și mică cu stări de anestezie emoțională. Când stimu-
susține experiența clientului arătând interes sincer, larea internă este dincolo de pragul de toleranță, nu
compasiune și absența motivelor ulterioare sau a pre- poate fi procesată deoarece excesul de cortizol inhibă
judecăților asupra a ceea ce experimentează clientul. funcționarea hipocampului, iar sistemul limbic este
Uitându-ne la experiență așa cum este ea, îi permitem implicat în simbolizare și contextualizare. Ca urmare,
acesteia să se desfășoare, iar ceea ce a fost reținut sau în această stare de perturbare biochimică, integrarea
disociat poate ieși la suprafață pentru a fi acum pus în nu este posibilă.
relație, transformat și integrat. Terapia devine astfel
22
FIG. 3 “Fereastra de toleranță”: menținerea activă-

rii optime în terapia centrată pe traumă
De aceea, terapeutul trebuie să:
a) asiste pacientul să se mențină conectat la relația În acest proces, terapeutul ajută clientul să rămâ-
terapeutică, și prin urmare, contextului din prezent. nă conectat cu experiența sa din starea de Adult sau
Terapeutul trebuie să furnizeze conținere, suport, să “observator intern” facilitând construirea unei noi
însoţească. Sistemul de angajare socială furnizat de narațiuni, atribuirea de noi semnificaţii și reconso-
terapeut susține stările calme și flexibil adaptative lidarea schemelor memoriei implicite într-o mani-
(Porges,2001) și prin aceasta permite activării fiziolo- eră adaptativă. Cu alte cuvinte, ajutăm clienții să se
gice să se mențină într-o plajă de toleranță. reconecteze cu înțelepciunea lor profundă, să redes-
copere sensul adevărat al procesului lor primar și să
b) se comporte ca un “cortex auxiliar extern” care modifice configurarea sistemului lor de supraviețu-
ajută la modularea și reglarea intensității experienței. ire. Prezența și oferirea unei relații sigure, suportive
Întrucât acestor clienți le lipsesc abilitățile reglatorii, precum și compasiunea ajută la crearea “unui spațiu
terapeutul trebuie să ajusteze cantitatea de material vindecător” sau a “unei bule vindecătoare“ în care aju-
traumatic căruia clientul îi poate face față, să ajute tăm clientul să slăbească mecanismele de apărare și
la reglarea intensității durerii și să monitorizeze rit- reacțiile de supraviețuire în fața pericolului exterior
mul. Scopul este ca persoana să mențină intensitatea pentru a se putea îndrepta spre propriul interior și a
experienței în interiorul “ferestrei de toleranță” pen- restabili contactul intern. Noi furnizăm condițiile în
tru ca integrarea să fie posibilă. Cu toate acestea, este care creierul să rămână în starea de angajare socială.
important să învățăm clienții câteva tehnici practice Acesta este contextul în care se pot produce vindeca-
de autoliniştire pentru a încuraja autocontrolul și a rea și creșterea.
evita dependența de terapeut, când aceștia se simt
copleșiți sau disociați. Dintr-o perspectivă neurologică, când ajutăm
clientul să fie prezent și să observe experiența sa,
c) ajute la restaurarea mecanismului care facilitea- cortexul prefrontal este activat – aria de integrare
ză integrarea experienței. Este ceea ce Janet (1928) senzorială, corporală, interpersonală, autoreglatorie
a numit prezentificare – a rămîne conștienți că astăzi unde se relizează capacitatea minții de a se observa
își amintesc de ceva ce s-a întâmplat deja - și perso- pe sine însăși. Vorbim acum despre mindfulness și
nificare (Janet, 1903) – a se simți ca și autori, ca fiind metareflectare a experienței înseși. Prin mindfulness
prezenți în propria experiență. creăm experiența de “a fi prezenți astăzi și de a ne
uita la ceva care vine din istorie“, experiența unui “Eu
23
Uitându-ne la experiență așa cum este ea,

îi permitem acesteia să se desfășoare, iar
ceea ce a fost reținut sau disociat poate
ieși la suprafață pentru a fi acum pus în
relație, transformat și integrat.
Observator” al proceselor interne, cu acceptare, dra- “Înțeleptul controlează fără putere,

goste și deschidere către orice se întâmplă așa cum și învață fără cuvinte;
se întâmplă, și cu curiozitate, fără așteptări și fără a-l permite tuturor lucrurilor să crească și să decadă
respinge pe “Eu Experiență”. Presupune ca pacienții hrănește, dar nu se amestecă,
să fie prezenți în propriile experiențe. În acest proces dă fără a cere
de „a fi prezent în propria experiență”, disocierea este și este mulțumit.
împiedicată și asociațiile sunt încurajate. În cuvintele Atinge o stare de inacțiune
lui Siegel, „sinele nostru care trăiește rezonează într-o astfel că făcând nimic, nimic nu rămâne nefăcut.”
manieră directă și clară cu sinele nostru care conștieti-
zează astfel încât să ne simțim simțiți de propria minte”
(Siegel, 2007, p. 91). Scopul este acela de a permite
clientului să îmbrățișeze și să întâmpine experiențe-
le lor interne așa cum sunt și să asculte fără a jude- Mario Salvador
ca mesajul neexprimat de mult. Prin acesta facilităm traducere de Irina Filipache
ceea ce eu numesc neuroprocesare, observarea și și Cristina Costache
învățarea despre experiență care au fost întrerupte
și organizate pentru a supraviețui, astfel încât acum
să poată fi exprimată semnificaţia sa, iar aceasta din Conţinutul acestui text a fos prezentat în cadrul
urmă să poată fi completată și reconsolidată prin noi Conferinţei ARAT 2013.
semnificații. Aceasta înseamnă a avea încredere în Prezentul articol a fost publicat în International Jour-
înțelepciunea creierul nostru subcortical profund. nal of Integrative Psychotherapy, Vol. 4, No. 2, 2013
În concluzie, vreau să subliniez faptul că creierul

uman este programat să integreze experiențele și se
vindece. Are nevoie doar de un mediu care să module-
ze și să furnizeze acele experiențe pe care creierul este
suficient de matur să le gestioneze și metabolizeze, în
același timp furnizând elementele nutritive necasare
precum siguranță, suport și stimulare. Adaptând ter-
Bibliografie
menul lui Winnicott (1956), putem vorbi despre un
Bowlby, J. (1979). The making and breaking of affecti-
terapeut “suficient de bun” care ajută modularea și onal bonds. London: Tavistock.
configurarea experienței pentru a reconstrui poves-
Cozolino, L. (2002). The Neuroscience of Psychothe-
tea. Închei cu ceva ce pentru mine reprezintă aspirația rapy: Building and Rebuilding the Human Brain. New
unui terapeut, citându-l pe Tao Te Ching (2008, p. 80). York, NY: W.W. Norton & Co.
Cu aceasta în minte, vă ofer atitudinea de a fi prezent Damasio, A. (2010). Self Comes to Mind: Constructing
care creează „bula vindecătoare” și modul în care a the Conscious Brain. Pantheon Books, New York.
face mai puțin înseamnă a ajuta mai mult. Grand, D, (2013). Brainspotting. The revolutionary new
therapy for rapid and effective change. Sounds True.
Boulder, Colorado.
Ogden, P. & Minton, K. (2001). Sensorimotor Proces-

sing for Trauma Recovery. Psychotherapy in Australia,
Vol. 7, No 3: 42-46.
Erskine, R.G., Moursund, J.P. & Trautman, R. L. (1999).

Beyond Empathy: A Therapy of Contact in Relation-
ship. Brunner/Mazel, Philadelphia, PA.
Erskine, R.G. (2008). Psychotherapy of unconsci-

ous experience. Transactional Analysis Journal, 38,
128-138.
Erskine, R.G. Et al. (2010). Life scripts: unconscious

relational patterns and psychotherapeutic invol-
vement. In Life Scripts, A transactional analysis of
unconscious relational patterns. Richard Erskine (Ed).
Karnac Books: London.
24
Interviu Sorin Duma
care a participat un număr impresionant de persoane,

