Curs 5

CURSUL NR.
5
CRIMA ORGANIZATĂ ÎN ITALIA
C UPRINS
I. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CRIMEI ORGANIZATE ÎN ITALIA

I.1 Scurt istoric al crimei organizate din Italia
I.2 Trăsături caracteristice ale organizaţiilor mafiote italiene
I.2.1 Imaginea liderului familiei mafiote
I.2.2 Omerta – legea tăcerii și cele „zece porunci” ale mafiei
I.3 Aspecte legislative referitoare la crima organizată din Italia
II. ORGANIZAŢII MAFIOTE ITALIENE

II.1 Cosa Nostra
II.1.1 Apariția organizației
II.1.2 Structura şi dimensiunile organizaţiei
II.1.3 Principalele activităţi desfăşurate de Cosa Nostra
II.2 ’Ndrangheta
II.2.3 Principalele activităţi desfăşurate de ’Ndrangheta
II.3 Camorra
II.3.3 Principalele activităţi desfăşurate de Camorra
II.4 Sacra Corona Unita (Sfânta Coroană Unită)
II.4.3 Principalele activităţi desfăşurate de Sacra Corona Unita
III. MIJLOACE JURIDICE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CRIMEI

ORGANIZATE
IV. LEGĂTURILE GRUPĂRILOR DE CRIMĂ ORGANIZATĂ DIN ITALIA CU ALTE

ORGANIZAȚII CRIMINALE
IV.1 Legături ale Cosei Nostra cu alte organizaţii criminale
IV.2 Legături ale ’Ndranghetei cu alte organizaţii criminale
IV.3 Legături ale Camorrei cu alte organizaţii criminale
I. Apariția și evoluția crimei organizate în Italia

1
I.1 Scurt istoric al crimei organizate din Italia
În contextul transformărilor economice, sociale şi geopolitice cu care se confruntă
comunitatea internațională în prezent, formele crimei organizate au căpătat noi valențe,
extinzându-și aria de cuprindere și sfera de activitate la niveluri alarmante. Astfel, crima
organizată reprezintă un motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii și, mai ales, pentru
cele cu o economie în proces de tranziție, deoarece acestea prezintă o vulnerabilitate a sistemelor
legislative, iar instituțiile lor democratice sunt fragile.1
Specialiștii italieni, unde crima organizată se manifestă în mod evident în viața de zi cu
zi, definesc crima organizată drept „existența unor grupuri de infractori, structurate în ideea
înfăptuirii unor activități ilegale, conspirative, având drept scop principal obținerea de profituri
ilicite la cote deosebit de ridicate.” Mai mult, pentru a își îndeplini obiectivele propuse,
structurile crimei organizate utilizează în diferite proporții violență, acțiuni disimulate, care au o
aparență de legalitate, dar care au urmări delictuoase, escrocarea forței de muncă, traficul de
droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de persoane, prostituția, contrafacerea și plasarea
mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialităților publice și
șantajul.2
De asemenea, studiile sociologice au arătat că anumite zone, medii încurajează
delincvenţa şi că au devenit terenuri propice pentru bande şi structuri ale crimei organizate.
Acolo unde nu există alternative, succesul și bunăstarea traficanţilor de droguri şi a celorlalte
persoane implicate în activităţi criminale constituie modele demne de urmat pentru tineri3. Astfel,
sursa crimei organizate îşi găseşte locul în destrămarea şi proasta funcţionare a sistemului.
Crima organizată din Italia este atât de cunoscută pe plan mondial, încât termenul
„mafie” este asociat în întreaga lume cu crima organizată. Astfel, în denumirea generică, de
„organizaţii de tip mafiot” sunt incluse diversele tipuri de grupări criminale care s-au succedat pe
teritoriul Italiei4. Literatura de specialitate privind acest subiect este bogată și cuprinde atât
documente istorice, sociologice, criminologice, cât și lucrări de ficțiune.
În ceea ce priveşte etimologia cuvântului „mafie” au fost avansate mai multe teorii.
Potrivit opiniei unor cercetători5,6, termenul „mafia”, ca modalitate a crimei organizate, provine
din limba arabă și înseamnă „loc de refugiu”, idee ce pare a fi fost preluată în Sicilia, în timpul
stăpânirii arabe.
Conform altor opinii7, Mafia ar fi reprezentată de o organizație secretă întemeiată în anul
1282, în timpul unei revolte cunoscută în istorie drept „viespile siciliene”, îndreptată împotriva
ocupanților francezi, iar termenul de „mafia” ar fi un acronim al unei lozinci frecvent utilizate
„Morte alla Francia, Italia anela” (Moarte Franței, strigă Italia).
Astfel, se poate observa faptul că, în ambele opinii, existența unei forme de stăpânire a
creat automat o formă de rezistență, de protecție a bunurilor, valorilor și, în același timp, o
1
George – Marius Țical, Crima organizată și terorismul, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați,
2006, p. 16
2
Ion Pitulescu, Al treilea război mondial. Crima organizată. O impresionantă radiografie a crimei organizate din
România (1990-1997) însoţită, în partea a III-a, de noi dovezi, argumente şi demonstraţii, Editura Național,
București, 1997, p. 10
3
Freda Adler, Gerhard O. W. Mueller, William S. Laufer , Criminologia, Ed. a II-a, Ed. Mac Grew Hill, New York,
1995, p. 304
4
Marie-Anne Matard-Bonucci, Istoria Mafiei, Editura Corint, București, 2002, p. 10
5
Mohamed Zaid, Particularităţi ale crimei organizate, R.I.D.P., vol. 69, p. 515
6
Sergio Moccia, I sistemi penali alla prova del crimine organizata, Congresul Aidp, Neapoli, 1977, RIDP 3/4
7
Ibidem 5, p. 238
2
posibilitate de luptă, de contracarare. Este evident că, pentru a putea realiza așa ceva trebuie să se
formeze un spirit puternic de nesupunere, să fie adaptate unele forme organizatorice bine
ascunse, cunoscute de un număr mic de persoane, un cod exact de comportament, o lege a tăcerii
și pedepse deosebit de aspre pentru trădători. Toate aceste caracteristici s-au perfecționat în timp,
au devenit instinctuale, având în același timp și un sens pozitiv în diferite momente istorice.
După succesiunea ocupațiilor în sudul Italiei, greci, cartaginezi, romani, arabi, normanzi,
germani, francezi etc., a intervenit perioada Evului Mediu și a deselor conflicte dintre țărănimea
mult sărăcită din sud, pe de o parte și boierimea și burghezia, pe de altă parte. 8 Astfel, metodele
de rezistență de altădată degenerează și sunt folosite de câțiva briganzi ai țărănimii, asemănători
haiducilor, care, la început, se dedau la acțiuni de rezistență, iar apoi, la jafuri, pentru a obține
profit, după care ajung să practice diverse fapte infracționale aducătoare de câștig (contrabandă,
trafic de carne vie, jocuri de noroc), păstrând formele de acțiune, de autoprotecție și atitudinile de
odinioară.9
În anul 1862, la Palermo, Mafia era considerată drept un partid politic atotputernic, care îi
reunea pe toţi nemultumiții din insulă, indiferent dacă aceştia erau țărani care se sustrăgeau
recrutării, funcţionari publici, concediaţi în urma reorganizării produse de unificare, clerici
afectaţi de privatizarea bunurilor ecleziastice sau opozanţi ai guvernelor moderne. Prin
încheierea unor acorduri cu mafioţii, securitatea statului a fost scoasa la licitație. Mai mult, forţa
distructivă a acestora s-a infiltrat chiar în inima organizării statale, în vreme ce statul, pierzând
monopolul asupra folosirii aparatului represiv, a fost definitiv discreditat.10
Începând cu anul 1870 a avut loc o emigrație din sudul sărăcit al Italiei în Statele Unite
ale Americii. Așadar, modalitățile infracționale au ajuns să fie exportate pe continentul american,
în comunitatea italiană și să reînvie formele de rezistență de odinioară, care de această dată au
fost specifice unei comunități de imigranți puși în fața unei societăți mult mai explozive,
dinamice și, de cele mai multe ori, agresive cu aceștia.
Mafia a continuat să străbată pe parcursul acestei perioade, până în zilele noastre, etapele
rezistenței interne împotriva sărăciei, prin formele de atac față de proprietarii de pământ și de
burghezie, și față de normele de progres și de ordine de drept instaurate în perioada modernă a
centralizării statului italian. În această a doua etapă, sensul termenului de „mafia” s-a transformat
în unul cu rezonanță criminală pentru autorități, mai puțin pentru membrii structurilor mafiote,
care și în ziua de azi consideră primirea în organizație ca fiind o mare onoare.
În consecință, se poate observa că, Mafia, prin dinamismul și adaptabilitatea sa, s-a
transformat dintr-o organizație inițial de tip rural, într-una industrială și de afaceri, de la o forță
locală și națională, într-o rețea transnațională veritabilă.11
I.2 Trăsături caracteristice ale organizaţiilor mafiote italiene
8
Luigi Palmieri, Crima organizată în Italia, Revista Interpol nr. 435/1992
9
Damian Miclea. Combaterea crimei organizate. Evoluție, tipologii, legislatie, particularități. Curs. Volum I,
București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2004, p. 17
10
Bogdan Camelia, Considerații generale privind evoluţia criminalităţii organizate publicat în „Revista de
criminologie, criminalistică şi penologie nr. 2/2006”, editată de Ministerul Public (Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie), Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică şi Ministerul Justiţiei (Administraţia
Naţională a Penitenciarelor), ISSN:1454-5624, p. 86
11
Damian Miclea, Combaterea crimei organizate. Evoluție, tipologii, legislatie, particularități. Curs. Volum I,
București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2004, p. 18
3
Organizaţiile mafiote italiene sunt considerate a fi cele mai complexe şi cele mai
puternice în sfera criminală, inclusiv transnaţională, având un trecut istoric tumultuos şi un
prezent ancorat în evenimentele zguduitoare care au şocat civilizaţia contemporană.
Principalele caracteristici ale organizaţilor mafiote italiene sunt reprezentate de structura
bine conturată a acestora, caracterul ermetic asigurat prin Omerta, „legea tăcerii”, delimitarea
sferelor de influenţă şi a zonelor operaţionale, dinamismul, flexibilitatea şi adaptabilitatea la
noile condiţii, caracteristici care le-au facilitat continuitatea în timp, în unele cazuri, sute de ani.12
Un grup organizat de infractori, sau, altfel spus, o organizație criminală poate fi
caracterizată prin următoarele trăsături:
 organizare, planificare, lider şi ierarhie stabilite în cadrul grupului;
 concentrarea scopului principal al activităţii infracţionale în direcţia obţinerii unor
profituri substanțiale;
 folosirea şantajului, intimidării, violenţei şi corupţiei în realizarea activităţii
infracţionale;
 crearea şi utilizarea unor reţele de tăinuitori;
 logistică şi dotare tehnică corespunzătoare scopului urmărit;
 utilizarea de mijloace frauduloase pentru neutralizarea mecanismelor de control ale
statului;
 flexibilitate, rapiditate şi capacitate de a pătrunde în diferite medii, organisme şi
autorităţi;
 conspirativitate şi ermetism în faţa oricărei încercări de infiltrare în grup a unor
elemente străine şi folosirea forţei pentru respectarea ordinii şi ierarhiei.
Având în vedere cele prezentate mai sus, putem clasifica organizațiile criminale în
următoarele grupe:
 familiile mafiei, care sunt constituite pe structuri interne stricte, norme interne de
disciplină, cod de conduită și o mare diversitate de activități ilicite (familiile italiene,
americane, cartelurile columbiene ale drogurilor, etc.);
 organizații profesionale, care se specializează în una sau două tipuri de activități
criminale (laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, furtul și traficul cu
mașini furate, răpiri de persoane pentru răscumpărare etc.);
 organizații criminale constituite pe criterii etnice, care apar ca rezultat al unor
împrejurări precum închiderea granițelor sau circulația dificilă peste frontiere,
severitatea procedurilor de imigrare și expansiunea geografică, organizații precum
grupurile criminale chineze (triade) și grupurile criminale japoneze;
 organizații teroriste internaționale, care se ocupă cu asasinatul, deturnarea de
avioane, răpirea de persoane etc. sub diferite motivații, de obicei politice, religioase și
rasiale;
 organizații specializate în spălarea banilor.
Activitățile de tip mafiot, implică, în plus față de cele compatibile cu crima organizată,
următoarele trăsături caracteristice13:
 se dezvoltă în concordanță cu evoluția structurilor statale, politice, economice și
sociale;
12
Petre Albu, Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa securităţii statelor, Editura
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007, p.123
13
2006, p.31
4
 prezintă un grad ridicat de periculozitate, deoarece urmăresc instituirea controlului
asupra unor sectoare economice, politice și sociale;
 în activitatea asociațiilor criminale de tip mafiot predomină metodele de acțiune
agresive;
 scopul final al activităților infracționale de tip mafiot este reprezentat de obținerea
unor câștiguri ilicite uriașe.
Particularitățile organizațiilor criminale de tip mafiot, care le diferențiază de restul
organizațiilor criminale sunt următoarele:
 un mod de structurare, care urmărește, în majoritatea cazurilor, o linie tradițională,
care uneori depășește un secol ca vechime. Mai mult, în organizația de tip mafiot
exista și tradiția succesiunii familiale. Acest principiu ereditar este inspirat de
ereditatea nobiliară14. De regulă, la conducerea „Onorabilei societăți” se aflau sicilieni
cu „sânge albastru”.
 liderul asociației se bucură de o autoritate însemnată în rândul membrilor acesteia, în
majoritatea cazurilor având drept de viață și de moarte asupra lor.
 admiterea noilor membrii în asociație se face după o perioadă de inițiere și de testare
a aptitudinilor infracționale printr-un ritual specific.
 membrii asociației mafiote trebuie să respecte legea tăcerii, „Omerta”, care presupune
o interdicție absolută de a colabora cu autoritățile, iar încălcarea acesteia atrage
pedeapsa capitală.
 fiecare membru al asociației mafiote are un rol bine stabilit, în ceea ce privește
activitatea infracțională pe care o desfășoară. Acesta este condiționat de treapta
ierarhică pe care se află.
Preocupările organizațiilor mafiote italiene includ întreg spectrul de acte și fapte
infracționale specifice crimei organizate, de la prostituție, contrabandă cu țigări, răpiri de
persoane, trafic de droguri și arme, extorcări de bani la scară largă și până la asasinate asupra
unor personalități de stat.
În Italia, de-a lungul anilor, s-au dezvoltat diverse grupări criminale, care, chiar dacă
diferă ca tradiție, au totuși o serie de elemente comune, care le includ în termenul generic de
organizații de tip mafiot. În mod tradiţional, atunci când se vorbeşte despre Mafie se au în vedere
Cosa Nostra (mafia siciliană), Camorra Napolitană, `Ndrangheta calabreză în Italia și Cosa
Nostra din Statele Unite ale Americii, precum și unele filiale ale acestora, cum ar fi, spre
exemplu: Sacra Corona Unita, din Apreia, Italia.15
Cu toate că, la baza acestor organizații stau activități devenite tradiționale, precum
sechestrări de persoane, traficul de stupefiante și prostituția, între ele există și diferențieri de
principiu16. Astfel, Cosa Nostra funcționează ca un holding multinațional, care beneficiază de o
lungă experienţă şi legături strânse în multe țări, în special în SUA. În schimb, `Ndrangheta, este
mult mai naţionalistă, rudimentară şi compactă ca organizare, iar Camorra este zgomotoasă,
expansivă şi se manifestă cu turbulenţă excesivă.
I.2.1 Imaginea liderului familiei mafiote

