​Anatomia clinică a capului

7. ​
Repere şi regiuni topografice în porţiunea cerebrală a capului. ​Capul
se delimitează de gat prin linia ce porneşte de la marginea inferioară a mandibulei şi
unghiul ei, pană la conductul auditiv extern, apoi de la varful apofizei mastoidiene spre linia
nucală superioară pană la proieminenţa occipitală externă.
Capul se imparte intr-un compartiment cerebral (​neurocranium, cranium cerebrale​) şi
unul facial (​
viscerocranium,cranium faciale).
Limita dintre ele o constituie linia ce trece de-a lungul marginii superioare a orbitei, osul
zigomatic, arcada zigomatică către conductul auditiv extern. Fiecare dintre ele se impart la
randul său in regiuni mai mici.
Compartimentul cerebral se imparte in ​bolta craniului şi baza craniului. ​Limita dintre ele o
constituie o linie neregulată de la sutura nazo-frontală spre marginile supraorbitale, marginea
superioară a arcadei zigomatice, baza apofizei mastoidiene pe linia nucală superioară pană la
protuberanţa occipitală externă.
La nivelul bolţii craniului
deosebim:
1. Regiunea frontoparietooccipitală
2. Regiunea temporală
3. Regiunea mastoidiană, ce face parte din baza craniului, dar se descrie aici din
consideraţii practice.
 8. ​
Particularităţi de vârstă în structura porţiunii cerebrale a capului,
importanţa clinică.
Forma capului poate fi diferită. Deosebim o formă brahicefalică (cap lat şi scurt, cand
predomină diametrul transversal), dolicocefalică (cap lung – cand predomină diametrul
longitudinal) şi o fomă mezocefalică (cap cu dimensiunile medii).
La nou-născut dimensiunile capului, in comparaţie cu cele ale trunchiului, sunt de două ori
mai mari decat la adulţi. La nou-născut oasele craniului sunt subţiri, flexibile şi sunt unite intre
ele cu fibre din ţesut conjunctiv. Această particularitate ii comunică capului nou-născutului
plasticitate, posibilitatea de a-şi schimba forma, ceea ce are importanţă indeosebi in timpul
naşterii. In unele locuri de unire a oaselor boltei craniene, apar zone lipsite de os - fontanelele
craniului (​fonticuli cranii​).
La fetuşi persistă 6 fontanele, la nou-născuţi-una sau două.
Deosebim următoarele fontanele (fig.9):
1. Fontanela anterioară ​ (​fonticulus anterior)​, se găseşte in locul de unire a oaselor parietale cu
osul frontal, avand forma unui romb, se inchide la varsta de la a 2-a lună pană la sfarşitul celui de
al doilea an de viaţă.
2. Fontanela posterioară ​ (​
fonticulus posterior​), este situată in locul de unire a osului
occipital cu oasele parietale. De obicei, se inchide la luna a 2-a de viaţă.
3. Fontanelele sfenoidale ​ (​
fonticulus sphenoidales​), se găsesc in locul unirii oaselor temporale,
frontal şi sfenoidal; ele de obicei, se inchid in perioada intrauterină sau imediat după naştere.
4. Fontanelele mastoidiene ​ (​
fonticulus mastoideus)​, se găsesc in locul unirii oaselor temporal,
parietal, occipital, şi, la fel, se inchid in perioada intrauterină sau imediat după naştere.
Fontanelele craniului la nou-născut. a) 1 - fontanela anterioara, 2 - fontanela mastoidă, 3 -
fontanela sfenoidă; b) 1 - fontanela anterioară, 2 - fontanela posterioară.

9. ​
Limitele şi stratigrafia regiunii frontoparietooccipitale, inervaţia şi
vascularizarea.

Limite: anterior - marginea superioară a orbitei,

posterior- linia nucală
superioară- pană la protuberanţa occipitală externă,
lateral linia temporală superioară.
Ţesuturile moi, ce acoperă bolta craniului in regiunea frontoparietooccipitală, au o structură
identică pe toată intinderea lor cu o grosime aproximativ de 0,5 cm.
Stratigrafia regiunii
1.Pielea, ​ cu excepţia frunţii, este acoperită cu păr şi conţine un număr mare de glande
sudoripare şi sebacee. Datorită acestui fapt, in această regiune frecvent pot apărea furuncule
şi ateroame.
2. Stratul celuloadipos subcutanat ​conţine o cantitate mică de ţesut celular adipos, şi este
străbătut de numeroase travee conjunctive, ce urmează de la piele la galea aponevrotică ,
şi-l divizează in numeroase areole separate (faguri de miere).
Ţesutul celular adipos in regiunea frontală se prelungeşte direct in ţesutul lax al pleoapelor
superioare, acoperite de o piele elastică şi fină. De aceea, hemoragiile subcutanate cu sediul in
segmentele anterioare ale bolţii craniului, uşor se extind in regiunile palpebrale, cu apariţia
echimozelor sub forma unor pete cianotice (simptomul „ochelari”).
Straturile regiunii frontoparietooccipitale ​(secţiune frontală).
1 - ţesut subcutanat; 2 - aponevroza epicraniană; 3 - v. diploică; 4 - ţesut celular lax
subaponevrotic; 5 - periostul; 6-ţesut celular lax subperiostal; 7, 13-granulaţiile arahnoidiene; 8-
dura mater; 9-spaţiul subdural; 10-arahnoida; 11-spaţiul subarahnoidian; 12-encefalul; 14-coasa
encefalului; 15- sinusul sagital superior; 16-vv.cerebrale; 17-v.subcutanată, v.emisară.