cu orientări profesionale diferite. A fost o experienţă
semnificativă pentru multe persoane, inclusiv pentru
mine, în alegerea de a utiliza AT în domeniul profesio-
nal sau în viața personală. O parte dintre cei prezenți
atunci am dorit mai mult de atât, adică am dorit să
devenim certificați în AT. Aceasta a stat la baza consti-
tuirii ARAT și a afilierii ei la EATA, deoarce doar pentru
organizarea unor cursuri de analiză tranzacțională nu
era necesară constituirea unei asociatii naționale care
să se afilieze la EATA. Deci, în opinia mea, certificarea
în AT a fost cel mai important motivator al constituirii
ARAT și facilitarea formării în vederea certificării a fost
scopul cel mai important al asociației în acea perioadă
de început. Pe parcursul anilor, această rațiune de a fi
a asociației pare că a suferit o diluție și chiar o schim-
bare a substanței, cred.
Cât despre implicarea mea...cred că am făcut-o cu
Sorin Duma intenția de a fi și acționa congruent cu valorile și spi-
ritul AT atât cât am putut de bine. Sigur, m-am implicat
în diverse moduri și momente în viața asociației și a
Monica Năstasă: Îţi mulţumesc că ai fost de acord cu comunitatii, însă poate nu e acesta cadrul pentru o
acest interviu, eşti o persoană emblematică în comu- trecere in revistă a ațiunilor mele. Poate doar să amin-
nitatea A.T., unul din pionerii A.T.-ului în România. tesc, pe lângă participarea la fondarea ARAT, de con-
Sorin Duma: Bună, Monica! Mulțumesc pentru invi- tribuția la structurarea asociației susținând crearea
tație. Am ales și, în plus, am avut și șansa să aparțin filialei din București și extinderea ARAT la nivel nați-
comunitații române de AT încă de la începutul ei și onal. Apoi mi-am asumat conducerea și dezvoltarea
chiar de a fi unul dintre membrii fondatori ai acesteia filialei din Timișoara în perioada 2004-2007, cu impli-
și ai ARAT. Cu toate acestea, nu mă regăsesc în atribu- carea în organizarea conferinței europene de AT din
tul „emblematic”. anul 2004. Aceasta a fost perioada cu cele mai mari
Este cunoscut faptul că această şcoală de terapie s-a

răspândit în ţară plecând de la Timişoara, de multe A trăi experiențe relaționale,
ori din Vest pleacă schimbările, inovaţiile. Cum a transformative atât pentru cei cu care
început această istorie şi care a fost implicarea ta?
Eu consider începutul AT-ului în România ca fiind o lucrez cât și pentru mine, este o sursă de
dată cu primul curs oficial recunoscut de EATA/ITAA, cu mari satisfacții pentru mine. Găsesc că e
toate că am putea vorbi de o istorie anterioară, semni-
ficativă, întrucât AT a fost răspândită anterior în diver- încântător și onorant să fiu parte a unui
se moduri, inclusiv printr-un curs universitar derulat proces relațional prin intermediul căruia
de Facultatea de psihologie din cadrul Universităţii de
Vest din Timişoara. creșterea și dezvoltarea este reluată sau
În vara anului 2000 a fost organizat primul curs 101 este facilitată să-și continue cursul natural.
la inițiativa Adrianei Șerbescu, livrat de John Parr, la
25
satisfacții pentru mine în ARAT, de care îmi amintesc în continuare pe drumul meu păstrând vie încrederea
cu plăcere, pentru că am reușit să strâng în jurul meu și speranța în mine, în alții, relații și, nu în ultimul rând,
o largă echipă și să creez împreună cu colegii mei un în procesul fascinant și misterios al evoluției umane.
climat de lucru excelent, în care am derulat o serie de
activități în cadrul diverselor departamente create. În munca ta ca psihoterapeut, ce te animă, ce îţi adu-
ce cele mai mari satisfacţii?
Ştiu că profesia de psiholog, psihoterapeut nu a fost A trăi experiențe relaționale, transformative atât
prima ta alegere, ce te-a inspirat în această direcţie? pentru cei cu care lucrez cât și pentru mine, este o sur-
Povesteşte-mi, te rog, despre acest drum. să de mari satisfacții pentru mine. Găsesc că e încân-
Așa este. Am început studiile universitare ghidat de tător și onorant să fiu parte a unui proces relațional
marea dragoste a copilăriei mele – sportul. În cadrul prin intermediul căruia creșterea și dezvoltarea este
Facultății de educatie fizică si sport am luat prima dată reluată sau este facilitată să-și continue cursul natu-
contact cu adevărat cu psihologia, pentru că liceul în ral, indiferent că e vorba de o persoana, un cuplu, un
regimul comunist nu mi-a oferit o astfel de posibili- grup sau o comunitate.
tate. Ceva mai știam din câteva lecturi curioase, dar
nestructurate, de adolescent, răsfoind uneori cărțile Poţi să ne spui despre valorile după care te ghidezi în
de psihologie ale mamei mele - profesoară de româ- viaţa şi activitatea ta profesională?
nă. În facultate am început sa înțeleg ce-i cu psiholo- Valorile vin din perspectiva noastră filosofică și
gia și am fost fascinat de psihologia sportului, pentru existențială care, în cazul meu, e una de orientare
că începusem să dau un sens diferit unor experiențe umanistă. De altfel, o parte din atracția mea spre AT și
personale ca sportiv și chiar să dau un sens unor expe- alegerea AT ca orientare psihoterapeutică are la bază o
riențe neintegrate și nedigerate până atunci. Am fost compatibilitate, în aria valorilor, cu perspectiva filoso-
atât de atras de psihologie și de psihologia sportului fică umanistă care stă la baza analizei tranzacționale.
în mod special, încât după terminarea facultății, am
Tema acestui număr de revistă este “Rezilienţă şi
Adaptare.” Cât de importante sunt aceste concepte
În opinia mea, certificarea în AT a fost cel pentru psihoterapeut în munca cu clienţii, în opinia
ta? Este un efect, un mijloc de supravieţuire sau doar
mai important motivator al constituirii o dinamică?
ARAT și facilitarea formării în vederea Reziliența este un concept foarte în vogă în zile-
le noastre și nu simplu de definit fiind un concept
certificării a fost scopul cel mai important ”umbrelă”. Așa că poate fi analizat din oricare din per-
al asociației în acea perioadă de început. spectivele tale și, cred, din multe altele. Pentru mine,
ca psihoterapeut, reziliența și adaptarea sunt con-
cepte importante în special datorită semnificațiilor
decis ca în paralel cu munca de cadru didactic univer- legate de potențialul și capacitatea de autovindecare,
sitar să urmez cursurile Facultății de psihologie. Așa creștere și dezvoltare personală și relațională. A pri-
că m-am cufundat și mai mult în această zonă. vi înspre resursele particulare, concrete, personale și
În cadrul celei de a doua facultăți, am început să relaționale este, cred, esențial în orice proces psihote-
înțeleg ce-i psihoterapia și să mă simt atras în aceas- rapeutic și orientează demersul și efortul din terapie.
tă direcție. Totuși, abia mai târziu am înțeles legătura
profundă dintre atracția mea pentru psihoterapie și Anul trecut la Bucureşti ţi-ai luat examenul de CTA,
experiențele mele relaționale trecute. Cu toate aces- este un obiectiv la care cei mai mulţi dintre noi aspi-
tea, a fost suficient să mă menţin în căutare și chiar ră. Sincere felicitări! Te rog să ne împărtăşeşti despre
să încep să particip la diverse cursuri de psihoterapie această experienţă. Ce a însemnat pentru tine?
curiculare sau extracuriculare. Așa am ajuns să iau con- Mulțumesc! Un an?!..Mie uneori mi se pare că a fost
tact cu AT, mai întâi în universitate iar apoi la primul ieri. Totuși sunt mai bine de doi ani de atunci. Pentru
curs oficial din vara anului 2000. Cred, totuși, privind mine a însemnat recunoașterea oficială a competen-
în interior și retrospectiv, că cel mai mult în alegerea țelor ca psihoterapeut AT, formate în anii anteriori. A
profesiei de psihoterapeut m-a inspirit experiența fost eliberator dintr-o anumită perspectivă și totuși cu
personală a schimbării, facilitate în spațiul relațional. o infuzie de speranță și energie pentru viitor pe fon-
dul bucuriei unui succes obținut cu sprijinul multor
Care au fost momentele, oamenii sau experienţele oameni dragi, cărora le mulțumesc. Experiența de la
care ţi-au marcat creşterea? București a fost una diferită de oricare dintre zecile de
Aș putea vorbi prin multe exemple concrete însă nu examene orale date pâna atunci - o atmosferă colegi-
cred că avem nici timpul nici spațiul pentru a răspunde ală, suportivă și uneori provocatoare… Pentru mine a
la întrebarea asta așa. Totuși, într-o încercare de esen- fost un fel de primire călduroasă în rândul profesio-
țializare, cred că e vorba de experiențele relaționale niștilor certificați în AT.
în care am învățat să urc, să cad, să mă ridic și să merg
26
O parte din atracția mea spre AT și