14
Giorgio Vergulini, Istoria Mafiei, Ed. Enmar, București, 1998, p. 23.
15
Damian Miclea, Noțiuni de criminologie și cunoașterea crimei organizate. Note de curs, p.22
16
București, 1997, p.87
5
Mafia siciliană, are o structură bine articulată, unitară și organizată piramidal, ierarhic,
având la baza „familia”, care controlează o parte din teritoriul în care operează sau pe care îl
domină.
Capul familiei mai este numit și „naș”, denumire care subliniază în mod evident poziţia
superioară a acestuia faţă de marea masă a mafioţilor, el este persoana care a cununat sau a
botezat pe majoritatea membrilor organizaţiei.17 Pentru a ajunge un „naş” sicilian, trebuie ca
acesta să fie foarte bogat şi foarte respectat. Capomafia nu se amestecă direct în treburile
„mărunte” ale familiei pe care o conduce. El trebuie să aibă un comportament seniorial, dar fără
să fie arogant, deoarece aroganţa pentru mafioţi este echivalentă prostiei, trebuie să aibă prin
excelenţă atitudine de „împăciuitor”, de sfătuitor, de om măriminos și detașat. Capul familiei
trebuie să fie „îndrăzneţ, rece, viclean şi violent în acelaşi timp, trebuie să aibă mintea şi mai ales
mână iute”18 atunci când împrejurarea o cere.
Un adevărat „naş”, poreclit de regulă pezzo di novanta (piesă de nouăzeci), adică de tun
greu, cum erau piesele de artilerie cu diametrul de 90 mm, se îmbracă elegant și avea pălărie în
mod obligatoriu. Cu toate acestea, un mafiot trebuie să fie, în primul rând, umil. El nu trebuie să
epateze prin reușitele sale financiare și nici printr-un lux exagerat. Altfel, ar atrage atenția asupra
sa, iar asta înseamnă, totuși, o trădare. Mai mult, un cap al mafiei nu numai că nu purta niciodată
armă, dar nici nu o atingea, deoarece aceasta rămânea în mâinile mafioților de grad inferior, care
o foloseau pentru a executa orbeşte ordinele date de Capomafia.
Printre calitățile definitorii ale unui lider mafiot se regăsește și puterea de manipulare.
Spre exemplu, se spune despre Bernardo Provenzano că acesta era un expert în manipularea
oamenilor, lucru care nu poate fi îndeplinit dacă nu îi înțelegi, dacă nu descoperi slăbiciunile și
motivațiile acestora. Astfel, Luciano Leggio, șeful Cosa Nostra în perioada anilor '50, ar fi spus
despre Provenzano, atunci locotentul său, "Trage dumnezeiește, dar are creierul ca al unei găini".
Fapt ce nu l-a împiedicat pe Provenzano să ajungă în vârful organizației în anii '80, ucigându-și
eficient rivalii. Deși multă vreme a fost considerat doar un criminal fără scrupule și cam atât, în
decursul anilor au ieșit la lumină responsabilitățile de care Provenzano, zis și "Tractorul", se
achita cu succes în cadrul organizației de spălare de bani. Mai mult, cei mai apropiați
colaboratori ai lui au dat în vileag sofisticate contracte ilegale ale acestuia și legături strânse cu
lumea politică19.
Ca un veritabil „om de onoare”, liderul mafiot trebuie să fie credincios. Familia și
respectul arătat celor din jur constituie, de asemenea, o regulă de bază a mafioților italieni.
Astfel, până la înlocuirea vechii Mafii cu structurile Cosa Nostra ale lui Charlie „Lucky”
Luciano în America și ale lui Luciano Leggio și Toto Riina în Italia, mafioții vechilor principii
nu trebuiau niciodată să se implice în afaceri cu droguri, cu trafic de carne vie sau jocuri de
noroc20.
Mai mult, un lider mafiot nu poate fi homosexual. În 1992, John "Johnny Boy" D'Amato,
liderul familiei DeCavalcante, aparținând mafiei americane, a fost ucis după ce s-au răspândit
17
Giorgio Vergulini, Istoria Mafiei, Ed. Enmar, București, 1998, p. 23
18
Michele Pantaleone, Mafia și politica 1943-1962. Rădăcinile sociale ale mafiei și evoluția ei în ultimul timp,
Editura Politică, București, p. 35
19
Cecilia Stroe, Corleone, Olimpul nașilor – cronică de familie, Descoperă.ro, 29.09.2009,
<http://www.descopera.ro/descopera-secretele-mafiei/4940794-corleone-olimpul-nasilor-cronica-de-familie>
accesat la 30.05.2015.
20
Adrian Nicolae, Tradițiile mafiote italiene – legile nescrise ale crimei, Descoperă.ro, 01.10.2009,
<http://www.descopera.ro/descopera-secretele-mafiei/4940866-traditiile-mafiote-italiene-legile-nescrise-ale-crimei>
accesat la 30.05.2015.
6
zvonuri despre orientarea sa sexuală. Acesta se pregătea să preia conducerea familiei Gambino,
fiind recrutat de liderul acesteia, John Gotti.21
I.2.2 Omerta – legea tăcerii și cele „zece porunci” ale mafiei

Omerta este legea tăcerii, care provine din tradiționalul principiu al neutralității pasive,
al credinței că oricine intervine în treburile altei persoane își pierde respectul și onoarea, uneori
chiar și viața, indiferent de rangul sau relațiile celor care au divulgat secretele familiei sau
organizației.22,23
Această lege formidabilă a tăcerii constituie forța Mafiei, cu ajutorul căreia organizația a
reușit să rămână puternică de-a lungul timpului și să își impună hotărârile în fața legilor statale.
Regula Omerta este respectată și de persoane din afara organizației, dar care au într-un fel sau
altul tangență cu aceasta. Astfel, în Scilia s-a impus dictonul „Chi tace campa” (Cine tace
trăiește). Mai mult, o anecdotă populară circula în Sicilia, ca exemplu, ilustrând aplicarea legii
tăcerii: Profesorul le povestește elevilor despre asasinarea lui Iulius Cezar și despre conspirația
condusă de Brutus, însă când îi întreabă a doua zi „Cine l-a ucis pe Iulius Cezar?”, pentru a
verifica dacă au reținut lecția, răspunsul primit cu promptitudine și seninătate este „Nu știu, n-am
văzut nimic!”
Regulile nescrise ale organizațiilor mafiote s-au impus tuturor rangurilor, de la membrii
Cupolei mafiote (adunarea liderilor mafioți), la simplul soldat, iar încălcarea acestora era
sancționată sever, uneori ajungându-se la pedeapsa capitală, indiferent dacă erai „nobil” sau
„muritor de rând”. Pronunțarea sentinței ajungea să fie cunoscută de toți, răspândită din om în
om, în secret, ajungând astfel și condamnatului, care aștepta resemnat punerea ei în aplicare,
deoarece orice încercare de a se sustrage era inutilă, neavând unde să se ascundă, Mafia fiind
capabilă să își exercite puterea și în afara granițelor statale.
În „onorabila societate” se intră respectând un ritual străvechi. Novicele este legat la ochi,
și în prezența unor viitori parteneri este pus să treacă dintr-o mână în alta o bucată de hârtie în
flăcări, simbolizând deprinderea de „a nu se frige”. Apoi i se înțeapă cu acul degetul arătător,
este dezlegat la ochi și i se arată sângele care curge. Rolul acestei ceremonii este de a îi arăta că,
în cazul în care va trăda familia, va plăti cu sânge. Ritualul continuă cu depunerea jurământului
de credință, care utilizează de obicei formula „Jur să nu trădez Familia și să urmez toate ordinele
ce-mi vor fi date. Cine vorbește și trădează va muri”24.
După depunerea jurământului, inițiatul rostește cu voce tare un decalog, care conține un
regulament de comportament în cadrul Familiei. Astfel, acesta nu are dreptul să ceară explicații
asupra ordinelor care îi sunt date, nu are voie să mintă familia, trebuie să respecte legea tăcerii și
să își păstreze demnitatea chiar și în fața morții. De asemenea, el nu trebuie să ucidă fără ordin
sau aprobare, iar un asasinat al unei persoane extrem de importante, din societate sau din cadrul
mafiei, poate fi executat doar de un „om de onoare” ales după criterii discreționare dintre
diversele Familii, cu informarea, în prealabil, a șefului teritoriului în care va avea loc acțiunea25.
21
Nick Langewis, Gay mobsters cower in the closet. PageOneQ.com,
<http://www.pageoneq.com/news/2008/gaymafia_071508.html> accesat la 02.06.2015
22
Giorgio Vergulini, Istoria Mafiei, Ed. Enmar, București, 1998, p. 13
23
24
Giorgio Vergulini, Istoria Mafiei, Ed. Enmar, București, p. 24
25
Rodica Dumitrescu, Mafia. Filiera tăcerii. Violență și terorism. Realități ale lumii capitaliste, Editura politică,
București, 1986, pp. 69-70
7
În noiembrie 2007 poliţia siciliană a găsit o listă cu „Zece Porunci” în ascunzătoarea
şefului mafiei siciliene, Salvatore Lo Piccolo. Similare cu cele zece porunci biblice, acestea sunt
considerate ghidul bunelor maniere ale unui respectuos și onorabil mafiot.
Astfel, cele „Zece Porunci” ale mafiei sunt26:
1. Nimeni nu are permisiune să facă direct cunoştinţă cu unul dintre prietenii noştri. O a
treia persoană va face acest lucru.
2. Să nu te uiţi vreodată după soţiile prietenilor.
3. Să nu fi vreodată văzut în prejma poliţiştilor.
4. Să nu mergi în baruri sau cluburi.
5. Să fii întotdeauna la dispoziţia Mafiei, chiar şi când soţia dă naştere copilului tău.
6. Toate întâlnirile stabilite în prealabil să fie respectate.
7. Soţiile trebuie tratate cu respect.
8. Când eşti întrebat, trebuie să spui adevărul.
9. Să nu intri în posesia banilor altor membri ai familiei tale sau altei familii din Mafie.
10. Cei care nu pot face parte din Cosa Nostra sunt cei care au legături cu Poliţia, cei ai căror
rude sunt trădători şi cei care nu au valori morale.
I.3 Aspecte legislative referitoare la crima organizată din Italia