Arterele​ . ​Vascularizaţia porţiunii frontale este asigurată din sistemul arterei carotide interne (din
artera oftalmică) şi anume: arterele supraorbitale şi supratrohleare. Aceste artere, după ieşirea
din cavitatea orbitei, sunt situate in şanţurile respective supraorbital şi supratrohlear. In loc de
şanţuri pot exista orificii.
Artera supratrohleară pătrunde in regiunea frontală prin şanţul frontal situat (la distanţa de 2 cm
de la linia mediană) in porţiunea medială a ochiului, iar artera supraorbitală este situată intre
treimea medială şi medie a marginii supraorbitale (la distanţa de 2,5 cm de linia mediană).
Aceste artere anastomozează larg cu artera angulară (din artera facială) şi ramura frontală a
arterei temporale superficiale (din artera carotidă externă). In aşa mod, se realizează o
anastomoză intre sistemul arterelor carotide externe şi interne.
Porţiunea parietală este vascularizată de artera temporală superficială (din artera carotidă
externă), fiind situată antererior de tragusul urechii, şi artera auriculară posterioară, fiind situată
posterior de pavilionul urechii. Aceste artere se anastomozează cu arterele frontale şi occipitale.
In cazul lezării arterei temporale superficiale, hemoragia poate fi stopată provizoriu prin
comprimare digitală a trunchiului arterei de arcada zigomatică.
Porţiunea occipitala este vascularizata de artera occipitală (din artera carotidă externă), care se
află in şantul cu acelaşi nume la distanta de 1,5-2 cm posterior de apofiza mastoidiană.
Vasele şi nervii regiunii frontoparietooccipitale.
1-a.,v.,n.supratrohleare; 2-a.,v.,n.-supraorbitale; 3-v.angulară; 4-a. facială; 5,6-v. facială;
7-v. retromandibulară;
8-n.auricular mare; 9-glanda parotidă; 10-a.,v. temporală superficială; 11-a.,n.
occipital mare; 12-n. auriculotemporal.
Nervii. ​Porţiunea frontală este inervată de nervii supratrohleari si supraorbitali (din ramura
oftalmică a nervului trigemen), şi sunt situaţi paralel vasele respective. In porţiunea parietală se
află ramurile nervului auriculotemporal (din ramura mandibulară a nervului trigemen), iar in
regiunea occipitală - ramura auriculară posterioară a nervului facial, nervii senzitivi (occipital
mare si mic), ce işi i-au originea din plexul cervical şi ramurile posterioare ale nervilor
spinomedulari C1 şi C2. Ultimii 2 nervi insoţesc artera auriculară posterioară şi respectiv artera
occipitală.
In aşa mod in regiunea frontoparietooccipitală deosebim următoarele pachete
vasculonervoase:
a) a., v., şi n. supratrohlear;
b) a., v., şi n. supraorbital;
c) a., v. temporale superficiale şi n. auriculotemporal;
d) a., v., şi n. auricular posterior.
e) a., v. occipitală şi n. occipital mare;
Vasele limfatice. ​ Limfa, din porţiunea frontală, se drenează in ganglionii limfatici auriculari
anteriori; din porţiunea temporală - in ganglionii limfatici retroauriculari; din porţunea occipitală
in ganglionii limfatici occipitali.
3. Stratul musculo-aponevrotic. ​ Il alcătuieşte ​m.epicranius ​reprezentat de două ventere:
frontal şi occipital, unite printr-o aponevroză (​galea aponevrotică​). Dacă de piele galea
aponevrotică este unita strans, graţie prezenţei traveelor conjunctive, apoi de periost ea se
separă
prin ţesut lax.
4. Stratul celular lax subaponevrotic. ​Triada ţesuturilor: pielea, ţesutul celular subcutat şi
galea aponeurotică in caz de leziuni se decolează uşor de bolta craniană, cu apariţia leziunilor ce
poartă denumirea de plăgi scalpante. Deşi aceste plăgi se includ in categoria de traume grave,
dacă se acordă asistenţă medicală la timp, ele usor regenerează graţie vascularizaţiei abundente a
acestei regiuni.
5. Periostul​ . Este bine dezvoltat, uşor se separă de oasele bolţii craniene, cu excepţia
suturilor osoase, unde nu persistă ţesut celular lax subperiostal.
6.Stratul subperiostal.
7. Oasele bolţii craniene ​ sunt constituite din două lamele: externă şi internă, intre care se află
substanţa spongioasă (​ diploae)​.
- lama externă ​ (lamina externa) c​u grosimea de aproximativ 1 mm este constituită din
ţesut osos compact;
- substanţa spongioasă ​ (diploё) c​onţine numeroase vene diploice (venele Breche cu
pereţi subţiri şi fără valvule), fiind reprezentată de ţesut osos trabecular;
- lama internă, sau vitroasă (​ lamina vitreea)​, foarte fină, cu grosimea de aproximativ 0,5 mm, ce
in caz de traumatisme, se lezează prima. Pe suprafaţa internă a acestei lame sunt situate
şanţurile arteriale (​sulci arteriosi​), unde se situează arterele ce vascularizează dura mater. In caz
de traumatisme a oaselor bolţii craniene, cu lezarea lamei interne, eschilele osoase lezează şi
arterele meningiene, ce poate duce la dezvoltarea hematoamelor epi- sau subdurale. Oasele
craniului, spre deosebire de alte oase ale scheletului, nu regenerează. Defectele osoase după
trepanaţie, se substituie cu ţesut fibros fără formarea calusului osos. Aceste defecte uşor se
observă pe radiograme.
Mai in profunzime deosebim urmatoarele straturi:
8. Spaţiul epidural ​ (​
spatium epidurale)​ situat intre lama internă a oaseleor şi meningele dur.
9. Pahimeningele ​ (​
dura mater encephali)​ alcătuită din ţesut fibros dens.
10. Spaţiul subdural ​ (​
spatium subdurale​) situat intre dura mater şi
arahnoidă. ​ 11. Arahnoida encefalică ​(​arachnoidea encephali​).
12. Spaţiul subarahnoidian ​ (​
spatium subarachnoidalis)​ ce conţine lichid
cefalorahidian. ​ 13. Pia mater ​ (​
pia mater encephali)​, ce pătrunde in toate şanţurile
creierului mare şi in ventriculele cerebrale, formand plexuri vasculare.
14. Substanţa cenuşie a creierului ​(​substantia grissea cerebri)​.

