I

„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”

Alexandru Lăpuşneanul revine în ţară, „întovărăşit de şepte mii spahii şi de vro

trei mii oaste de strânsură”, pentru a lua scaunul domniei de la Ştefan Tomşa.
Mai înainte fusese înlăturat din domnie şi înlocuit de către Iacob Eraclidul,
cunoscut sub numele Despot Vodă; acesta „perise ucis de buzduganul lui Ştefan
Tomşa”.

Lângă Tecuci, unde oastea face popas într-o dumbravă, patru

boieri, Vornicul Moţoc, Postelnicul Veveriţă, Spătarul Spancioc şi Stroici, sunt
primiţi, la cererea lor, de către
Lăpuşneanul în cort. Unde Moţoc comunică pretendentului la domnie că „obştia
ne-au trimis pre noi să- ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubeşte”, însă „–
Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu, răspunde Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară
ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu
voia, ori fără voia voastră”. Apoi viitorul domn întreabă,
referindu-se la perioada cât a condus ţara: „Cum a fost oblăduirea mea? Ce
sânge am vărsat? Care s- au întors de la uşa mea, fără să câştige dreptate şi
mângâiere? Şi însă, acum nu mă vreţi, nu mă iubiţi?”.

Pleacă Spancioc, Veveriţă şi Stroici dar Moţoc rămâne, propunându-i lui

Lăpuşneanul să renunţe la oştile turceşti, căci îl vor sprijini boierii cu oamenii lor
în lupta pentrutron. Ca răspuns, Lăpuşneanul îşi arată neîncrederea: „învechit în
zile rele, deprins a te ciocoi la toţi domnii, ai vândut pre Despot, m-ai vândut şi
pre mine, vei vinde şi pre Tomşa; spune- mi, n-aş fi un nătărău de frunte, când
m- aş încrede în tine?”. Dar îi făgăduieşte lui Moţoc să nu îl ucidă („sabia mea nu
se va mânji în sângele tău”) căci va avea nevoie de el „ca să mă uşurezi
[completează Lăpuşneanul] de blăstemurile norodului”.

II

„Ai să dai samă, doamnă!...”

Tomşa părăseşte tronul şi se refugiază în Valahia, în timp ce pe Lăpuşneanul

poporul „îl întâmpina cu bucurie şi cu nădejde, aducându- şi aminte de întâia lui
domnie, în care el nu avusese vreme a- şi dezvăli urâtul caracter”.

Noul domn pune să fie umplute cu lemne şi arde toate cetăţile Moldovei, cu
excepţia Hotinului,
cetăţile fiind locuri de rezistenţă şi comploturi ale boierilor împotriva domnitorului.

Pentru ca „să stârpească cuiburile feudalităţii, îi despoia pe boieri de averi sub

diferite pretexte, lipsindu- i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau
ademeni şi corumpe pre norod”. În plus, execută boierii la „cea mai mică greşală
regătorească, la cea mai mică plângere ce i se arăta” iar capetele celor ucişi sunt
atârnate de poarta curţii domneşti.

În sala tronului intră Doamna Ruxandra, soţia lui Lăpuşneanul şi fiica lui Petru
Rareş („avea acea frumuseţă, care făcea odinioară vestite pre femeile
României.”); soţul ei o ia „ca pe o pană” şi şi-o aşează pe genunchi. Ruxandra îşi
imploră soţul să cruţe pe boieri, spunându-i şi motivul ce a îndemnat-o să i se
adreseze: „– De- aş şti că mă vei şi omorî, nu pot să tac. Ieri, când voiam să
întru, o jupâneasă cu cinci copii s- au aruncat înaintea rădvanului meu şi m-au
oprit arătându-mi un cap ţintuit în poarta curţii. «Ai să dai seamă, doamnă, îmi
zise, că laşi pre bărbatul tău să ne taie părinţii, bărbaţii şi fraţii... Uită- te, doamnă,
acesta-i bărbatul meu,
tatăl copiilor acestora, care au rămas săraci! Uită-te!»”. După ce Doamna îi cere
să înceteze omorurile, Lăpuşneanul îi promite că îi va îndeplini dorinţa „de
poimâine”, zice el, după ce îi va da Doamnei, a doua zi „un leac de frică”.