alegerea AT ca orientare psihoterapeutică
are la bază o compatibilitate, în aria
valorilor, cu perspectiva filosofică
umanistă care stă la baza analizei
tranzacționale.
A avut vreo importanţă că pentru prima dată, acest Sunt proiecte pe care le desfăşori în prezent? Ce
examen s-a organizat în România? aspiraţii ai pentru viaţa profesională?
Pentru prima dată un examen de CTA s-a organizat Da, unul dintre proiectele cele mai importante este
în România la Timișoara în 2004. Totuși, pentru mine construcția unei școli de formare in AT in Timișoara,
examenul de la București din 2012 nu doar că a avut, împreună cu alți colegi din țara și străinătate, iar în
ci are o importanță pentru că e ca e un reper în istoria legătură cu asta aspirațiile mele profesionale includ
mea profesională. În plus, cred că ar putea fi impor- extinderea dezvoltării mele profesionale cu aria de
tant și pentru comunitatea AT pentru că, pentru pri- training și supervizare în AT.
ma dată, doi români s-au certificat chiar în țara lor și
alte persoane aparținând comunitații noastre au fost Îţi multumesc, Sorin, pentru acest interviu! Îţi doresc
evaluatori în cadrul aceluiași eveniment. Sper că va success pe mai departe!
veni o zi în care comunitatea AT să se dezvolte atât de Mulțumesc, Monica! Succes și ție și celor care citesc
mult încât să-și permită să deruleze examene în limba acest interviu!
română cu evaluatori români.
S-a schimbat în vreun fel munca ta după ce te-ai Interviu realizat de Monica Năstasă
certificat?
Fără îndoială. O muncă neschimbată e una moar-
tă și nu aș putea-o numi psihoterapie. Mă gândesc Sorin Duma este analist tranzacţional certificat
la munca mea ca având o carcteristică dinamică, în (CTA), psihoterapeut în practică privată în Timişoara.
continuă schimbare, în ciuda unor perioade de stag-
nări temporare și acumulări, uneori insesizabile din
exterior. Ca să fiu un pic mai concret, cred că munca
mea, acum, include utilizarea unor dinamici psiholo-
gice inconștiente mai profunde decât eram capabil
să tolerez și utilizez anterior certificării. Pun evoluția
asta pe seama menținerii unei practice supervizate în
mod regulat și a continuării procesului de dezvoltare
personală.
27
Analiza psihologică a poveștii

„Heidi fetița munților”
este o femeie grijulie și empatică care înțelege prin ce

trece Heidi și o ajută să depășească unele probleme
de citire. Un alt personaj simpatic este doctorul Cla-
rei, un domn cald și grijuliu de care Heidi se atașează
repede. El este cel care propune să fie trimisă înapoi la
bunicul ei, înțelegând tristețea și dorul fetiței.
În ultima parte a poveștii Heidi îi primește ca oas-

peți pe Domnul Doctor, pe Clara și pe Bunica Sese-
mann în munți, unde Clara reușește să se ridice din
cărucior.
Este o poveste emoționantă despre modul în care

Heidi, micuța fetiță orfană, reușește să facă față fri-
cilor primare, a anxietății copilului care crește fără
părinți și care a fost mutat dintr-un loc în altul pen-
tru a fi îngrijit. Tema acestei povești este abandonul și
felul în care este acesta gestionat de fiecare în parte.
Gabriela Popescu
„Abandonul este prima noastră frică. Este o frică
primară – o frică universală a experienței umane. Ca
Heidi este o fetiță orfană, are cinci ani și a fost cres- și bebeluși noi țipăm în pătuț îngroziți atunci când
cută până la această vârstă de mătușa ei, Dete. mamele noastre pleacă din cameră de teamă că nu
se vor mai întoarce. Abandonul este o teamă că vom
Dete consideră că a avut destul grijă de fetiță și fi lăsați singuri pentru totdeauna, fără să fie cineva
acum este rândul bunicului să o crească, bunic care acolo să ne protejeze, să ne satisfacă nevoile noastre
locuiește undeva în munți. Astfel, Dete o duce pe feti- urgente. Pentru bebeluși menținerea atașamentului
ță la bunicul ei. Fetița se adaptează destul de bine în față de persoana primară de îngrijire este necesară
casa bunicului, se împrietenește cu Peter, paznicul pentru supraviețuirea lui. Orice amenințare sau per-
de capre, pe care îl însoțește în fiecare zi cu turma de turbare a acestei relații provoacă această frică prima-
capre. Le îndrăgește și pe mama și bunica lui Peter pe ră, o frică care este încorporată în creierul nostru.”
care le vizitează des. („The journey from abandonment to healing”, Susan
Anderson,C.S.W.)
Și așa trece o vreme până ce Dete vine să o ia pe
fetiță ca să o plaseze în casa unor oameni bogați din Heidi este orfană și este crescută pe rând de mai
Frankfurt. Aceștia caută o fetiță care sa îi țină compa- multe persoane, fiind plimbată dintr-un loc în altul
nie fetei lor bolnave, Clara. Clara nu poate să meargă, fără să fie întrebată dacă vrea și fără să i se permită
ea se depaseaza într-un cărucior cu rotile. Heidi este să își ia rămas bun de la persoanele de care s-a atașat.
luată cu forța de la bunicul ei și nu este lăsată să își
ia rămas bun de la bunica lui Peter. I se promite că se Ea se poate simți abandonată de părinții ei care au
poate întoarce de câte ori i se face dor. murit, apoi de Dete care la cinci ani o lasă la bunicul
ei. Bunicul este indrăgit de Heidi, însă nu pare sa aibă
O vreme fetița încearcă să se adapteze cu noua ei vreun cuvânt de spus, când Dete vine să o ia și să o
viață la oraș, și prin felul ei spontan o înveselește pe ducă în Frankfurt. Heidi este abandonată acum de
Clara, făcând diverse năzbâtii. Învață să citească fiind bunic prin faptul că acesta îi permite lui Dete să o ia
ajutată de Doamna Sesemann, bunica Clarei. Aceasta de la el.
28
„...reziliența caracterizează o persoana

care a trăit sau trăiește un eveniment cu
caracter traumatizant sau adversitate
cronică și care dă dovadă de o bună
adaptabilitate”
Persoana care vede suferința ei și înțelege prin ce Reziliența lui Heidi este un catalizator atât pentru
trece este domnul Doctor, care o ajută să se întoarcă în procesul de vindecare al bunicului ei cât și al priete-
munți la bunicul de care îi era foarte dor. Pare sa aibă nei ei, Clara. Bunicul reușeste să revină printre oameni
un rol reparator în viața micuței Heidi. La fel și bunica și să socializeze din nou după moartea părinților lui
Sesemann care o tratează cu blândețe și înțelegere. Heidi și Clara reușește să se ridice din căruciorul cu
rotile și să meargă.
În munți Heidi se împrietenește cu Peter, orfan și el
de tată, iar în Frankfurt se împrietenește cu Clara, și ea
la rândul ei orfană de mamă. Deși are un tată, și Cla- Gabriela Popescu
ra este lăsată de tată în grija altor persoane. Domnul
Sesemann călătorește mult în scop de afaceri. Și Clara
se poate simți abandonată de mama ei care a murit, de
tatăl ei care călătorește mult. Suportul emoțional pen-
tru ea este suplinit de bunica Sesemann și de domnul
Doctor.
Heidi introiectează mesajul „trebuie să fii recu-

noscătoare” (mesaj primit de la Dete), chiar cu pre-
țul renunțării la propriile nevoi. Ca să nu îi întristeze
pe “binefăcătorii ei” din Frankfurt, nu le spune cât
de dor îi este de bunicul ei și somatizează devenind
somnambulă.
Are tendința să joace rolul de Salvator. Deși este

un copil de 5 ani, se preocupă de sănătatea bunicii lui
Peter, de casa ei (îl roagă pe bunicul ei să repare casa
bunicii), se preocupă ca bunica lui Peter sa aibă pâine
proaspată.
Este o poveste despre adaptare și reziliență. Rezilien-

ţa, „este o strategie de luptă împotriva nefericirii, care
ne ajută să-i smulgem vieţii clipe de plăcere în ciuda
murmurului fantomelor din străfundurile memoriei”.
(“Murmurul fantomelor”, Boris Cyrulnik). “
...reziliența caracterizează o persoana care a trăit Bibliografie

sau trăiește un eveniment cu caracter traumatizant sau „Heidi fetița munților”, Johanna Spyri, Editura Ion
adversitate cronică și care dă dovadă de o bună adap- Creangă, 1987
tabilitate” (Tratat de reziliență asistată, coord. Serban „AT azi, O nouă introducere în Analiza Tranzacționa-
lă”,Ian Stewart,Vann Joines, Editura Mirton, 2004
Ionescu)
„Murmurul fantomelor”, Boris Cyrulnik,Editura Curtea
Veche, 2005
Reziliența fetiței constă în capacitatea ei de a mer-
ge către oameni, de a relaționa cu cei din jur și a se „Tratat de reziliență asistată”, sub coordonarea lui Șer-
ban Ionescu, Editura Trei, 2013
face plăcută. Deși este orfană de ambii părinți, Heidi
„The journey from abandonment to hea-
reușește să devină fericită alături de bunicul și prie- ling”, Susan Anderson, C.S.W., Berkley Books,
tenii ei. New York, 2000
29
Formare în Analiză Tranzacţională

