Alice în Ţara Timpului

Adaptare după Alice în Ţara Minunilor

( partea a 2-a)

Regia: Păduraru Ioan

Scenariu şi coregrafie: Lajos Kristof

Distribuția:

1. Daria Salvan - Regina de Cupă  

2. Maria Alesia Nuțu- Alice mică
3. Eliza Dragnea- Alice Mare
4. Andrei Vasiliu - Iepurele de Martie
5. Andrei Vasiliu - Rege
6. …………………………... Omidă
7. Gabriel Șerban- Iepurele Alb
8. David Ciocan- Oracolul Tărâmului
9. Matei Tănase- Pisica de Chesire
10. Rareș Tănase- Bursuc
11. Ana Brădeanu- Regina Albă
12. Sebastian Obăcescu- Pălărierul
13. Iris Eremia- Zână
14. Isabela Iancu – Zână
15. Ana Răduț - Zână
16. David Cruceru- Soldat
17. Anastasia Negrilă- Șoricelul
18. Radu Enache - Spiritul Tărâmului
19. Tudor Oprea - . Bursuc
SINOPSIS: În cel de-al doilea serial, Alice cea mică se trezeşte singură într-o
pădure întunecată. Cu ajutorul felinarului, micuța pornește în căutarea
personajelor mitice. Cât de mult o încurajează vorbele Oracoluliu sau ale
Spiritului, dar mai ales întâlnirea cu Omida, Pălărierul Nebun. Cine o va conduce
pe micuța Alice pe drumul regăsirii propriei copilării și a eului?

SINOPSISUL SCENELOR

SCENA 1. Actul I: Întâlnirea cu Regina Albă şi Oracolul Crăciunului

SCENA 1. Actul II: Transformarea lui Alice

SCENA 2. Actul I: Întâlnirea cu Omida

SCENA 3. Actul I: Întâlnirea cu Pisica de Ceshire

SCENA 4. Actul I : Ceaiul Nebunilor

SCENA 5. Actul I : Procesul

SCENA 5. Actul II: Moş Crăciun şi Prietenii lui Alice

INTRO

SCENĂ CU VIDEOPROIECŢIE ŞI MUZICĂ DE INTRARE: Carol of the bells

Actul I, Scena I

Décor și proiecție INTRO: pădure ....

Melodia 1: Marcus Warner - Africa [Beautiful Inspirational Uplifting]

Alice în Ţara Crăciunului - Visul

DÉCOR și proiecțiile Pădure cu ruine în flăcări.

Muzică misterioasă. Lumină albă rece. Melodia 2: So far

Alice se trezeşte dintr-un vis. Este obosită şi nu-şi aminteşte despre ultimele
acţiuni din ultimul război. Se plimbă haotic ( aiurea/n tramvai)… pe scenă, în ritm
de dans ( coregrafie cu Daria, Iris Eremia, Matei Gângă, Rareş Tănase). Încearcă să-
şi aducă aminte câte ceva din ultimele întâmplări.

Décor/ proiecție: Apariții fantomatice cu fiecare personaj

Alice mică: E cineva aici? Alo? ( căutând să vadă, dacă într-adevăr se află singură).
Iepure, domnule Pălărier, domnule Omidă, domnule Șoricel, unde sunteţi? Vă
rog, nu mă părăsiţi! – ( spune plângând). Coregrafie cu personajele
transformate în spirite: Sebastian, Andrei, Gabriel, Tudor, Tănase M,
Anastasia

Își face apariția Spiritul Timpului / Raluca, profesoara de muzică.

Décor/Proiecții: Rămân aparițiile fantomatice, apar și dispar.

Melodia 3: Memoryes live

Actul II, Scena II- Întâlnirea cu Regina Albă şi Oracolul Timpului

Apariţia neobişnuită a unor personaje noi din poveste o va face din ce în ce

mai optimistă. Visul ei devine din ce în ce mai profund. În Ţara minunilor apar
primii fulgi de neea, dansând în jurul ei. Totuşi, micuţa vrea să afle unde s-au
dus prietenii ei şi porneşte în căutarea adevărului.

Décor/proiecție: Pădure de început de iarnă

Lumină rece combinată cu verde. Melodia 4: Forgotton city- Lindsey

Alice mică: Ce minunăţie! Parcă sunt nişte mici petale de flori dansând în jurul
lumii. Cât de frumos… ( jucându-se cu ele, încercând să prindă unul câte unul). Ce
pufoşi sunt, cred că lumea în care sunt e plină de… multă fantezie.

Alice: Ce bucurie simt in suflet! E un loc pe care nu l-am vizitat niciodată. E atât
de frumos! Toate lucrurile se transformă. Oare, ce semn o fi ăsta? ( stă pe gânduri
preţ de câteva secunde, gândindu-se să-I găsească denumirea locului magic). E
Timplui! E ţara întâmplărilor minunate! Mi-e dor de rânjetul pisicii, de ghicitorile
de la masa nebunilor, de întâlnirea cu Omida, de tot tărâmul ăsta verde. Acum,
totul e o ruină. Dispar şi apar toţi prietenii mei!

Muzica scade. Lumina devine albă/rece plus caldă. Fum pe scena Melodia 5
Mistycal Forest

Regina Albă şi Oracolul Timpului intră din cealaltă parte a scenei. Se aud voci,
venind din culise. Coregrafiere de grup a pașilor. Când vorbește, regina are
gesturi elegante, de balerină.

Alice: Bună ziua, majestate! Eu sunt A...

Regina Albă: Știu cine ești, draga mea! Mă bucur să te reîntâlnesc, în sfârșit!

Alice: Majestate, nu înțeleg! Toți locuitorii acestui tărâmau dispărut. Ştiu cine
sunt, numai eu nu cunosc pe nimeni. Toţi prietenii mei au dispărut, s-au
transformat în spirite. Aaa, singura care nu mă cunoștea este Regina de Cupă.
Oracolul Timpului: Regina de Cupă?! Ai întânit-o? (către zâne) ...și mai e în
viață?

Alice: Da, chiar de acolo vin! Dar dumnealui cine este?

Oracolul Timpului: Sunt OracolulTimpului, omul de bază al Reginei Albe şi

moştenitorul acestui tărâm magic.

Alice: Cum adică? Vreţi să spuneţi că...?

Regina Albă: Draga mea, așază-te! Îţi vom spune o poveste. (face un semn
Zânei)

Lumina scade ușor la zâne. Crește lumina pe Alice și regină. Melodia 6 –

Celtic Flute Music

Regina Albă: A fost odată ca niciodată, un tărâm magic, plin de locuitori fericiți,
care trăiau în armonie cu natura și cu toate viețuitoarele.

