Autism infantil

Dr. Gabriela Croitoru

Medic primar Psihiatrie pediatrica
Autismul infantil, alaturi de sindromul Asperger si autismul atipic, face parte
din Tulburarile pervazive de dezvoltare*, denumire ce va fi probabil inlocuita cu
cea de Tulburari de spectru autist (TSA).
Autismul infantil a fost descris prima data de Leo Kanner, nativ german nascut in
Austria si emigrat in SUA, in anul 1943, iar cu 5 ani inainte (1938) Hans
Asperger a descris la Spitalul Universitar din Viena - caracteristicile "psihopatiei
autiste", cunoscuta astazi drept sindromul Asperger, bazandu-se pe cazuistica
sa.
Toate aceste tulburari au in comun deficitul de comunicare, interactiunea sociala
deficitara, imaginatia saraca sau absenta, stereotipiile motorii si verbale.
Prevalenta variaza intre 4,5 si 13 la 10000 copii iar incidenta este de 1 la 166
copii.
Rata pe sexe este aproximativ 3 la 1 pentru baieti, insa fetele sunt mult mai
sever afectate si au un coeficient de inteligenta mai mic.
Autismul infantil - etiologie
Exista mai multe teorii :
•autismul infantil (AI) ar avea o cauza innascuta - deficit al contactului afectiv
•influentele psihogenetice - parinti reci emotional, detasati, cu un nivel mai
crescut al stresului sau mame "negative", ostile, care nu si-au dorit copilul
•biologice - multiple cauze care afecteaza sistemul nervos central si care
determina asociat si intarziere psihica, epilepsie, existenta rubeolei
congenitale, unor sindroame metabolice etc.
•genetice - sunt cercetati cromozomii 15, 5 si X, care ar putea fi implicati,
autismul fiind o tulburare cu afectare poligenica
•neuroanatomice - anumite arii cerebrale sunt mai afectate la copii cu autism :
ex. lobii frontali, temporali, cerebelul
•psihofarmacologice - in tulburarile de spectru autist (TSA) sunt crescute
activitatea unor mediatori chimici (dopamina, serotonina si opioidele)
•"extremului creier masculin" - autismul reprezinta o forma dusa la extrem a
tipului perfect de gandire masculina, controlata hormonal de testosteron
Autismul infantil - aspect clinic
Copiii cu autism sunt normali ca aspect fizic, de multe ori foarte frumosi, iar
perimetrul cranian este cu 10 % mai mare decat normalul varstei. Unii copii pot
avea o fata nearmonioasa, zone de decolorare sau pete ale pielii sau (cazul
bolilor familiale denumite facomatoze).
Conform clasificarilor americane - DSM IV TR si internationale - ICD - 10,
autismul este o tulburare care debuteaza inaintea varstei de 3 ani, caracterizata
prin :
•deteriorarea calitatii relatiilor sociale (privitul ochi in ochi, expresia fetei,
gesturile, pozitiile corpului, incapacitatea de a incepe relatii cu alte persoane
adulte sau copii, incapacitatea de a intelege emotiile si sentimentele celorlalti,
absenta dorintei de a impartasi bucuria sau necazurile, realizarile, interesele
sau necazurile
•deteriorari ale comunicarii - absenta sau intarzierea limbajului vorbit fara
moduri de compensare alternative, incapacitatea de a initia sau sustine o
conversatie, folosirea unui limbaj stereotip si repetitiv (ecolalie imediata si
intarziata)
De multe ori, limbajul este absent sau, daca exista, nu are rolul de
comunicare. Exprimarea este la persoana a II-a sau a III-a atunci cand se
refera la propria persoana, uneori repeta intrebarea sau cuvinte, fraze auzite
anterior. Prozodia (sonoritatea sau intonatia) este particulara, fie "cantata", fie
de o pedanterie accentuata
•comportamente stereotipe si repetitive : aderarea la ritualuri fara nici o
functie, rutine, manierisme si miscari stereotipe (de ex. fluturat sau rasucit din
palme sau degete, privitul mainilor, topait, leganat, mers pe varfuri,
preocupare pentru parti ale obiectelor etc.)
Copiii cu autism nu pot tolera nici o schimbare, iar activitatile sunt limitate. Par
"in lumea lor", nu simt nevoia sa fie mangaiati si alintati, nu privesc in ochi
interlocutorul, par ca nu aud daca sunt strigati, nu observa daca intra sau iese
cineva din camera, nu se joaca cu alti copii ci mai mult cu parti ale obiectelor,
par indiferenti la tot ce este in jur.