10. ​
Spaţii de ţesut celuloadipos şi difuzarea purulenţelor şi hematoamelor
în regiunea frontoparietooccipitală.
In regiunea frontoparietooccipitală deosebim 3 straturi de ţesut celular
adipos: subcutanat, subaponevrotic şi subperiostal.
Răspandirea hematoamelor şi purulenţelor in regiunea frontoparietooccipitală are loc in
conformitate cu particularitătile anatomo-topografice de structură a ţesuturilor moi a bolţii
craniene. In stratul celuloadipos subcutanat, datorită septurilor de fibre conjunctive, ce pornesc
de la piele spre galea aponevrotică, hematoamele şi purulenţele vor evalua localizat,
manifestindu-se sub formă de „cucuie”. In stratul subaponevrotic, hematoamele şi purulenţele,
vor fi difuze, raspandindu-se in limitele intregii regiuni. In stratrul celular lax subperiostal,
datorită fixării periostului de suturile osului hematoamele şi purulenţele vor fi localizate in
limitele osului concret.
 11. ​
Sistemul venos al porţiunii cerebrale a capului, anastomozele şi
însemnatatea lor practică.
Venele ​predomină la număr faţă de artere. Pe langă venele care insotesc arterele, mai există şi
vene suplimentare. Cea mai constantă este vena frontală, uneori pară, dispusă de-a lungul
liniei mediane.
Venele din porţiunea frontală se anastamozează cu vena angulară (​v. angularis)​ de unde
singele urmează in vena facială. O parte din ele se varsă in venele oftalmice superioare (​ v.v
ophtalmiceae superiores)​, care comunică cu sinusul cavernos.
In caz de procese purulente in regiunea feţei, poate apărea tromboza venei faciale de unde
infecţia pe cale retrogradă, din vena facială prin vena oftalmică superioară, ajunge pană la baza
craniului- in sinusul cavernos, cu apariţia ulterior a sinusitei sau a sinustrombozei. Venele
porţiunii temporale (​ vv. temporaes, superficiales​), unindu-se cu vena maxilară, formează un
singur trunchi cu denumirea de vena retromandibulară, care la randul său, prin confluere cu
vena facială se drenează in vena jugulară internă. Drenajul venos din porţiunea occipitală are
loc prin vena occipitală (​ v. occipitales)​, care se varsă in vena vertebrală (​v. vertebralis).
Sistemul venos, în regiunea bolţii, craniene ​este aranjat in trei etaje:
-​primul etaj​ : venele situate in stratul celular adipos subcutanat, ce insoţesc arterele
respective;
-​al doilea etaj​: venele diploice amplasate in substanţa spongioasa a oaselor
craniene. Printre ele deosebim următoarele vene diploice:
a) v. frontală ce trece pe linia mediană a frunţii şi comunică cu vena facială şi cu sinusul
sagital superior;
b) v. temporală anterioara colectează, sangele din venele temporale profunde, şi se varsă in
vena retromandibulară;
c) v. temporală posterioară, prin vena emisară mastoidiană comunică cu sinusul transvers
şi vena occipitală;
d) v. occipitală prin vena emisară occipitală comunică cu sinusurile occipitale şi cu confluenţa
sinusală.
-​al treilea etaj​: sinusurile pahimeningelui encefalic
Toate trei etaje venoase comunică intre ele prin venele emisare.
Deosebim următoarele vene emisare:
a) vena emisară parietală printr-un orificiu in osul parietal (​foramen parietale​) uneşte vena
temporală superficială cu sinusul sagital superior;
b) vena emisară mastoidă printr-un orificiu situat in apofiza mastoidiană (​foramen
mastoideum)​ uneşte vena occipitală cu sinusul transvers;
c) vena emisară condilară uneşte venele occipitale cu sinusul sigmoid.
Atat venele situate in ţesuturile moi epicraniene, cat şi venele emisare şi diploice, sunt lipsite de
valvule.
De menţionat că venele emisare reglează tensiunea intracraniană. In normă, fluxul venos este
indreptat din profunzime la suprafaţă in venele superficiale, indreptandu-se spre venele jugulare
externe şi interne.
In caz de tromboză a venelor superficiale, refluxul venos este direcţionat in profunzime, spre
sinusurile durei mater ceea ce toate duce la răspandirea purulenţelor in cavitatea craniului cu
apariţia sinusitelor şi inflamarea meningelor cerebrale

12. ​
Particularităţi topografice de vascularizare a ţesuturilor epicraniene,
însemnatatea practică.
1. Toate vasele au direcţie radială - de jos in sus.
2. Vasele ţesuturilor moi a bolţii craniene sunt situate, spre deosebire de alte regiuni, in
stratul de ţesut celular adipos subcutanat.
3. Toate vasele in regiunea dată sunt unite prin multiple anastomoze intra-şi extrasistemice,
vascularizarea fiind atat din artera carotida externă (​aa. temporales superficiales si aa.
occipitale)​, cat şi din artera carotidă internă ​(aa. supratrochleares şi aa. supraorbitales)​. 4.
Adventiţia vaselor este concrescută cu septurile de ţesut conjunctiv ce pornesc de la piele
spre galea aponevrotică. Datorită acestui fapt, in caz de leziuni, vasele nu se colabează ,
prezentand un pericol de hemoragii masive.
Primul ajutor in stoparea provizorie a hemoragiilor este in presarea digitală a vasului de os.