Oracolul Timpului: Acest tărâm era condus de un rege bun și luminos și de o

regină frumoasă precum un înger. Regele și regina aveau două fete: Gertrude și
Azaleea, mezina.

Regina Albă: Ele erau precum laptele și mierea, se iubeau nespus de mult și erau
mereu nedespărțite. Până într-o zi, când regele și regina au plecat într-o
călătorie, în Tărâmul Întunecat și nu s-au mai întors niciodată.

Oracolul Timpului: Fetele au suferit foarte mult și, deși ar fi trebuit să fie și mai
unite, Gertrude, fiica cea mare, a ales să-i declare război surorii sale, pentru a fi
singura moștenitoare de tronului.
Regina Albă: De atunci, Azaleea s-a retras în celălalt capăt al tărâmului. Astfel,
palatul și gărzile armatei Tarot au devenit supușii Reginei De Cupă, adică ai
surorii mele, Gertrude. (face semn zânelor să oprească muzica)

Alice (ștergându-și discret lacrimile): Emoționantă poveste! Însă, ce legătură are

asta cu mine?

Regina Albă: Aaa, așa este! (face semn zânelor să cânte din nou, de data
aceasta, muzica fiind de război). Melodia 7 Dragon War

Vezi tu, Gertrude a avut drept luptător de seamă, un dragon imens și amenința să
îi poruncească să ucidă, pe oricine va încerca să readucă pacea în Țara Minunilor.

Oracolul Timpului: Războiul a fost prea dur, chiar dacă dragonul a pierit. Totul s-
a transformat. A fost scris să se întâmple!

Alice: Iar Regina de Cupă?

Oracolul Timpului: Tu, draga mea, ești aici ca să aduci pacea.

Regina Albă: ( face semn zânelor să cânte din nou). Melodia 6

Dacă-n trecutul acestui tărâm luptele s-au purtat la apusul soarelui, când ai învins
dragonul, va trebui să te întorci în timp să aduci pacea înapoi pe acest tărâm!

Alice (speriată): Eu să aduc pacea? Să mă lupt corp la corp cu un dragon și să-l

înving? Dar sunt doar o fată, cine spune c-am să-l înving?

Oracolul Timpului: Se va întâmpla o minune în Ţara Timpului.

Oracolul Timpului: Când ai încredere în tine, te poţi simţi foarte bine. Când te
simţi foarte bine, poţi să faci lucruri extraordinare.
Regina Albă: Cele mai multe dificultăţi pe care le întâlnim apar din cauza faptului
că ne punem singuri piedici.

Oracolul Timpului: Dacă nu ai încredere în tine, eşti de două ori înfrântă în

călătoria vieţii. Priveşte acest destin ca pe-un dar! La sfârşitul călătoriei tale vei
găsi pacea şi miracolul acestui tărâm. Trebuie doar să crezi.

Alice: Cum pot să fac asta?

Regina Albă: Întoarce-te în timp, doar tu îl poţi vindeca! Ajut-o pe Regina de

Cupă să devină Regina Inimii, doar tu poţi reînvia acest tărâm al minunilor! Chiar
şi-acum când visezi... Ne visezi.

Actul II, scena II - Transformarea lui Alice

Decor/proiecție: Peisaj de pădure +poiană trecând prin toate anotimpurile

Melodia 8 Melodia cu anotimpurile

Alice: E atâta mister în pădurea plină de poveşti. După fiecare pagină trece un
anotimp, trece timpul. Ba mi-e cald, ba mi-e frig. Nu mai înţeleg nimic! – se
plimbă pe scenă, alergând uşor, în joacă după ...... ce?

Până şi cărţile astea-mi citesc gândurile. Se întâmplă o magie! Da. Locul acesta e
vrăjit! Răsfoiesc o pagină, e vară, răsfoiesc câteva pagini şi ajung ... la toamnă. La
fiecare pagină timpul se răstoarnă. Orele se scurg atât de repede, secundele şi
minutele nu mai ţin cont de clepsidră. Totul e pe dos. Off…drumul e tot mai lung
până la pisica ciudată! Iar o să-mi rânjească. Tot timpul cu gura până la urechi!
Apare şi dispare. Apare şi iar dispare! Iar de omida nesuferită şi Iepurele Ciufulit,
Pălărierul ( gesticulând) Nebun, şoricelul! -râzând cu poftă. Da, îmi aduc aminte! –
vorbindu-şi singură.

Ce ciudat! După un somn profund m-am trezit, iar dintr-o dată, toţi copacii,
frunzele s-au transformat. - auzind în fundal o colindă lină …. Melodia 9 –
Evenstar LOTR

Iepurele Alb: E sărbătoare! Sărbătoarea timpului, a minunilor din Ţara lui Alice,
fetiţa care s-a întors la noi să ne aducă bucurii.

Iepurele Alb ( desfăcând cadoul și privindu-și ceas): E un ceas! E un ceas! Sunt

cel mai fericit iepure din tărâmul pierdut al timpului. Voi găsi cu siguranţă orele
potrivite pentru a-mi regăsi familia. Oh, iarăşi am întârziat. Vai, vai! Voi întârzia!

Iepurele se ascunde într-o vizuină, iar Alice îl urmează curioasă. Alice cade.

Heblu, urmat de joc de lumini.Melodia 10 Down the rabbit hole

Décor/proiecții: Cădere în vizuină de iepure

Heblu

Schimbare décor/proiecții: Camera cu uși…

Lumină albă caldă. Melodia 11- Alice uși ( se repetă până la sfârșitul scenei)

Alice (în cădere): Oare voi cădea până la celălalt capăt al pământului? (speriată)
Cine știe ce voi găsi acolo? Un alt tărâm, cu siguranţă!

Iepurele Alb: E Tărâmul Timpului! Cu siguranţă, în celălalt capăt al pământului

vei da de niste limbi intoarse invers la ceas.

Iepurele Alb: Vai de urechile și de mustățile mele, că tare s-a mai făcut târziu.
Mai
devreme a fost ora 2 .Acum e ora 1. Ce tarziu e( repetă de 2 ori)

Iepurele dispare brusc. Alice privește în jur și vede că este într-o sală plină cu uși.
Deodată, vede o măsuță cu 3 picioare, e care era așezată o cheie foarte frumoasă.
Încearcă să descuie fiecare ușă, însă niciuna nu se deschide.