Dezvoltarea intelectuala - aproximativ 75 % dintre cei afectati de autism au un
deficit mintal, dificultati in a scrie de mana.
Trasaturi aditionale ale copiilor afectati de autism : indiferenta la durere,
senzatie de rece, sensibilitate neobisnuita la mirosuri, apetit alimentar capricios,
tulburari de control urinar, de somn, anxietate (frica) in special la zgomote
puternice, locuri, situatii nemaiintalnite, panica la imbratisari sau atingere,
fascinatie pentru obiecte sau jucarii care se rotesc, mecanisme, masini.
Autismul atipic este o forma de autism care nu intruneste toate criteriile de mai
sus, de multe ori consta in manifestari aparute in conditii de lipsa de afectivitate
si nestimulare, cel mai des in conditii de institutionalizare (copiii din camine,
leagane de copii, abandonati). Adesea se asociaza o intarziere psihica si de
limbaj severa, cu auto si heteroagresivitate.
Tulburarea Asperger sau "psihopatia autista" se caracterizeaza printr-un limbaj
bun, un coeficient normal sau superior de inteligenta, dar cu deficite mari de
interrelationare si functionare sociala scazute. Au de multe ori o memorie a
cifrelor sau datelor extraordinara (memorie matematica), insule de abilitati in
care exceleaza (calculator, orientare turistica, actorie, stiinte exacte, previziuni).
Autismul infantil - tratament
Tratamentul pentru autismul infantil trebuie instituit cat mai precoce. Nu exista
un tratament specific. Tulburarea dureaza toata viata, nu dispare (copilul cu
autism va deveni adult cu autism). Este necesara sfatuirea familiei pentru a
intelege natura bolii, cronicitatea ei, pentru a o accepta si a-i coopta in procesul
terapeutic.
Tratamentul psihofarmacologic se face cu medicamente din clasa
antipsihoticelor antidepresivelor, anticonvulsivantelor si amfetaminelor.
Interventia educationala specifica - este necesara o educatie speciala,
scolarizare in clase cu un numar mic de copii la un profesor.
Terapia comportamentala - s-a constatat o imbunatatire a IQ-ului (coeficientul de
inteligenta) si a functionarii in societate la 2 ani de terapie inceputa de la varste
mici.
Metodele folosite in tratamentul autismului infantil sunt :
•ABA (Applied Behavioral Analysis) - se bazeaza pe principiul recompensei si
are rezultate foarte bune la copiii cu capacitate mare de imitare
•TEACCH (Tratament and Education of Autistic and Related Comunication -
Handicapped Children) - program care foloseste tehnici si metode variate, de
inlocuire a comportamentelor incorecte cu altele corecte
•PECS - (Picture Exchange Comunication System) - metoda care foloseste
pictograme (cartonase desenate) pentru ca un copil fara limbaj sa poata cere
ceea ce-si doreste. Utilizarea PECS creste sansele de aparitie a limbajului
vorbit la copil
Scopul lor este cresterea comportamentelor deficitare si descresterea celor in
exces.
Terapia individuala asociata sau nu cu medicatie se face la autistii cu o
functionalitate inalta, inteligenta superioara, pentru a preveni depresia ce apare
datorita constientizarii faptului ca sunt diferiti de ceilalti.
* Termenul Tulburari pervazive de dezvoltare este folosit pentru a numi un grup
de conditii medicale, caracterizat prin dezvoltarea insuficienta a abilitatilor de
baza, mai ales a capacitatilor de socializare, comunicare sau folosire a
imaginatiei.

Autismul si procesarea figurii umane

Dr. Gabriela Croitoru
Medic primar Psihiatrie pediatrica
In cazul autismului, procesarea figurii umane in mica copilarie este importanta
de discutat, deoarece aceasta este o conditie primara necesara pentru stabilirea
interactiunii sociale (abilitatea de a deosebi oamenii).
Perceperea figurii umane este de doua tipuri :
•recunoasterea identitatii persoanei (prin trasaturile feţei)
•recunoasterea starii afective (emotionale) a unui individ.
Bebelusii, de la bun inceput, sunt fascinati de figurile umane, preferinta fiind
explicata printr-un mecanism subcortical, care concentreaza atentia asupra
configuratiei faciale. Din luna a IIa de viata, acest mecanism este inlocuit de un
mecanism de invatare cortical (cerebral), care duce la dobandirea de cunostinte
despre trasaturile faciale.
Bebelusii percep figura umana concentrandu-se pe anumite parti ale ei (ochi,
nas, gura, forma capului), punand laolalta aceste parti, pe masura ce cresc si
percep tot mai integral figura (strategie "holistica", intalnita la persoanele adulte).