Legea celor 3 particularitati:

1. 3 spatii celulare : subcutanat, subaponeurotic, subperiostal
2. 3 etaje venoase: retea venoasa subcutanata(extracerebrala); vene diploice si
sinusurile venoase(intracerebral)
3. 3 tipuri de hematoame si purulente : subcutanat, subaponeurotic(difuze) si
subperiostal( in limitele unui os)
4. tripla vascularizare a tesuturilor epicraniene: arterele trec deasupra
aponeurizei, sdventitia vaselor e intim fixata de septurile fibroase verticale
si vasul framine biant la leziune(nu colabeaza)

13. ​
Limitele, stratigrafia regiunii temporale, vascularizarea, inervaţia,
spaţii de ţesut celular.
Limitele
Din superior şi posterior, regiunea este delimitată de linia temporală superioară, inferior-de
arcada zigomatică şi din anterior–de apofiza frontală a osului zigomatic.
Repere: marginea laterală a orbitei, arcada zigomatică, conductul auditiv
extern. ​Stratigrafia​.  
1. Pielea, ​in porţiunea superioară, este groasă, dispune de tegument pilor, iar in porţiunea
inferioară devine mai subţire, poate fi uşor plietă deoarece nu este legata prin septuri fibroase, de
straturile subiacente.
2.Stratul celuloadipos, ​ este slab dezvoltat. In acest strat sunt situate vase si nervi. Arterele
temporale superficiale – una din ramurile terminale ale arterei carotide externe şi venele
omonime trec la distanţa de 1-1,5 cm anterior de tragusul urechii şi se divid in ramurele fronatale
şi parietale, ce anastamozeaza cu celelalte vase ale bolţii craniene. Alături este situat nervul
auriculotemporal (​ n. auricolotemporalis​) – nerv senzitiv de la ramura mandibulară a nervului
trigemen (ce de obicei este situat posterior de arteră). Nervul zigomaticotemporal – de la nervul
zigomatic, paraseşte craniul prin orificiul zigomaticotemporal, ramificandu-se in porţiunea
anterioară a regiunii temporale. In treimea anterioar a arcadei zigomatice in stratul de ţesut
celular adipos este situată şi ramura frontală de la nervul facial, ce inervează venterul anterior al
muschiului occipitofrontal.
3​.F
​ ascia superficială ​este o prelungire a aponevrozei epicraniene.
4​.F
​ ascia proprie ​(aponevroza temporală) este destul de densă. Cu 3-4 cm mai sus de arcada
zigomatică, ea se dedublează in 2 lamele: lamela externă se fixeaza de marginea externă a
arcadei zigomatice, iar cea internă de marginea ei internă.
5​.S
​ paţiul interaponevrotic​, se află intre aceste două lamele a fasciei temporale şi arcada
zigomatică ca bază. El conţine ţesut celular adipos şi a. temporală medie de la a. maxilară. In
caz de osteomielită a mandibulei in acest spaţiu se poate acumula puroi, care datorită grosimii
aponevrozei temporale foarte greu se raspandeşte la suprafaţă.
1-pielea;2-ţesut subcunat;3-fasacia superficială; 4-aponeuza temporală;5-m. temporal;
6-spaţiul interaponevrotic;7- procesul zigomatic;8-fascia parotidomaseterică; 9- a. şi v.
transversă a feţei;10-ductul parotid; 11- glanda parotidă;12-muşchiul maseter;
13-mandibula;14- spaţiul subaponevrotic; 15- a. şi v. maxilară;16- spaţiul subtemporal; 17-
ramura frontală a n.fascial

6. Spaţiul de ţesut celular adipos subaponevrotic​. Este situat sub lamela profundă a
aponevrozei temporale şi suprafaţa externă a muşchiului temporal.
7​.M ​ uşchiul temporal​, f​iind situat in fosa temporală sub lamela profundă a fasciei proprii,
coboară in jos, posterior de arcada zigomatică şi printr-un tendon puternic, se fixează de apofiza
coronoidă a mandibulei. Pe faţa internă a muşchiului sau in grosimea lui trec arterele temporale
profunde (din artera maxilară) venele şi nervii temporali profunzi (după funcţie- motori ,de la
nervul mandibular, al III-ea ramură a trigemenului).
8​. I​ntre lama profundă a fasciei temporale şi muşchiul temporal este situat un ​strat subţire de
ţesut celular lax ​ mai bine pronunţat in porţiunea inferioară, care mai jos de osul zigomatic şi
arcada zigomatică comunică cu bula grăsoasă a obrazului (​corpus adiposum buccae). ​Fosa
temporală (in spaţiul dintre planul temporal şi foiţa internă a aponevrozei temporale) se lărgeşte
de sus in jos: in sus şi lateral ea este bine delimitată de regiunile vecine de-a lungul liniei de
inserţie a muşchiului temporal şi lamelei profunde a aponevrozei temporale ce il acoperă. ​9.
Periostul, ​ este mai subţire decat in alte zone ale craniului, aderă strans la scuama temporală, cu
excepţia porţiunii inferioare a regiunii Scuama temporală se deosebeste prin fragilitate şi fineţe.
Pe faţa interna a ei trece un sanţ in care se află artera meningee medie (​din a.​​maxilaris).​In
aproximativ jumatate din cazuri şanţul, prezintă in porţiunea lui iniţială un canal osos, ceea ce
face să crească frecvenţa leziunii vasului in fractura osului temporal. Hemoragia din artera
meningeea medie duce la formarea unui hematom epidural considerabil şi la compresiunea
creierului, din care considerent necesită o intervenţie chirurgicală de urgenţă. Deci in regiunea
temporală spre deosebire de regiunea frontoparietoccipitală deosebim 4 straturi de ţesut celular
adipos: subcutanat, interaponevrotic sau interfascial, subaponevrotic, şi temporal profund.

14. ​
Căile de difuzare a hematoamelor şi colecţiilor purulente din regiunea
temporală.
Hematoamele şi purulenţele regiunii temporale difuzează in jos, şi anume, in fosa subtemporala
şi regiunea jugală şi in porţiunile profunde ale feţei. Tumorile maligne din cavitatea orbitei, prin
fisura orbitală inferioară, pot invada in fosa infratemporală.

15. ​
Anatomia chirurgicală a regiunii mastoidiene, limitele, vascularizaţia,
inervaţia.
Limitele
In jos şi pe laturi corespund conturului apofizei mastoidiene, ce se palpează prin
tegumente. ​ Straturile:
1. Pielea ​este subţire.
2​.Ţ
​ esutul celular adipos subcutanat, ​este slab dezvoltat şi conţine fibrele muşchiului
auricular posterior si ganglionii limfatici. Tot pe aici trec artera şi venele auriculare posterioare,
ramurile nervului occipital mic (ramuri senzitive de la plexul cervical) şi nervul auricular
posterior de la nervul facial.
3​.S
​ ub fascia proprie ​şi muşchii ce se inseră pe apofiza mastoidiană ​(m.
sternocleidomastoideus, venterul posterior al m. digastricus, mm. longissimus capitis et splenius
capitis). ​Intr-un şănţuleţ situat pe porţiunea medială a apofizei mastoidiene trece artera
occipitală.
4. Periostul, ​ se decoleaza greu de os, in special la nivelul locului de inserţie a muşchilor. ​5.
Osul, ​din anterior prezintă o suprafaţă rugoasă, cu excepţia unei porţiuni netede, de formă
triunghiulară, ce poartă denumirea de ​tringhiul Chipault ​.