Legislația italiană nu conține o definiție a criminalității organizate, cu toate că, din
complexul normativ penal, substanțial și procesual, se pot individualiza trei categorii de
criminalitate organizată:27
 mafiotă – aceast tip de criminalitate organizată este incriminat în art. 51 alin. 3 bis din
Codul penal;
 eversivă – asocierea cu scop terorist sau de eversiune este incriminată în art. 270 bis
din Codul penal;
 comună – asocierea pentru comiterea de infracțiuni este incriminată în art. 416 bis din
Codul penal.
În Italia, conceptul de criminalitate organizată a început să fie utilizat la jumătatea anilor
‘70, atunci când au fost introduse modificări legislative, odată cu apariția terorismului și explozia
fenomenului de sechestrare de persoane, modificări care au evidențiat diferența dintre
criminalitatea individuală și cea organizată.
Având în vedere cele prezentate mai sus și faptul că, crima organizată de tip mafiot
reprezintă o amenințare evidentă și actuală la adresa Uniunii Europene 28, se poate aprecia că,
dreptul penal italian este un important model european de combatere a crimei organizate. Acesta
prevede, în partea specială29, în capitolul „Dei delitti contro l'ordine pubblico” (Delicte contra
ordinii publice) două articole care definesc următorele forme de asociații:
 associazione per delinquere - asociații în vederea comiterii de infracțiuni –
reglementate în articolul 416;
26
Cele 10 porunci ale mafioţilor, descoperite de autorităţile italiene, Antena 3.ro, 08.11.2007,
<http://www.antena3.ro/externe/cele-10-porunci-ale-mafiotilor-descoperite-de-autoritatile-italiene-41542.html>
accesat la 02.06.2015
27
Laurențiu Giurea, Reglementarea conceptului de criminalitate organizată în legislațiile unor state publicat în
Colecția de articole AIT – 2009. Articole publicate online în cursul anului 2009 pe situl www.itCode.ro Știință
online, Editura AIT Laboratories SRL, București, 2009, ISBN: 978-973-88201-6-6, p.1
28
Europol, Threat Assessment. Italian Organised Crime, The Hague, Iunie 2013, Nr. EDOC#667574 V8, p. 3
29
Cap.V art. 416 şi 416 bis din Codul penal italian
8
 associazione di tipo mafioso - asociaţii de tip mafiot – reglementate în articolul 416
bis.
Primul articol, articolul 416, menţine o legătură istorică cu Codul penal anterior, datorită
influenţei şcolii pozitiviste prin care s-a introdus noţiunea de „pericol social” pentru activităţile
infracţionale comise de indivizi izolaţi sau în asociere. Al doilea articol, articolul 416 bis, a fost
introdus după promulgarea Legii controlului organizaţiilor criminale (Mafia şi Cosa Nostra din
America) în 1975.
Astfel, articolul 416 bis din Codul penal italian prevede următoarele:
 oricine devine membru al unei asociaţii de tip mafiot compusă din trei sau mai multe
persoane, va fi pedepsit cu închisoare de la 3 la 6 ani;
 oricine promovează, conduce sau organizează o astfel de asociere va fi, doar pentru
acest act, pedepsit cu închisoare de la 4 la 9 ani;
 asociaţia va fi considerată de tip mafiot, când membrii acesteia folosesc forţa sau
intimidarea asociaţilor, constrângerea sau legea tăcerii (omerta) pentru comiterea de
infracţiuni şi încercă să dobândească direct sau indirect controlul unor activităţi
economice, prin funcţiile de conducere pe care le îndeplinesc, concesiuni, autorizări,
contracte sau servicii publice, pentru realizarea de profituri sau foloase necuvenite
pentru ei sau pentru alţii, împiedicarea exprimării libere a votului sau cumpărarea de
voturi pentru ei sau pentru alţii în timpul alegerilor;
 dacă asociaţia devine paramilitară, sancţiunea închisorii creşte până la 15 ani. Se
aplică pedeapsa cu închisoare de la 4 la 10 ani în cazurile prevăzute de alineatul 1 al
art. 416 bis (asociații de trei sau mai multe persoane) și de la 5 la 15 ani în cazurile
prevăzute de alineatul 2 al art. 416 bis (oricine promovează, conduce sau organizează
o astfel de asociere). Asocierea va fi considerată paramilitară atunci când membrii
deţin sau dispun de arme şi substanţe explozive, sau când şi le procură în vederea
atingerii scopurilor ilicite ale organizaţiei.
 sancţiunile arătate în paragrafele precedente cresc cu 1/3 din jumătatea pedepsei
atunci când activităţile economice pe care membrii asociaţiei le controlează sau
intenţionează să le controleze sunt finanţate total sau parţial cu preţul, produsul sau
profitul obţinut din activităţi ilicite;
 cu privire la cel implicat în activităţile enumerate mai sus, se va opera confiscarea
obligatorie a tuturor mijloacelor sau a obiectelor care au folosit la comiterea
infracţiunii sau care au rezultat din comiterea infracţiunii, precum şi a tuturor
profiturilor realizate din comiterea infracţiunilor;
 dispoziţiile articolului 416 bis se aplica și Camorrei sau altor asociaţii cu altă
denumire, care folosindu-se de forţa de intimidare a dreptului de asociere urmăresc
scopuri corespunzătoare acelora ale asociaţiilor de tip mafiot.
 pedeapsa stabilită de primul alineat al articolului 416 bis se aplică și persoanei care
obţine promisiunea voturilor prevăzută de alineatul 3 al aceluiaşi art.416 bis (voturi
electorale) în schimbul alocării de bani.
Articulul 416 bis a intrat în vigoare după dispute şi conflicte îndelungate între jurişti şi
autorităţile judiciare. Oponenţii acestei reglementări criticau noua strategie adoptată în poliția
penală italiană, susţinând următoarele argumente:
 noua strategie va conduce la un impas, în special în corelarea dintre articolele 416 şi
416 bis;
9
 noul articol are o funcţie simbolică în ceea ce priveşte procedura de urgenţă, lucru
care arată în mod evident tendinţa de utilizare a instrumentului penal pentru
satisfacerea intereselor forţelor politice;
 interpretarea aduce cele două articole la acelaşi nivel în ceea ce priveşte protecţia
asigurată, considerând Mafia şi organizaţiile de tip mafiot simple organizaţii
criminale.30
Legislația italiană cuprinde, de asemenea, reglementări cu privire la infracțiunile asociate
cu traficul de stupefiante, precum articolul 74 al Legii drogurilor nr. 309/1990, care incriminează
asocierea cu alte persoane pentru a comite mai multe infracţiuni de deţinere ilegală de droguri şi
difuzare de droguri. Pedeapsa aici este de minim 10 ani de închisoare pentru simplii membri, în
timp ce pentru conducătorii asociației pedeapsa este de minim 20 de ani de închisoare.
În anul 1991, Legile nr. 82/1991 31 și nr. 203/1991 au stabilit un regim de politică oficial
pentru așa-numiții collaboratori e testimoni di giustizia (martori și colaboratori ai justiției), care
furnizau dovezi în lupta împotriva criminalității de tip mafiot. Acești collaboratori sunt dezertori
din grupurile de crimă organizată, numiți impropriu pentiti. Testimoni, mai puțini la număr, sunt
martori sau victime ale criminalității de tip mafiot32. Această legislație le oferea dezertorilor
mafiei sancționare specială, beneficiau de programul de protecție a martorilor, asistență
financiară și chiar posibilitatea de schimbare a domiciliului şi a identităţii. Totodată, Legea nr.
82/1991 a prevăzut înființarea Servizio Centrale di Protezione (Serviciul central de protecţie),
care se ocupă de siguranța și custodia martorilor.
De asemenea, înainte de atacurile mafiote din Capaci (anexa 5), în care au fost asasinați
judecătorul Giovani Falcone (anexa 6), soţia și gărzile de corp ale acestuia și din Via D’Amelio
unde a fost asasinat procurorul Paolo Borselino (anexa 6) au fost introduse două instituții
inovatoare. Astfel, Direzione Investigativa Antimafia (Direcția de Investigații Antimafia) a fost
înființată prin Decretul-lege nr. 354/1991, convertit în Legea nr. 419/1991. Potrivit Legii nr.
419/1991 misiunea DIA este de a asigura implementarea, într-un mod coordonat, a activităților
care vizează criminalitatea organizată și de a efectua, în mod exclusiv, investigații cu privire la
mafie sau infracțiuni de tip mafiot.
Echivalentul judiciar al DIA este reprezentat de Direzione Nazionale Antimafia (DNA –
Direcția Națională Antimafia, care gestionează cele 26 Direzioni Distrettuali Antimafia (DDA-
Direcția Districtuală Antimafia). Cu toate că, inițial, majoritatea magistraților italieni au fost
împotriva Decretului-lege nr. 367/1991, de teama de a-și pierde autonomia, acesta a fost
convertit în Legea nr. 8/1992, datorită susținerii lui Giovanni Falcone. Direcția Națională
Antimafia nu poate efectua investigații pe cont propriu, dar poate obține informații, inclusiv cele
referitoare la existența unei infracțiuni, date obținute de obicei din declarațiile colaboratorilor. De
asemenea, Direcția Națională Antimafia convoacă, în mod frecvent, ședințe cu Direcțiile
Districtuale Antimafia în vederea armonizării interpretărilor și procedurilor. La rândul lor,
Direcțiile Districtuale Antimafia centralizează anchetele antimafia din fiecare district. În
consecință, se poate observa că activitățile Direcției Naționale Antimafia împreună cu cele ale
Direcțiilor Districtuale Antimafia constituie un instrument valoros în lupta împotriva activităților
de tip mafiot.
30
Damian Miclea. Combaterea crimei organizate. Evoluție, tipologii, legislatie, particularități. Curs. Volum I,
București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2004, pp. 80-81.
31
Publicată în “Monitorul Oficial al Italiei” nr. 64 din 16 martie 1991.
32
Letizia Paoli, Mafia and Organised Crime in Italy: The Unacknowledged Successes of Law Enforcement publicat
în West European Politics, Vol. 30, nr. 4, Septembrie 2007, p. 871
10
De asemenea, Parlamentul European a creat, la data de 14 martie 2012, o comisie
specială pentru problemele legate de crima organizată, corupție și spălare de bani. 33 Aceasta
trebuia să investigheze modul prin care au putut fi infiltrate diverse instituții de către structruri
ale crimei organizate, inclusiv cele de tip mafiot, iar deputații europeni urmau să audieze
judecători, victime ale crimei organizate, precum și instituții și organisme ale societății civile.
II. Organizaţii mafiote italiene