Alice: Off, oare voi scăpa vreodată de aici? Iar sunt în camera cu uși. Și niciodată
nu mă învăț minte!

Plimbându-se nervoasă prin sală, descoperă o perdea în după care se ascundea o

ușă foarte mică. Totuși, cheia este prea mare pentru încuietoarea acesteia. Merge
înapoi la măsuță, sperând să găsească o altă cheie. Vede o sticluță.

Alice: Hmm, sunt foarte sigură că sticluța asta nu a fost aici mai devreme. (citind
pe ea) BEA-MĂ! (vorbind cu sicluța) Da, sigur! Aceeași sticluță!

O pune înapoi pe masă. Are un joc cu sticluța (ba vrea să bea, ba nu vrea).

Alice (trăgând o gură mare de aer): Bine, fie! Am mai trecut odată prin asta.
(bea)

Heblu. Melodia 11 creste pe fundal. Se face schimb între actrițe ( Alesia și

Eliza) Lumina revine in aceasi nuanta. Muzica descreste. – aici intervin
replicile Elizei Dragnea

Alice: Hmm...ce ciudat mă simt. Și hainele parcă nu mi se mai potrivesc.

Merge înapoi la măsuță, dar aceasta este mult mai mare. Încearcă să ajungă la
cheie, dar nu reușește. Vede sub masă o prăjiturică mică.

Alice (citind): MĂ-NÂN-CĂ-MĂ! Foarte bine! Acum am să te mănânc cu plăcere.

Alice așteaptă, însă nu se întâmplă nimic. Începe să plângă.

Alice: Off, se pare că era doar o prajitură normală. (plânge din ce în ce mai tare)

Heblu, urmat de același joc de lumini. Sunete de fundal. Alice mică devine
Alice mare!

Alice poartă o rochie ruptă, mult prea mică pentru ea. Totul, în jur, este foarte
mic.

Alice (vorbind cu sine): Ar trebuit să-ți fie rușine! Ai mai trecut odată prin asta...

Brusc, aude niște pași. Își șterge, în grabă, ochii și se uită să vadă cine vine.

Iepurele Alb: Vai, vai, Ducesa! Patinele, patinele! E ora de iarnă! Se va supăra
grozav că am făcut-o să aștepte.

Alice (din spatele său): Vă rog, domnule iepure, așteptați-mă!

Iepurele tresare și o zbughește în întuneric, scăpându-și mânușile albe și evantaiul.

Alice le ridică și începe să plângă iar. Se aud plescăituri de apă. Fata tresare,
crezând că iepurele s-a întors. În schimb, vede un șoarece care bea apă.

Alice: O, micuțule șoricel, nu știi cumva cum aș putea să ies de aici?

Gândindu-se că poate nu întelege limba română, Alice îl abordează în limba

engleză, folosind primele cuvinte care îi vin în minte.

Alice:Where is the cat?

Șoarecele, speriat, se ascunde într-un colț.

Alice: Aaa, mă scuzați, am uitat că nu vă plac pisicile. Nu am intenționat să vă

sperii.

Șoarecele (autoritar): Asta-i bună! Auzi, (o îngână) nu vă plac pisicile. Buna ziua ,
buna ziua! Dumitale, dacă ai fi în locul meu, ti-ar plăcea?

Alice: Știu și eu...poate că nu. Vă rog, nu vă supăraţi de ce-am spus. Şi, cu toate
astea, îmi pare rău că nu vi-o pot arăta pe Dina, pisica mea.

Șorecele se ascunde iar și chițăie teribil.

Alice: O, iertați-mă! Haideți să nu mai vorbim despre asta, dacă nu vă place.

Șoarecele: Păi cine s-a apucat să vorbească? Parcă mi-ar fi dat mie prin gând să
vorbesc despre una ca asta! Neamul nostru totdeauna a detestat pisicile.

Alice: Vă plac poate…câinii?

Șoarecele îi întoarce spatele și pleacă.

Alice (încercând să-l oprească): Şoarece dragă! Te rog, vino înapoi, şi n-o să mai
vorbim despre pisici — şi nici despre câini, dacă nu poţi să-i suferi!

Șoarecele se întoarce.

Șoarecele: Hai, mai bine, să-ți spun povestea mea. Așa vei înțelege de cu pot
suferi nici câinii și nici pisicile.

Heblu. Muzica de fundal. Melodia 8

Actul I, Scena II - Întâlnirea cu Omida

Décor/ proiecții:Pădure supradimensionată.+Fum

Lumină albă rece + caldă. Melodia 12 - Omida cea înțeleaptă

Alice: Ah, ce bine că mi-am revenit. (privind în jur, dezamăgită) Dar tot nu am
ajuns acasă…

Din spate, se aude o voce gravă.

Omida: Dumneata cine mai ești?

Alice: De, în clipa asta nu prea ştiu, domnule, cine sunt; atâta ştiu — cine eram
când m-am dat jos din pat azi-dimineaţă, dar cred că de-atunci m-am schimbat
de câteva ori. Am avut un vis frumos. Au trecut prin visul meu un cor de înger care
colindau, apoi, dansatorii fulgi de nea şi Regina Albă.

Omida (sever): Adică ce vrei să spui? Lămurește-mă.

Alice: Aș vrea, domnule, dar mi-e teamă că nici eu nu sunt lămurită.

Omida: E de neînțeles.

Alice: Mă tem că mai de înţeles ca atât n-o să vă pot explica. De, poate că
dumneavoastră încă n-aţi fost în situaţia asta, dar când o să trebuiască să vă
schimbaţi în crisalidă şi o să vină şi ziua aceea şi apoi în fluture, desigur c-o să vi
se pară cam ciudat, nu credeţi?

Omida: Deloc.

Alice: Poate că dumneavoastră simțiți altfel decât mine. Dar mie tot mi se pare
ciudat.

Omida: Ție…păi cine ești dumneata?

Alice (iritată): Cred că întâi ar trebui să-mi spuneți cine sunteți dumneavoastră!

Omida: De ce eu? Tu prima.

Alice, nemaiputând face față discuției, îi întoarce spatele și pleacă.

Omida: Vino înapoi! Am ceva important să-ți spun!

Alice se întoarce încrezătoare. Omida îi face semn să se apropie.

Omida: Nu…te…pierde…cu firea!

Alice (izbucnind): Asta-i tot?

Omida: Nu. Va să zică te-ai schimbat, nu?

Alice: Da, domnule! Nu-mi amintesc lucruri, ba mă fac mică, ba mă fac mare…nu
mai înțeleg nimic.