Cezara Daşu (PTSTA-P) şi Nicoleta Gheorghe (CTA-P) vă invită la
un nou grup de Formare în Analiză Tranzacţională
Acest program de training va incepe in Ianuarie Formarea în AT dureaza patru ani plus un an
2015 la Bucureşti şi se adresează psihoterapeuţilor, opţional dedicat pregătirii pentru examenul de
studenţilor şi profesioniştilor în ştiinţe socio-umane. certificare internatională ca analist tranzacţional
Programul se adresează în egală măsură şi celor care (http://www.eatanews.org/).
nu doresc să se certifice ca psihoterapeuţi, dar doresc
sa înveţe mai multe despre AT şi cum pot folosi acest Formarea presupune efectuarea orelor de terapie
model în dezvoltarea personală, schimbare şi creşte- şi dezvoltare personală şi apoi cele de supervizare
rea conştientizării în comunicarea cu ceilalţi. odată cu începerea lucrului cu clienţii în terapie.
Detalii suplimentare despre training pe site-ul: Pentru înscrieri trimiteţi un email pe una din adresele:
http://www.cezaradasu.ro/ Nicoleta Gheorghe: nicoleta.gheorghe@yahoo.com
Cezara Daşu: cezareea_xfiles@yahoo.com
� PROFIL
PROFESIONAL
Monica Năstasă Contact

Tel.: 0721 043 207
Email: monycasaizu@yahoo.com
Absolvent al Facultăţii de Sociologie – Psihologie

promoţia 2004.
În anul 2006 finalizam masteratul “Analiza şi gesti- membru în Colegiul Psihologilor din România, secre-
onarea conflictelor în societăţile în mişcare”. În 2006 tar Filiala Bucureşti în Comisia de Psihologie educa-
am început să profesez ca psiholog în domeniul psiho- ţională Consiliere şcolară şi vocaţională, membru al
logiei educaţionale. Am debutat în această meserie cu Asociaţiei Române de Analiză Tranzacţională. Din anul
ideea ca domeniile psihologiei sunt interdependente, 2012 sunt editor al newsletterului ARAT.
complementare, motiv ce m-a făcut să fiu interesată
în mare parte de toate specializările. Actualmente Anul acesta am început să lucrez ca expert în con-
sunt psihoterapeut format în Analiza Tranzacţională, siliere, orientare profesională şi mediere în proiecte
psiholog autonom în domeniul psihologiei clinice, europene în cadrul Universităţii Politehnice din Bucu-
psiholog autonom în psihologie educaţională, consi- reşti şi la S.C. Svasta ICG SRL ca şi coordonator de pro-
liere şcolară şi vocaţională. Sunt psiholog specialist în iect şi consilier orientare privind cariera.
domeniul psihologiei securităţii naţionale şi totodată
supervisor, psiholog specialist în psihologia muncii Am o orientare predominant umanistă, mă regăsesc
şi organizaţională, psiholog specialist în psihologia în abordarea Analizei Tranzacţionale şi consider că fie-
transporturilor. care demers de specializare a pus câte o amprenta în
dezvoltarea mea profesională. Interesele mele sunt
Din anul 2007 sunt liber profesionist prin Cabi- orientate spre dezvoltarea continuă, zona de cercetare,
net Individual de Psihologie Năstasă Maria Monica, dezvoltarea personalităţii umane şi a relaţiilor sociale.
30
Recenzie
Quantum Transactional Analysis and
Spirituality, Anne Wuyts
însuţi, pentru că ai încredere în inteligenţa corpului

tău, care se hrăneşte cu intuiţiile Sinelui Superior. Să
ai încredere în propria divinitate.” (Wuyts, 2013, p.72-
73) Aş numi cartea Annei Wuyts ca fiind o carte politi-
că pentru că pune în discuţie, cu deosebită pertinenţă,
cadrul de referinţă ştiinţific instituţionalizat. Încă din
primele pagini ea pune problema a ceea ce înseamnă
să gândeşti liber (free thinker) şi ce înseamnă să fii un
credincios (beliver). Autoarea povesteşte cum la sfâr-
şitul anilor 70, pe când îşi încheia studiile universitare
de filozofie morală, a observat că a fi liber cugetător
(free thinker) era totuna în viziunea ştiinţifică cu a
respinge orice ar pune la îndoială punctul de vedere
materialist-evoluţionist asupra lumii. Ori, a respinge
a priori o ipoteză, fără examinare critică, explorare
şi verificare, ţine mai degrabă de domeniul credinţei
decât de cel prpriu-zis al ştiinţei. E ca şi cum oamenii
de ştiinţă au devenit atât de convinşi de modul cum
văd ei realitatea, încât putem afirma că s-au transfor-
mat ei înşişi în nişte credincioşi, asemenea preoţilor
care l-au condamnat pe Galilei pentru că le infirma
Am citit cartea Annei Wuyts cu încântare, bucurie şi viziunea asupra lumii, spunând că pământul e rotund
uimire pe alocuri, pentru precizia cu care ştie să pună şi se învârte în jurul soarelui.
degetul pe rană, ca să zic aşa. Mă refer la aspecte care
cu siguranţă au stârnit controverse, unul dintre ele Autoarea atrage atenţia asupra faptului că noi per-
fiind, de exemplu, punerea în discuţie a modului cum cepem realitatea prin prisma a două filtre: unul dat
se obţine certificarea în cadrul comunităţii analiştilor de organele noastre de simţ, apoi cel dat de condi-
tranzacţionali. ţionările psihologice (script). Este important să con-
ştientizăm că suntem setaţi să vedem ceea ce vrem
M-a impresionat tonul cu care e scrisă cartea, dat de să vedem.Totuşi, unii oameni au avut capacitatea de
onestitatea, generozitatea şi claritatea cu care autoa- a depăşi aceste condiţionări şi a împărtăşi şi altora
rea îşi împărtăşeşte experienţa de viaţă şi viziunea la experienţa avută, cum este de exemplu paradigma
nivel existenţial. Ce înseamnă Analiză Tranzacţională spirituală orientală, care numeşte realitatea noastră
Cuantică? Şi ce înţelege autoarea prin spiritualitate? tridimensională o iluzie - „maya”. Potrivit autoarei, un
Ce am descoperit citind cartea este un fel de analiză om care gândeşte liber este un om conştient că vede
tranzacţională next level şi vă invit să examinăm împre- realitatea prin aceste filtre, este capabil să le exami-
ună ce am înţeles din viziunea pe care ea o propune. neze şi să le accepte, aşa cum este capabil să facă şi
Legat de spiritualitate, Anne Wuyts spune cam aşa: cu filtrele celorlalţi. Un om care gândeşte liber nu va
„Aş vrea doar să-i invit pe oameni să gândească liber, impune cadrul lui de referinţă celorlalţi, ci doar invită
să-şi cerceteze cadrele de referinţă proprii şi pe cele la examinare şi la împărtăşirea unui punct de vedere.
ale celorlalţi în mod critic, să se dezvolte spre autono- Este, dealtfel, şi ceea ce a realizat autoarea prin cartea
mie, ca persoane mature independente, în contact cu aceasta.
corpul lor (sau cu Mama Pământ, sau Copilul interior,
sau Sistemul Nervos Autonom) şi centraţi pe Sinele lor Anne Wuyts consideră că asistăm în zilele noas-
Superior şi să fie propriul model. Pentru mine aceasta tre la trecerea la o nouă paradigmă, numită cuan-
este semnificaţia spiritualităţii. Să ai încredere în tine tică, ea fiind anunţată dealtfel, aş menţiona eu, de
31
descoperirile din fizica atomică de la începutul seco- cu propria contribuţie. Mai mult, toate teoriile şi con-
lului XX: ne este cunoscut că în teoria relativităţii se ceptele AT la care autoarea face referire în prezenta-
vorbeşte de un continuum spaţiu-timp, timpul fiind o rea propriului mod de lucru cu sine şi cu oamenii, au
a patra dimensiune, particulele atomice comportân- ca reper obţinerea autonomiei şi libertăţii de gândire,
du-se diferit în funcţie de prezenţa sau absenţa obser- a ceea ce numim de fapt Adult integrat.
vatorului. Pentru edificare, autoarea face trimitere la
un documentar „What the bleep do you know”, la cer- Astfel, prezentarea modelului Stărilor Eului este
cetările lui Masaru Emoto asupra moleculelor de apă, pusă în legătură cu descoperirile din neuroştiinţe,
la cartea „The field” a lui Lynne McTaggart. (Wuyts, ea afirmând că am putea localiza starea de Adult în
2013, p.65) Este vorba, în principiu, de existenţa unui zona cortexului frontal responsabilă cu dezvoltarea
fel de câmp (field) care există peste tot în univers şi funcţiilor cognitive care ţin de logică, analiză, deduc-
care este conştient. Anne Wuyts aminteşte că în alte ţie şi gândire liniară. Starea eului de Copil ar putea fi
timpuri şi în alte cadre de referinţă oamenii au folo- localizată la nivelul sistemului limbic sau ceea ce se
sit denumiri diferite pentru a descrie aceaşi realitate. numeşte creier mammalian, inclusiv la nivelul siste-
De exemplu: Jung o numea inconştient colectiv, vechii mului nervos vegetativ. Când venim în contact cu sta-
greci Ether, chinezii energie Chi, hinduşii Prana, filozo- rea eului de Copil şi ne ascultăm corpul putem deveni
fia orientală face referire la al cincilea element. Acest conştienţi de înţelepciunea, intuiţiile şi inspiraţia pe
câmp oferă întotdeauna oamenilor ceea ce ei cer, de care le putem găsi în acest proces de ascultare sau de
aceea este important să fii conştient de ceea ce faci. venire în contact. E ca şi cum am realiza o conectare la
Oamenii care au un script patologic şi sunt convinşi copilul arhetipal sau la Sinele nostru superior. Proble-
că nu au nicio soluţie de ieşire, îşi creează o realitate ma care se pune acum, spune Anne Wuyts, este cum
care să le confirme propriile credinţe, aşa cum oame- reuşim să facem distincţia între inspiraţia pură şi intu-
nii care au un script de succes vor crea o realitate în iţia absolută, specifice Sinelui superior şi impulsuri-
care ei reuşesc să dobândească succes. E ca şi cum le care aparţin părţii de umbră (mesajelor toxice) din
condiţionările pe care le ai creează realitatea. În ace- script şi care se găsesc şi ele la acest nivel. (aici autoa-
laşi timp, transformarea script-ului produce atragerea rea face referire la ceea ce se numeşte în AT „Părintele
unei noi realităţi. „Cu cât devii mai conştient de fap- vrăjitor” sau „Părintele porc” care este pus în eviden-
tul că exişti, cu cât eşti mai pregătit să îţi transformi ţă în modelul structurii de ordinul 2 al stărilor eului).
umbra, cu cât îşi doreşti mai profund să comunici cu Persoanele autonome care sunt avansate în procesul
Copilul tău (interior), cu cât înţelegi mai mult limbajul lor de individualizare, reuşesc să facă această distinc-
sincronicităţilor, cu atât mai bine va lucra Câmpul pen- ţie pentru că au conştientizat şi vindecat partea care
tru tine.” (Wuyts, 2013, p.67) ţine de zona mesajelor toxice.
În ceea ce priveşte trauma, ea va fi localizată struc-