16. ​Triunghiul de trepanare şi „patratul de atac” pe apofiza mastoidiană,

limitele, proiecţia raportul cu formaţiunile anatomice adiacente, complicaţii
posibile în trepanaţie.
Tringhiul Chipault ​ limite:
●​superior - o linie orizontală ce prezintă continuarea in posterior a arcadei zigomatice, ​●
anterior – linia trasată pe marginea posterioară a conductului auditiv extern de la spina
suprameatică pană la varful apofizei mastoidiene
●​posterior - linia trasată posterior de marginea anterioară a cristei mastoidiene.
Patrulaterul de atac ​ limite :
●​posterior- sinus sigmoideus(duce la hemoragii necontrolate)
●​anterior- n. Facial(1.5 cm) (disparitia functiei mimice)
●​superior – tegmen timpani ,
●​canal semicircular mediu>>>>fosa craniana medie( meningita)
Pentru a evita complicatii in trepanare- axul instrumentului de trepanatie sa corespunda axului
porului acustic extern
In interiorul apofizei mastoidiene se conţine un spaţiu pneumatic, impărţit, prin septuri osoase,
intr-o serie de celule mastoidiene, tapetate pe dinăuntru de mucoasă. Celulele se deschid in
cavitatea cea mai voluminoasă peştera mastoidiană (​antrum mastoideum​), ce se află la o
adancime de 1,5 – 2 cm de la suprafaţa osului, şi printr-un orificiu ingust (​aditus ad antrum)​
comunică cu căsuţa timpanică (​ recessus epitimpanicus​), unde se conţin osiculele auditive:
ciocănaşul, nicovala şi scăriţa.
.

In cazul unei otite medii supurate, puroiul poate pătrunde in celulele mastoidiene cu apariţia
mastoiditei purulente, ce necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă – trepanaţia apofizei
mastoidiene (antrotomie).
Daca divizăm apofiza mastoidiană in patru cadrane, atunci trepanaţia ei, in caz de necesitate se,
efectuează in cadranul anterior superior, unde, la adancimea de 1,5 – 2,5 cm se pătrunde in
antrumul mastoidian. In cadranul posterior superior se proiectează fosa craniană medie (​tegmen
timpani)​, in cel posterior inferior – sinusul sigmoid şi in cel anterior inferior la o adancime de
1,5 – 2 cm, trece canalul nervului facial.(porţiunea lui verticală)
Deci, in cazul trepanaţiei apofizei mastoidiene, este pericolul lezării sinusului sigmoid,
canalului nervului facial, peretele osos al fosei craniene medii, din care cauză trepanaţia se
efectuiaza in cadranul anterior superior (patrulaterul de atac Chipault).

17. ​
Anatomia topografică a meningelor encefalului.
Creierul este tapetat de trei tunici: dura mater (​dura mater encephali​), după care urmează
arahnoida encefalică (​arachnoidea encephali​) şi pia mater (​pia mater encephali)​, fiind in contact
direct cu creierul.
Dura mater ​ este alcătuită din două lamele de ţesut conjunctiv fibros dens, intre care este
situat un strat de ţesut lax. Ea uşor se detaşează de oasele bolţii craniene, şi este intim
concrescută cu oasele bazei craniului.
Hematoamele epidurale ating dimensiunile cele mai mari la nivelul bolţii craniului.
Arahnoida encefalică, ​ prezintă un inveliş subţire de ţesut conjunctiv, lipsit de vase sudat pe
alocuri de pia mater. Ea se dispune deasupra circumvolunţiunilor creierului, fără a pătrunde in
şanţurile encefalului. Arahnoida formează vilozităţi, denumite granulaţii arahnoidiene
(Pacchioni), care pătrund in sinusurile durei mater şi participă la absorbţia lichidului
cefalorahidian.
Pia mater encefalică ​ este dispusă direct pe suprafaţa creierului, intrand in toate şanţurile şi
schizurile acestuiea, ea pătrunde, prin orificiul lui Monro, in cavitatea ventriculelor
cerebrale, formand plexurile şi vălurile choroidiene.
Pia mater este bogată in vase, care irigă creierul, şi in vene, cu pereţi subţiri care frecvent se
lezează in cursul operaţiei.