Așa cum a fost menționat anterior, de-a lungul anilor, pe teritoriul Italiei s-au dezvoltat
diverse grupări criminale de tip mafiot, iar cele care se au în vedere, în mod tradițional, atunci
când se vorbește despre crima organizată italiană sunt următoarele:
 Cosa Nostra – mafia siciliană;
 Camorra – care are aria operațională în zona orașului Napoli, din regiunea Campagna;
 `Ndrangheta – care activează în zona de sud a regiunii Calabria;
 Sacra Corona Unita – care are aria operațională în sudul regiunii Puglia.
Acestea organizații diferă ca tradiție și ca principiu, însă prezintă, în același timp,
elemente comune, care le încadrează în organizațiile de tip mafiot.
II.1 Cosa Nostra

Mafia siciliană este una dintre cele mai cunoscute și cele mai puternice organizații
criminale din lume. Cosa Nostra a apărut la începutul secolului XVIII și avea ca principală arie
de acțiune Sicilia. General (r) dr. Petru Albu 34 apreciază că originea Cosa Nostra este strâns
legată de cea a moșierilor care au dominat structura productivă a Siciliei până la începutul
secolului XIX. Astfel că, pe lângă cele două categorii sociale principale, țărănimea și
moșierimea, au mai apărut alte două categorii, și anume, cea a „dezmoșteniților soartei” și a
„nelegitimilor”35.
Din prima categorie, cea a „nelegitimilor” făceau parte administratori de firme, paznici,
agenți fiscali, vătafi cu atribuții de control a administrației, a proprietății și a producției de
intermediere. De asemenea, aceștia îi supravegheau îndeaproape pe cei care atentau la bunurile
moșierilor. Aceste gărzi particulare ale nobililor sicilieni, conduse de supraveghetori, nu erau
altceva decât forme legale ale unor structuri paramilitare de factură mafiotă, care respectau cu
cea mai mare strictețe legile nescrise ale Siciliei și, evident ale mafiei.36
Din cea de-a doua categorie, „dezmoșteniții soartei” făceau parte persoane fără nici un fel
de proprietăți, care trăiau în mediul rural, din rândul cărora s-au format primele bande criminale,
care se ocupau, în principal, cu furtul de vite.
Astfel, General (r) dr. Petru Albu apreciază că, organizația criminală Cosa Nostra a fost
înființată în momentul în care agenții fiscali s-au alăturat bandelor criminale din rândul
33
Comisie specială pentru a investiga structurile de crimă organizată în UE, Parlamentul European,
14.03.2012,http://www.europarl.europa.eu/news/ro/news-room/content/20120314IPR40749/html/Comisie-special
%C4%83-pentru-a-investiga-structurile-de-crim%C4%83-organizat%C4%83-%C3%AEn-UE, accesat la 05.06.2015
34
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007, p. 125
35
Crima organizată transnaţională – fenomen de destabilizare a securităţii internaţionale, Ministerul de Interne,
Direcţia Generală de Strategie, Integrare Europeană şi Relaţii Publice, Bucureşti, 1998, pp. 46 și următoarele citat în
Petre Albu, Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa securităţii statelor, Editura Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007, p. 125
36
Giorgio Vergulini, Istoria Mafiei, Ed. Enmar, București, p. 15
11
„dezmoșteniților soartei”, formând astfel primele asociații. Așadar, membrii bandelor criminale
furau cirezi de vite de la moșieri, iar agenții fiscali le răscumpărau, iar apoi, împărțeau veniturile
astfel realizate cu hoții.37
Mai mult, acesta menționează că, primul document care prezenta o referire la o grupare
de tip mafiot în Sicilia datează din 1837. Acesta reprezenta o semnalare a prefectului general de
pe lângă Înalta Curte Criminală din Traponi, Pietra Cala Ulla, către superiorii săi din Napoli,
referitor la existența unor asociații de persoane care se ocupau cu activități criminale, precum
răscumpărarea cirezilor de vite furate și coruperea unor funcționari publici.
Această organizare, care a fost copiată pe întreg teritoriul Italiei, iar apoi a traversat
oceanul, a fost embrionul mafiei moderne și contemporane.
În ceea ce privește denumirea sa, John Dickie menționează în „Cosa Nostra. A History of
the Sicilian Mafia”38 faptul că, mafia siciliană a preluat, cel mai probabil, denumirea de „Cosa
Nostra”, „treaba noastră”, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.39

Se estimează că, organizația Cosa Nostra numără aproximativ 5.000 de membri, asta
însemnând un „om de onoare” la 1.000 de locuitori sicilieni. Mai mult, aceasta contează pe
sprijinul a zeci de mii de simpatizanți.
Luând în considerare legăturile foarte strânse cu ramura americană, înființată tot de mafia
siciliană, Cosa Nostra are o structură articulată, dar în același timp, unitară și organizată
piramidal, ierarhic, având la baza „familia”, care controlează o parte din teritoriul în care
operează sau pe care îl domină40.
Valorile tradiționale ale „familiei” includ onoarea, respectul legăturilor de sânge,
fidelitatea, prietenia. Ea poate cuprinde de la două la trei sute de persoane, media fiind de
cincizeci de persoane.
Fiecare familie controlează o parte din teritoriu, unde nimic nu se poate întâmpla fără
consimțământul prealabil al șefului. Aceasta este compusă din așa-numiții „oameni de onoare” și
„soldați” , constituiți în grupe, fiecare grupă cuprinzând 10 membri aflați sub comanda unui șef,
care, la rândul său îşi alege un adjunct şi unul sau doi consilieri (locotenenţi). Între şefi şi
„oamenii de onoare” se interpune de regulă „capo decina”, şeful zecimii. Omul de onoare, sau
soldatul, are o pondere specială în familie, indiferent de sarcina pe care și-o asumă. Unii dintre
aceștia, precum Don Calò Vizzini, Giuseppe Genco Russo și Tommaso Buscetta, rămân întreaga
viață soldați, în ciuda prestigiului și influenței lor41.
Soldații își aleg șeful, numit de obicei reprezentant, care va apăra interesele familiei în
cadrul organizației Cosa Nostra. De asemenea, șefii diferitelor familii desemnează un şef al
provinciei, numit reprezentant provincial. Singura excepție de la această organizare este
reprezentată de Palermo, unde șefii diverselor familii învecinate sunt controlați de un „capo
mandamenta”, membru al Comisiei sau Cupolei provinciale „Cupola”. Aceasta este, la rândul ei,
37
38
Cosa Nostra. O istorie a mafiei siciliene
39
John Dickie, Cosa Nostra. A History of the Sicilian Mafia, Editura Palgrave Macmillan, New York, 2004, p. 217.
40
41
Giovanni Falcone, Marcelle Padovani, Mafia. Judecătorul și oamenii de onoare, Editura Danubius, București,
1994, p.105
12
condusă de un șef de comisie sau „șeful Cupolei”, puterea absolută a mafiei într-o anumită
provincie. Acest șef de comisie are diferite denumiri, cele mai cunoscute fiind „capo di tutti
capi” sau „mama santisima”.
Comisia sau Cupola Regională
Reprezentant provincial Reprezentant provincial
Comisie sau Cupolă provincială Comisie sau Cupolă provincială
Capo Mandamento Capo Mandamento
Cap de familie Cap de familie Cap de familie
Oameni de onoare sau soldaţi (picciotu sau n’tine)

Capo Decina
Capo Decina Capo Decina Capo Decina
Comisia regională este compusă din toți responsabilii provinciilor care fac parte din Cosa
Nostra, un adevărat guvern al organizației. Oamenii de onoare îl mai numesc și „Regiune”, ca
referire la unitatea administrativă de Stat.
Cupola regională emite decrete, votează legi, aplanează conflicte între provincii și tot ea
este aceea care ia toate măsurile strategice.
În jurul Cosei Nostra operează grupări nemafiote, cum era cazul grupărilor care se
ocupau cu traficul cu țigări. Cu toate acestea, chiar dacă acestea nu se identifică cu mafia,
grupările sunt de multe ori coordonate de unul sau mai mulți oameni de onoare.
Așadar, Cosa Nostra avea toate atuurile pentru a prelua controlul traficului de stupefiante
cu destinația Statele Unite ale Americii. Unele grupuri au fost specializate în aprovizionarea cu
morfină brută din Orientul Apropiat, unele s-au dedicat acțiunii de transformare a morfinei în
heroină, în timp ce altele au organizat exportul către Statele Unite al Americii.42
Membrii organizației respectă „Legea de fier a tăcerii – Omerta”, iar orice violare a
„Omertei” este pedepsită cu moartea, indiferent de rangul sau relațiile celor care au divulgat
secretele familiei sau organizației43.
Pentru a deveni un membru al organizației, un candidat trebuia să demonstreze în
prealabil reale calități, după care era prezentat „oamenilor de onoare” pentru a fi testat și pentru a
42
Giovanni Falcone, Marcelle Padovani, Mafia. Judecătorul și oamenii de onoare, Editura Danubius, București,
1994, p. 107
43
13
stabili momentul oportun pentru aderare. După aceea, avea loc o ceremonie de inițiere, cu
depunerea jurământului de legământ, iar apoi urma acceptarea deplină și asimilarea noului
membru de către familie.44
La începutul anilor '80, a apărut lângă Palermo, clanul Corleone, condus de Luciano
Leggio și, mai târziu, de Salvatore Toto Riina, care a declanșat conflicte violente între familiile
Cosa Nostra, care au rezultat în divizarea acesteia.
În urma acestui război și a execuțiilor, care nu s-au limitat numai la Sicilia, cuprinzând
elemente ale autorității mafiote din întreaga Italie și chiar din Statele Unite ale Americii,
familiile învingătoare conduse de Corleone si, Greco, Spadaro și alții și-au consolidat pozițiile pe
teritoriul Italiei, iar membrii grupurilor mafiote care au scăpat de la moarte s-au refugiat în
străinătate, în principal în America de Sud și Spania, unde și-au creat noi sisteme organizatorice
prin care dirijează o bună parte din traficul de droguri.
Mai mult, Don Corleone a renunțat la vechile tradiții, privind consultarea comisiilor și și-
a stabilit propriile reguli de acțiune, instituind un regim dictatorial asupra întregului teritoriu
sicilian.
Cu toate că cele mai sus menționate prezintă un proces de deteriorare a fraternității și a
piramidei de control, Cosa Nostra continuă să fie cea mai puternică, cea mai organizată și cea
mai periculoasă organizație mafiotă italiană.
Cosa Nostra este capabilă să își elaboreze propria strategie generală și exercită un control
teritorial total, deoarece aceasta dispune de metode proprii de conducere și de personal
specializat, capabil să propună soluții în diferite probleme.
Este esențial ca organizația să dețină controlul în teritoriu, deoarece îi permite să-și
desfășoare activitatea în mod nestingherit, fără teama persecuției. Astfel, poate să studieze și să
verifice mișcările adversarilor, să își exercite influența asupra populației, prezentându-se ca o
autoritate atotcunoscătoare și atotputernică. Motto-ul organizației Cosa Nostra este acela că „o
mafie fără teritoriu este ca un rege fără regat”.
Este mai mult decât evident că, pentru a controla teritoriul sicilian, Cosa Nostra
beneficiază de sprijinul unor politicieni și al unor persoane influente din diverse instituții locale.
Astfel, trebuie menționat faptul că aceasta organizație a exploatat întotdeauna legăturile sale
politice, însă scopul său a fost mai mult de a-și asigura protecția sau facilitarea unor operațiuni
ilegale decât de a influența în mod direct deciziile la nivel național.
De asemenea, Cosa Nostra încercă să își atingă scopurile prin convingere atunci când
resortul violenței nu îi este la îndemână sau când șefii săi se află în pericol, fie din interior, fie
din exterior. Mai mult, violența reprezintă principalul factor de promovare în interiorul
organizațiilor mafiote, asigurând soldatului mobilitatea socială verticală.
Cosa Nostra și-a asumat responsabilitatea pentru unele dintre cele mai odioase crime din
istoria națiunii italiene, printre care se înscriu asasinatele magistraților Giovani Falcone, ucis
printr-o explozie care, la 23 mai 1992, proiectează în aer convoiul care îl transporta pe acesta,
soţia și gărzile de corp ale acestuia pe autostrada Messina – Palermo, Paolo Borsellino, ucis
împreună cu soția și cinci politiști, înaltul comisar antimafia, general Carlo Alberto Dalla
Chiesa, politicianul creștin democrat Salvo Lima și președintele regiunii siciliene, Mattarella 45.
44
45
Bogdan Camelia, Considerații generale privind evoluţia criminalităţii organizate publicat în „Revista de
criminologie, criminalistică şi penologie nr. 2/2006”, editată de Ministerul Public (Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie), Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică şi Ministerul Justiţiei (Administraţia
Naţională a Penitenciarelor), ISSN:1454-5624, pp. 86-87
14
Tot aceaștia au ordonat atentatul cu bomba asupra unuia dintre monumentele creştine cele mai
vechi ale lumii occidentale, bazilica Saint–Jean de Latran, ca ripostă la demersul papei Ioan–Paul
al II-lea, care condamnase, în mai 1993, la Agrigento, criminalitatea organizată, crimele sale și
Cosa Nostra.
II.1.3 Principalele activităţi desfăşurate de Cosa Nostra