III

„Capul lui Moţoc vrem...”

Sunt anunţaţi boierii „să se adune a doua zi, fiind sărbătoare, la mitropolie, unde
era să fie şi domnul, ca să asculte liturghia şi apoi să vie să prânzească la curte”.

După slujbă, Lăpuşneanul se adresează boierilor, spunându-le că îi pare rău

pentru că a „arătat asprime” faţă de ei, apoi îşi motivează actele crude prin
„dorinţa de a vedea contenind gâlcevirile şi vânzările unora şi altora, care ţinteau
la răsipa ţării şi la peirea mea”. Adăugând
că vrea să trăiască alături de boieri „de acum în pace, iubindu-ne ca nişte fraţi”,
îşi cere iertare de la ei şi de la norodul adunat în biserică.

La cuvântarea „deşănţată” a domnitorului asistaseră Spancioc şi Stroici, care

decid că nu vor participa la masa oferită de domn, din neîncredere.

Boierii sosind la casa domnească, în număr de 47, observă

prezenţa lefegiilor înarmaţi în
curte, şi a patru tunuri îndreptate spre poartă, dar nu dau atenţie faptului.

Masa ce s-a servit era simplă, conform obiceiurilor vremii: „Cel mai mare ospăţ
se cuprindea în câteva feluri de bucate. După borşul polonez, veneau mâncări
greceşti ferte cu verdeţuri, care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc şi, în sfârşit,
fripturile cosmopolite. Pânza mesii şi şervetele erau de filaliu ţesute în casă,
tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele şi tipsiile erau de argint”.

Aproape de încheierea ospăţului, un boier, Veveriţă, închină un

pahar urând lui Vodă ca să-l întărească Dumnezeu în gândul bun „de a nu mai
strica pe boieri şi a bântui norodul...”. Sub pretextul că în urare s-ar ascunde o
jignire adusă domnitorului, armaşul ordonă uciderea boierilor care, „neavând nici
o grijă, surprinşi mişăleşte pe din dos, fără arme, cădeau făr- a se mai împotrivi”,
cu excepţia unora dintre cei tineri – transformă în arme tacâmurile, vasele,
scaunele. Sunt ucise şi slugile boierilor, aflate în curte, dar câteva scapă fugind
peste ziduri şi
poartă vestea despre cele întâmplate.

În faţa porţii palatului domnesc se adună „tot oraşul” şi oamenii, întărâtaţi, încep
să lovească în poartă cu topoarele. Lăpuşneanul cere armaşului să-i întrebe ce
doresc, iar ca răspuns, după un moment de ezitare, gloata se hotărăşte: „–
Capul lui Moţoc vrem!”, arătând şi motivul, „–
Am rămas săraci!/– N- avem bani!/– Ne i-au luat toţi Moţoc!”.

Auzind cele transmise de armaş în legătură cu cererea mulţimii, vornicul Moţoc

solicită domnitorului să îl apere („Pune să deie cu tunurile într-înşii... Să moară
toţi! Eu sunt boier mare; ei sunt nişte proşti!”) dar acesta refuză („Proşti, dar
mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sânge rece”) şi vornicul este aruncat de pe zid
mulţimii, „care într- o clipală îl făcu bucăţi”,
apoi „gloata”, „mulţămindu-se de această jertfă, se împrăştie”.

Vodă ordonă să se reteze capetele boierilor ucişi, le aşează pe masa de ospăţ în

formă de
piramidă, „puind pe ale celor mai mici boieri dedesupt şi pe ale celor mai mari
deasupra”; o aduce pe DoamnaRuxandra ca să vadă priveliştea, care leşină,
ceea ce prilejuieşte un
comentariu soţului: „– Femeia tot femeie, zise Lăpuşneanul zâmbind”.