Autoarea atrage atenţia asupra faptului tural la nivelul Stării eului de Copil. Anne Wuyst amin-
teşte de diferenţierea făcută de Johannes Schmidt
că noi percepem realitatea prin prisma a (Wuyts, 2013, p. 38) între: 1. trauma care apare în pro-
două filtre: unul dat de organele noastre cesul de dezvoltare, 2. şocul traumatic, 3. trauma spi-
rituală sau existenţială, 4. o combinaţie între două sau
de simţ, apoi cel dat de condiţionările mai multe dintre cele menţionate anterior. Orice trau-
psihologice (script). Este important să mă afectează funcţionarea sistemului nervos vegeta-
tiv: anume dacă este foate gravă intervine sistemul
conştientizăm că suntem setaţi să vedem nervos parasimpatic care produce reacţia de „înghe-
ceea ce vrem să vedem. ţare” pentru a conserva viaţa şi a putea supravieţui.
Oamenii afectaţi la acest nivel manifestă simptome de
depresie, oboseală cronică, pasivitate. E ca şi cum ar
În comunitatea analiştilor tranzacţionali au mai funcţiona având activat butonul „închis”, într-un mod
existat abordări care să includă dimensiunea spirituală pe care autoarea îl numeşte „ slow-slow way” (mod
la nivel conceptual. Anne Wuyts se numără printre cei „încet-încet”). Dacă este afectată funcţionarea siste-
care nu exclud spiritualitatea în practica terapeutică; mului nervos simpatic care produce reacţia de „luptă
la nivel conceptual vorbeşte de transformarea script- sau fugi”, oamenii se manifestă ca şi cum ar fi hăituiţi
ului ca despre un proces organic, foloseşte un mod de tot timpul, nu găsesc niciodată odihna, stau sub sem-
lucru la nivel structural şi ca metodă, metoda feno- nul driverului „grăbeşte-te”. Anne Wuyts prezintă în
menologică. Cartea este foarte uşor de citit pentru că continuare modul cum abordează lucrul terapeutic
îmbină informaţiile teoretice cu exemple din propria folosind conceptele de triunghi dramatic pe care îl
experienţă practică. Şi ceea ce mi-a plăcut enorm este numeşte foarte plastic „triunghi traumatic” şi proce-
felul în care autoarea foloseşte conceptele specifice sul de doliu descris de Elisabeth Kubler Ross, având în
Analizei Tranzacţionale stabilind legături cu informaţii vedere tot timpul procesul de transformare a script-
noi sau venind în completarea unor teorii mai vechi, ului şi lucrul la nivelul „câmpului cuantic”.
32
Ce înseamnă „transformarea script-ului”? Aşa cum

am menţionat, autoarea vede procesul de transforma- Autoarea vede procesul de transformare ca
re ca pe un proces organic care se poate produce la
mai multe niveluri odată, un proces care este în fapt
pe un proces organic care se poate produce
sarcina stării de Adult, dar îşi are originea la nivelul la mai multe niveluri odată, un proces care
stării de Copil (acolo unde este localizată trauma).
Separarea este primul pas spre ieşirea din simbioză,
este în fapt sarcina stării de Adult, dar îşi
din zona de confort sau cadrul de referinţă cunoscut. are originea la nivelul stării de Copil.
De cele mai multe ori, este urmată de trăirea unui pro-
ces de doliu. „ Atâta timp cât nu-ţi transformi propriul 1. Profilul „Îngrijire”/ „Care” este corespunzător sta-
script şi nu devii ceea ce eşti cu adevărat, condiţionă- diului TO BE după Pamela Levin; dezvolţi emoţii şi
rile din script îţi vor afecta intuiţia. Propria inspiraţie centrul tău de putere legat de „a exista”.
va fi contaminată de convingerile din script. O persoa-
nă autonomă, liberă şi o individualitate independentă a) În cazul scriptului sănătos are loc internalizarea
transformă propriul script, are încredere în intuiţia ei mesajului „eşti binevenit” ( simbioza sănătoasă de
şi dezvoltă un Adult Integrat.” (Wuyts, 2013, p. 28) îngrijire)
b) In cazul scriptului patologic avem injoncţiunea
Anne Wuyts pune în evidenţă ce se întâmplă la în „nu fi”, driverul fă-mi/ fă plăcere” şi scriptul „uite
situaţia a) script-ului sănătos, b) a script-ului pato- mamă cât sunt de bun” cu două expresii:
logic, c) a transformării script-ului, realizând nişte • „Grăbeşte-te”: Salvator, extravert
profile proprii, deosebit de elocvente, pe care le voi • Mod „încet-încet”: visător, introvert
prezenta foarte succint în continuare. Ea a plecat de c) Transformarea scriptului presupune vindecarea
la conceptele lui Taibi Kahler (comportamentele de adicţiilor orale prin self-parentare.
tip driver), de la teoria Pamelei Levin privind stadi-
ile de dezvoltare, pe care le-a trecut prin filtrul pro- 2. Profilul „Surescitare”/ „Excitament”, corespunzător
priei experienţe inspirate de viziunea lui C.G. Jung stadiului TO DO, presupune dezvoltarea senzorială
şi de antroposofia lui Rudolf Steiner, în acelaşi timp şi a intuiţiei prin explorare.
având în vedere informaţiile date de descoperirile din
neuroştiinţe. a) Scriptul sănătos conţine mesajul „Dă-i drumul!”
care este o permisiune pentru a face (separare
Autoarea descrie patru profile sau stadii: sănătoasă).
b) Scriptul patologic conţine injoncţiunile „nu
1. Îngrijire („Care” este termenul englez folosit) – face!”, „fii atent!!!”, driverul „ încearcă din greu”,
duce la dezvoltarea unui Părinte Grijuliu adecvat; script „ fără minte” cu două expresii:
2. Surescitare („Excitament”) are de a face cu decizi- • „Grăbeşte-te!”: animator, extravert
ile luate de instanţa numită „Micul Profesor” care • Modul „încet-încet”: rebel, extravert
aparţine Stării Eului de Copil (vezi structura de c) Transformarea scriptului presupune la acest
ordinul 2 a stărilor eului) este nivelul unde se iau nivel SEPARAREA (doliul după un cadru de referinţă
deciziile legate de supravieţuire; familiar, pierdut şi a trăi la limită)
3. Raţiune („Reason”) are de-a face cu dezvoltarea
stării eului de Adult; 3. Profilul „Raţiune”/„Reason” corespunzător stadiului
4. Convingere („Conviction”) are legătură cu dezvol- TO THINK, presupune dezvoltarea gândirii indepen-
tarea stării eului de Părinte Normativ. dente prin examinarea mai multor cadre de referinţă.
Aceste stadii se subdivid în alte două, fiecare în a) Script sănătos: internalizarea mesajului „ Este ok
funcţie de cum este afectată funcţionarea sistemului să gândeşti” prin examinarea şi înţelegerea cadre-
nervos parasimpatic (care este activat în cazul traumei lor de referinţă din jur.
şi duce la modul de funcţionare la nivel psihologic pe b) Script patologic: injoncţiunea „Nu gândi”, driver
care autoarea l-a numit „ încet-încet”) sau a sistemului „fii perfect”, presupune memorarea şi reproduce-
nervos simpatic (care are de a face cu apariţia driveru- rea cadrelor de referinţă ale bisericii, şcolii, famili-
lui „ grăbeşte-te”), aşa cum am menţionat anterior. ei, ştiinţei într-un mod în care devii de fapt un cre-
dincios ignorant, cu două forme de expresie:
În cazul scriptului sănătos, avem un echilibru în • „ Grăbeşte-te”: workoholic, introvert
funcţionarea sistemului nervos vegetativ între cele • Modul „ încet-încet”: executant, introvert
două componente ale sale, sistemul nervos simpatic c) Transformarea scriptului la acest nivel presu-
şi sistemul nervos parasimpatic. După transformarea pune dezvoltarea gândirii libere prin examinarea
scriptului şi vindecarea traumei, se revine la acest cadrului de referinţă propriu şi pe al celorlalţi şi
echilibru în funcţionarea sistemului nervos vegetativ dezvoltarea inteligenţei.
şi ajungi să trăieşti şi să munceşti în pace.
33
4. Profilul „Convingere”/ „Conviction” se referă la

