Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Biologie
Anul I

ORDINUL COLEOPTERA
FAMILIA CARABIIDAE

Pelin Maria
Grupa III
Subgrupa VI
 CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………..pag 2

Descriere………………………………………………………………………………………..pag 3

Morfologie externa……………………………………………………………………………..pag 4

Secretii defensive………………………………………………………………………………pag 5

Ecologie………………………………………………………………………………………...pag 5

Relatia cu oamenii……………………………………………………………………………....pag 6

Evolutie si sistematica…………………………………………………………………………..pag 7

Reproducere…………………………………………………………………………………….pag 7

Reprezentanti…………………………………………………………………………………...pag 8

Concluzii………………………………………………………………………………………..pag 11

Bibliografie……………………………………………………………………………………..pag 12

1
 Introducere

Este un ordin foarte important ce cuprinde insecte caracterizate in faza adultă prin chitinizarea
completă a primei perechi de aripi, numite elitre. Din torace ramane vizibil doar protoracele,restul fiind
acoperite de elitre. Aripile posterioare sunt membranoase si pliate sub elitre. Abdomenul, adesea turtit
dorso-ventral , este protejat si acoperit tot de elitre. Dezvoltarea holometabolă a acestor insecte trece
prin stadiul de larvă cu aspect vermiform. Acest ordin cuprinde subordine: Archostemata, Myxophaga,
Adephaga şi Polyphaga.

Subordinul Adephaga cuprinde în mare parte reprezentanţi cu regim de hrană carnivor. Toate
speciile au tarsele celor trei perechi de picioare alcătuite din 5 articole. Subordinul are o singură
suprafamilie, Caraboidea, cu mai multe familii.

Familia Carabidae(gandaci de sol) are reprezentanti cu corp zvelt, cap mare orientat anterior, cu
mandibule puternice și antene setiforme. Protoracele are aspect patrulater,picioarele sunt adaptate la
fugă iar elitrele au aspect eliptic. Sunt insecte prădătoare ce trăiesc mai mult pe sol. Este o mare, familie
cosmopolită de gândaci, cu peste 40.000 de specii la nivel mondial, aproximativ 2.000 care se găsesc în
America de Nord și 2.700 în Europa.Este una dintre cele mai mari zece familii de animale, începând din
2015.

https://www.google.ro/search?q=carabidae&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw8eyvsfUAhWGXhQKHdg
wChMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#imgrc=nOb-CL2Tata0qM:

2
Descriere

Deși forma corpului și culoarea lor variază într-o oarecare măsură, cei mai mulți sunt negri
strălucitori sau metalici și au aripi acoperite de chitină numite elitre. Elitrele sunt contopite la unele
specii, în special la carabiidaele mari, făcând gândacii incapabili să zboare. Toate exemplarele familiei
carabiidae, cu excepția gândacilor destul de primitivi (Paussinae), au un canelat pe tibiile lor din față,
purtând un pieptene de păr, folosit pentru curățarea antenelor. Carabide au o dimensiune a corpului de la
1 la 70 mm. Forma corpului poate fi plat sau foarte convex, având variate forme (figura 1A, 1B, 1C și
1D).

(A) Cnemalobus montanus, (B) Pycnochila

fallaciosa, (C) Tropopterus giraudi (D) Kenodactylus
audouini.
http://www.scielo.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S
0716-078X2001000300006
Antena setiforma

3
Morfologie externa

https://www.google.ro/search?q=morfologie+e
xterna+carabidae&source=lnms&tbm=isch&s
a=X&ved=0ahUKEwi-
ovud0sfUAhXCchQKHREbCy8Q_AUICigB
&biw=1366&bih=589#tbm=isch&q=elitre&i
mgrc=NfkC_r58nyUXXM:

https://www.google.ro/search?q=carabidae&sour
ce=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw
8eyvsfUAhWGXhQKHdgwChMQ_AUICigB&b
iw=1366&bih=638#imgrc=zGOfxrOs3sw_xM:

4
Secreții defensive

Acestea sunt bine dezvoltate la gândacii de sol, și produc secreții nocive sau chiar caustice folosite
pentru a descuraja eventualii pradatori.
La unii, cunoscuți în mod obișnuit sub numele de gândaci bombardier, aceste secreții sunt
amestecate cu compuși volatili și evacuați printr-o ardere mică, producând un zgomot puternic și un nor
de gaz cald și acrid care poate răni mamiferele mici, si poate ucide anumite nevertebrate. Anthiini,
totuși, își pot propulsa mecanic secrețiile defensive pe distanțe considerabile și pot atinge cu un grad
uluitor de precizie.