La inceput, deci, copilul normal invata sa "categoriseasca" trasaturile figurii
umane in parte, apoi le proceseaza in totalitate.
La o luna, copilul "scaneaza" cu privirea doar zonele cu contrast crescut, iar la
doua luni scanarea este completa (dupa Maurer si Salapatek 1976).
La doua luni inca nu face distinctie intre figuri in care trasaturile sunt in pozitie
normala (intr-un desen) sau amestecate.
De la trei luni prefera figuri umane desenate cu trasaturile in pozitie normala.
Bhatt si colab. (2005) arata ca la cinci luni copiii percep diferenta dintre o figura
umana cu trasaturi normale si una in care distantele intre ochi si intre gura si
nas au fost marite. Aceasta capacitate dispare daca se deseneaza feţele invers
(rasturnate).
Copiii sub sase ani au insa o capacitate mult mai fina de a recunoaste figurile
inversate (folosesc o scanare analitica a trasaturilor).
Pe masura ce zi de zi copiii vad figuri umane, ei devin experti in recunoasterea
lor si isi pierd abilitatea de a face diferenta dintre alte figuri (cele de animale, de
ex.). Intr-un studiu din 2002, s-a demonstrat ca bebelusii de sase luni sunt
capabili sa faca diferenta intre figuri umane familiare si non familiare de
maimute, dar cei de noua luni nu mai sunt capabili.
Spre deosebire de copiii normali, sunt multe dovezi care arata dizabilitatea
copilului afectat de autism in perceptia figurii umane.
Exista o lipsa de interes pentru feţele celorlalti in primele sase luni de viata.
Desi persoanele afectate de autism nu au dificultati in recunoasterea identitatii
unei persoane in figuri si pot recunoaste sexul si varsta in figurile umane, ele au
metode bizare de analiza a figurii umane. In timp ce indivizii obisnuiti se
orienteaza spre regiunea ochilor pentru a obtine informatii despre ce gandeste
si ce vrea o alta persoana, persoanele afectata de autism au dificultati in
interpretarea acestor informatii prin urmarirea ochilor.
In 2002, Klin si colab., utilizand tehnici de urmarire in infrarosu a miscarilor
ochilor au urmarit caile de "citire" vizuala si timpul cat este privita o anumita
regiune a figurii umane la un grup de adolescenti cu tulburare autista in timp ce
acesta urmarea un videoclip cu prim-planuri a doi oameni care se cearta
(secventa din "Who's afraid of Virginia Woolf ?"). Studiul a aratat ca persoanele
afectate de autism privesc gura si deloc ochii.
Identificarea figurilor umane se realizeaza intr-o arie situata in lobul temporal al
creierului, numita aria faciala fuziforma, care s-a constatat ca are 6 straturi de
celule, la persoanele afectate de autism stratul 3 si 5 avand mai putine celule
decat la normali. Afectarea acestei arii duce la o tulburare in care pacientii nu
mai recunosc feţe faimoase, prieteni, rude, si nici chiar propiile feţe in oglinda.
Persoanele afectate de autism nu descifreaza nici exprimarea faciala a
emotiilor, un rol important in aceasta, in special in stadiile primare, avandu-l o
formatiune de la baza creierului numita amigdala. Se pare ca persoanele
afectate de autism nu recunosc emotiile complexe - surpriza - dar le recunosc
pe cele primare - tristete, bucurie. Amigdala este activata de stimulii vizuali si
este implicata in judecarea caracteristicilor de personalitate din poze. Activitatea
sa creste cand exista contact vizual cu o figura avand expresie faciala de frica -
in special in amigdala dreapta. Amigdala transmite informatii "critice", cu
semnificatii emotionale - amenintari, figuri infricosatoare - ariilor cerebrale
specifice. La copii afectati de autism amigdala este mai putin activata decat
normal (se hipoactiveaza).
Concomitent cu lipsa de interes pentru figuri umane, copii afectati de autism
sunt adesea preocupati de obiecte, parti din obiecte (muchii, roti, scame).
Leziunile lobului temporo-occipital al creierului duc la incapacitatea de a mai
diferentia figurile umane (prosopagnozie). Autismul pare a fi o forma naturala de
prosopagnozie asociativa de dezvoltare, persoana afectata de autism fiind
incapabila sa asocieze informatiile despre identitatea unei persoane cu figura
acestei persoane si sa aprecieze starea afectiva a altei persoane (exprimata
prin expresii faciale).