Legenda Toamnei
Legenda Toamnei
Legenda Toamnei
Demult, demult, in negura timpului, pamantul era stapanit de spiritele naturii. Acestea umblau libere si
traiau intr-o armonie perfecta. Fiinte, animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi foloseau puterile
pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea in aceasta lume.
Aici traia si Tatal Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale: Primavara, Vara, Toamna si Iarna.
Neastamparate si incredibil de frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand zambete pe fetele tuturor.
Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu flori si o explozie de culori. Vara cu grane
manoase si multa bucurie. Toamna cu roade gustoase si culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si
multa liniste.
Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri Toamna a
vazut Soarele. Si a ramas tare uimita de frumusetea
si stralucirea lui. In acel moment a incoltit in gandul
ei dorinta de a fi mai frumoasa si mai iubita decat
Soarele. Oricat de mult au incercat batranul tata si
surorile ei sa o convinga ca nu are nici un motiv sa
fie nemultumita, Toamna era din ce in ce mai
posomorata. Daca inainte era plina de voiosie acum
era melancolica si trista.
Intr-o dimineata, inainte de a se trezi toata lumea,
Toamna a plecat de la casa ei. A mers ea ce a mers,
cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt munte.
Planuia sa fure Soarele de pe bolta cereasca si sa-l
ascunda in haul unei pesteri. Doar ca urcusul ei era
din ce in ce mai greu. Vantul a aflat de gandurile ei
si de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti erau infiorati si cutremurati de asa o
stire. Era prima data cand se intampla asa ceva in lumea lor.
Zanele padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si facut. Toamna a fost prinsa. Oricat
ea incercat ea sa se zbata zanele au prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele a aflat si el ce i se
pregatea. Si a fost tare suparat. Doar rugamintile tatalui Toamnei l-au induplecat sa nu-i pedepseasca pe
toti pentru nesabuinta Toamnei. Lumea s-a schimbat de atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci
familia batranului Anotimp a fost destramata. Fiecare dintre fete urma sa calatoareasca singura prin lume
cate trei luni si sa aduca oamenilor cate ceva din harurile lor.
De atunci, in Septembrie, an de an, Soarele isi intoarce fata. Astfel, copacii si lumea plantelor mor pentru
a renaste in primavara cand Soarele se reintoarce. Toamna vine melancolica si trista, gandindu-se inca la
ceea ce a vrut sa faca. A pastrat inca roadele bogate dar tot ea aduce si vanturi si ploi infrigurate.