Nemtanu Bianca 1
Nemtanu Bianca 1
Nemtanu Bianca 1
DOSAR DE PRACTICĂ
Informații Personale
Email: biancanemtanu09@icloud.com
Sexul: Feminin
Naționalitatea: Romănă
Experiență profesională
Educație și formare
01.10.2018- Prezent
Limba maternă
Romănă
Limbi străine
Engleză- Înțelegere A2
Vorbire A2
Scriere A2
Competențe comunicare
Competențe digitale
Utilizator experimentat
Hobby-uri
Sportul
Călătoriile
Muzica
Organizarea SMC
SERVICIUL MANAGEMENT DE CAZ ( SMC ) s-a înființat la data de 1.01.2011, prin
hotărarea Consiliului Județean Iași nr. 379/23.12.2010 de aprobare a organigramei si statelor
de funcții ale DGASPC, Iași. SMC reprezintă un compartiment distinct în cadrul DGASPC,
Iași, organizat la nivel de serviciu. SMC are relații de colaborare directă cu celelalte servicii
din cadrul DGASPC, Iași fiind răspunzător de coordonarea serviciilor, prestațiilor și
intervențiilor destinate copilului pentru care a fost instituită o măsură de protecție specială.
SMC este cel mai mai mare serviciu din cadrul DGASPC, Iași cuprinde 3 compartimente și
103 persoane conform organigramei.
Beneficiarii SMC:
copiii separați temporar sau definitiv de părinții lor, urmare a stabilirii, în condițiile
legii, a măsurii de protectie specială;
tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care beneficiază, în condițiile legii, de
protecție specială;
familia/familia extinsă/familia substitutivă.
Misiunea SMC:
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului
Ordinul nr. 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor
copilului.
Ordinul nr. 27/2019 din 3 ianuarie 2019 privind aprobarea standardelor minime
de calitate pentru serviciile sociale de zi destinate copiilor
Ordinul nr. 35 din 15 mai 2003 privind aprobarea Standardelor minime
obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistentul maternal
profesionist și a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.
Ordinul nr. 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor
copilului.
HOTĂRÂRE Nr. 49 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru
privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în
situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de
intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi
aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de
persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe
teritoriul altor state.
2. Articole
3. FIȘE DE LECTURĂ
Titlul lecturii: Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului
Cuvinte cheie: copil, familie, familie extinsă, familie substitutivă, plan individualizat de
protecţie, plan de servicii, reprezentant legal al copilului.
Copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină
de exerciţiu, potrivit legii.
Familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv
afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în
condiţiile legii.
Reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite
drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.
Drepturile copilului
Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale – de la naștere fiecare copil
are dreptul să-și dobăndească identitatea, pe aceasta o primește de la părinții lui, el
trebuie să-și păstreze identitatea aceasta fiind ceea care ajută la identificarea lui în
societate.
Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un
nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi
de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.
Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile
prevăzute de lege, fără nicio ingerinţă.
Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii
sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă
toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului. În 24 de ore de la naștere
serviciul public de asistență socială trebuie să transmită actul constator nașterii.
În cazul în care un copil a fost găsit sau părăsit în alte unității medicale, nașterea lui nefiind
înregistrată, obligația dea realiza demersurile pentru înregistratrea nașteri revin srviciului
public de asistență socială în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul.
Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele,
precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea,
precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în
care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale
acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de
viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există
motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a
copilului.
Relațiile personale dintre copil și o persoană dragă lui se pot realiza prin:
Copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia, dacă copilul se
află într-o măsură specială de proctecție, cei care răspund de ei nu au voie să influențeze
copilul în alegerea religiei.
Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus
pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante, copilul nu trebuie să fie
torturat sau să îi fie aplicate diferite tratamente umilitoare pentru ai fii corectat
comportamentul.
Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,
spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:
a) să supravegheze copilul;
c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în
considerare opinia acestuia;
Fiecare copil are dreptul de a-și expune ideile și opinile fiind ascultat de părinte sau
reprezentat leagal, el trebuie să primească sfaturi și să fie informat corespănzător vârstei lui.
Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate
atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea
realizării efective a acestui drept.
Copilul trebuie să aibă acces gratuit la toate serviciile medicale, costurile fiind suportate de
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat
Fiecare copil trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă și vacanță, are dreptul de
a participa la activități recreativer proprii vârstei sale și la activității artistice, culturale și
sportive ale comunității.
Autorităţile publice au obligaţia să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, locuri de joacă
suficiente şi adecvate pentru copii, în mod special în situaţia zonelor intens populate.
În concluzie
Fiecare drept al copilului ar trebui să fie respectat de părinte sau reprezentat legal, acest lucru
conduce la dezvoltatrea fizică și mintală a copilului în condiții bune, îl ajută în viitorul lui să
poată lua decizii și să se poată integra în societate.
Titlul lecturii: Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului
Scopul studierii textului: Aflarea serviciilor sociale pentru separarea temporară sau
definitivă a copilului de părinți.
plasamentul;
plasamentul în regim de urgenţă;
supravegherea specializată.
copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită
tutela;
copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor
din motive neimputabile acestora;
copilul abuzat sau neglijat;
copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;
copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Plasamentul
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care
poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial.
Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip
rezidenţial fiind interzis.
Supravegherea specializată
În concluzie
Măsurile de protecție specială sunt impuse în situațiile în care copilul din motive foarte grave
nu mai pot râmăne alături de părinții lui deoarece aceștia nu îi pot asigura celele necesare
pentru dezvoltarea lui sau în cel mai rău caz el este neglijat sau abuzat.
Cuvinte cheie: violență asupra copilului, abuzul, exploatarea copilului, traficul de copii.
Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de câtre părinţi sau de
orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul,
care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa,
dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.
abuzul;
neglijarea;
exploatarea;
traficul de copii.
Abuzul
abuz fizic;
abuz emoţional;
abuz psihologic;
abuz sexual ;
abuz economic.
Abuzul fizic constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii, singulară sau
repetată, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu
acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau
în viitor.
Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor dependent şi
imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi sexuale pe care nu este
în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa
psihosexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie
ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de
regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.
Exploatarea copiilor
Prin exploatarea copiilor se înțelege forțarea lor să facă o muncă împotriva voinței lor, ținerea
lor în sclavie, obligarea lor la cerșetorie sau prelevarea de organe în mod ilegal.
Formele de exploatare:
Traficul de copii
Traficul de persoane, aşa cum este definit în convenţiile internaţionale ratificate la nivel
naţional reprezintă: „recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei
persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,
fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane
de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, acceptarea sau primirea de bani
ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra
altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Cea mai frecventă formă de abuz și de violență asupra copiilor este si cea mai puțin dezbatută
și conștientizată: neglijarea nevoilor fizice si psiho-emoționale ale copilului de câtre adultul
responsabil de creșterea sa.
În concluzie
Eu cred că niciun copil nu ar trebui să fie neglijat în propria familia, copilul este ceea mai
gingașă ființă care merită să trăiască alături de o familie care să îi acorde multă dragoste, care
să-l crească cu iubire și să-l educe ca să poată avea un viitor în care să poată pune în practică
ceea ce a văzut în familia lui.
Titlul lecturii: Alina fostă beneficiară a unei măsuri speciale de protecție - Articol
preluat de pe Ziarul de Iași
Scopul studierii textului: Aflarea povestei unei foste beneficiare din sistemul de
protecție specială.
„Nu ştiu cum este să creşti lângă mama ta. Eu am fost părăsită în spital, imediat după ce am
fost născută. Am înţeles că femeia care m-a adus pe lume nu avea posibilităţi să mă întreţină.
Sunt copil din flori, cum se spune. Să mă îngrijească singură îi era imposibil. Oricum, îi
mulţumesc că m-a purtat în pântece 9 luni şi nu m-a ucis cât eram făt”, îmi spune Alina
Meran, schiţând un zâmbet scurt. În 25 de ani, a fost supusă la încercări despre care alţi
oameni citesc numai în cărţi. A deschis ochii pe un pătuc rece de spital, singură, în Târgu Jiu.