18. ​
Spaţiile intermeningeale şi cisternele cerebrale, conţinutul lor, circulaţia
lichidului cefalorahidian în normă şi patologie.
Intre ​
dura mater e​ncefalică şi arahnoidă se găseşte ​spaţiul subdural​, unde, in caz de traume
craniene, pot apărea hematoame subdurale.
Mai in profunzime, intre arahnoidă şi ​pia mater, s​e află ​spaţiul subarahnoidian​, unde se
conţine lichid cefalorahidian.
Spaţiul subarahnoidian, in deosebi, este bine dezvoltat in porţiunea laterală a creierului. Aici
porţiunile bilaterale ale acestui spaţiu poartă denumirea de ​cisterne subarahnoidiene​. Cea mai
mare din cele 10 cisterne ce există aici, este cisterna cerebelomedulară, fiind situată intre
suprafaţa inferioară a cerebelului şi suprafaţa posterioară a bulbului rahidian. Lungimea ei este
in medie de 5-6 cm, iar adancimea de 1,5 cm. Prin orificiul lui Magendie şi orificiile lui
Luschka, ea comunică cu cavitatea ventriculului al IV-ea, iar prin apeductul lui Sylvius, cu
ventriculul al III-ea, care, la randul său prin orificiul lui Monro, comunică cu cavitatea
ventriculelor laterale ale creierului.
La nivelul marginii superioare a membranei atlantooccipitale, unde această cisternă are
adancime de aproximativ 1,5 cm, se poate efectua puncţia cisternei cerebelomedulare cu scop
diagnostic sau de tratament - puncţia suboccipitală.
Anterior de ​chiazma opticus ​se află cisterna chiazmatică.
Procesul purulent in această regiune (arahnoidită optohiazmală) duce frecvent la pierderea
vederii.
Lichidul cefalorahidian, ​ este produs de plexurile choroide ale ventriculelor. Plexurile
ventriculelor laterale produc lichid cefalorahidian care, prin orificiile interventriculare (Monro),
pătrunde in al III-lea ventricul. Mai departe, impreună cu lichidul produs din plexurile
ventriculului III, prin apeductul cerebral, lichidul cefalorahidean circulă spre cavitatea
ventriculului IV. Din ventriculul IV, prin orificiul median impar (Magendie) şi două orificii
laterale (Luschka), lichidul nimereşte in spaţiul subarahnoidean, inclusiv in cisterna
cerebelomedulară. Timp de 24 de ore, plexurile coroide ale ventriculelor produc aproximativ
600 ml de lichid cefalorahidian. Cantitatea totală de lichid in spaţiul subarahnoidian şi ventricule
este de aproximativ 120-160 ml. Volumul suplimentar de lichid, prin granulaţiile arahnoidiene
se absoarbe in sinusurile durei mater; o parte din lichid se absoarbe in venele tunicii maduvei
spinării. La dereglarea fluxului de lichid cefalorahidian din ventricule, apare hidrocefalie.

19. ​
Sistemul arterial al capului, anastomozele şi însemnătatea lor practică.

20. ​
Schema topografiei craniocerebrale Kronlein (proiecţia a. meningee
medii şi ramurilor ei, şanţurilor central şi lateral.
A meningea media- ​ sursa principala in vascularizarea –dura mater. Patrunde in craniu prin
foramen spinosum, fiind originara din a. Maxilaris.int. In cutia craniana se imparte in 2 ramuri:
anterioara si posterioara
Vasele adera intim de dura m,ater, iar pe os formeaza sulci meningei. La nivelul pterionului
vasul trece printr-un canal osos. Artera e insotita de 2 vene care spre deosebire de artera trec in
grosimea durei mater, sunt in diametru si au aspect de sinus- sinus sphenoparietalis, care se
dreneaza in sinus cavernos. La nivelul foramen ovale sispinosum comunica cu plexul
pterigoideus. Pe craniu prin intermediul punctelor de reper si a unor linii conventionale poate fi
determinata proiectia a meningea media pe craniu.

21. ​
Repere şi regiuni topografice în porţiunea facială a capului,
particularităţi de vârstă.
ț​
Por​iunea faciala este situată în por​ț​iunea infero-anterioară a capului.
Limite:
●​Superioară- marginea supraorbitală, osul zigomatic ​ș​i arcada zigomatică pînă la orificiul
aauditiv extern.
●​Inferioară- ramura inferioară ​ș​i​ϖ ​baza mandibulei
Punctele de reper externe : Contururile orbitelor; Marginile aperturii piriforme; Dorsum
nasi;Osul zigomatic; Arcada zigomatică; Fossa canina a maxilei; Marginea anterioară a
mu​ș​chiului maseter; Corpul, unghiul ​ș​i ramura mandibulei.
Partea facială a capului este conven​ț​ionaal împăr​ț​ită în anterioară ​ș​i laterlă​.
●​Păr​ț​
ii anterioare i se atribuie: cavită​ț​ile orbitală, nazală ​ș​i bucală.
●​Por​ț​
iunea laterală a fe​ț​ii este la fel împăr​ț​ită în trei regiuni mai mici: bucală sau genială,
parotidomaseterică ​ ș​
i facială profundă.
 Por​ ț​
iunea facială a capului e prezentată prin​:
-regiunea geniană;
-regiunea parotidomaseterică;
-regiunea profundă a fe​ ț​
ei;
Straturile ​ș​
i mu​ ș​
chii fe​ ț​
ei:
1.Pielea –sub​ ț​
ire, con​ț​ine glande sebacee ​ș​i sudoripare, posedă elasticitate,intensitate ​ ș​i
rigiditate suficientă, este u​ ș​or mobilă.
2.​Ț​esutul subcutanat – bine pronun​ț​at, ceea ce permite relativ liber răspîndirea hematoamelor
ș​i proceselor purulente.
3.Mu​ ș​chii – după provenien​ ț​ă se divid în două gupe: mimici ​ș​i
masticatori ​ ●​ M. mimici- dispu​ș​i superficial, sunt inerva​ț​i de n.facial
● ​ M. maseteri- se inserează pe mandibulă, permutînd-o în timpul mastica​ț​iei, par​ț​ial
participă în articularea vorbirii. Ei se clasifică în proprii (m.temporal, m.maseter,
m.pterigoizi) ​ ș​ i auxiliari (m.digastric, m.milohioidian, m.geniohioidian). Mu​ș​chii
proprii efectuează mi​ ș​cările de ridicare a mandibulei, iar mu​ș​chii auxiliari- o coboară.
La nou-nascuti si copii pina la 1-1.5 ani fata are forma rotunda. Aceata se explica prin
dezvoltarea slaba a oaselor craniului facial, a m/ faciali, prin prezenta unor cantitati mari de
tesut subcutanat si corpi adiposi(bula Bichat).Dupa 1.5 ani dimensiuni se maresc, fata treptat se
alungeste. Dupa aparitia dintilor de lapte si in pecial in perioada naturizarii sexuale se schimba
jumatatea inferioara a fetei.Definitivarea fetei la barbat: 20-23 ani si 16-18 ani la femei.