Ecologie

Habitatele comune sunt sub coaja copacilor, sub bușteni sau printre roci sau nisip, la marginea
iazurilor și a râurilor.

https://www.google.ro/search?q=carabidae&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw8eyvsfUAhWGXhQKHdg
wChMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#imgdii=_nltXk8UumZnVM:&imgrc=ygmm47SVXkiHNM:

5
Relația cu oamenii

Ca prădători ai nevertebratelor, inclusiv mulți dăunători, majoritatea gândacilor sunt considerați

organisme benefice. Câteva specii sunt dăunătore. Zabrus este unul dintre puținele genuri erbivore de
gândaci, iar în rare ocazii, de exemplu, Zabrus tenebrioides poate provoca daune cerealelor.
Speciile mari, de obicei Carabinae, pot deveni o provocare în special în timpul activităților în aer liber,
cum ar fi campingul. Își elibereaza activ secrețiile defensive atunci când sunt amenințați și ascunzându-
se printre provizii, prezența lor poate strica hrana.

Deoarece gândacii de sol sunt în general reticenți sau chiar în imposibilitatea de a zbura, blocarea
mecanică a căilor lor de intrare este de obicei ușoară. Utilizarea insecticidelor speciale pentru
intruziunea carabidului poate duce la efecte secundare nefericite, cum ar fi eliberarea secrețiilor lor
repugnative, astfel încât, în general, nu este o idee bună decât dacă aceleași aplicații sunt destinate să
excludă furnicile, paraziți sau alți dăunători asemănători. Pradătorii naturali sunt: liliecii, bufnitele,
ciorile, vrabiile, mierlele, aricii, cartitele, chitcanii, viespile parazite, mustele din familia Tachinidae etc.

Mai ales în secolul al XIX-lea și într-o măsură mai mică astăzi, dimensiunile lor mari și culorile
conspirative, precum și morfologia ciudată a unora (de exemplu, Lebiini), au făcut mulți gândaci de sol
un obiect popular de colectare și studiu pentru coleopterologi profesioniști și amatori.

Prețuri mari au fost plătite pentru exemplarele rare și exotice, iar la începutul secolului al XIX-
lea, în Anglia a apărut o adevărată "cramă de gândaci". Charles Darwin a fost un pasionat colecționar de
gândaci de pamant când era în vârstă de aproape 20 de ani.

https://www.google.ro/search?q=carabidae&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw8eyvsfUAhWGXhQKHdgwCh
MQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#tbm=isch&q=charles+darwin+carabidae&imgdii=h7GEMdp8jIZUeM:&imgrc=Xqm-
bv8QZDF65M:

6
Evoluție și sistematică

Familia s-a diversificat de-a lungul jurasicului, iar liniile mai avansate, cum ar fi Harpalinae, au
suferit o radiație puternică începând din Cretacic. Cele mai apropiate rude ale gândacilor sunt gândacii
falsi (Trachypachidae) și gândacii (Rhysodidae). Ele sunt uneori chiar incluse în Carabidae ca
subfamilii.

Reproducerea

Dupa o perioada de hranire femela depune aproximativ 10-30 de oua rotunde si galbui, dispuse
in gramezi, la 5-25 cm adancime in pamant.Apoi femela zboara din nou in padure, livezi cu pomi
fructiferi sau in gradini, pentru a se hrani. Dupa aceasta faza de hranire ea mai depune inca un rand de
oua, insa intr-un numar mai mic decat prima data. Ea depune aproximativ 20 de oua in aceasta etapa.
Dupa o a treia faza de hranire, femela depune al treilea rand de oua, in cantitati si mai reduse.
Dupa 4-6 saptamani evolutia embrionara se incheie, iar larvele eclozeaza. Acestea au nevoie de 3-5 ani,
pentru a realiza transformarea in pupa, iar mai apoi metamorfoza in adulti. In ultimul stadiu de larva
transformarea in pupa are loc vara, iar gandacul tanar eclozeaza deja la sfarsitul verii. Acesta mai intai
ierneaza, dupa care, in primavara urmatoare iese din pamant.

https://www.google.ro/search?q=ground+beetle+life+cycl =589#imgdii=o_bG-
e&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjX7e IqaqXZH4M:&imgrc=8Xee_1X9ovSZgM:
KU- https://www.google.ro/search?q=carabidae&source=lnms
sfUAhWGAJoKHaPBBHYQ_AUICigB&biw=1366&bih &tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw8eyvsfUAhWGX

7
Reprezentanti
Carabus (Chaetocarabus) intricatus Linnaeus- Carabida confuza

Ordinul: Coleoptera
Familia: Carabidae
Subfamilia: Carabinae
Genul: Carabus

https://www.google.ro/search?q=carabidae&source=lnms&tbm=
isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw8eyvsfUAhWGXhQKHdgwChMQ_
AUICigB&biw=1366&bih=638#tbm=isch&q=carabus+intricatus&i
mgrc=UDcswwlySIQ8AM:

STATUT conform UICN: Specie vulnerabila. Vulnerable (VU).