De acolo, a fost dusă, la doar câteva săptămâni după ce s-a născut, în celălalt colţ de ţară, într-
o comună din judeţul Iaşi. Leagănul de Copii din Hălăuceşti avea să-i fie casă până la vârsta
de cinci ani. Aici, a rostit primele silabe şi a învăţat să o strige pe femeia care a abandonat-o
în maternitate. Tot aici a făcut primii paşi, chiar dacă nu a avut alături mâna mamei, care să o
sprijine. Apoi, a urmat o perioadă sumbră, de care îşi mai aminteşte şi astăzi de fiecare dată
când îşi priveşte cicatricele în oglindă. Un semn adânc crestat în piele, deasupra ochiului
drept, o face şi acum să simtă fiori în şira spinării – nu a uitat nici după 20 de ani de bătaia
aceea cruntă, dintr-o seară de vară, când a fost lovită de îngrijitoare cu capul de colţul mesei.
Mi-a arătat apoi şi alte cicatrice vechi, de pe vremea copilăriei, amprente ale unei vârste
chinuite, în care zilele se numărau în lacrimi.
La cinci ani, a fost mutată într-un nou centru de plasament, în Paşcani. Deşi nu conştientiza
prea bine ce i se întâmplă, a răsuflat uşurată când a ieşit pe poarta ,,Leagănului de Copii’’ din
Hălăuceşti. Oriunde avea să fie dusă, s-a gândit că nu avea cum să-i fie mai rău decât îi
fusese. Se înşelase. De bătăi nu avea să scape nici aici şi parcă fiecare lovitură lăsa urme mai
adânci decât niciodată. Au urmat încă cinci ani de chin, de nopţi în care tristeţea o sugruma şi
îi fura fiecare oră de somn. Singurii oameni de la care primea înţelegere erau naşii de botez,
doi logopezi din Paşcani, care i-au fost Alinei părinţii spirituali de care avea atâta nevoie.
La puţin timp după ce a împlinit 10 ani, o nouă schimbare majoră avea să aibă loc în viaţa ei.
„Am fost anunţată că voi merge într-o familie, unde voi fi îngrijită de un asistent maternal.
Doamne, câte speranţe mi-am mai făcut atunci şi câte nopţi am pierdut imaginându-mi viaţa
alături de o mamă şi de un tată numai pentru mine!”, povesteşte Alina. Din păcate însă,
femeia care a luat-o în plasament nu şi-a dorit o fiică, ci doar un venit. A ajuns în satul
Topile, din comuna Valea Seacă, în mijlocul unei familii care a abuzat de condiţia sa de copil
al statului. Cei care ar fi trebuit să-i devină părinţi au pus-o ani luni întregi să muncească
alături de ei, iar dacă se arăta vreodată nemulţumită de ceva, o „educau” prin lovituri crunte.
„Munceam cot la cot cu ei, în timp ce copiii lor, o fată şi un băiat, cam de aceeaşi vârstă cu
mine, se jucau. Şi acum am palmele tari de la cât am lucrat pământul! Am fost maltratată
sever. Ştiu că mă ascundem în grădină, plângeam şi mă rugam: «Te rog, Doamne, să nu mă
găsească, să nu mă bată iar!». Cam la asta s-au rezumat cei trei ani în care am stat în acea
familie”, îşi aminteşte Alina.
Nemaisuportând relele tratamente la care era supusă, într-o bună zi a hotărât să le povestească
totul naşilor ei, care o vizitau în continuare. Aceştia, la rândul lor, au comunicat situaţia fetei
reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) şi,
la scurt timp, după ce au înţeles că Alina spunea adevărul, au luat-o din familia aceea. Din
localitatea Topile a fost dusă în satul Ţibăneşti, unde, în sfârşit, avea să-i fie bine. După 13
ani de copilărie chinuită, umbrită de bătăi şi vorbe urâte, cunoştea mângâierea. Noul asistent
maternal şi-a câştigat în doar câteva săptămâni numele de „mamă”, îngrijind-o şi iubind-o pe
Alina ca pe propriul copil. Femeia mai avea patru băieţi şi şi-a dorit dintotdeauna o fiică, fapt
pentru care în scurt timp a ajuns să-şi concentreze toată afecţiunea asupra fetei. Ea este cea
care a descoperit talentul Alinei la pictură şi a încurajat-o să se exprime în culori. Tot în
perioada aceea, profesorul de arte plastice i-a expus primele lucrări pe holurile şcolii din sat,
fapt ce i-a dat foarte mult curaj. În timp ce alţi copii de vârsta ei abia aşteptau să-şi termine
temele pentru a se juca, Alina stătea ore în şir cu pensonul în mână şi se încăpăţâna să imite
tablouri ale marilor pictori români şi icoane pe care le vedea, duminică de duminică, la
biserica din Ţibăneşti.