Omida: Cum ești acum îți place?

Alice: De... mi-ar placea să fiu niţeluş mai mare, domnule, dacă nu vă e cu
supărare. E jalnic să ai o înălțime de un deget.

Omida: Ba deloc — e o înălţime foarte bună!

Alice: Dar eu nu-s obişnuită! Of, că numai de fiinţe supărăcioase dau!

Omida: O sa te obisnuiesti cu timpul . Dintr-o parte creşti mare, din cealaltă te

faci mica.

Heblu. Muzică de fundal. Melodia 8

Actul I, Scena III- Întâlnirea cu Pisica de Ceshire

Melodia 13- Cheshire Cat

Alice rătăcește prin pădure. Lumini alba rece. Muzica pe fundal in surdina.Alice se
plimba printre copacii care prind viata si se uita la ea.

Deodată, simte o prezență continuă în jurul ei: ba în stânga, ba în dreapta. Joc de-a
șoarecele și pisica de Chesire. Alice se cuibărește într-un colț.

Pisica de Cheshire (dându-i târcoale): Hmm….ce arătare, aproape umană. Nici

prea mare, dar nici prea mică.

Alice: Iarăşi tu!? Fiinţa asta ciudată parc-am mai văzut-o! N-avea corp și rânjea
tot timpul. (către pisică, prudentă) Ați putea să-mi spuneți cu cine am…
plăcerea? (făcând o plecăciune din politețe)

Pisica: Miauuuu…mă știi deja... de Cheshire.

Alice (sfioasă): Domnule motan de Cheshire, sunteți atât de amabil să-mi

spuneți în ce direcție trebuie să merg, ca să ies de aici?

Pisica: Asta depinde foarte mult de locul unde vrei să ajungi.

Alice: Atunci o luăm de la capăt

Pisica : Atunci nu este important, nici pe unde mergi.

Alice (completând): …. numai să ajung undeva!

Pisica: O, bineînțeles că ajungi, dacă mergi cât trebuie.

Alice (privind în jur cu uimire): Mai locuiește cineva aici?

Pisica: În partea aceea — spuse Pisica, fluturând într-acolo laba dreaptă — stă un
Pălărier; iar în partea asta — şi flutură cealaltă labă — stă un Iepure de Martie. Te
poţi duce la oricare dintre ei; amândoi sunt nebuni.
Alice indignată): Însă de nebunii ăștia mi-e tare dor! De nebunie sau frig tot
nebună ajung. Numai la ei să nu revin.

Pisica (devenind serioasă): A, n-ai ce face! Toți suntem nebuni aici. Și eu sunt
nebun, și tu ești nebună, (accelerând ritmul vorbirii, criză de nebunie) și copacii
sunt nebuni, și păsările sunt nebune, și regina e nebună, și nebunii sunt nebuni, și
bunii sunt nebuni, și…(se îneacă).

Alice (mirata): Stai! De unde știți că eu sunt nebună?

Pisica (dregându-și glasul): Trebuie să fii! Altfel ce ai căuta aici din nou?

Alice (nefiind convinsă): Și totuși, de unde știți că sunt nebună?

Pisica: Ei, câinele, de exemplu, dă din coadă când se bucură și mârâie atunci
când se supără. Eu mârâi când mă bucur și dau din coadă atunci când mă supăr.
Deci, sunt nebună.

Alice: Eu cred că toarceți, nu mârâiți.

Pisica: Zi-i cum vrei. Și tu joci azi cu Regina?

Alice (bucuroasă): Mi-ar face plăcere! Însa nu am fost invitată.

Pisica: Mă vei vedea acolo! (dispare pe heblu)

Pisica (apare de nicăieri): Așadar, ne vedem la patinoar, la curtea reginei. (îi

indică drumul și dipare în fundal)

Alice: Deci incotro ar tebuie sa merg

Copacii se inclina toti spre dreapta aratand drumul de urmat. Alice iese. Heblu
Actul I, Scena IV.- Ceaiul Nebunilor

Décor/proiecție: o poiană cu veselă supradimensionată

Melodia 14 Orchestra Lester Lanin - Hello Dolly 

O masa lungă amplasată în mijlocul scenei, plină cu resturi de mâncare și ceşti

pentru ceai. La masă, Iepurele de Martie și Pălărierul Nebun îşi desfac cadourile
de lângă bradul împodobit.

Stop melodia 15 – Revers effect

Alice vrea să se așeze la masă. !!! Atenţie – scena nu este statică, toată masa
nebunilor preocupată de ceaiuri, mâncare, şamd.

CEAIUL NEBUNILOR

Décor: Sub un copac, în faţa casei, era pusă o masă, la care Iepurele de Martie şi
Pălărierul luau ceaiul. Între ei şedea un Bursucel, care dormea buştean; ceilalţi doi
îl foloseau drept pernă, proptindu-şi coatele pe el şi vorbind pe deasupra capului
său.

Cei trei de la masă: Nu e loc! Nu e loc! strigară, când o văzură venind.

Alice, indignată: E loc destul! (spuse Alice indignată, şi se aşeză într-un fotoliu
mare, la un capăt al mesei.)

Iepurele de Martie: Vrei puţin vin?

Alice se uită de-a lungul mesei: Nu văd vin defel

Ipurele de Martie: Nici n-avem

Alice: Nu prea e politicos din partea dumitale să oferi ce nu ai!

Iepurele de Martie:Nu prea e politicos nici din partea dumitale să te aşezi fără să
fii poftită — răspunse Iepurele de Martie.

Alice: — N-am ştiut că e masa dumitale! E pusă pentru mult mai mulţi decât trei.

Pălărierul:— Ai părul prea lung, de ce nu ţi-l tai?

Alice: - Şi dumneata de ce faci observaţii nepoliticoase? Ar trebui să ştii că nu e

frumos.

Auzind acestea, Pălărierul făcu nişte ochi foarte mari, dar de spus nu spuse decât:

Pălărierul: Ce asemănare e între o coţofană şi o masă de scris?

Alice își spune în gând:"Ei, acum o să ne distrăm niţeluş! îşi zise în gândul ei Alice.
Mă bucur c-au început să spună ghicitori" — iar tare spuse: — Cred c-o să pot ghici
asta.

Iepurele de Martie: Vrei să zici că gândeşti c-ai putea găsi răspuns la întrebarea
asta? — Chiar aşa. — Atunci spune ce gândeşti.