Una din principalele preocupări ale familiilor mafiote siciliene din ultimele decenii este
reprezentată de comerțul clandestin cu stupefiante. Prin intermediul acestuia au obținut beneficii
semnificative.
În jurul anilor '50, asociațiile criminale mafiote nord-americane s-au adresat familiilor
mafiote siciliene în scopul de a le cointeresa în traficul lor de stupefiante. De fapt, aceștia
urmăreau punerea la dispoziție a persoanelor care să asigure transportul și organizarea unei linii
de trafic între sudul Franței, deoarece morfina era transformată în heroina în Marsilia, și Statele
Unite ale Americii. În acest fel, capii traficului revendicau piața drogurilor în America, mafioții
sicilieni având o poziție secundară, drept pentru care profiturile realizate de aceștia erau reduse,
iar acest lucru i-a determinat să înceapă să lucreze pe cont propriu46.
La începutul anilor '70, mafia siciliană a fost nevoită să își reorganizeze activitatea pe
linia traficului de droguri odată cu neutralizarea laboratoarelor clandestine din Marsilia. Astfel,
mafia nord-americană a început să se reorienteze către sud-estul asiatic, iar mafioții italieni au
început să importe heroina turcească pentru piața internă și să practice contrabanda cu cocaina
sud-americană47.
În anii 1977-1978, s-au observat semnele unei relansări a traficului de stupefiante între
Italia și Statele Unite ale Americii, fapt determinat de o implicare crescândă a mafiei siciliene în
această activitate48.
Pe de altă parte, cele mai puternice „familii” ale mafiei din zona New-York-ului,
respectiv familiile Bonanno și Bona Ventura, s-au adresat principalilor reprezentanți ai familiilor
mafiote siciliene pentru a lua parte la trafic și la transformarea morfinei în heroină, în
laboratoarele clandestine și deosebit de performante, instalate în Sicilia și în alte părți ale
Italiei.49
Rețelele care aprovizionau Sicilia cu droguri din Orientul Mijlociu au fost descoperite și
neutralizate de către poliția italiană, după anii '80.
Cu toate acestea, după loviturile primite, Cosa Nostra nu s-a considerat învinsă și nu a
renunțat la profiturile însemnate realizate din traficul de droguri din Asia de Sud-Est, cu
destinația Statele Unite ale Americii, făcând tot posibilul pentru a conserva această sursă de
venituri. Astfel, organizația a stabilit legături cu producătorii din Asia de Sud-Est care îi furnizau
mari cantități de heroină.
46
47
Mocuţa Gheorghe, Criminalitatea Organizată şi Spălarea Banilor Murdari, Editura Noul Orfeu, București, 2004,
pp. 88 și următoarele citat în Petre Albu, Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa securităţii
statelor, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007, p. 130
48
49
Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (C.S.A.T.), Cartea Albă a Crimei Organizate şi a Corupţiei, 1998, pp. 50 și
următoarele citat în Petre Albu, Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa securităţii statelor,
Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007, p. 130
15
Cosa Nostra se ocupă, în paralel cu traficul de droguri, cu spălarea banilor murdari.
Spălarea banilor se realizează pentru a oferi un caracter legitim profiturilor obținute prin
activități ilicite, altfel spus, pentru a evita ca autoritățile de stat investigaționale sau instituțiile
specializate în aplicarea normelor fiscale să descopere sursa ilegală a acestor venituri.
În afară de aceste activități, mafia siciliană este implicată în traficul cu arme, muniții,
explozivi, în operațiuni de camătă, speculă, contrabandă cu țigări etc.50
II.2 ’Ndrangheta
Cu toate că, pentru mult timp, ’Ndrangheta a fost subestimată, fiind considerată drept o
organizație rurală, insuficient dezvoltată și cu un scop limitat, ’Ndrangheta este recunoscută, în
prezent, drept o amenințare majoră, nu numai pe teritoriul Italiei, cât și în multe alte țări precum
Germania, Spania, Olanada, Franța, Belgia, Elveția, Canada, Statele Unite ale Americii,
Columbia și Australia51.
Termenul ’Ndrangheta provine din cuvântul grecesc „Andranghetos”, care înseamnă „om
valoros și șiret” și a fost semnalat pentru prima dată în documentele redactate de carabinieri din
Seminara la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Acesta era folosit într-un context legat de afaceri,
care făcea referire la proprietatea funciară și la conflicte generate între nobilime, burghezie și
țărani52.
Inițial, acești așa-ziși briganzi erau considerați de către țărani drept unicii lor apărători
împotriva nobililor din Piemont, însă, cu timpul, aceștia au început să-și dezvăluie adevărata față,
recurgând la tâlhării, răpiri și asasinări, fără a mai face diferența între bogați și săraci, singurul
lor scop fiind reprezentat de câștigurile materiale.
Unul dintre documentele cele mai interesante din acea perioadă este reprezentat de un
denunț anonim, trimis în anul 1888 prefectului din regiunea Calabria, Francesco Paternostra, în
care era semnalată existența în Iatrinoli a unuia dintre cei trei briganzi, fondatori ai „grupării fără
teamă”. Briganzii au aderat la mișcarea iredentistă la începutul secolului al XIX-lea și s-au
organizat, conform modelului sicilian, într-o „societate onorabilă” guvernată de reguli
implacabile și ritualuri complexe.
Spre deosebire de mafia siciliană, inițial, mafia calabreză era guvernată de un ceremonial
care reprezenta, un compromis între ritualul religios și cel tipic unei secte. Astfel, cel ce dorea să
intre în această organizație trebuia să facă dovada loialității, ucigând sau rănind într-o manieră
abilă, curajoasă și fără scrupule moral. Numai astfel se putea obține titlul de „om respectabil”.
Ierarhia din interiorul organizației era reprezentată de așa numitul „arbore al științei” și
cuprindea următoarele:
 trunchiul – care era reprezentat de „șef”. Acesta era creierul organizației, coordona
acțiunile și avea putere de viața și de moarte asupra membrilor;
 ramura principală – reprezentată de contabilul sau administratorul organizației;
 ramurile – acestea erau reprezentau de experți amplasați pretutindeni;
 ramurelele – acestea erau reprezentate de noii recruți;
 florile – tinerii de onoare, viitorii recruți;
50
51
52
16
 frunzele – reprezentau trădatorii, care trebuiau să cadă, să fie înlăturați.
'Ndrangheta și-a continuat expansiunea în noi regiuni și piețe, cu ajutorul unei planificării
iscusite și folosind prudența. Vendetele și luptele interne, deși destul de frecvente, nu au
împiedicat dezvoltarea transnațională a organizației. De asemenea, 'Ndrangheta s-a extins cu
succes în noi teritorii, datorită structurii sale versatile și adaptabile.53
Un termen des folosit pentru a descrie extinderea 'Ndrangheta în afara regiunii sale
native, Calabria, este colonizarea. Spre deosebire de Cosa Nostra, care nu încearcă să își
reproducă structura de bază în afara Siciliei, ci tinde să trimită emisari, 'Ndrangheta introduce
copii ale structurilor sale esențiale în teritoriile care nu se află sub controlul său, folosind o
strategie pe termen lung de infiltrare progresivă în mediul economic și social.

Așa cum a fost menționat anterior, Calabria, având o populație de 2.146.000 locuitori și
409 localități urbane, constituie cetatea 'Ndrangheta54.
Se estimează că organizația este formată din aproximativ 160 de celule, cu un total de
circa 6000 de membri55. Structura 'Ndrangheta este predominant orizontală, prezentând legături
între clanuri, dar fără a avea comisii regionale sau provinciale.
Clanurile criminale din regiune sunt constituite în jurul unei familii nucleu, ai cărei
membri sunt descendenți ai unei familii patriarhale dezvoltate, cu un trecut agrarian56.
Clanurile sunt autonome, asemănător cu vechile familii. Se limitează strict la problemele
interne, sunt suspicioase față de străini, iar membrii acestora sunt deosebit de loiali. Acest lucru
se datorează și faptului că membrii unui clan sunt recrutați numai din sânul unei singure familii.
Gradul înalt de coeziune internă și implicarea rudelor în afacerile clanului îi apară pe
aceștia de pericolul trădării.
'Ndrangheta respectă, de asemenea, „Omerta - legea tăcerii”, fapt pentru care există doar
foarte puține cazuri în care membrii clanurilor calabreze au acceptat să apară ca martori în
justiție. Astfel, potrivit unor depoziții ale puținilor „dezertori” care au acceptat să apară ca
martori în justiție, se pare că există totuși o comisie provincială, formată în ultimii ani și care
intenționează să creeze o structură verticală a organizației.
Pentru ascunderea comunicărilor dintre membrii acesteia, organizația 'Ndrangheta a
folosit dintotdeauna cifrul scris, obișnuit sau simbolic.
Spre deosebire de Cosa Nostra, unde femeile nu sunt implicate în activitățile desfășurate,
femeile din Calabria pot juca un rol activ în 'Ndrangheta, iar în ultimul timp au început chiar să
primească și să îndeplinească sarcini care nu sunt cu mult mai prejos decât operațiunile ilegale
desfășurate de bărbați.
II.2.3 Principalele activităţi desfăşurate de ’Ndrangheta