stadiul identităţii prin a-ţi găsi locul în lume şi a-ţi Oamenii care au un script patologic şi
dezvolta o viziune proprie şi un sistem de opinii.
sunt convinşi că nu au nicio soluţie de
a) Script sănătos: conţine mesajele: „ Poţi fi ceea ce ieşire îşi creează o realitate care să le
eşti”/ „ Fii tu însuţi”, „ Poţi sta pe propriile picioare”
b) Script patologic: „nu fi tu însuţi”, „ fii depen-
confirme propriile credinţe, aşa cum
dent”, „fii puternic şi fă ceea ce alţii îţi spun să oamenii care au un script de succes vor
faci”, script nazist cu două expresii:
• „Grăbeşte-te: dictator, introvert
crea o realitate în care ei reuşesc să
• Modul” încet-încet”: activist, extravert dobândească succes.
c) Transformarea script-ului presupune dezvolta-
rea propriei identităţi, viziuni,a propriei misiuni, dorinţa lui cea mai mare este să-i fie ucenic, îi încre-
moralităţi, dezvoltarea autonomiei şi realizarea la dinţează tot avutul, dar îi cere ca să se asigure că
nivel structural a Adultului Integrat. maestrul are ştiinţa pe care el o caută, îi cere să ardă
un trandafir, apoi să-l refacă din cenuşă. Paracelsius
ia trandafirul, îl arde în sobă şi-l invită pe bărbat să
Anne Wuyts îşi prezintă modul de lucru în a facilita se uite. Bărbatul se uită şi vede doar cenuşa şi, cu ini-
procesul de vindecare, prin transformarea script-ului ma strânsă de jenă şi părere de rău iese din încăpe-
şi susţine beneficiul dat de intervenţiile de tip home- re. După ce acesta pleacă, maestrul se duce la sobă
opatic, de lucrul cu corpul, de folosirea terapiei Reiki şi scoate de acolo trandafirul care era întreg, aşa cum
şi de metoda constelaţiilor familiale, precum şi a altor bărbatul i-l dăduse.
forme de terapie considerate neconvenţionale. Deal-
tfel ea face referire la modul de lucru folosit în vin- Nu în ultimul, rând e de avut în vedere că există o
decarea traumei de Johannes Schmidt, un adept a lui dimensiune poetică în această carte, dimensiune care
Bert Hellinger. „El predă metoda de a păstra atenţia şi uneori este evidentă prin inserarea unei creaţii lirice
intenţia în fundal. Atenţia nu se direcţionează înspre care îi aparţine autoarei, dar pe care ai putea s-o sesi-
client, numit solicitator. Şi nu ai nicio intenţie cu pri- zezi şi dincolo de textul tehnic, aşa cum ai putea să
vire la el, nici măcar intenţia de a-l vindeca sau de a-l sesizezi parfumul trandafirului din povestirea de mai
ameliora, pentru că aceasta este prea invazivă, prea sus, dacă îţi dai voie. Dealtfel nu întâmplător motto-ul
agresivă. Doar stai concentrat asupra senzaţiilor pro- ales de Anne Wuyts pentru cartea ei este: „Intuiţia
priului corp (sens simţit), şi asculţi sistemul tău vege- este un dar şi raţiunea credinciosul ei servitor” (Albert
tativ. În acest fel eşti mediator al informaţiei despre Einstein).
sistemul solicitatorului. Acum este important să înveţi
să distingi ce este al tău de ce este al lui. În termeni În încheiere, recomand cu încredere această minu-
terapeutici trebuie să fii vigilent la procesul paralel şi nată carte şi mărturisesc că mi-a plăcut atât de mult,
la transfer.” (Wuyts, 2013, p.34) încât mi-aş fi dorit s-o fi scris eu.
Ultimul capitol este dedicat prezentării propriei

viziuni spirituale bazate pe legătura dintre lucrul într- Claudia Buzoianu
un câmp cuantic de energie (conştient) şi nivelurile
realităţii aşa cum sunt ele descrise în antroposofia lui
Rudof Steiner.
M-a impresionat pariul pe care Anne Wuyts ne invi-

tă să-l facem prin trancenderea nivelului psihologic
obişnuit. Este o invitaţie la a conştientiza existenţa
unui nivel de funcţionare conştient unde totul are
legătură cu totul, unde se produc sincronicităţi, o invi-
taţie la avea încredere în puterea de vindecare a vieţii
şi în existenţa unui Sine superior care ne conduce. A
fi spiritual înseamnă până la urmă a alege viaţa şi a
o accepta aşa cum este. Ceva din această carte mi-a
amintit de extraordinara poveste a lui Borges „ Roza
lui Paracelsius”, pe care o s-o redau foarte pe scurt:
Paracelsius era un mare maestru alchimist care ajun-
Referinţe
sese la desăvârşire şi îşi dorea un ucenic. Într-o seară
Quantum Transactional Analysis and Spirituality by
bate la uşa lui şi intră în odaie un bărbat care îi spune Anne Wuyts, editată de autoare
că auzise de măiestria alchimistului, îi mărturiseşte că vezi http://www.annewuyts.be, 2013
34
Cuvinte către tineri
mea de psihiatru și de psihoterapeut, de coordonator

al unor centre de tratament al dependenței de dro-
guri și de alcool s-a format din contactul cu “nebunia”
oamenilor care au considerat că pot să fac ceva pentru
ei, precum și din contactul cu propria mea “nebunie”,
atunci când m-am aflat de cealaltă parte a scaunului,
în postura de pacient sau client, dacă termenul vă
convine mai mult, al unui psihoterapeut. Pentru că în
meseria mea există această regulă care poate ar trebui
diseminată mai mult și mai ales în meseriile care au
de a face cu oamenii aflați în situații de vulnerabillita-
te, ca să fii psihoterapeut este nevoie să treci tu însuți
prin procesul psihoterapiei ca pacient, este nevoie să
faci același efort de autodescoperire, de vulnerabili-
zare, de încredere și neîncredere în altă ființă umană
pe care îl vei solicita apoi de la pacienții tăi.
Credem că suntem ființe inteligente și ne putem