După trei ani, Alina a fost nevoită să se desprindă de cei care îi deveniseră mamă şi tată,
începând liceul la Iaşi. A lăsat în urma ochii înlăcrimaţi ai părinţilor, o troiţă şi câteva icoane
pictate de ea în lăcaşul de rugăciune din parohia Ţibăneşti. Fusese admisă la Seminarul
Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” şi, deşi încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să o
ia de la capăt încă o dată, într-un oraş în care nu cunoştea pe nimeni, ştia că nu se poate abate
din drum tocmai acum. Au urmat cinci ani de liceu, perioadă în care şi-a tocit coatele în
atelierul de pictură al secţiei de patrimoniu din şcoală, a legat prietenii şi s-a îndrăgostit
pentru prima dată. „A fost o perioadă frumoasă şi urâtă, în acelaşi timp. Când credeam că duc
o viaţă normală, asemănătoare cu aceea pe care o duceau restul adolescenţilor, am primit un
telefon care avea să mă dea peste cap. Împlinisem 18 ani şi părinţii biologici s-au gândit să-
mi spună «La mulţi ani!» după atâta timp! M-a tulburat foarte tare apelul de la ei. Am căzut
atunci într-o depresie cruntă, aveam impresia că toată lumea are ceva cu mine. Apoi, am
cunoscut un băiat. Un băiat în care mi-am pus toată încrederea sau de care m-am agăţat din
nevoia de a nu mă mai simţi singură”, povesteşte Alina.
Fericirea ei nu a durat mult lângă el, însă. Din contră, alături de el avea să treacă prin cel mai
negru coşmar. Într-o seară, după ce au ieşit împreună în oraş, băiatul a dus-o într-un loc
retras. În scurt timp, au apărut încă doi prieteni de-ai tânărului, care au ameninţat-o pe fată cu
un cuţit şi au violat-o. „Din seara aceea, timp de un an de zile, am simţit că mor în fiecare
noapte. Nu am zis la nimeni nimic o perioadă, îmi era frică, eram traumatizată. Îmi era teamă
şi să respir, aveam sudori reci pe spate numai când îmi aminteam de cele întâmplate. Am
ajuns atunci la 40 de kilograme, aveam frecvent crize de calciu şi, pentru că nu reuşeam să
îmi revin, am încercat să mă sinucid. Am luat vreo şase pumni de pastile şi era cât pe ce să
mor”, spune Alina, privind într-un punct fix.
A urmat apoi o perioadă lungă de recuperare, de psihoterapie şi, după luni întregi de luptă,
petrecute mai mult în atelierul de pictură, a reuşit să se desprindă de trecut şi să-şi continue
viaţa.
A început facultatea în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” şi tot aceea a fost
perioada în care a câştigat şi primii bani din pictură. Făcea la comandă icoane, tablouri, însă
cele mai multe solicitări le primea din partea ieşenilor cu copii, care o chemau să le picteze
dormitoarele celor mici. În câteva zile, încăperile erau pline de viaţă şi culoare, pe pereţii lor
derulându-se secvenţe din desenele animate preferate de cei mici. În prezent, Alina este
absolvent de studii universitare de masterat, specializarea Istoria Artei, şi se întreţine din ceea
ce iubeşte cel mai mult – pictura. Lăsând în urmă peste 20 de ani de suferinţă, încă găseşte
puterea să zâmbească. Câteva riduri fine şi cicatricele din colţul ochilor vădesc suferinţa prin
care tânăra de doar 25 de ani a trecut, însă privirea sa luminoasă exprimă speranţe ce nu s-au
stins niciodată.