Alice: Aşa şi fac — (răspunse ea repede) — sau cel puţin gândesc ce spun e totuna,
nu?
Pălărierul: — Ba nu-i deloc totuna — ( enervat). Păi, atunci ar însemna că: "Văd
ce mănânc" e totuna cu "Mănânc ce văd".

Iepurele de Martie: Ar însemna — că: "Îmi place ce găsesc" e totuna cu:

Bursuc: "Găsesc ce-mi place!" — Ar însemna — (care părea a vorbi în somn) că:
"Respir când dorm" e totuna cu: "Dorm când respir!"

Pălărierul: La tine e totuna!

(Aci conversaţia încetă şi un minut şezură cu toţii tăcând, în timp ce Alice căuta
să-şi amintească ce ştie despre coţofene şi mese de scris şi nu-şi amintea mare
lucru. Pălărierul fu cel dintâi care rupse tăcerea.

Pălărierul: A câta zi din lună e azi? zise, îndreptându-se către Alice; îşi scosese din
buzunar ceasornicul şj se uita la el necăjit, scuturându-l din când în când şi
ţinându-l lângă ureche. Alice se gândi puţin,

Alice: A patra.

Pălărierul: Cu două zile în urmă! oftă Pălărierul. Ţi-am spus să nu ungi roţile cu
unt!

(adăugă, uitându-se mânios la Iepure.)

Pălărierul: ( bombănind): Era un unt foarte gustos răspunse acesta blajin. — Da,
dar odată cu untul or fi intrat şi ceva firimituri de pâine

Pălărierul: Nu trebuia să ungi rotiţele cu cuţitul de pâine!

(Iepurele de Martie luă ceasul şi se uită la el posomorât; apoi îl muie în ceaşca sa

cu ceai; dar nu găsi ceva mai bun de spus decât ce spusese şi mai înainte)
Iepurele de Martie: Într-adevăr, era un unt foarte gustos!

(Între timp, Alice, oarecum curioasă, privea peste umărul lui, să vadă ce face cu
ceasul.

Pălărierul: Ce mai ceas nostim! Arată ziua lunii şi nu arată ora! — De ce-ar arăta
ora? (mormăind) Pălărierul. Parcă ceasul dumitale arată anul?

Alice: Bineînţeles că nu !

Pălărierul: La fel şi-al meu — zise Pălărierul.

(Alice rămase foarte uluită. Ce spusese Pălărierul părea să n-aibă nici o noimă şi
totuşi vorbise englezeşte, în limba ei.)

Alice: Nu prea înţeleg —

Pălărierul: Bursucul iar doarme!

( Bursucelul scutură din cap, enervat, şi spuse, fără a deschide ochii)

Bursucul: Desigur, desigur, tocmai asta era să spun şi eu.

Pălărierul: Ai reuşit să dezlegi ghicitoarea? Îndreptându-se către Alice.

Alice: Nu, n-am reuşit ! Care-i răspunsul?

Pălărierul: Habar n-am!

Iepurele de Martie: Nici eu

(Alice oftă, plictisită)

Alice: Cred c-aţi putea folosi mai bine timpul decât să-l irosiţi cu ghicitori fără
dezlegare.

Pălărierul: Timpul! Eu, dacă vrei să ştii, scriu "Timpul" cu literă mare, fiindcă ştiu
cât îi place să-l respecţi. E supărăcios, mie-mi spui?

Alice: Nu prea vă înţeleg

Pălărierul: Păi sigur! făcu Pălărierul, (clătinând din cap cu dispreţ.) Ce ştii tu
despre Timp! Vorbeşti de parcă l-ai cunoaşte — şi, când colo, pun rămăşag că nici
măcar nu i-ai vorbit vreodată!

Alice: Asta s-ar putea — zise chibzuind. Dar la lecţia de muzică ştiu să bat timpul.

Pălărierul: Aha! Acum înţeleg. Nu rabdă să fie bătut. Vezi, dacă nu l-ai supăra şi
dac-aţi fi prieteni, ar pune oricând ceasul cum vrei tu. De pildă, să zicem c-ar fi
nouă dimineaţa, când trebuie să te apuci de lecţii. Ei, c-o şopticică îi dai a înţelege
Timpului ce doreşti — şi, hopa, se-nvârte ceasul, ( rotind/o ca pe-o limbă de ceas).
Într-o clipă, până la unu şi jumătate — şi iaca ora prânzului! ( așezându-se din nou
la masă să bea o gură de ceai)

Iepurele de Martie: Bine-ar fi să fie! (şopti pentru sine Iepurele de Martie.)

Alice: Asta ar fi straşnic, într-adevăr — ( gânditoare).

Alice: Dar vezi că atunci nu mi-ar fi încă foame.

Pălărierul: La început poate că nu !

Alice: Dar n-ai decât să ţii ceasul în loc, la unu şi jumătate, cât vrei. — Dumneata
aşa faci?

Pălărierul (dădu din cap, amărât.) — Eu nu pot! Ne-am certat astă-primăvară,

prin martie, chiar înainte de scrintirea dumnealui (şi arătă cu linguriţa de ceai
spre Iepurele de Martie). Era la marele concert dat de Regina de Cupă şi eu
trebuia să cânt: Sclip, sclip, sclip, sclipeşti, maimuţă, Ei fi oare aghiuţă? Cunoşti
cântecul, nu?

Alice: Parcă l-aş cunoaşte...

Pălărierul: Mai departe ştii cum e : Sus, deasupra lumii zbori, Ca un ceainic
printre nori

( Aci Bursucelul tresări şi începu să cânte prin somn)

Bursucul: Printre nori, printre nori, printre nori

(şi tot aşa mereu, ca o morişcă stricată), de trebuiră să-l ciupească, pentru a-l
face să tacă

Pălărierul : Ei, nici n-apucasem să termin primul vers — vorbi înainte Pălărierul —
că Regina a sărit în sus ca friptă şi-a început să zbiere: "Masacrează Timpul! Să i se
taie capul!"

Alice: Ce sălbăticie! E îngrozitor!

Pălărierul: Şi de-atunci ( cu glas jalnic) s-a supărat Timpul pe mine şi nici vorbă să
mai îmi facă ceva pe plac! Acuma e întruna ora şase.

Alice: De asta sunt atâtea ceşti şi farfurioare pe masă?

Pălărierul: Fireşte — (oftă)fiind mereu ora ceaiului, nu mai avem când să le

spălăm între timp.

Alice: Şi atunci probabil că vă mutaţi de la o ceaşcă la alta, nu-i aşa?