Eugen Hriscu imagina cum e să fii în poziția omului de la ghișeu, care
are de depus o cerere sau a bolnavului care așteaptă
să fie primit la o consultație, dar adevărul sau ceea ce
Material prezentat inițial (și republicat aici cu mici eu consider a fi adevărul, e că nu are de-a face cu inte-
modificări) în august 2014, cu ocazia evenimentului ligența și nici măcar cu capacitatea de a ne imagina.
“Tinerii și sănătatea mintală”, organizat de Ministerul Este dificil, dacă nu chiar imposibil în condiții obișnu-
Tineretului și Sportului în cadrul Zilei Internaționale a ite, să ieși din propria subiectivitate așa cum pentru
Tinerilor. o aeronavă obișnuită este imposibil să învingă forța
de atracție gravitațională a Pământului și să ajungă în
Stimați organizatori, invitați și participanți la aceas- spațiu. De fapt, nu știm cum e să aștepți la o consul-
tă întâlnire sunt onorat și în aceeași măsură surprins tație, pentru că doctor fiind ai cercul de prieteni doc-
să mă aflu în poziția de a vorbi în fața dumneavoastră. tori care te recomandă într-o parte sau alta și avocat
Dacă a fi onorat e simplu de înțeles, aș vrea să explic sau economist fiind ai habar de ce înseamnă cuvinte
un pic surpriza pe care am trăit-o primind invitația de ca “redevență” sau “succesiune”. În plus, și poate cel
a mă exprima aici. Ea provine din mai multe surse. Pri- mai important, nu ne este frică să intrăm în contact cu
ma este realizarea că, iată, trebuie să fiu bătrân sau cel lumea doctorilor sau a economiștilor și juriștilor, pen-
puțin nu-tânăr, e un fapt incontestabil, pentru că așa tru că o cunoaștem, ne este familiară.
merg lucrurile – cei bătrâni sau, mă rog, nu-tineri vor-
besc celor tineri sau nu-bătrâni despre viață, valori,
căi de a ajunge la succes, sănătate mintală. E de remar- Relațiile îi schimbă pe oameni, e ceea ce
cat aici că aproape întotdeauna aceste discursuri sunt psihoterapia ne-a demonstrat în repetate
formulate în cheie pozitivă – ele sunt despre viață, nu
despre moarte, despre succes, nu despre ratare, des- rânduri. În bine sau în rău. De aceea,
pre sănătate mintală, iar nu despre nebunie. întâlnirile cu ceilalți sunt poate singurul
Nu știu alții cum sunt, dar în cabinetul meu “nebu- noroc veritabil pe care viața ni-l poate
nia”, în accepțiunea colocvială și generală a termenului oferi. Vă invit să ne întâlnim așadar.
îi aduce pe oameni, nu sănătatea mintală. Experiența
35
O să vă spun o întâmplare personală. Cu aproa- Și aici aș vrea să notez o a doua sursă a uimirii mele
pe doi ani în urmă, m-am aflat în postura de a oferi de a fi primit această invitație, eu, un om care a ieșit
spre închiriere un apartament. Chiriașii mei, o fami- din sistemul de stat. În general, tinerii sunt oameni
lie - mama, tatăl și fiica de 19-20 de ani, cu o poveste care, într-un fel sau altul, vor avea de a face cu siste-
ciudată și pe care nu m-am străduit să o înțeleg îndea- mul, poate chiar își doresc să lucreze în el. Ce are de
proape. Nu mult după semnarea contractului de închi- spus un om care a plecat unui om care vrea să intre?
riere, primesc un telefon de la administratorul blo- Dacă v-aș încuraja să intrați, aș fi în dezacord cu pro-
cului care mă chema de urgență, anunțându-mă că a pria mea decizie; dacă aș încerca să vă conving să mă
fost notificată și poliția. Ajuns la fața locului, o găsesc urmați în decizia mea, ar fi un abuz și o ofensă. Mă aflu,
pe fată într-o stare de surescitare maximă, părinții așadar, în ceea ce se numește în psihologie o dublă
încercând să ofere niște explicații neconvingătoare legatură. Adică o situație în care, oricum ai da-o, iese
din care am reținut că fata a amenințat că se aruncă prost. În cuvintele tânărului Simpson din serialul cu
de la balcon (etajul era 9). Ca să nu lungesc povestea, același nume “you’re damned if you do and you’re
voi spune că într-o seară de vineri, la 11 din noapte, damned if you don’t”. În anii ‘60 – ’70 ai secolului tre-
mă aflam într-o salvare, în drum spre camera de gar- cut, a existat o școală de psihologie care a susținut că
dă a Spitalului Obregia. Și acest lucru se întâmpla la acest gen de comunicare între părinți și copii poate
câteva luni (nu multe) de când îmi dădusem demisia duce la schizofrenie, adică la nebunie. Astăzi gândim
din funcția ocupată în cadrul spitalului, pentru a intra diferit despre originile schizofreniei, dar este destul
în practică privată. Și, în timp ce așterneam pe hârtia de clar că o astfel de situație reprezintă cel puțin un
care mi-a fost întinsă de doamna asistentă medicală pericol la adresa sănătății mintale a celui care se con-
a gărzii “subsemnatul, Eugen Hriscu, în calitate de fruntă cu ea. Și este mai frecventă de cât ne putem
proprietar al apartamentului, etc. etc.” nu puteam să imagina.
nu remarc ironia de a mă fi întors în spitalul pe care îl
părăsisem de puțin timp, de data aceasta ca beneficiar Când un doctor primește o cerere de consult de la
al sistemului. un pacient evident suferind, deși este deja trecut de
ora de încheiere a programului său, el se află într-o
Nimic din experiența mea de până la acel moment dublă legătură – dacă refuză cererea, se dezice de
nu m-a pregătit pentru sentimentul de frică și deza- valorile sale, dacă o acceptă, lucrează împotriva tim-
măgire și confuzie care a urmat atunci când doctorul pului său liber (o să vă dau exemple din experiența
de gardă m-a anunțat că nu are motive să o interneze mea în sistem și vă invit să le translați în propria voas-
pe domnișoara în cauză. Și cred că nu am fost nicio- tră experiență de lucru și de viață). Când poliția aduce
dată mai convingător ca atunci când am încercat să-i la spital un consumator de droguri în sevraj și îți cere o
explic chiriașei mele de ce este bine pentru ea să stea rețetă doar ca să-l poată duce înapoi în arestul poliției
voluntar măcar câteva zile în spital. – dublă legatură (dacă eliberez rețeta și mă conformez
“mersului lucrurilor” comit un act de proastă îngrijire,
dacă refuz, mă fac vinovat de insubordonare)... vă las
Ca să fii psihoterapeut este nevoie să treci să vă imaginați situații similare. Unde vreau sa ajung?
În situații fără ieșire, mintea caută o ieșire. Tensiunea
tu însuți prin procesul psihoterapiei ca creată de poziția în care toate ieșirile sunt blocate
pacient, este nevoie să faci același efort caută o formă de eliberare. Oricare. Violența e una (și
domnul doctor strigă la pacientul întârziat “da’ mai
de autodescoperire, de vulnerabilizare, du-te dracului, că numai la mine v-ați găsit să veniți,
de încredere și neîncredere în altă ființă nu vezi că mi s-a terminat programul?” – observați că
el evită o decizie, nu-i spune omului să plece, nici nu
umană pe care îl vei solicita apoi de la acceptă consultația, actul său de violență verbală este
pacienții tăi. menit spre rezolvarea situației sale imposibile). Apoi,
mai sunt substanțele. În țara noastră, drogul preferat
36
„Libertatea cu adevărat importantă