CARACTERIZAREA IMAGO:Corpul este alungit si relativ ingust. Pronotul mai mult sau mai putin
lat, este cordiform, putin convex; unghiurile posterioare ale pronotului in forma de lobi triunghiulari
lungi si ascutiti. Elitrele sunt putin convexe, ingustate spre baza, au marginile late si ridicate. Sculptura
elitrelor formata din intervale primare, secundare si tertiare, cele primare in forma de lanturi. Picioarele
sunt lungi si subtiri, femurele anterioare ale masculilor fiind ingrosate. Partea dorsala a corpului este
albastra sau violeta, adesea cu reflexe verzui. Partea ventrala a corpului, antenele si picioarele sunt
negre. Lungimea corpului - 24-36 mm.

HABITAT: Se intalneste atat in padurile de foioase, cat si in cele de conifere; este mai frecventa in
padurile de fag.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE: Specie monovoltina (prezinta o generatie pe an). Noua generatie de

adulti apare la sfarsitul verii-inceputul toamnei. Ierneaza in stadiul de adult in sol, litiera, buturugile
putrede, etc. Adultii sunt activi din aprilie-mai pana toamna. Ziua se adapostesc sub scoarta trunchiurilor
cazute la pamant, in litiera, sub buturugi. Atat adultii, cat si larvele sunt pradatori polifagi, consumand
diferite specii de nevertebrate (moluste, rame, larve de insecte, etc.).

AREAL: Specie europeana. Este raspandita in Europa continentala, cu exceptia Spaniei, Suediei si
Norvegiei. A fost semnalata in Belorusia, Bulgaria, Polonia, Romania, etc.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE: Reducerea tratamentelor cu substante chimice

toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori; protejarea
biotopilor caracteristici.Specia este protejata in Belorusia.

8
 Carabus (Megodontus) violaceus Linnaeus, 1758 Carabida violacee

Ordinul: Coleoptera
Familia: Carabidae
Subfamilia: Carabinae
Genul: Carabus

https://www.google.ro/search?q=carabidae&source=lnms&tbm
=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiYw8eyvsfUAhWGXhQKHdgwC
hMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#tbm=isch&q=carabus+v
iolaceus&imgrc=1D2IhKBlwc08EM:

STATUT conform UICN: Specie vulnerabila. Vulnerable (VU).

CARACTERIZAREA IMAGO: Corpul alungit. Pronotul putin convex, mai lat decat lung, rotunjit
lateral; unghiurile posterioare ale pronotului in forma de lobi triunghiulari, relativ lungi. Elitrele sunt
mai mult sau mai putin convexe, sculptura lor fiind foarte variabila: prezinta intervale impartite in
granule fine, sau toata suprafata lor este granulata fin si neregulat. Partea dorsala a corpului este neagra,
mai mult sau mai putin lucioasa, adesea cu luciu bronzat, verzui sau albastrui; marginile pronotului si
elitrelor sunt violete, albastre, verzui, purpurii sau rosii-aurii. Lungimea corpului variaza in limita 20-35
mm.

HABITAT: Toate tipurile de paduri, preponderent cele de foioase. Deseori poate fi intalnita in diferite
culturi agricole.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE: Specie monovoltina (prezinta o singura generatie pe an), cu reproducere

in perioada de toamna. Ierneaza atat adultii, cat si larvele. Specia a fost semnalata zburand la sursele de
lumina. Atat adultii, cat si larvele sunt pradatori polifagi; consuma rame, paianjeni, larve, pupe si adulti
ai gandacului de Colorado, etc.

AREAL: Specia este raspandita in Europa continentala, incepand cu Spania si pana la 70o latitudine
nordica, Caucazul de Nord, Siberia Occidentala. A fost semnalata in Anglia, Belorusia, Irlanda,
Romania, Rusia, Ucraina, etc.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE: Protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea

colectarii speciei de catre colectionarii amatori. Specia este protejata in Belorusia.