În concluzie
Pot spune că și povestea mea seamână cu ceea a Alinei, a mea are o parte mai bună că nu am
trecut prin tortura pe care Alina a suportat-o alături de cei care trebuiau să îi fie măngâiere,
am crescut într-un Centru rezidențial de tip familial din municipiul Pașcani de la vârsta de 11
ani, eu am întălnit în acest centru oameni care mi-au oferit toate cele necesare și mi-au
acordat oportunitatea ca să-mi pot construi un viitor frumos, după terminarea liceului, m-am
înscris la facultate, a fost ceea mai bună decizie să-mi aleg profesia de asistent social, am ales
această profesie deoarece îmi doresc enorm de mult ca să pot ajuta și eu la rândul copii care
nu au un sprijin din partea familiei în care s-au născut.
Titlul lecturii: Ordinul nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate
pentru serviciile sociale de tip rezidențial destinate copiilor din sistemul de protecție
specială.
ALIMENTAȚIA
Centrul amenajează spații special destinate, după caz, preparării, prelucrării, depozitării
și păstrării alimentelor: bucătărie, oficiu, cămară sau beci, dotate cu instalații, aparatură și
echipamente specifice (chiuvete cu apă curentă, echipamente pregătirea hranei, frigider,
congelator și altele asemenea).
Centrul deține un spațiu sau, după caz, spații în care se servește masa, bine iluminat, amenajat
și dotat cu materiale ușor de igienizat și cu mobilier suficient, funcțional și confortabil care
oferă o ambianță plăcută, cât mai aproape de mediul familial. Vesela și tacâmurile sunt
suficiente, adaptate nevoilor copiilor, după caz. Pentru menținerea autonomiei funcționale
și încurajarea deprinderilor pentru viața independentă, este de preferat regimul de
autoservire.
Servirea mesei în dormitoare se practică numai pentru copiii a căror stare de sănătate nu
permite deplasarea acestora.
În casele de tip familial și în apartamente servirea meselor poate fi asigurată într-un spațiu
comun amenajat în acest scop sau, după caz, daca spațiul permite, în bucătărie.
Când situația o impune, pentru a se hrăni și hidrata, copiii primesc ajutor acordat de
personalul de îngrijire și/sau de alți copii, într-o manieră care să asigure demnitatea și
integritatea acestora.
Beneficiarii iau masa în condiții de siguranță, confort și într-o ambianță plăcută, cât mai
apropiată de mediul familial; centrul deține un spațiu sau, după caz, spații în care se servește
masa.
Îngrijirea personală
Centrul oferă condițiile necesare pentru odihna zilnică, organizează activități diversificate
pentru petrecerea timpului liber și asigură oportunități multiple de recreere și socializare care
contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a copiilor, cultivă talentele
acestora și spiritul de inițiativă.
Copiii beneficiază de suficient timp pentru programul de odihnă, pentru se relaxa, pentru a-și
dezvolta talentele și hobby-urile, precum și pentru a participa la activități de recreere și
socializare, în centru și în comunitate, în interior și în aer liber, conform vârstei și
potențialului de dezvoltare, dorințelor și opțiunilor personale.
Copiii îngrijiți într-un centru rezidențial sunt încurajați și sprijiniți să mențină legătura
cu părinții și cu persoanele față de care au dezvoltat relații de atașament sau alături de care
s-au bucurat de viața de familie.
Copiii pentru care s-a instituit măsura de protecție specială, pe perioada când se află în
centru, au asigurate toate condițiile pentru a menține legătura/relațiile cu părinții și oricare
alte persoane din afara centrului față de care au dezvoltat relații de atașament.
Centrul desfășoară acțiuni de promovare și de facilitare a menținerii legăturii/relațiilor
între copii și părinți și/sau alte persoane față de care copiii au dezvoltat relații de atașament.
Personalul centrului monitorizează permanent legătura/relațiile copiilor cu părinții și alte
persoane (frecvența și nr. întâlnirilor în centru și în afara centrului etc.) și evaluează
semestrial modul cum acestea influențează starea psihică, emoțională și comportamentul
beneficiarilor.