Trimişi să-i aducă pe Spancioc şi pe Stroici, oamenii armaşului îi ajung pe fugari

când tocmai
treceau hotarul de pe Nistru şi cei doi boieri îi trimit lui Lăpuşneanul vorbă că îl
vor „vedea păn-a nu muri”.

IV

„De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...”

După patru ani de la uciderea celor 47 de boieri, Lăpuşneanul se mută în cetatea

Hotinului, pentru a-i putea supraveghea pe Spancioc şi Stroici, refugiaţi în
Polonia. Îi era teamă de
faptul că cei doi vor veni cu oaste polonă în Moldova.

În acest timp îşi ţinuse promisiunea făcută Doamnei Ruxandra, în sensul că nu

mai omora, dar „Scotea ochi, tăia mâni, ciuntea şi seca pe care avea prepus”.

Îmbolnăvindu-se, cere mitropolitului, episcopilor şi boierilor pe care îi chemase

lângă el să îl
călugărească, dacă îl vor vedea că se apropie de moarte. Deoarece face o criză
puternică, este călugărit şi primeşte numele de Paisie, doamna Ruxandra este
numită regentă iar fiul său, Bogdan, noul domn.

Sosesc Spancioc şi Stroici, ajung în faţa camerei unde se afla Lăpuşneanul

bolnav şi, ascultând la uşă, aud acuzele aduse de către acesta mitropolitului şi
călugărilor care se aflau acolo, ca urmare a călugăririi sale, precum şi
ameninţarea rostită („M- aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să
popesc şi eu!”).

Deoarece Lăpuşneanul îşi ameninţase soţia şi fiul cu răzbunarea, Spancioc şi

Stroici o conving pe Doamna Ruxandra să pună otravă în apa cerută de
Lăpuşneanul, pentru a-şi salva fiul.

Intrând în camera fostului domn, care băuse deja din otravă, cei doi îl silesc să
bea şi
resturile ei.

Alexandru Lăpuşneanul a murit în chinuri şi a fost îngropat, adaugă autorul, în

„monastirea Slatina, zidită de el”.
Alexandru Lapusneanu - Costache Negruzzi -
rezumat pe capitole
o Costache Negruzzi este un scriitor pasoptist raspunzand idealurile
generatiei sale, Negruzzi se va inspira din trecutul istoric al tarii, din literatura
populare si va evoca frumusetile naturii romanesti. Costache Negruzzi ramane in
istoria literaturii romane drept intemeietorul nuvelei istorice.

Tema nuvelei este de factura romantica, este evocat destinul unui tiran sangeros
Alexandru Lapusneanu intors la cea de a doua domnie.

Elemente clasice si romantice

 Prin tema nuvela este realista pentru ca se inspira din istoria tarii.
 Prin caracterul personajului (tiran sangeros) si prin caracterul
grotesc al unor scene (piramida de capete) nuvela este romantica.
 Prin perfectiunea stilului si sobrietatea lui nuvela este clasica.

Compozitia nuvelei

Nuvela e structurata pe 4 capitole, fiecare capitol cu cate un motto care a devenit

o adsevarata metafora. Capitolul:

1. "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau"

2. "Ai sa dai sama doamna"
3. "Capul lui Motoc vrem", replica celebra : "Prosti da multi"
4. "De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu"

1) "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau"

Dupa ce Iacob Euclid, poreclit Despotul, murise de mana lui Stefan Tomsa, iar
dupa ce Alexandru Lapusneanu fusese invins de doua ori, se retrasese la
Constantinopol. El pleaca spre Moldavia cu gandul de a-si recapata tronul cu
ajutorul celor 7 mii de spahii si celor 2 voinici Bogdan si Motoc, postelnicului
Veverita, si spatarului Stroici. Ajuns in Moldova, Lapusneanu afla ca nu este dorit
nici de popor nici de boieri.