Puterea organizației ’Ndrangheta în afara teritoriului său se datorează puterii sale
financiare enorme, și astfel, puterii sale de corupție, precum și impactului său asupra mediilor
53
54
55
Italian Organized Crime. Overview, The Federeal Bureau of Investigation, <https://www.fbi.gov/about-
us/investigate/organizedcrime/italian_mafia>, accesat la 03.06.2015
56
17
economice și financiare. ’Ndrangheta a început să își clădească puterea economică în perioada
anilor '70 și 1980, prin capitalul obținut din răscumpărările primite în urma răpirilor de persoane.
Începând cu anii '60, familiile mafiote calabreze au început să-și diversifice activitatea
infracțională astfel că, pe lângă controlul pieței fructelor, legumelor și practicării operațiunilor
speculative cu ulei comestibil, au trecut la contrabanda de țigări, extorcări și sechestrări, iar din
anii '70, la traficul cu stupefiante.57
Mai mult, ’Ndrangheta se ocupă și de spălarea banilor murdari, folosind fondurile
financiare provenite din activități ilegale pentru investiții în lucrări publice, cum au fost:
autostrada Calabria-Salerno și dublarea căii ferate Calabria-San Giovani. Astfel, cu ajutorul
acestor venituri semnificative obținute din spălarea de bani, aceasta a reușit să își extindă aria de
acțiune în afara Calabriei, realizând legături cu alte organizații criminale din Italia și din afara
granițelor italiene.
’Ndrangheta desfășoară, de asemenea, infracțiuni contra mediului înconjurător 58. Potrivit
unui raport publicat de Legambiente, cea mai cunoscută asociație italiană de protecție a
mediului, 95 de clanuri 'Ndrangheta se regăseau în cele 296 de clanuri implicate în depozitarea
ilegală a deşeurilor. În anul 2011 au fost confiscate 346.000 tone de deșeuri, care se îndreptau
către zece țări europene, opt africane și cinci asiatice. Printre clanurile implicate în depozitarea
ilegală a deşeurilor se regăseau 86 clanuri aparținând Camorrei, 78, Mafiei și 23, organizației
Sacra Corona Unita.
Cu toate acestea, cea mai ampla activitate desfășurată de ’Ndrangheta rămâne însă
extorcarea negustorilor, a specialiștilor, a antreprenorilor, a oamenilor de afaceri în general.
De asemenea, ‘Ndrangheta este responsabilă pentru comiterea unui asasinat de
notorietate publică, în numele mafiei siciliene, respectiv asasinatul magistratului Scopelliti,
desemnat să susțină acuzațiile împotriva Cosei Nostra la Înalta Curte de Casație.
Un exemplu care atestă natura violentă a organizației ‘Ndrangheta în afara granițelor
Italiei este reprezentat de „Masacrul de la Duisburg”, din Germania, din data de 15.08.2007, în
care au fost uciși șase italieni originari din Calabria în fața unei pizzerii din oraș.
Acea izbucnire violentă a unui vechi război între două clanuri puternice din San Luca,
clanul Pelle-Vottari și clanul Nirta-Strangio, a marcat un moment decisiv în cooperarea
polițienească internațională împotriva mafiei italiene. Astfel, a fost înființat un grup operativ
german-italian (Deutsch-Italienische Task Force – DITF) care, cu sprijinul indispensabil al altor
forțe de poliție din Europa, a reușit să identifice și să aresteze criminalii și complicii lor.
Investigația de mai sus a evidențiat, de asemenea, gradul de infiltrare al ‘Ndrangheta în
Germania și în Europa.
II.3 Camorra
Denumirea organizației, „Camorra” este un termen care are rădăcini atât în limba arabă,
cât și în cea spaniolă. În limba arabă, „kumar” înseamnă „joc al șansei”, în timp ce în spaniolă,
„camorra” făcea referire la o dispută, o înfruntare violentă, iar „camorrista”, „caracter rău”.
Astfel, se poate observa cum aspectul negativ al termenului a fost folosit pentru a desemna
organizația răufăcătorilor napoletani, „La Camorra”.59
57
58
59
2006, p. 36
18
Petre Albu notează faptul că, organizația cunoscută drept Camorra Napoletană a fost
înființată la începutul secolului al XIX–lea, în Napoli, acest lucru fiind semnalat de documentația
unui proces desfășurat în fața unui tribunal al așa-numitei „Grande Mamma", în anul 1819.60
În acea perioadă, Camorra era implicată în probleme politice, fiind folosită deseori în
luptele interne dintre burboni și liberali. În urma constituirii statului unitar, Camorra a fost
solicitată de mai multe ori pentru a supraveghea rezultatele electorale. Aceasta este, de
asemenea, singura organizație criminală care, în urma unei invitații speciale, a reușit să facă
parte dintr-un corp de poliție.
Evoluția Camorrei a avut un caracter sinuos. Cu toate acestea, organizația a reușit să
supraviețuiască în timp datorită mobilității sale și abilității de camuflare a activităților specifice
în momentele dificile, pentru ca mai apoi să revină în forță, atunci când condițiile i-au fost
prielnice.
Mai mult, într-un studiu realizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, sociologul italian
Giuseppe Alongi, considera Camorra drept un rebut al istoriei, iar în 1915, Del Giudice, șeful de
atunci al acestei organizații, declara că aceasta era „terminată". De asemenea, regimul fascist și-a
atribuit meritul desființării totale a Camorrei, dar, cu toate acestea, organizația a continuat să
existe.61
Acțiunile de recrutare ale Camorrei, precum și activitățile sale de contrabandă cu țigări și
operațiunile ilicite de pe piața fructelor și legumelor, au fost facilitate de perioada dificilă de
ocupație de după război.
În anii '70 s-au inițiat primele legături serioase între Camorra și mafia siciliană, cea dintâi
implicându-se, în special, pe lângă contrabandă cu țigări, în traficul de stupefiante. Mai mult,
după anul 1970, s-a observat o dezvoltare progresivă a Camorrei, determinată de elemente
sociale, precum creșterea șomajului din rândul tinerilor din zona Campaniei, de realizarea
alianțelor între lumea interlopă și autoritățile locale, de dezvoltarea contrabandei cu țigări și a
traficului cu stupefiante, ca urmare a cerințelor crescânde din statele americane și europene.62
Inevitabil, expansiunea a condus la izbucnirea conflictelor dintre clanurile mafiote
organizate în jurul celor doi mari conducători din regiunea napolitană, Antonio Spavone și
Raffaele Cutolo. Cu toate acestea, organizația nu s-a destrămat, ci, în ciuda conflictelor și
arestărilor făcute în rândurile Camorrei din Campania, aceasta s-a extins, sub noua denumire
„Nuovo Camorra Organizzata”, în regiuni precum Napoli, Palermo, Avellino și Caserta, iar
grupurile care nu au aderat la acest cartel s-a reunit în jurul lui Umberto Ammaturo și Michele
Zaza și au creat „Nuovo famiglia”. Aceasta și-a conservat zona operațională prin lovituri date
familiei concurente și prin dezvoltarea unor noi activități criminale.

Aria operațională a organizației Camorra nu se limitează doar la orașul Napoli, ci se
întinde pe întreg teritoriul regiunii Campania, Napoli fiind capitală regională a acesteia. Cu
toatea acestea, prezența opresivă a Camorrei se simte cel mai puternic în Napoli și Caserta.
60
61
Ministero Dell Interno-Direzione Investigativa Antimafia, Attivita Svolta e Risultati Conseguiti, 2 semestre 1999,
pp. 14 şi următoarele citat în Petre Albu, Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa securităţii
statelor, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007, p. 134
62
19
Camorra are o structură orizontală, formată din Clanuri și Familii, care, deseori, stabilesc
alianțe sau, atunci când au interese comune referitoare la diferitele activități infracționale,
formează carteluri. Aceasta este recunoscută pentru volatilitatea sa extremă atât în relațiile
interne, cât și în cele externe.
Ca organizație, Camorra este liber constituită, neavând comisii de conducere provinciale
sau regionale. Absența unui conducerii superioare, care să gestioneze teritoriile controlate poate
fi percepută atât ca un avantaj, cât și ca un dezavantaj pentru organizație. Astfel, pe de o parte,
lipsa unei strategii comune reduce gradul de periculozitate al Camorrei, ca organizație, mai ales
dacă o comparăm cu structurile ierarhice ale Cosa Nostra și ‘Ndrangheta, însă, pe de altă parte,
acest tip de structurare implică un nivel mai mare de presiune asupra comunităților aflate în
zonele operaționale ale acesteia. Astfel, în anumite zone controlate de Camorra, comercianții
sunt nevoiți să plătească taxe de protecție către clanuri diferite, deși nu beneficiază de aceasta63.
Așa cum a fost menționat anterior, la începutul anilor '70, Raffaele Cutolo a înființat
„Nouva Camorra Organizzatta”, iar grupările crimei organizate care nu au aderat la Nouva
Camorra Organizzatta s-au reunit în jurul lui Michele Zaza și Umberto Ammaturo, creând
„Nuova Famiglia”.
„Nuova Famiglia” cuprindea, printre altele, și clanurile Bardellino și Nuovolleta, clanuri
oponente ale lui Raffaele Cutolo.
În cursul anului 1982, Raffaele Cutolo și-a abandonat planurile de expansiune și s-a
repliat cu organizația în regiunea Vezuvin, părăsind principalele zone pe care le avea sub control,
dar păstrându-și, în același timp bazele operaționale în regiunea Salerno 64. Această repliere a fost
determinată de acțiunile continue ale forțelor de poliție, de contraofensiva permanentă a Nuova
Famiglia, precum și ca urmare a trădarii unor membri ai clanului.
Astfel, în 1983, Nuova Camorra Organizzatta și-a încetat activitatea, din cauza
destrămării alianțelor dintre clanurile ce gravitau în jurul lui Raffaele Cutolo, a conflictelor
declanșate între acestea și a dispariției surselor de finanțare.
Nuova Famiglia a avut o soartă asemănătoare, în urma dizolvării organizației conduse de
Rafaele Cutulo, aceasta și-a pierdut obiectul de activitate, în prezent având loc o luptă intensă
între clanuri pentru supremația teritorială.
Cu toate acestea, mobilitatea și flexibilitatea Camorrei au triumfat, iar în prezent, în
provincia Napoli sunt 67 clanuri, din care 25 în reședințele provinciale și regionale. De
asemenea, se estimează, că 12 familii sunt localizate în Salerno, 17 în provincia Caperta, 4 în
Benevento și 11 în Avellino.
II.3.3 Principalele activităţi desfăşurate de Camorra

Camorra activează în prezent în câteva state membre ale Uniunii Europene (Spania,
Franța, Olanda, Germania etc.), în America de Sud și în Statele Unite ale Americii65.
Printre principalele activități desfășurate de Camorra se regăsesc impozitele pe pariuri
sportive, prostituția, colectarea taxelor de protecție, traficul de droguri și de țigări etc.66.
Astfel, Camorra s-a implicat în comerțul cu droguri și, valorificându-și experiența
acumulată în contrabanda cu țigări, și-a convertit-o ușor în traficul de stupefiante. În privința
63
64
65
66
Maricel Antipa, Triumviratul dezastrului global. Terorism global – Arme de distrugere în masă - Criminalitatea
organizată, Monitorul Oficial R.A., București, 2010, pp. 235-236
20
traficului cu heroină și hașiș, clanurile camorriste au operat în spațiile mici cedate de mafia
siciliană, care deținea supremația în traficul internațional organizat pe relația cu Statele Unite ale
Americii. De asemenea, aceasta a jucat, în ultimii ani, un rol determinant în traficul cu cocaină
între America de Sud și Europa, fapt care i-a asigurat monopolul67.
Mai mult, anchetele efectuate în țările din America de Sud au evidențiat rolul
camorriștilor în locurile de producție a drogurilor, unde au constituit adevărate baze de trafic, nu
numai pentru Italia, dar și pentru alte țări europene.
De asemenea, Camorra se ocupă cu practicile ilegale financiare, specula, loteriile ilegale,
cursele de cai și investițiile în sectorul industriei ușoare și cel turistic, pentru a facilita „spălarea
banilor murdari”.
II.4 Sacra Corona Unita (Sfânta Coroană Unită)

Sacra Corona Unita a apărut și s-a dezvoltat în regiunea Puglia, la începutul anilor '80, ca
urmare a colonizării de către bandele mafiote din regiunea învecinată.
Raffaele Cutolo, fondatorul Nuova Camorra Organizzatta, i-a însărcinat pe Pino Ianneli
și Alessandro Fusco să înființeze o nouă organizație numită „Nuova Camorra Puglia” și,
personal, a botezat, numai în anul 1979, circa 40 de indivizi din Puglia, care ulterior au format
nucleul de bază al asociației mafiote „Nuova Camorra Puglia”, înființată în 1981.
La scurt timp, Camorra se desprinde de clanurile mafiote din Puglia și, astfel, apar
primele organizații independente în această regiune, și anume, „Sacra Corona Unita” în Salerno
și „Rosa” în Bari.
Sacra Corona Unita a fost înființată de Giuseppe Rogoli, în închisoarea din Lecce, în
noaptea de Crăciun a anului 1983. Acesta, aflat în închisoare pentru uciderea patronului unei
tutungerii din Giovinazzo, a fost inițiat de către un reprezentant al ‘Ndrangheta, Umberto
Bellocco din Rosarno. Așadar, Sacra Corona Unita prezinte câteva aspecte caracteristice
‘Ndrangheta, precum utilizarea terminologiei mistice, religioase.