implică atenție și conștientizare și
disciplină și a fi capabil să-ți pese cu
adevărat de oameni și să te sacrifici
pentru ei încă o dată și încă o dată, într-o
multitudine de feluri neînsemnate și
banale, în fiecare zi.”
este alcoolul. La sfârșitul unei zile pline de duble legă- privește înainte la cărarea care se întinde în fața sa. Ce
turi, unul, doua, trei, patru și tot mai multe pahare de vedeți că se află înaintea voastră? Ce sperați să găsiți
bere, de vin sau tărie vor șterge tensiunea și ne vom acolo? Cum este drumul care se așterne în fața voas-
simți mai bine. Sau acumularea în tăcere a acestor tră? [...] Când veți dori, o să vă rog să vă întoarceți în
tensiuni și depresie sau, cu un termen mai nou, “burn aici și acum și să deschideți ochii.
out”. Sau izbucnirea, plecarea intempestivă, tăierea
nodului gordian care este, probabil, primul exemplu O să mă apropii de finalul acestei dizertații cu un
de dublă legatură din istorie. Unele locuri sunt mai citat dintr-un scriitor american, David Foster Wallace:
toxice din acest punct de vedere decât altele. Nu e “Dacă ceea ce este important pentru tine sunt banii și
același lucru dacă ai lucrat la dezafectarea reactorului lucrurile, dacă acestea reprezintă scopul tău în viață,
principal de la Chernobîl sau ai fost cel care a condus atunci nu vei avea niciodată sentimentul că ai des-
autobuzele cu evacuați. E important să știi care este tul. E adevărat. Valorizează-ți corpul și frumusețea și
nivelul de “radiații” la care te expui. atractivitatea sexuală și te vei simți tot timpul urât.
[...] Urmărește puterea și vei sfârși prin a te simți slab
Îmi place să cred că în acești doi ani am devenit un și temător și vei avea nevoie de tot mai multă pute-
pic mai înțelept în gestionarea acestui tip de situații. re asupra celorlalți pentru a te amorți pe tine față de
De fapt, tensiunea și greutatea lor psihologică vin din propria ta frică. Valorizează-ți intelectul, să fii văzut ca
acceptarea premizei că există doar două soluții și că un om deștept și vei sfârși prin a te simți mereu prost,
ambele sunt proaste. Ori așa, ori așa. Ori vă spun “bra- unul care încearcă să-i păcălească pe ceilalți și este
vo, țara are nevoie de tineri care să lucreze în sistem”, mereu în pericol să fie descoperit. Iar viclenia acestor
ori vă spun “lăsați orice speranță voi ce intrați aici”. forme de adorație nu este că ele ar fi rele sau păcă-
Dar sunt liber să nu aleg niciuna dintre acestea. Pot toase, ci că sunt inconștiente, sunt ceea ce ne vine să
refuza dictatura dualității impuse din afară și să mă facem în mod natural.” Ceea ce Wallace descrie aici
gândesc la o a treia opțiune. Să mă fac liber. În loc, aș este, în fond, o dependență. Creierul nostru mamifer
putea, de exemplu, și chiar am s-o fac, să vă invit să funcționează cu dependențe, rutine, obișnuințe. Este
faceți un mic experiment cu voi înșivă. mai ușor așa și economisește timp și energie. Este
nevoie de efort și disciplină pentru a exercita con-
Luați-vă câteva momente să vă așezați confortabil trolul din straturile superioare ale scoarței cerebrale.
și relaxat. Începeți prin a vă acorda atenția la ritmul Tot în cuvintele lui Wallace: “Libertatea cu adevărat
respirației. Închideți ochii. Gândiți-vă la parcursul importantă implică atenție și conștientizare și disci-
vostru în viață de până acum ca la un drum pe care plină și a fi capabil să-ți pese cu adevărat de oameni
mergeți. Poate este un drum lin, de câmpie, unduind și să te sacrifici pentru ei încă o dată și încă o dată,
printre ierburi înalte. Sau un urcuș anevoios de mun- într-o multitudine de feluri neînsemnate și banale, în
te. Sau o stradă într-un cartier, printre blocuri. Cum ați fiecare zi.”
ajuns aici? Poate ați terminat un liceu în alt oraș și ați
venit să studiați în Bucuresti sau în Timișoara. Poa- Așadar, câteva concluzii:
te sunteți aici doar în trecere. Care sunt momentele
importante ale drumului vostru până aici? Ce sau pe Toți îmbătrânim, la un moment dat oricine va putea
cine ați lăsat în urmă? [...] Apoi, pe măsură ce vă apro- fi în situația de a primi un e-mail solicitându-i-se
piați de momentul prezent, dați-vă voie să vă gândiți să țină un discurs pe o temă oarecare în fața unor
la cum sunteți acum în viețile voastre. Ce vi se pare că tineri. Poate că vi se pare un avertisment de igno-
merge, de ce anume sunteți mulțumiți? Ce găsiți nesa- rat, ca cele înscrise pe pachetele de țigări, dar e
tisfăcător? Poate aveți o sursă de mare durere, care esențial să știți că e adevărat, fumatul chiar cau-
este ea? Ce vă provoacă bucurie? Există cineva care zează cancer și boli de inimă.
pășește alături de voi pe acest drum? [...] Și, din nou,
dați-vă voie să vă ridicați privirea din prezent, așa cum
un om își ridică privirea ațintită în jos, la proprii pași și
37
Nu vă imaginați că știți cum e să fii omul din fața vară în care oricare dintre cei de aici ar fi putut să fie
voastră, nu știți; în cel mai bun caz puteți avea în altă parte, în vacanță, la o terasă, oriunde în alt loc
bănuieli, dar asta e foarte diferit de a ști. Dacă vreți decât aici, ne-am găsit puși laolaltă de împrejurări pe
să știți, trăiți! care nu le controlăm în totalitate și niciunul dintre
cei de aici nu va mai fi exact la fel ca înainte. Poate că
Fiți conștienți de “radiațiile” la care vă expuneți. ceva din ce am spus eu a rezonat cu voi. Poate în cur-
Unii pot duce mai mult, alții mai puțin, unii au uni- sul micului experiment de adineaori ceva s-a deschis,
forme de protecție mai eficiente decât alții și une- o întrebare a luat naștere într-un colț de minte. Acum,
ori soluțiile la îndemână (violența, substanțele, cand scriu aceste lucruri, nu pot să îmi imaginez ce se
negarea) sunt de fapt surse de suferință ulterioară. va întâmpla când ele vor fi citite. Relațiile îi schimbă
pe oameni, e ceea ce psihoterapia ne-a demonstrat în
Luați-vă timp și cheltuiți energia necesară pentru a repetate rânduri. În bine sau în rău. De aceea, întâl-
branșa cortexul, nu creierul mamifer, țineți-vă sub nirile cu ceilalți sunt poate singurul noroc veritabil
observație rutinele, obișnuințele, tabieturile (asta pe care viața ni-l poate oferi. Vă invit să ne întâlnim
este o muncă de o viață și veți da greș adeseori, așadar.
perseverați!)
Priviți înainte; ca atunci când înveți să mergi pe Eugen Hriscu

bicicletă, dacă te uiți în jos sau înapoi prea mult,
riști să te dezechilibrezi.
David Foster Wallace s-a sinucis la 46 de ani, victi-

mă a unei depresii îndelungate. Nimeni nu posedă
rețeta fericirii, nici măcar cei deștepți, frumoși și de
succes.
Aș vrea să vă comunic, în fine, și o a treia sursă de

uimire față de prezența mea la această adunare. Ea
vine din însuși faptul ca ea s-a produs. Imaginați-vă
mirarea mea când am primit invitația de a prezenta
aceste gânduri. Într-un oraș cu milioane de suflete,
câteva sute de psihologi și psihiatri, mulți mai capa-
bili și mai îndreptățiți decât mine să se afle aici, într-o
38

Buletin ARATnr 13

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Buletin ARATnr 13

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Buletin ARATnr 13

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ANALIZĂ TRANZACŢIONALĂ

NOI DESPRE NOI

 Interviu Anca Coman pag. 5

 Interviu Nicoleta Gheorghe pag. 12

 Interviu Elena Tiron

 Interviu Sorin Duma

 Analiza psihologică a poveştii

 Cuvinte către tineri pag. 35

NOI DESPRE NOI

Editor: Monica Năstasă

Redactor: Irina Filipache Layout: Razvan Neamţu

Interviu: Gabriela Popescu Tipărit la: ASEL DESIGN S.R.L.

Pentru că termenul de rezilienţă vine din fizică, cu

 Interviu Anca Coman

Ce fel de președinte vrei să fii? Cum te-ai descrie?

Au existat momente în care am văzut cum ceea ce am construit

Cum te ajută AT-ul în viața ta personală/profesională?

include o comunicare despre grup ca întreg: “acesta

Care este graniţa dintre identitatea

într-un context cultural mai complex, de exemplu, ar

Berne, E. (1961). Transactional analysis in psychothe-

Erskine, R.G. (2013). Relational group process:Deve-

Landaiche, N.M., III (2005). Engaged research:Encoun-

Petriglieri, G., & Wood, J.D. (2003). The invisible reve-

Poland, W. (2006). The analyst’s fears. American Ima-

Rowling, J. K. (1997). Harry Potter and the philo-

Sills, C. (2003). Role lock: When the whole group plays

 Interviu Nicoleta Gheorghe

Care a fost cea mai mare provocare în această calitate

să rămân cu succes în rolul de lider al asociației până

 Interviu Elena Tiron

Din cine a fost formată echipa de organizare?

De unde pasiunea ta pentru spiritualitate?

 Înţelepciunea creierului subcortical

arhitectura ierarhică a creierului, maturizarea ierar-

construirea schemelor relaționale, achiziția învăță-

impactul teoriei polivagale în terapie și implicațiile

Maturizarea ierarhică a creierului

Creierul nostru este singurul organ din corp care

sisteme, ca urmare, nu pot fi integrate într-un răspuns

Unul dintre primele noastre sisteme emoționale

care stau la baza maturizării cerebrale. Acestea lasă

În timpul îngheţării, corpul intră într-o stare de imo-

FIG. 3 “Fereastra de toleranță”: menținerea activă-

De aceea, terapeutul trebuie să:

Uitându-ne la experiență așa cum este ea,

Observator” al proceselor interne, cu acceptare, dra- “Înțeleptul controlează fără putere,

În concluzie, vreau să subliniez faptul că creierul

Ogden, P. & Minton, K. (2001). Sensorimotor Proces-

Erskine, R.G., Moursund, J.P. & Trautman, R. L. (1999).

Erskine, R.G. (2008). Psychotherapy of unconsci-

Erskine, R.G. Et al. (2010). Life scripts: unconscious

 Interviu Sorin Duma

care a participat un număr impresionant de persoane,

Este cunoscut faptul că această şcoală de terapie s-a

O parte din atracția mea spre AT și

 Analiza psihologică a poveștii

este o femeie grijulie și empatică care înțelege prin ce

În ultima parte a poveștii Heidi îi primește ca oas-

Interviu Anca Coman pag. 5

Interviu Nicoleta Gheorghe pag. 12

Interviu Elena Tiron

Interviu Sorin Duma

Analiza psihologică a poveştii

Cuvinte către tineri pag. 35

Interviu Anca Coman

Interviu Nicoleta Gheorghe

Interviu Elena Tiron

Înţelepciunea creierului subcortical

arhitectura ierarhică a creierului, maturizarea ierar-

construirea schemelor relaționale, achiziția învăță-

impactul teoriei polivagale în terapie și implicațiile

Interviu Sorin Duma

Analiza psihologică a poveștii

Formare în Analiză Tranzacţională

Cuvinte către tineri

Priviți înainte; ca atunci când înveți să mergi pe Eugen Hriscu

David Foster Wallace s-a sinucis la 46 de ani, victi-