Pălărier: Chiar aşa, pe măsură ce le folosim

Alice: Dar ce se-ntâmplă când ajungeţi iar la prima ceaşcă?

Iepurele de Martie: Ce-ar fi să mai schimbăm subiectul?

(întrerupse căscând. A început să mă plictisească. )

Iepurele de Martie: Propun ca domnişoara să ne spună o poveste.

Alice: Nu cred că ştiu vreuna

Strigară toţi: Atunci să povestească Bursucelul! Hai, Bursucel, trezeşte-te! Şi-l

ciupiră din amândouă părţile. Bursucelul deschise alene ochii.

Pălărierul cântă aiurea o binecunoscută poezioară englezească pentru copii, care

în româneşte ar suna cam aşa:

Pălărierul: Sclip, sclip, sclip, sclipeşti, steluţă, Ce-i fi tu oare, drăguţă? Sus,
deasupra lumii zbori, Giuvaer sclipind în nori.

Bursucul: Nu dormeam ( cu glas răguşit şi slab) — am auzit tot ce-aţi vorbit.

Iepurele de Martie: Spune-ne o poveste!

Alice: Da, spune-ne o poveste!

Palarierul: Şi spune-o repede altfel adormi iar înainte s-o termini.

Toți de la ceaiul nebunilor: Hai, Bursucel, trezeşte-te! Ca dacă nu

Bursucul: Dacă nu ce??

Palarierul: Dacă vessel se trăiește

Pălărierul începe să cânte acompaniat de pian ( aprox. 20 sec)

Se canta melodia “Daca vesel se traieste”

Heblu. Se închide cortina – Melodia 8

Actul I, SCENA V – PROCESUL

Décor proiecție: sală de judecată

Lumini albe calde puternice. Melodia 16 – Procesul

Se aprind luminile! În paşi de defilare apare soldatul.

Soldatul: Să înceapă procesul!

Melodia 17. Sunet de aglomerație

În decorul de iarnă sala este amplasată asemenea unei săli de judecată. Rege şi pe
Regina de Cupă aşezaţi pe tronurile lor, cu o mare mulţime adunată în juru-le — în
apropierea Regelui stă Iepurele Alb, cu o trompetă într-o mână şi un sul de
pergament în cealaltă. Chiar în mijlocul curţii de judecată era o masă, pe care se afla
o farfurie mare cu turte; după înfăţişare păreau atât de bune, încât Alicei i se făcu o
foame grozavă uitându-se la ele.

Alice: De-ar termina mai repede cu procesul — gândi ea — şi să înceapă a servi

prăjiturile!" Dar se părea că nici vorbă nu era de aşa ceva; Alice începu deci să
privească în juru-i, ca să treacă mai repede timpul. Nu mai fusese în viaţa ei la o
Curte de judecată, dar citise în cărţi despre procese şi fu foarte bucuroasă văzând că
ştie cum se numeşte mai tot ce vedea acolo.

Alice: Acesta-i judecătorul, fiindcă poartă o perucă mare.

Alice: Judecătorul, de altminteri, era însuşi Regele — şi cum purta coroana peste
căciula de spiriduș ( râzând cu poftă) de zici că-i măscărici (uitaţi-vă la poză dacă
vreţi să vedeţi cum) nu părea deloc să se simtă la largul lui şi nici frumos nu-i
şedea defel.

Alice: Şi acolo e banca juraţilor — gândi Alice iar cele douăsprezece vietăţi (n-
avea încotro, aşa trebuia să le spună, fiindcă, vedeţi, parte erau animale, parte
erau păsări) bănuiesc că trebuie să fie juraţii."

Alice: Ce fac acolo?

Iepurele Alb strigă: — Tăcere în sala de judecată! – Se inchide Melodia 17

Iar Regele îşi puse ochelarii pe nas şi se uită îngrijorat împrejur, ca să descopere
cine vorbea.

Alice: "Ce neghiobi!"; ba chiar băgă de seamă că unul din ei nu ştia cum se scrie
cuvântul "neghiobi" şi fu nevoit să-l roage pe vecinul lui să-i spună. "Frumos or să
mai arate tăbliţele lor, la terminarea procesului!"

Unuia dintre juraţi îi scârţâia condeiul. Fireşte că Alicei î era nesuferit zgomotul ăsta,
aşa că dădu ocol sălii de judecată, se opri îndărătul băncii juraţilor şi găsi curând
prilejul să-i ia acelui jurat condeiul. Atât de repede făcu treaba asta, încât micuţul
jurat, bietul de el (care era Bil, Puiul de Şopârlă), nu pricepea defel ce se făcuse
condeiul lui; şi după ce scotoci jur împrejur, se văzu nevoit să scrie de aci încolo cu un
deget, ceea ce nu era de mare folos, fiindcă nu lăsa urme pe tăbliţă.

Regele: Crainic, citeşte actul de acuzare!

Atunci, Iepurele Alb suflă de trei ori din trompetă, apoi desfăşură sulul de
pergament şi citi cele ce urmează: Regina de Cupă, astă-vară după Amiază, a copt
turte; Fantele de Cupă, ascuns fiind după Nişte uluci late, le-a furat pe toate!

Regina de Cupă: Daţi verdictul! se întoarse Regele către juriu.

Iepurele: Încă nu, încă nu! întrerupse zorit Iepurele. Mai sunt multe până atunci!

Regele: Să fie chemat primul martor!

Iepurele Alb suflă de trei ori din trompetă, apoi strigă: — Să se înfăţişeze primul
martor! Primul martor era Pălărierul. Apăru cu o ceaşcă de ceai într-o mână şi cu o
felie de pâine cu unt în cealaltă. Alice: Crăciun fericit! Cer ietare, Majestate, c-am
venit la judecată cu astea — începu a vorbi — dar încă nu-mi terminasem ceaiul
când au venit să mă ia. — Ar fi trebuit să-l fi terminat

Regele: Când l-ai început?

Pălărierul se uită la Iepurele de Martie, care îl urmase la Curtea de Judecată, braţ

la braţ cu Bursucelul.

Iepurele de Martie În paisprezece martie mi se pare că era.

Iepurele Nebun: În cincisprezece decembrie!

Bursucelul: În şaisprezece.
Bursucelul: Decembrie ( spune gândit după o pauză de câteva secunde)

Regina de Cupă: Notaţi declaraţiile! se adresă juriului: iar juraţii, plini de zel,
scriseră toate trei datele pe tăbliţe, apoi le adunară între ele şi prefăcură
rezultatul în şilingi şi peni.