9
 Calosoma (s. str.) sycophanta (Linnaeus, 1758) Calosoma mirositoare

Ordinul: Coleoptera
Familia: Carabidae
Subfamilia: Carabinae
Genul: Calosoma

https://www.google.ro/search?q=calosoma+sycophanta
&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiL78
a88sfUAhWJ0RoKHQ7eDFIQ_AUICigB&biw=1366
&bih=589#imgrc=5XSlH0aSpFSjrM:

STATUT conform UICN: Specie in stare critica. Critically Endangered (CR).

CARACTERIZAREA IMAGO: Corpul lucios, partea sa dorsala este viu colorata; capul, pronotul sunt
de un colorit albastru-inchis, la unele exemplare cu reflexe verzui, elitrele verzi-aurii cu reflexe rosii
aramii, antenele si picioarele negre. Partea ventrala a corpului albastra-violacee cu reflexe verzui.
Lungimea corpului variaza in limita 22-33 mm.

HABITAT: Toate tipurile de paduri, preponderent cele de foioase. Prefera in special padurile de
cvercinee.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE: Specie monovoltina. Ierneaza in stadiul de adult in sol si litiera. Adultii
hibernanti revin din latenta la sfarsitul primaverii. Noua generatie de adulti apare la sfarsitul verii-
inceputul toamnei si supravietuesc in general un an, in unele cazuri doi sau trei ani. Atat adultii, cat si
larvele sunt pradatori polifagi, preferand omizile paroase ale molidului, pinului si stejarului.

AREAL: Europa Centrala si de Sud, Caucaz, regiunile muntoase din Asia Mijlocie si Cazahstan, tinutul
Altai, Africa de Nord-Vest, Turcia, Iran. Specia a fost cu succes introdusa in SUA pentru combaterea
daunatorului omida paroasa a stejarului, care a nimerit pe continentul american din Europa.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE: Interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii

amatori; protejarea biotopilor caracteristici; initierea unui program de conservare a speciei in teritoriul
Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in paduri si fasiile forestiere in
perioada de reproducere a speciei. Specia este protejata in Anglia, Cehia, Germania, Polonia, Rusia,
Ucraina.

10
 Concluzii

Carabidele constituie o familie importantă de specii prădătoare care reglează speciile de insecte
dăunătoare din ecosistemele silvice. Cercetările efectuate scot în evidentă compozitia taxonilor,
bioecologia si dinamica acestora, pentru a le asigura conservarea si înmultirea lor.

Speciile prădătoare din familia Carabidae, atât în stadiul larvar cât si de adult, contribuie la
mentinerea populatiilor de omizi si gândaci defoliatori în stare de latentă

Prădătorii prezenti din primăvară până toamna târziu consumă mari cantităti de insecte, melci,
crustacee, acestea constituind alimentul lor de bază. Numiti si gândaci alergători, foarte activi, au mari
necesităti nutritive pentru parcurgerea ciclului lor biologic. Turin consideră speciile de Carabus ca
inamici importanti ai dăunătorilor din culturi agricole si păduri, hrănindu-se cu omizi de Noctuidae,
larve de Coleoptera sau Diptera.

Prin studiul dinamicii activitătii carabidelor s-a constatat populatii mai numeroase în lunile iunie
si iulie. Deoarece compozitia speciilor de carabide este săracă comparativ cu alte asociatii, se recomandă
luarea unor măsuri silviculturale care să favorizeze instalarea acestora (prezenta stratului erbaceu,
evitarea tasării solului etc).

https://www.google.ro/search?q=ground+beetle+life+cycle&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjX7eK
U-sfUAhWGAJoKHaPBBHYQ_AUICigB&biw=1366&bih=589#imgrc=Ext4fJtIkmxjQM:

11
BIBLIOGRAFIE

 Lucian Parvulescu (2012): Sistematica și biologia nevertebratelor celomate. Ghid practic. Editura
BioFlux,Cluj-Napoca.

 https://en.wikipedia.org/wiki/Ground_beetle

 http://www.silvic.usv.ro/anale/as_2006_1/as_brudea_leonte_2006_1.pdf

 https://www.toateanimalele.ro/insecte

 http://salvaeco.org/insecte/page/carabus_violaceus.php

 http://salvaeco.org/insecte/page/carabus_chaetocarabus_intricatus.php

 http://salvaeco.org/insecte/page/calosoma_sycophanta.php

12