Printre acesti boieri se afla si Motoc cel care-l vanduse o data pe Lapusneanu,
cum l-a vandut si pe Iacov Eraclid, dupa ce aflase de la Alexandru Lapusneanu ca
va domni peste Moldova cu sau fara acordul boierilor sau al poporului. Motoc
incearca sa-l faca sa aiba din nou incredere in el, dar subtil Lapusneanu taindu-i
vorbele mieroase cu zicatoarea: "Lupul parul schimba dar naravul ba"
Lapusnuanu recunoaste ca nu-si va pata sabia cu sangele lui Motoc, care sub
orice forma incearca sa-l ademeneasca pe Lapusneanu sa aiba incredere in el.

2) "Ai sa dai sama doamna"

Tomsa nefiind pregatit sa se infrunte cu Alexandru fuge in Valahia astfel incat

Lapusneanu isi recapata usor tronul. Devenind domnitor, poporul spera intr-o
viata mai buna cu el in timp ce boierii sunt ingroziti. Dar acesta dezamageste
poporul dand foc la toate cetatile Moldovei inafara de Hotin.

Domnitorul lua toate averile boierilor sub tot felul de pretexte, fara ca acestia sa
se impotriveasca sau sa macar sa comploteze impotriva lui caci stiau ca vor fi
omorati asa cum au fost omorati si alti boieri Alexandru cunoscand-o pe fiica lui
Petru Rares, Ruxandra se casatoreste cu ea, casatoria fiind facuta cu ajutorul
intereselor comune a celor doi soti Zilele treceau astfel incatintr-o zi pe Ruxandra
o opri in strada o femeie care ii spuse ca e vaduva ca are 5 copii si ca sotul ei
ucide fara mila, si pentru faptele rele facute de sotul ei Ruxandra va plati.
Aceasta se sperie si il roaga pe Lapusneanu sa nu mai ucida pe nimeni. Acesta ca
drept leac pentru tristetea ei da un mare ospat la palat la care erau invitati toti
boierii.

3) "Capul lui Motoc vrem"

Dupa ce fusesera anuntati toti boierii de marele ospat ce va fii dat, ei se dusera
la mitropolie unde veni si Lapusneanu pentru a asculta slujba dupa care,
Lapusneanu cobora si pupa moastele sfantului Ioan In mitropolie el cuvanta in
fata boierilor si a poporului spunand ca este timpul sa termine cu toate crimele
si ca de acum inainte sa se aiba cu boierii ca fratii. Acesta este iertat de boieri si
de popor, mai putin de boieri : Spancioc si Stroici acestia nefiind luati in seama.

Dupa acel discurs boierii incalecara pe cai si pornira spre palat. In interiorul
palatului o masa ca-n povesti astepta Dupa ce se ospatara Lapusneanu il lovi in
cap cu Buzduganul pe boierul Veverita in timp ce acesta se inchina in fata lui.
Dupa aceasta incepe un adevarat razboi intre osteni si boieri ramanand dupa
batalie o baie de sange Poporul, stand la poarta palatului striga in gura mare
"Capul lui motoc vrem", facandu-l pe acesta vinovat pentru cele intamplate.
Domnitorul dadu norodului ceea ce cereau sub forma de cadou de la domnitor
asezand capetele boierilor sub forma de piramida dupa rangul fiecaruia
Lapusneanu o chema pe Ruxandra care ingrozita lesina.

4) "De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu"

Dupa 4 ani de la acel macel, pe tiran il apuca dorul de a ucide asa ca incepu a
ucide din oamenii norodului, peste care pusese stapanire. Dar il chinuia gandul
ca nu a petut sa-i omoare pe cei doi boieri:Stroici si Spancioc, pentru asta trebuia
sa-i supravegheze, astfel incat se muta in cetatea Hotinului unde se
inbolnaveste. Fiind pe patul mortii acesta ceru sa fie popit inainte sa moara,
dupa care lesina. Dupa un timp indelungat isi reveni si ceru ca Ruxandra si fiul ei
sa fie omorat, cu toate ca avea mustrari de constiinta. Moartea lui Lapusneanu
pusa la cale de cei 2 boieri care-l otravesc. Trupul sau a fost dus la manastirea
Slatina.