22. ​
Sistemul venos facial, anastomoze şi importanţa lor practică.
Venele fe​ ț​
ei formează două plexuri:
• Superficial- este alcătuit din venele facială ​ș​i retromandibulară. V.facială colectează venele
ce vin din regiunile frontală, orbitală, de la nas, pleoape, obraji, buze ​ș​i bărbie. Vena
retromandibulară colectează sîngele venos din regiunile irigate de ramurile terminale ale
arterei carotide externe.
• Re​ț​eaua venoasă profundă e prezentată prin plexul pterigoid ​ș​i plexuri mai mici dispuse în
grosimea mu​ ș​ ș​i în spa​ț​
chilor ​ iul celular intermuscular al por​ț​iunii faciale profunde.Prin
intermediul venelor oftalmice el anastamozeaza cu vene faciale superficiale si sinusul
cavernos al durei mater.

23. ​
Argumentaţi răspândirea infecţiei în sinusul cavernos în caz de
purulenţe din triunghiul nazo-labial?
Procesle purulente in jumatatea superioara a fetei, mai sus ce uneste unghiurile gurii, frecvent
decurg grav din cauza antrenarii in procesul inflamator a venelor fetei(flebite). Acest fapt
favorizeaza propagarea rapida a infectiei de-a lungul vaselor venoase in sinus cavernosus.
Reflexul singelui venos de la fata, in conditii obisnuitre, are loc in directia venei jugulare interne.
In cazurile cind vena faciala sau afluentii ei sint trombati sau comprimati de tesuturile
endematiate ale fetei, poate avea loc un reflux venos in directie retrograda. Embolul septic in asa
cazuri poate patrunde in sinusul cavernos, provocind o flebita a sinusului , sinusitromboza,
meningita.
24. ​
Anatomia clinică a n. facial.
N.Facial(VII) – la iesire din substanta creierului se dispune in canalul facial ai piramidei osului
temporal, unde da n pietros mare si n.muschiului scaritei, precum si coarda timpanului. Din
cavitatea craniana iese prin foramen stylomastoideus, patrunde in glanda parotida formind plexul
parotidian. Ramurile terminale formeaza “laba de gisca mare”, constituita din ramuri cu orientare
radiala: temporala, zigomatice, bucale, cervicale, marginala a mandibulei. Pentru a evita lezarea
ramurilor nervului facial, inciziile pe fata in caz de necesitatea se fac in directie radiala, incepind
de la lobul urechii.
Explorarea integrităţii nervului facial poate fi realizată prin inspecţia şi cercetarea tonusului şi a
funcţiilor muşchilor mimici ai feţei şi a sensibilităţii gustative. În caz de paralizie facială se
constată o asimetrie a feţei. Încreţiturile frunţii şi pliul nazolabial din partea afectată sunt şterse,
fanta palpebrală e mai largă, faţa e nemişcată, amimică, unghiul gurii e plasat mai jos în raport
cu partea sănătoasă. La încercarea bolnavului de a încreţi fruntea, de a încrunta sprâncenele, de a
închide strâns ochii, precum şi în vorbire şi râs asimetria devine mai accentuată, se remarcă
imposibilitatea suflatului şi a flueratului, la arătarea dinţilor are loc devierea gurii spre partea
sănătoasă. La solicitarea de a închide ochii ochiul din partea suferindă nu poate fi inchis complet
(lagoftalmie), se constată devierea globului ocular în sus şi lateral sau medial (semnul lui Charles
Bell). Manifestările menţionate mai pot fi însoţite şi de o lacrimaţie abudentă (sindromul
“lacrimilor de crocodil”).

25. ​
Proiecţia orificiilor de ieşire a ramurilor terminale ale n. trigemen,
importanţa practică.
N. trigemen(V) - isi ia originea din doua radacini- senzoriala mare si motorie mica Pe suprafat
anterioara a piramidei osului temporal, la virful ei, radacina senzitiva constituie ganglionul
trigeminal de la care pleaca 3 nervi: oftalmic, maxilar si mandibular.
●​ N.Oftalmic(senzitiv) patrunde in cav orbitala prin fisura orbitala superioara si se divizeaza
in nervii Frontal, Lacrimal si Nazociliar.
● ​N.Maxilar(senzitiv) iese din cav craniana prin foramen rotundum, de la el pleaca ramuri
catre dinti si gingiile maxilei, muzoasa cavitatii nazale, palatului, sinusurilor osului
sfenoid si maxilar.Cea mai mare ramura – n. Infraorbital,care iese prin formane
infraorbitale si in fosa canica se ramifica “laba de gisca mica” pornesc nervi alveolari
superiori. In fosa pterigopalatina pornesc nervii zigomatic si pterigopalatin.
●​ N.Mandibular – iese din cavitatea craniana prin foramen rovale
Fibrele senzitive inerveaza pielea portiunii inferioare a obrajilor, timplei, portiunii anterioare a
pavilionului urechii, limba , dintii. Nervi: auriculotemporal, bucal, alveolar inferior si lingual.
Fibrele motorii inerveaza m. masticatori, m digastricus si m. mylohioidean.Nervi: massetericus,
temporales profundus, pterigoidieni laterali si mediali
26. ​
Topografia ramurei maxilare a nervului trigemen.​( intrebarea 25)
27. Topografia ramurei mandibulare a n.trigemen.
Compus din fibre motorii si sensitive. ​Fibrele sensitive inerveaza pielea portiunii
inf a obrajilor, timplei, portiunii ant a pavilionului urechii si a conductului auditiv
extern, a mandibulei, barbiei si bezei inf, mucoasa obrajilor si buzelor, a portiunii
post si inf a cavitatii bucale, limba, dintii si gingiile mandibulei, articulatia
temporomandibulara. F​ibrele motorii ​inerveaza muschii
masticatori, venter ant al muschiului digastric si milohioidianul.