Sacra Corona Unita este cea mai nouă și cea mai mică organizație de tip mafiot apărută
pe scena lumii criminale italiene. În prezent este formată din peste 40 de clanuri și circa 1.560 de
membri concentrați in Brindisi, Lecce, Taranto și Bari.
Organizația are o structură ierarhică verticală, după modelul mafiot sicilian, prezentând o
comisie care mediază conflictele dintre clanuri, desfășoară activități de infiltrare în diferite medii
de interes. De asemenea, aceasta se folosește de metodă corupției, hotărăște asupra asasinatelor
privind personalități incomode italiene.
Sacra Corona Unita, la fel ca mafia siciliană, respectă un cod de conduită și utlizează
ritualuri de inițiere pentru candidați.
Cu toate că se subordoneză șefului în probleme de apărare și protejare a asociației
mafiote ca întreg, familiile din cadrul Sacra Corona Unita se bucură de o largă autonomie de
acțiune în afacerile criminale. Cu alte cuvinte, în zona operațională, fiecare clan își dictează
propriile reguli.
II.4.3 Principalele activităţi desfăşurate de Sacra Corona Unita
67
21
Sacra Corona Unita prezintă caracteristici generale ale mafiei, inclusiv cele referitoare la
infiltrarea în mediile locale politice și economice68.
Aceasta desfășoară activități precum extorcarea, furtul, traficul cu arme și cu droguri și
traficul de persoane. De asemenea, Sacra Corona Unita este implicată și în acțiuni precum:
specula, cămătăria, loteriile ilegale, la care se adaugă operațiunile de „spălare de bani”.
Cu toate acestea, principala activitate desfășurată de Sacra Corona Unita este reprezentată
de contrabanda cu țigări, aceasta deținând monopolul pieței negre din Brindisi și Lecce69.
În ceea ce privește operațiunile de trafic de droguri, clanurile mafiote din regiunea Puglia
sunt angrenate în special pe ruta Balcani.
III. Mijloace juridice de prevenire şi combatere a crimei organizate

În prezent, crima organizată internaţională a atins dimensiuni fără precedent. Acest lucru
a fost făcut posibil prin democratizarea accesului la tehnologie, prin accesibilitatea
armamentului sofisticat, dar mai ales prin deschiderea graniţelor pentru capitaluri, mărfuri şi
persoane, fapt care a permis utilizarea în sectoarele legale a unor uriaşe sume de bani provenite
din activităţi criminale.
Astfel, se observă că marile grupări de tip mafiot se află în posesia unor instrumente ale
puterii care, în mod tradiţional, aparţin autorităţii de stat, pentru a fi folosite de aceasta în
vederea impunerii legilor şi a asigurării stabilităţii interne necesare unei dezvoltări economice şi
sociale optime. În schimb, marile organizații de tip mafiot utilizează aceste instrumente pentru a
îşi impune şi satisface propriile interese, în detrimentul restului societăţii.
Așa cum a fost prezentat în capitolul anterior, Italia beneficiază deja de o legislație clară
și eficientă în ceea ce privește fenomenul mafiot, însă, luând în considerare dimensiunile actuale
ale crimei organizate, este evident că este necesară stabilirea unei strategii la nivel european care
să aibă ca scop limitarea fenomenului crimei organizate și care să aibă, în același timp, în vedere
diferitele reglementări naționale referitoare la domeniul sancţionării actelor şi faptelor de crimă
organizată.
Iniţiativele şi demersurile organizaţiilor internaţionale referitoare la perfecţionarea
cooperării interstatale în combaterea crimei organizate şi a corupţiei au constituit la sfârşitul
secolului XX şi la începutul noului mileniu, oportunităţi esenţiale pentru comunitatea europeană.
Astfel, unul dintre cele mai importante documente elaborate în acest sens, este Convenţia
Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.
Aceasta Convenție a apărut că reacție la creșterea cantitativă și lărgirea sferelor de interes
ale criminalității transnaționale. Scopul său era de întrajutorare a Statelor Unite ale Americii, de
rezolvare a problematicii crimei organizate la nivel naţional şi de creare a instrumentului de
cooperare internaţională necesar combaterii acestui fenomen.
Convenția, în sine, a fost finalizată de catre Comitetul ad-hoc între 17-28 iulie 2000, la a
zecea sesiune și a rămas deschisă spre semnare tuturor statelor la sediul Organizaţiei Naţiunilor
Unite, la New York, până la 12 decembrie 2002 şi a fost semnată de peste 130 de state70.
În ceea ce privește lupta împotriva crimei organizate, Convenţia stipulează metode şi
mijloace de rezolvare a problemelor legate de extrădare şi asistenţa mutuală legală, precum şi
68
69
70
22
tehnici de investigare specială, transfer de proceduri represive, evidenţă penală şi protecţie a
martorilor şi victimelor.
Totodată, potrivit Convenției, fiecare dintre statele-părți trebuie să îndeplinească
următoarele:
 realizarea unei analize privind tendinţele crimei organizate transnaţionale şi
transmiterea de informări permanente asupra modului de manifestare a acesteia pe
teritoriile lor;
 dezvoltarea de proiecte naţionale în scopul prevenirii crimei organizate
transnaţionale;
 iniţierea şi promovarea de măsuri eficiente pentru prevenirea crimei transnaţionale.
Un alt instrument important în combaterea crimei organizate este reprezentat de Planul
Mondial de Acţiune contra Criminalităţii Transfrontaliere Organizate, care a fost adoptat la
Reuniunea Ministerială de la Napoli din 1994 și care prevedea, printre altele, următoarele:
 Comunitatea internațională trebuia să se pună de acord asupra unei definiţii comune a
conceptului de criminalitate organizată, pentru a omogeniza măsurile luate la nivel
naţional şi pentru a face mai eficace cooperarea internaţională.
 Pentru combaterea efectivă a crimei organizate, comunitatea internaţională trebuie să
ţină cont de caracteristicile sale structurale şi metodele specifice de elaborare a
strategiilor, politicilor, legilor sau altor măsuri.
 Pentru a detecta, preveni şi combate într-o manieră judicioasă activităţile criminale
organizate, comunitatea internaţională trebuie să își întărească cunoștințele referitoare
la organizaţiile criminale şi la dinamica lor. Astfel, statele trebuie să strângă, să
analizeze şi să transmită statistici şi informaţii viabile asupra acestui fenomen.
 Statele trebuie să examineze, dacă este cazul, posibilitatea de a adopta reglementări
legislative care să consacre ca infracţiune „participarea la o organizaţie criminală sau
o asociaţie de răufăcători” şi să introducă o responsabilitate penală pentru persoanele
fizice implicate în astfel de structuri, întărind asfel capacitatea de luptă contra
criminalităţii organizate în interiorul frontierelor lor şi pentru a îmbunătăţi cooperarea
internaţională.
 Statele trebuie să asigure condiţiile ca justiţia penală să dispună de structuri şi
mijloace suficiente pentru a face faţă activităţilor complexe ale criminalităţii
organizate.
 Statele trebuie să pună la punct programe educative pentru crearea unei culturi de
moralitate, legalitate şi să elaboreze şi să aplice măsuri destinate să aducă la
cunoştinţă publicului efectele nefaste ale criminalităţii organizate şi să obţină
ataşamentul comunităţii în sprijinirea eforturilor naţionale şi internaţionale de luptă
contra criminalităţii organizate.
Atunci când se elaborează strategii de prevenire și combatere a crimei organizate se au în
vedere următoarele obiective:
 reducerea vulnerabilităţii societăţii în ceea ce privește infiltrarea organizaţiilor
criminale în mediile social, economic și politic;
 reducerea posibilităţilor de acumulare şi folosire a profiturilor obţinute din activităţi
ilicite;
 identificarea, dezmembrarea şi lichidarea organizaţiilor criminale. Acest lucru se
poate obține prin urmărirea şi condamnarea membrilor acestora, prin confiscarea
bunurilor obţinute din infracţiuni şi a celor folosite în astfel de scopuri.
23
Mai mult, pentru ca strategiile de prevenire și combatere a crimei organizate să fie
eficiente și să reușească să atingă aceste obiective trebuie, mai întâi, să se ia în calcul elementele
obiective și subiective care caracterizează teritoriul, statul respectiv.
Astfel, elementele subiective ce trebuie avute în vedere înainte de elaborarea unor
strategii de prevenire și combatere a criminalității organizate sunt următoarele:
 nivelul de corupţie şi de vulnerabilitate faţă de acest fenomen al teritoriului vizat;
 legăturile de complicitate existente între grupările criminale organizate şi anumite
elemente ale sistemului politic, economic şi administrativ.
În consecință, strategiile de prevenire a criminalității organizate pun accent pe
următoarele obiective:
 reducerea posibilităţilor organizaţiilor criminale de a desfăşura activităţi infracţionale;
 reducerea vulnerabilităţii sectoarelor economice legale;
 consolidarea valorilor moralităţii şi ale legalităţii;
 recuperarea bunurilor şi serviciilor monopolizate de către organizaţiile criminale;
 diminuarea cererii de bunuri şi servicii ilicite.
Conform celor sus menționate, se poate observa că este imposibil de combătut, în acelaşi
timp şi cu aceeaşi intensitate, întreaga gamă a formelor de manifestare a criminalităţii dintr-o
societate, dacă nu sunt stabilite în prealabil priorităţile şi resursele disponibile în lupta împotriva
crimei organizate.
IV. Legăturile grupărilor de crimă organizată din Italia cu alte organizații criminale
Crima organizată din Italia a depășit de mult granițele teritoriale, atât pentru a înființa
filiale, precum ramura Cosa Nostra din Statele Unite ale Americii, cât și pentru atât pentru a
dezvolta relații cu alte grupări de crimă organizată.
În continuare, vor fi prezentate legăturile dezvoltate de grupările de crimă organizată din
Italia cu alte organizații criminale din lume.
IV.1 Legături ale Cosei Nostra cu alte organizaţii criminale

Pe plan intern71, Cosa Nostra are legături cu toate organizațiile criminale de tip mafiot
care acționează în Italia, colaborând, în special, cu cele care se ocupă cu traficul de droguri. De
fapt, aceasta colaborează în mod frecvent cu ‘Ndrangheta și Camorra.72
Mai mult, legăturile mafiei siciliene cu cea napolitană, au fost înlesnite și de faptul că,
unii dintre șefii Camorrei, precum Umberto Ammaturo, Eduard Berdellino şi Michele Zazo, au
fost iniţial „oameni de onoare” ai Cosei Nostra.
De asemenea, Cosa Nostra colaborează în contact strâns cu Sacra Corona Unita,
coordonând, în mod direct, multe din activităţile criminale ale acesteia, în mod special traficul
de droguri. În afara regiunii de sud, Cosa Nostra are plasaţi oameni pretutindeni în Italia, dar
aceștia se regăsesc într-un număr mai mare în Milano. Pe plan extern, Cosa Nostra încă
reprezintă un punct de referință pentru multe sindicate ale crimei organizate.
Se observă că, în Europa, dezideratele organizației constau mai mult în a plasa familii
mafiote în diferite țări, cum ar fi Germania, Franța, Spania, Belgia și Anglia și mai puțin în
realizarea de legături cu structurile criminale locale. Legăturile cu mafia rusă sunt o excepție de
la aceasta practică.
71
72
24
Infiltrarea organizației mafiote siciliene în Statele Unite ale Americii și în Europa, în
special în Germania, a fost facilitată și de prezența imigranților italieni în aceste zone, aceștia
constituind principala bază de sprijin în traficul cu droguri.
S-a descoperit că, în Germania, grupări de imigranți sicilieni, structurate dupa modelul
mafiot, desfășoară activități de investiții și au format eșaloane ale forței de muncă, angajate în
acțiuni criminale în Sicilia73.
În Statele Unite ale Americii, Cosa Nostra nord-americană a apărut ca o ramura a
organizației mafiote siciliene, fapt ce denotă strânse legături între aceste structuri.
Legăturile Cosei Nostra din America de Sud sunt relevante, acestea dezvoltându-se și ca
urmare a deplasării și stabilirii unor familii mafiote ale organizației în Belgia și Venezuela. Mai
mult, aceste filiale au devenit stăpâne absolute în Aruba, o insulă caraibiană, care și-a declarat
independența de Antilele Olandeze. Astfel, Aruba a devenit terenul lor personal pentru diverse
operațiuni, incluzând operațiunile de spălare de banilor și traficul internațional de droguri, pe
care Cosa Nostra le conduce, în înțelegere cu cartelurile columbiene și triadele chinezești.
IV.2 Legături ale ’Ndranghetei cu alte organizaţii criminale

