Bucurestiul Fanariot III
Bucurestiul Fanariot III
Bucurestiul Fanariot III
Redactor: S. Skultéty
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
Corector: Georgeta-Anca Ionescu
DTP: Iuliana Constantinescu
Prelucrări digitale: Dan Dulgheru
© HUMANITAS, 2020
editura HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021 / 408 83 50, fax 021 / 408 83 51
www.humanitas.ro
Note. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381
Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 455
Lista ilustraţiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 469
Glosar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 473
Indice de nume. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 491
Hrana îmbelșugată izvodită de pământul
Valahiei ori adusă de aiurea
după care era fript „cu lin foc“ pe grătar, fiind uns din când în când
cu o pană cu ostropielul în care fusese macerat.
La rândul ei, știuca putea fi gătită după rețete dintre cele mai
diverse. Astfel, uneori era fiartă cu mazăre sau bob, iar alteori tăiată
în bucăți, care erau presărate cu sare, lăsate să se înmoaie, apoi tă
vălite prin făină și prăjite, iar înainte de a fi servite, erau stropite cu
„un ostropiel făcut di[n] oțet bun, zahar, piper, scorțișoară, șofran și
stafide mărunte“ și așezate mai bine de un ceas „pe spuză“, astfel
încât să se pătrundă. Alteori, știucii îi erau scoase pe gură mațele, cu
băgare de seamă, firește, astfel încât să nu i se spargă fierea, și să
poată fi umplută în bune condiții cu un amestec alcătuit din „nuci
pisate au migdale, pâine frecată, splină tocată mărunt, erburi tocate,
piper, scorțișoară, sare, stafide mărunte și puțin untdelemn“. Pe
urmă, peștele era rostogolit prin „untudelemn, sare, cuișoare,
scorțișoară, sămănță de molotru și puțintel oțet și puțintel zahar“ și
pus pe grătar, unde era din când în când stropit cu același amestec,
care era vărsat cald peste știucă înainte de a fi servită31.
În schimb, ajunși în meniul bucureștenilor mai nevoiași, toți acești
pești erau pur și simplu fierți sau fripți, fără a li se adăuga costisi
toarele mirodenii mai sus pomenite, așa că păreau cu mult mai fazi.
Numai că pentru omul înfometat acest lucru conta prea puțin, fapt
ce explică consumul generalizat „în rândurile poporului de jos“ al
unor specii ihtiologice considerate în epocă inferioare. Este vorba, de
pildă, de „cel mai mare decât toți ceilalți pești“, somnul, a cărui carne
„prea grasă“ „producea deseori vărsături și câteodată fierbințeli su
părătoare“, ori de plevușcă, cosac și alți pești „urâcioși din cauza
oaselor multe pe care le au“.
La fel, sărăcimea nu făcea nici un fel de nazuri când icrele de care
izbutea să facă rost nu erau negre sau măcar de chefal de Rumelia32
(bottarga), „proaspete sau puțin sărate“, mulțumindu‑se cu ouăle moi
ale peștilor „din heleșteie și din iezere mai mici nu prea curate ce
miroseau a pământ și aveau gust mai puțin bun“, ori cu icrele roșii
de știucă, crap, cosac și alți pești pescuiți în Dunăre sau în bălțile
acesteia, la rândul lor nu tocmai savuroase33.
În vremea postului, oamenii nevoiași nu se sfiau să adune scoicile
„mult mai mari decât cele de mare“, ce creșteau prin lacurile
Bucureștiului, chit că acestea aveau „carnea foarte tare, mai ca pielea,
și de aceea erau foarte greu de mistuit“ „dacă nu erau tocate mărunt
și gătite cu ulei și mirodenii“34. În schimb, boierimea valahă se de
lecta în aceeași perioadă de pocăință și rugăciune cu midii35 și chiar
cu stridii gătite după rețete în măsură să‑i facă invidioși și pe cei mai
Hrana îmbelșugată izvodită… 15