EDUCAȚIA
În concluzie
Copii din Centru rezedențial trebuie să beneficieze de toate cele necesare dezvoltării lor, ei
trebuie să beneficieze de o alimentație corespănzătoare, au dreptul la timp se odihnă și timp
de recreere, mențin legătura cu familia sau cu persoanele față de care au un atașament, au
dreptul la cele mai bune servicii medicale și la ceea mai bună formă de educație care să le
dezvolte capacitatea.
Titlul lecturii: Ordinul nr. 288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor copilului.
Managerul de caz este numit, în scris, de câtre directorul adjunct cu atribuții în domeniul
protecției copilului al direcției generale de asistență socială și protecția copilului
(DGASPC) și poate sa fie angajat al acesteia, al unui organism privat acreditat (OPA) sau
al unor forme independente de exercitare a profesiei de asistent social recunoscute de
lege.
Toți furnizorii de servicii pentru protecția copilului utilizează metoda managementului de caz
pentru toți copiii aflați în evidența lor.
Furnizorul de servicii se asigură ca aceste documente sunt reevaluate periodic și, după caz,
revizuite, în funcție de cel puțin următorii factori: nevoile comunitații, dinamica serviciilor,
apariția modificărilor legislative în domeniu si propunerile făcute de câtre personalul de
specialitate.
În concluzie
Titlul lecturii: Ordinul nr. 35 din 15 mai 2003 privind aprobarea Standardelor minime
obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistentul maternal profesionist și a
ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.
Scopul studierii textului: Aflarea procedurii luări unui copil în asistență maternală.
Orice copil are dreptul de a beneficia de serviciul de asistență maternală, dacă se impune
acest lucru; serviciul are ca valori acceptarea diversitatii și promovarea egalitații.
Copilul este încurajat și are acces în aceeasi măsură la oportunități de dezvoltare a talentului,
interesului sau pasiunilor lui; fiecare copil este încurajat să-și dezvolte pasiunile în strânsă
legatură cu domenii de interes corespunzătoare vârstei și abilităților personale.
Copilul plasat la asistentul maternal primește îngrijirea medicală care să vină în întampinarea
nevoilor sale de dezvoltare fizică, emoțională și socială; copilul este informat si pregătit ăn
funcție de vârstă și de capacitatea sa de întelegere pentru a participa la luarea de decizii cu
privire la sanatatea sa.
Copilul plasat la asistentul maternal beneficiază de o evaluare medicală completă cel puțin
odată pe an.
- asigurarea menținerii relațiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane relevante
pentru viața acestuia;
În concluzie
Titlul lecturii: Ordinul nr. 27/2019 din 3 ianuarie 2019 privind aprobarea standardelor
minime de calitate pentru serviciile sociale de zi destinate copiilor
Centre de zi destinate copiilor în familie şi copiilor separaţi sau în risc de separare de părinţi,
aplicabile următoarelor categorii de servicii sociale:
În concluzie
Centrele de zi vin în ajutorul copiilor dintr-un mediu defavorizat a căror părinții, în timpul
zilei sunt la muncă și nu își pot ajuta copii sau copii sunt în grija bunicilor care nu îi mai pot
sprijini în îndeplinirea sarcinilor pentru șscoală.. De exemplu: Anul trecut cănd am făcut
practică la Salvați Copiii, Iași am lucrat cu această categorie de copii care după terminarea
orelor, veneau la centru pentru a servi o masă caldă și pentru a-și efectua temele pe care le
primeau de la școală.
3. Fișe de lectură – aproximativ câte două ore pentru realizarea ficărei fișe de lectură.
5. Autoevaluare
Îmi autoevaluez dosarul de practică cu nota 9,50 consider că am atins toate cerințele cerute
pentru întocmirea lui, am parcurs legislația recomandată pentru Serviciul Management de
Caz. Mi-aș fi dorit să particip la orele de practică pe acest serviciu fizic, dar datorită situație
în care ne aflăm nu am putut face acest lucru, în anul III, voi alege acelaș loc de practică care
cu siguranță v-a fi mult mai interesant deoarece acum cunosc și legislația pe care am parcurs-
o pentru dosarul de practică.