Regina de Cupă: Scoate-ţi pălăria! îi spuse Regele Pălărierului.

Pălărierul: Nu e a mea — zise Pălărierul.

Regele: E de furat! Exclamă acesta întorcându-se către juraţi, care consemnară

imediat faptul.

Pălărier: Le am de vânzare — încercă să lămurească martorul. N-am nici una a

mea. Sunt Pălărier.

La aceste cuvinte, Regina îşi puse ochelarii pe nas şi se uită ţintă la Pălărier, care se
îngălbeni şi începu să tremure din cap până-n picioare.

Regina de Cupă: Depune-ţi mărturia şi fii calm, altfel pun să te execute pe loc.

Vorbele Regelui nu părură să-l liniştească defel pe martor. Se tot frământa,

lăsându-se când pe un picior, când pe celălalt şi uitindu-se speriat la Regină: de
zăpăcit ce era, muşcă o bucată mare de ceaşcă, în loc să muşte din felia de pâine cu
unt. Chiar în clipa aceea, Alice avu o senzaţie foarte ciudată; o miră mult până
înţelese ce era: începuse iarăşi să crească. La început voi să se ridice şi să plece din
sala de judecată; dar se răzgândi şi se hotărî să rămână unde era, atâta timp cât
avea loc.

Bursucelul: Fă bine şi nu mă-mpinge aşa! (care şedea lângă dânsa)

Bursucelul: Mă striveşti, nu alta! Abia mai răsuflu.

Alice răspunde cu blândeţe: N-am încotro! Cresc.

Bursucul: N-ai dreptul să creşti aici

Alice ( mult mai îndrăzneaţă): Nu vorbi prostii! Ştii foarte bine că şi tu creşti. Da,
da' eu cresc cu măsură, cum trebuie, n-o iau razna ca tine. E caraghios, zău aşa!

Şi, sculându-se foarte îmbufnată, trecu în cealaltă parte a sălii. Între timp Regina se
tot uitase ţintă la Pălărier şi, chiar pe când Bursucelul trecea în cealaltă parte a sălii,
ea îi spuse unuia dintre Iepure:

Regina de Cupă: Să mi se aducă lista cântăreţilor la ultimul concert!

Auzind aceste vorbe, nefericitul Pălărier începu să tremure atât de tare, încât îi
scăpară din picioare amândoi pantofii.

Regele, furios: Depune-ţi mărturia că, de nu, pun să te execute fără să-mi pese
dacă eşti calm sau nu.

Pălărierul: Majeslate, sunt un biet om sărac, (începu Pâlărierul, cu glas

tremurător.) Şi abia începusem să beau ceai — cam de-o săptămână-două — şi
pâinea cu unt se tot subţia... şi ceaiul sclipea...

Regele: Ce-ce-ce? Ce sclipea?

Pălărier: Cu ceai a început — răspunse Pălărierul.

Regele: Totdeauna începi cu ce-ai! (zise sever). Nu mai fă pe deşteptul, că atâta

lucru ştiu şi eu! Hai, zi înainte!

Pălărier: Sunt un biet om sărac — vorbi înainte Pălărierul — şi pân' la urmă toate
alea sclipeau; da' Iepurele de Martie: Ba n-am zis! se repezi să-i taie vorba

Pălărierul: Ba ai zis!

Iepurele de Martie: Nu recunosc! protestă Iepurele de Martie.

Regele: Nu recunoaşte! repetă Regele. Asta să n-o scrieţi.

Pălărierul: Bine, da' în orice caz Bursucelul a zis deoarece dormea buştean. Şi
după asta am mai tăiat nişte pâine cu unt...

Soldat: Dar ce-a zis Bursucelul?

Pălărier: Asta nu-mi mai amintesc

Regele intervine: Trebuie să-ţi aminteşti altfel vei fi decapitat.

Nefericitul Pălărier scăpă din mâini ceaşca cu ceai şi pâinea cu unt şi căzu în
genunchi.

Pălărier: sunt un biet om sărac, Majestate .

Regina de Cupă: Eşti un biet prostănac! Aci, Andrei Vasiliu aplaudă guiţând, dar
fu îndată înăbuşit de către aprozi. ("Înăbuşit" fiind un cuvânt cam tare, ca să nu se
creadă cine ştie ce, voi lămuri cum s-a procedat. Ceilalţi aveau la îndemână un
sac mare, care se lega la gură cu sfori; acolo l-au băgat pe Cobai, cu capul în jos,
şi-apoi s-au aşezat pe sac.)

Alice: Mă bucur că acum ştiu despre ce este vorba Am văzut deseori prin ziare, pe
la sfârşitul dărilor de seamă despre procese: Parte din public izbucneşte în
aplauze; aclamaţiile şi aplauzele sunt imediat înăbuşite de către aprozi". Până
acum nu înţelegeam ce înseamnă
Regele: Dacă asta-i tot ce ştii. poţi să stai jos.

Pălărierul: Mai jos ca acu' nu pot sta, că stau pe podea

Regina de cupă: Atunci poţi să şezi jos.

Aci izbucni în aplauze Andrei Vasiliu şi fu de asemenea înăbuşit.

Alice: Ei, acum s-a sfârşit cu Cobaii! Poate c-o să meargă mai bine procesul."

Pălărierul: M-aş duce să-mi termin ceaiul

( cu o privire îngrijorată spre Regină, care parcurgea lista cântăreţilor la concert).

Regele: Poţi să pleci!

Muzică pe fundal. Heblu uşor

Pălărierul o şterse atât de repede, încât uită să-şi mai tragă pantofii în picioare.

Regina: ... şi-afară îi tăiaţi capul! –

Melodia 18 – Taierea capului . Ramane pe fundal pîna la inchiderea cortinei

(adăugă către unul dintre aprozi; dar Pălărierul se făcuse nevăzut înainte să fi
ajuns până la uşă aprodul.

Scena V – Întâlnirea cu Moş Crăciun şi Prietenii

Décor/proiectii: Fundal cu pădure în plină iarnă.

Melodie19-Rares si Sebi pe toata durata scenei

Bursucelul e in scena. Danseaza distrat mancand.

Bursucul ( Rareş) ( ascuns după un copac): Pălărierule, m-ai speriat de moarte!

Ce faci aici?

Pălărier: ( confuz) dar tu, bursuc afurisit, dau şi de tine aici?! N-ai găsit şi tu
altceva mai bun decât să mă spionezi?