Pe plan intern, clanurile ‘Ndrangheta au fost semnalate în mai multe regiuni italiene, în
mod special în Piemont, Lombardia și nordul Liguriei, precum și în nord-estul regiunii Veneto și
în partea centrală și de nord a regiunilor Umbria și Toscana.
La un moment dat, unii dintre experții în domeniul crimei organizate au apreciat că
‘Ndrangheta este organizația mafiotă cea mai periculoasă din Italia, din cauza prezenței
membrilor săi pe întreg teritoriul național74.
‘Ndrangheta are stabilite legături operaționale cu Cosa Nostra, Camorra și Sacra Corona
Unita, în special în baza traficului de droguri. Pe plan extern, clanurile calabreze au fost
semnalate în număr mare în Franța, Germania, Spania, Olanda, Canada, Australia, Statele Unite
ale Americii și țările latino-americane. De exemplu, grupul Siderno, o ramura a organizației
‘Ndrangheta, a acționat pe teritoriul Canadei timp de 20 ani.
De asemenea, au existat și există înțelegeri și legături între clanurile calabreze și
cartelurile columbiene, precum și legături ale ‘Ndrangheta cu bandele criminale din Turcia și
cele din Statele Unite ale Americii, cu care s-au asociat în vederea desfășurării traficului de
droguri.
IV.3 Legături ale Camorrei cu alte organizaţii criminale

Pe plan intern, Camorra are legături strânse cu Cosa Nostra, unii dintre șefii mafioți ai
Camorrei, precum Eduardo Nuvoleta și Berdelino, fiind inițial membri ai mafiei siciliene.
De asemenea, clanurile Camorrei păstrează legături strânse cu clanurile criminale ale
‘Ndranghetei, în sud și cu familiile Sacrei Corona Unita, în Puglia.
Pe plan extern, pentru desfășurarea traficului cu stupefiante, majoritatea clanurilor
Camorrei și-au înființat propriile rețele internaționale, în scopul realizării contactului direct cu
baronii drogurilor din Columbia, Venezuela, Costa Rica și astfel, aprovizionării cu cocaină.
Totodată, clanurile Camorrei au realizat înțelegeri cu traficanții care acționează în
Portugalia și în sudul Franței.
73
74
Costică Voicu, Banii Murdari şi Crima Organizată, Editura Artprint, Bucureşti, 1995, p. 166 citat în Petre Albu,
Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa securităţii statelor, Editura Ministerului Internelor
şi Reformei Administrative, București, 2007, p. 133
25
Potrivit unei investigații, traficul cu stupefiante și „spălarea banilor murdari", operațiuni
desfășurate de membrii Camorrei, au fost depistate în Olanda, Anglia și Germania, unde aceasta
își crease legături cu lumea interlopă autohtonă. Astfel, în baza datelor expuse mai sus, se poate
afirmă că, la acest moment, crima organizată italiană prezintă o amenințare pentru Uniunea
Europeană și, implicit, pentru restul lumii.
Simplul fapt că activitățile grupărilor de crimă organizată sunt raportate, la un nivel
evident mai mic decât cel real, denotă o amenințare insidioasă. Cu toate că, activitățile
desfășurate de grupările italiene nu sunt la fel de vizibile precum cele ale altor grupări de crimă
organizată, imaginea de ansamblu a unei organizații bine strucurate, cu relații în întreaga Europa
este evidentă.
În ceea ce privește organizațiile criminale de tip mafiot de pe teritoriul Italiei, s-au
observat următoarele aspecte:
 Cosa Nostra acordă o deosebită importanță teritoriului controlat, însă le permite
emisarilor săi să dezvolte activități infracționale transnaționale. De asemenea, în afara
teritoriului Italiei, principalele activități desfășurate de aceasta constau în traficul cu
stupefiante și spălarea de bani.
 ‘Ndrangheta este una dintre cele mai puternice grupări de crimă organizată, la nivel
mondial, reușind să se extindă în întreaga lume, prin strategia sa de colonizare. De
asemenea, aceasta deține o poziție dominantă în Europa, în ceea ce privește traficul
cu cocaină. Mai mult, aceasta reușește să își ascundă profiturile deosebit de ridicate,
prin intermediul unor operațiuni sofisticate de spălare de bani.
 Camorra nu prezintă o structură unitară, astfel că, disputele constante între clanuri nu
îi permit să stabilească alianțe puternice. Clanurile Camorrei sunt implicate în traficul
cu stupefiante, contrabanda cu țigări și spălarea banilor.
 Sacra Corona Unita, este una dintre noile organizații de tip mafiot și desfășoară
activități precum extorcarea, furtul, traficul cu arme și cu droguri și traficul de
persoane. Clanurile acestei organizații nu s-au extins în afara teritoriului regiunii
Puglia, la fel ca celelalte organizații criminale italiene. Cu toate acestea, au fost
semnalați câțiva membri ai Sacrei Corona Unita în Olanda, Germania și Albania.
În urma prezentei cercetări, am emis următoarele propuneri spre analiza factorilor de
decizie în acest domeniu.
 Legislația antimafia trebuie să fie optimizată la nivelul Uniunii Europene.
 De asemenea, în ceea ce privește spălarea banilor, trebuie eliminate obstacolele din
calea exploatării eficiente a informațiilor financiare din tranzacțiile suspicioase
semnalate.
 Familiille și clanurile mafiote care prezintă un risc ridicat trebuie identificate în mod
prioritar, iar apoi trebuie desființate. Acest lucru poate fi realizat prin operațiuni
transnaționale.
 Elaborarea unor strategiile de prevenire a criminalității organizate care să vizeze
consolidarea valorilor moralităţii şi ale legalităţii, cu precădere în generația tânără.
Prezenta lucrare a urmărit să atragă atenția asupra fenomenului de crimă organizată din
Italia și, în același timp, să tragă un semnal de alarmă, luând în considerare faptul că, acesta
afectează, nediscrimnatoriu, toate statele lumii, erodându-le climatul economico-social, pentru a
putea desfășura activități de prevenire și combatere în acest sens.
BIBLIOGRAFIE
26
1. Albu Petre, Crima organizată în perioada de tranziţie: o ameninţare la adresa
securităţii statelor, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative,
București, 2007;
2. Dickie John, Cosa Nostra. A History of the Sicilian Mafia, Editura Palgrave
Macmillan, New York, 2004;
3. Dumitrescu Rodica, Mafia. Filiera tăcerii. Violență și terorism. Realități ale lumii
capitaliste, Editura politică, București, 1986;
4. Falcone Giovanni, Padovani Marcelle, Mafia. Judecătorul și oamenii de onoare,
Editura Danubius, București, 1994;
5. Gheorghe Mocuţa, Criminalitatea Organizată şi Spălarea Banilor Murdari, Editura
Noul Orfeu, București, 2004;
6. Matard-Bonucci Marie-Anne, Istoria Mafiei, Editura Corint, București, 2002;
7. Miclea Damian, Combaterea crimei organizate. Evoluție, tipologii, legislatie,
particularități. Curs. Volum I, Editura Ministerului Administrației și Internelor,
București, 2004;
8. Moccia Sergio, I sistemi penali alla prova del crimine organizata, Congresul Aidp,
Neapoli, 1977, RIDP ¾;
9. Pantaleone Michele, Mafia și politica 1943-1962. Rădăcinile sociale ale mafiei și
evoluția ei în ultimul timp, Editura Politică, București, 1964;
10. Pitulescu Ion, Al treilea război mondial. Crima organizată. O impresionantă
radiografie a crimei organizate din România (1990-1997) însoţită, în partea a III-
a, de noi dovezi, argumente şi demonstraţii, Editura Național, București, 1997;
11. Țical George-Marius, Crima organizată și terorismul, Editura Fundației
Universitare „Dunărea de Jos”, Galați, 2006;
12. Vergulini Giorgio, Istoria Mafiei, Ed. Enmar, București, 1998;
13. Zaid Mohamed, Particularităţi ale crimei organizate, R.I.D.P., vol. 69;
14. Convenţie a naţiunilor unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate din
15/11/2000, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 813 din 08/11/2002;
Pagini web
15. Italian Organized Crime. Overview, The Federeal Bureau of Investigation,
<https://www.fbi.gov/about-us/investigate/organizedcrime/italian_mafia>, accesat
la 03.06.2015;
16. Cele 10 porunci ale mafioţilor, descoperite de autorităţile italiene, Antena 3.ro,
08.11.2007, <http://www.antena3.ro/externe/cele-10-porunci-ale-mafiotilor-
descoperite-de-autoritatile-italiene-41542.html> accesat la 02.06.2015;
17. Comisie specială pentru a investiga structurile de crimă organizată în UE,
Parlamentul European, 14.03.2012, <http://www.europarl.europa.eu/
news/ro/news-room/content/20120314IPR40749/html/Comisie-special%C4% 83-
pentru-a-investiga-structurile-de-crim%C4%83-organizat%C4%83-%C3%AEn-
UE> accesat la 05.06.2015;
18. Crima organizată transnaţională – fenomen de destabilizare a securităţii
internaţionale, Ministerul de Interne, Direcţia Generală de Strategie, Integrare
Europeană şi Relaţii Publice, Bucureşti, 1998;
27
19. Langewis Nick, Gay mobsters cower in the closet. PageOneQ.com,
<http://www.pageoneq.com/news/2008/gaymafia_071508.html> accesat la
02.06.2015;
20. Nicolae Adrian, Tradițiile mafiote italiene – legile nescrise ale crimei,
Descoperă.ro, 01.10.2009, <http://www.descopera.ro/descopera-secretele-
mafiei/4940866-traditiile-mafiote-italiene-legile-nescrise-ale-crimei> accesat la
30.05.2015;
21. Stroe Cecilia, Corleone, Olimpul nașilor – cronică de familie, Descoperă.ro,
29.09.2009, <http://www.descopera.ro/descopera-secretele-mafiei/4940794-
corleone-olimpul-nasilor-cronica-de-familie> accesat la 30.05.2015;
28

Curs 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 5

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURSUL NR.

I. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CRIMEI ORGANIZATE ÎN ITALIA

II. ORGANIZAŢII MAFIOTE ITALIENE

III. MIJLOACE JURIDICE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CRIMEI

IV. LEGĂTURILE GRUPĂRILOR DE CRIMĂ ORGANIZATĂ DIN ITALIA CU ALTE

I. Apariția și evoluția crimei organizate în Italia

I.2 Trăsături caracteristice ale organizaţiilor mafiote italiene

I.2.1 Imaginea liderului familiei mafiote

I.2.2 Omerta – legea tăcerii și cele „zece porunci” ale mafiei

I.3 Aspecte legislative referitoare la crima organizată din Italia

II. Organizaţii mafiote italiene

II.1 Cosa Nostra

II.1.2 Structura şi dimensiunile organizaţiei

Comisia sau Cupola Regională

Reprezentant provincial Reprezentant provincial

Comisie sau Cupolă provincială Comisie sau Cupolă provincială

Capo Mandamento Capo Mandamento

Cap de familie Cap de familie Cap de familie

Oameni de onoare sau soldaţi (picciotu sau n’tine)

II.1.3 Principalele activităţi desfăşurate de Cosa Nostra

II.2.2 Structura şi dimensiunile organizaţiei

II.2.3 Principalele activităţi desfăşurate de ’Ndrangheta

II.3.2 Structura şi dimensiunile organizaţiei

II.3.3 Principalele activităţi desfăşurate de Camorra

II.4 Sacra Corona Unita (Sfânta Coroană Unită)

II.4.2 Structura şi dimensiunile organizaţiei

II.4.3 Principalele activităţi desfăşurate de Sacra Corona Unita

III. Mijloace juridice de prevenire şi combatere a crimei organizate

IV.1 Legături ale Cosei Nostra cu alte organizaţii criminale

IV.2 Legături ale ’Ndranghetei cu alte organizaţii criminale

IV.3 Legături ale Camorrei cu alte organizaţii criminale

S-ar putea să vă placă și