Povestea prezintă un Uriaș care interzice copiilor să se joace în grădina lui. Din cauza egoismului său, primăvara nu vine în grădină. Uriașul învață să fie mai puțin egoist când vede un copil singur în grădină și îl ajută, apoi le permite tuturor copiilor să se joace din nou acolo, iar primăvara revine.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
472 vizualizări21 pagini
Povestea prezintă un Uriaș care interzice copiilor să se joace în grădina lui. Din cauza egoismului său, primăvara nu vine în grădină. Uriașul învață să fie mai puțin egoist când vede un copil singur în grădină și îl ajută, apoi le permite tuturor copiilor să se joace din nou acolo, iar primăvara revine.
Povestea prezintă un Uriaș care interzice copiilor să se joace în grădina lui. Din cauza egoismului său, primăvara nu vine în grădină. Uriașul învață să fie mai puțin egoist când vede un copil singur în grădină și îl ajută, apoi le permite tuturor copiilor să se joace din nou acolo, iar primăvara revine.
Povestea prezintă un Uriaș care interzice copiilor să se joace în grădina lui. Din cauza egoismului său, primăvara nu vine în grădină. Uriașul învață să fie mai puțin egoist când vede un copil singur în grădină și îl ajută, apoi le permite tuturor copiilor să se joace din nou acolo, iar primăvara revine.
Descărcați ca PPS, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pps, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 21
În fiecare după-
amiază când ieşeau
de la şcoală, copiii obişnuiau să se joace în grădina Uriaşului. Grădina lui era mare, cu iarba verde şi moale, cu flori minunate ca nişte steluţe şi pomi care toamna se umpleau de fructe coapte. - Ce fericiţi suntem în grădina aceasta! Dar într-o bună zi, Uriaşul, care fusese plecat la prietenul său, căpcăunul din Cornwall, s-a întors la castelul lui. Când i-a văzut pe copii jucându-se în grădina lui cea minunată s-a supărat rău şi le-a interzis să mai calce pe acolo. Curând a venit primăvara şi natura a prins iar viaţă. Doar în grădina Uriaşului cel egoist iarna era stăpână. Singurii care se bucurau erau Gerul şi Zăpada. - Primăvara a uitat de grădina aceasta! exclamară ei, aşa că vom rămâne aici tot restul anului. Zăpada a acoperit toată grădina cu o mantie albă şi pufoasă, iar Gerul învălui copacii cu un văl argintiu. A venit şi Vântul de Miazănoapte şi grindina cu veşmintele sale gri şi răsuflarea rece ca gheaţa. Nu înţeleg de ce primăvara se lasă atât de mult aşteptată, spuse Uriaşul. Sper să vină totuşi şi vremea frumoasă. Dar primăvara nu a venit, şi nici vara. Toamna dărui roade aurii tuturor grădinilor, dar nu şi grădinii Uriaşului. - Este atât de egoist! zise Toamna. Într-o zi, Uriaşul stătea lungit în pat şi, deodată, auzi o melodie încântătoare. Era o pasăre care cânta la fereastra sa. Un parfum îmbietor pătrunse prin fereastra deschisă, ajungând până la Uriaş. Bucuros ieşi afară şi ce văzu? Copiii se furişaseră în grădină, şi acum erau cocoţaţi în copaci. Arborii erau aşa de bucuroşi, că înfloriseră toţi dintr-o dată, legănându-şi crengile deasupra capetelor celor mici. Păsărelele ciripeau şi zburau bucuroase, iar florile îşi scoteau căpşoarele din iarbă şi râdeau. Era o privelişte minunată. Iarna rămăsese într-un colţ îndepărtat de grădină. Acolo stătea un băieţel, care nu ajungea la crengile copacului. Pomul era acoperit de zăpadă, iar Vântul de Miazănoapte sufla deasupra lui. Uriaşul se înduioşă privind de la fereastră. - Ce egoist am fost! îşi zise el. Acum ştiu de ce primăvara n-a mai venit pe-aici! Ieşi repede în grădină. Speriaţi, copiii au fugit, iar grădina a devenit din nou rece. Uriaşul l-a ridicat pe micuţ în copac. Dintr-o dată pomul reveni la viaţă, iar păsările se aşezară pe crengi şi porniră să cânte. Băieţelul întinse braţele şi, cuprinzându-l pe Uriaş, îl sărută pe obraji. Când au văzut ceilalţi copii că Uriaşului i-a trecut supărarea, s-au înapoiat, iar împreună cu ei a venit şi Primăvara. - Copilaşilor, acum grădina este a voastră! le zise Uriaşul. Luă apoi un topor şi dărâmă zidul. La miezul zilei, când oamenii se întorceau de la târg, l-au văzut pe Uriaş jucându-se cu copiii. Iar grădina râdea toată şi era cea mai frumoasă grădină din lume. Pentru alte materiale didactice şi nu numai, vizitaţi site-ul meu: http://gabi.csms.ro