Bursuc: Eu? Dacă vrei să ştii, nu caut decât să îmi găsesc liniştea ( ronţăind o
bucată de caşcaval)

Pălărier: Ferice de tine, bursucule, ai scăpat teafăr! Eşti teafăr?

Bursuc: Nu ştiu despre ce vorbeşti!( jucându-se cu un obiect în mână)

Pălărierul: Oof, fericitule! Dac-ai ştii…

Bursuc: Ţi-au tăiat capul?

Pălărierul: Tu ce crezi? ( spune enervat): dacă vorbesc, te aud, mă auzi, te

privesc, mă priveşti, înseamnă că mai am un cap pe umeri, nu-I aşa?

Bursuc: Un cap, maestre! Şi degeaba! ( râde în hohote)

Pălărierul: Deci, sunt viu! ( îl repede pe bursuc din vorbă)

Bursucul: Adevărat grăieşti, Pălărierule, ( îi spune prieteneşte) din câte ţin eu

minte, întreg nu erai nici pe vremea marilor tale victorii.

Pălărierul: Am alergat toată ziua prin pădure, bursucule, n-am timp de prostiile
tale! Mai bine, hai să ne găsim un adăpost. Va veni o noapte grea…

Scade lumina, se schimbă uşor DECORUL/Proiectii – un cer întunecat cu stele şi

lumină albă rece. În timp ce Bursucul şi Pălărierul adorm, intră un personaj magic, în
fundal se aude vocea Spiritulu
Melodia 20 – May it be

( …) Pălărierul se trezeşte din somn, îşi freacă ochii şi îl scutură pe bursuc, să-I
povestească întâmplările din vis:

Pălărierul: Bursucule, trezeşte-te! Alooo, trezirea, e dimineaţă! Waw, ce vis

interesant am avut, bursucule!

Bursucul: Ce e, Pălărierule? Ţi-a mai rămas ceva… din ( mimând gestul Reginei de
Cupă)

Pălărierul: Nu, dragul meu prieten, îţi spun că în acest ţinut se va întâmpla o
minune. Am văzut un spirit strălucitor cu o voce atât de frumoasă, parcă era un
înger ( spune emoţionat) – parcă nu-I vine să creadă…

Bursucul: Nu e Crăciun, Pălărierule, e dimineaţă, iar tu vei fi darul ei de Crăciun!

Spiritul Timpului: Ceea ce crezi tu despre răul care ar urma să vină peste Ţinutul
acestui tărâm magic este doar în mintea ta, prieten drag. Frumuseţea fără
bunătate nu valorează nimic, iar omul cel bun după lege este slujitor al dreptăţii.
Bunătatea dă naştere la bunătate. Regina de Cupă are nevoie de iubire, ( Pălărierul
şi Bursucul îngenuchează trişti lângă Spiritul Crăciunului) ştii vorba aceea, un fir de
bunătate trage mai puternic decât o frânghie de răutate. Puterea care îţi poate
schimba destinul este numai gândirea ta. Acum, Pălărierule, tu ce simţi? Dincolo de
inima ta, crezi că va exista o schimbare în destinul tău şi al micuţei Alice?

Regina de Cupă: Prostii! Prostii, prostii, prostii….( intrând în scenă cu Regele şi

Soldatul)

Se alininază cu toţii, pe o parte Regina Albă, Pălărierul, Bursucul, Pisica de Cheshire,

Alice Mare, şi personajele de la Ceaiul Nebunilor, Oracolul Crăciunului şi Spiritul
Crăciunului.

Regina Albă: Surioara mea dragă şi scumpă, a trecut atât de mult timp şi tot nu te-
ai schimbat!

Regina Albă: Surioara mea dragă şi scumpă! ( o salută ironic)

Regina Albă: Ăsta cine-I ? – arătând, indică degetul spre spirit . Să I se taie capul

Bursucul: Mă tem că nu puteţi face asta… e un spirit sfânt, nemuritor!

Regina de Cupă: Iar eu sunt Fecioara Maria, răspunde regina cu superioritate

Pălărierul: S-o vezi şi pe asta ( bombăne Pălărierul)…

Regina de Cupă: (îndreptându-se spre Pălărier)Mi-ai cerut până la ultima lacrimă

să te iert! Ţi-am cruţat viaţa! Ar fi trebuit să-ţi tai capul! Arestaţi-l!

Schimbare de DÉCOR de luptă, lumină albastră, maşină de fum, muzică în

crescendo, în fundal, lumină din scenă spre public, venind spre Alice care doarme….

Melodia 21 – Coregrafie razboi final pana la secunda 54 se schimba brusc Melodia

22 – Trezirea lui Alice

Melodia 23 Men of Steel

Timpul : In toata nemurirea mea am vazut multe. Insa, in urmă cu 150 de ani am
trecut pe lângă casele oamenilor mici. Intrând în casele scriitorilor, oamenilor
mari, oamenilor mici, am urmărit visurile lor până la realitate. De mii de ani ascult
poveştile fiecărui copil în parte, îi urmăresc şi văd atâtea schimbări în vieţile lor
frumoase. Să ascult iureşul, simfonia inimilor voastre, dragi copii. Voi sunteţi
povestea părinţilor voştri, aşa cum Alice, micuţa noastră a văzut primul Crăciun
din povestea ei personală, aşa pot răsfoi o filă din cartea experienţelor voastre.
Căci, toate fiinţele umane se nasc cu nevoia de a asculta şi de a spune poveşti...
iar cea mai mare nevoie a lor este aceea să aibă poveşti incredibile de trăit. Dar
dacă nu ne spunem propriile poveşti, nimeni altcineva nu o va face. Alice, o fetiţă
măruntă plină de viaţă, cu basme trăite în realitate avea să se întâlnească cu
personaje bizare care i-au dat puterea să vadă dincolo de imaginaţia sa: lupta cu
viaţa, lupta cu frica, cu învăţăturile şi graba ei de a deveni adult. Iar totul a devenit
o poveste care a transformat-o într-un copil cu o inimă puternică. Dragă Alice –
trezeşte-te! Dacă ai un vis, trezeşte-te şi urmează-l!

La semnalul lui Moș Crăciun, Alice adoarme.

Heblu Melodia 8

Proiecție: interiorul unei camere de zi

Décor: Un scaun si un birou

Alice se trezește în camera ei.

Alice: Totul a fost un vis. De fapt toate personajele fac parte din mine, însă, acum
știu ce am de făcut. Ele vor prinde viață.

Melodia 24 - Madagascar 2 Soundtrack

Pe măsură ce melodia merge personajele intră în pasul și ritmul lor pe scenă

FINAL