Nervul iese din cavitatea craniana prin ​for.oval​si se divide in:

 ●​
Ramuri sensitive:​
Nervul auriculotemporal​: incepe prin 2 radacini, cuprinzind art.meningee
✔​
medie, si merg post de colul apofizei condiliene a mandibulei; se
dispune in grosimea gl.parotide inaintea conductului auditiv; da
ramuri secretorii pentru gl.parotida si ramuri sensitive.
Nervul bucal​: iiinerveaza mucoasa si pielea obrajilor
✔​

Nervul alveolar inf​: (senzitiv) patrunde prin for.mandibule –trimite ram spre
✔​
dintii si gingiile mandibulei, apoi iese prin for.mentale sub
denumirea de nerv mental.
Nervul lingual​
✔​ : coboara intre muschii pterigoidieni; se incruciseaza cu ductul
excretor al glandei salivare submandibulare. Asigura inervatia
mucoasei fetei sup a limbii; la el se alipeste chorda tympani, ducind
fibre gustative pt 2/3 ant ale limbii si fibre parasimpatice spre
gl.submandibulare si sublinguala.
●​
Ramuri motorii​: (omonimi muschilor pe care inerveaza)
Nervul maseteric
✔​

Nn.temporali profunzi
✔​

Nn.pterigoidieni lat si med

✔​

28. Anatomia topografica a regiunii geniene-stratigrafia,

vascularizatia, inervatia.

Limite:​​
sup –​marg inf a orbitei; ​inf ​–marg inf a corp mandibulei; ​ant ​–de pliurile
nazogenian si nazolabial; ​post –​marg ant a m.maseter.

Straturile:

1. pielea
2. tes celulal subcutanat c​u o depresiune in care este dispus corpul adipos al
obrazului ​3. fascia bucofaringiana –​inveleste m.buccinator, care este strabatut
de canalul excretor al gl.salivare parotide.

Vascularizatia:​​ prin art.faciala (tes.subcutanat) care anastomozeaza cu

art.transversala, bucala, infraorbitala. Refluxul venos –v.faciala si
retromandibulara care se unesc cu plexul venos pterigoid si cu venele faringiene.
Inervatia:

1. senzitiva:​n infraorbital, bucal, mentonier (ram. nerv.trigemen)

2. motorie​: n facial –inerveaza muschii mimici

29. Anatomia topografica a regiunii parotidomaseterice, limite,

stratigrafia, inervatia.
Delimitari:​​
sup –​arcada zigomatica; ​inf –​marg inf a mandibulei; ​ant –​marg ant
a muschiului maseter; ​
post –​marg post a ram mandibulare care limiteaza cu fosa
retromandibulara

Straturi:

1. pielea
2. tes.subcutanat
3. fascia proprie ​–investe gl.parotida –fascia parotidea, apoi inconjoara
muschiul maseter –fascia masseterica. Fascia form o capsula pentru bula
grasoasa a obrazului.

30. Loja si teaca fasciala a glandei parotidiene, limitele,

vasele, nervii, proiectia ductului Stenon.
Glanda parotid –cea mai voluminoasa glanda salivara, se afla in fosa

retromandibulara. ​
Fosa retromandibulara:​(gl.parotida, vase, nervi,

tes.celular)

Limite:​​ant ​–ram mandibulei si muschiul pterigoid medial; ​post ​–apofiza

mastoida, inceputul muschiului sternocleidomastoidian si venterul post al m
digastrics; ​
sup –​conductul auditiv extern.

Gl.parotida:

Limite:​​marg.ant ​–deasupra port post a m maseter; ​marg post ​–pina la m

sternocleidomastoidian; ​marg sup –​conductul auditiv extern; ​marg inf
–pina la unghiul mandibulei.

Fascia proprie a glandei parotide​: formeaza capsula pt glanda. Mai groasa pe fata
exterioara, inferioara, posterioara si pe port aderate de ram mandibulei si m maseter.
Capsula fasciala este slab dezvoltata pe partea sup unde este in raport cu canalul
auditiv extern, si pe partea mediala in reg prelungirii faringiene. Loja glandei
comunica cu spatiul parafaringian => posibilitatea difuzarii puroiului din loja in
spatiul prafaringian si in conductul auditiv extern; si din cav urechii externe si
interne pe glanda.

D​uctul excretor al glandei parotide: ​mai jos de arcada zigomatica, pe fata

exterioara a m maseter; la marg ant a muschiului se indreapta in interior si
penetreaza m buccinators si se deschide in mucoasa cav bucale intre molarii I si
II sup. Canalul se proiecteaza pe o linie care uneste baza lobului urechii cu aripa
nasului sau comisura bucala. (poate fi: drept, ascendant/descend, S, dulblu, cotit)

31. Formatiuni anatomice situate in glanda parotida.

In grosimea glandei: art carotida externa si ram terminale, v
retromandibulara, n auriculotemporal, n facial, gangl limf
 parotidieni superficiali si profunzi.

32. Regiunea profunda a fetei-limitele, vasele si nervii.

33. Spatiile celuloadipoase temporopterigoidian si

interpterigoidian in regiunea profunda a fetei- delimitarea,
continutul.
Dupa Pirogov se mai numeste si regiunea intermaxilara, poate fi accesibila
dupa inlaturarea ramurii mandibulei, a muschiului maseter si arcadei
zigomatice.

Limite:​​
din exterior –ram montanta a mandibulei; ant –tuberozitatea
maxilarului; med –apof pterigoida a os sphenoid; sup –baza craniului.

In portiunea profunda a fetei deosebim 2 spatii de tes.cel.interfascial care comunica

intre ele si cu alte spatii celuloadipoase in diverse directii (reg.temporala, fosa
pterigopalatina, bula grasoasa a obrazului).

Spatiul temporopterigoidian​: intre muschii pterigoidian lat si temporal.

Comunica cu corp adipos al obrazului si cu fosa pterigopalatina, iar prin for.rotund
cu cav.craniana; cu car.oribitei prin fisura orbital inf; cu cav.nazala prin
for.sfenopalatin; cu cav.bucala prin can.palatin. Sunt dispuse art.maxilara, plexul
venos pterigoidian.

Spatiul interpterigoidian​: intre muschii pterigoidian lat si med. Comunica cu

spatial temporopterigoidian si parafaringian; cu cav.craniana prin for,spinos si
oval; cu planseul cav.bucale pe parcursul n.lingual. Se gaseste plexul venos,
art.maxilara, n.lingual si alveolar inf (ram ale n.mandibular).

34. Caile de difuzare ale colectiilor purulente din regiunea profunda a fetei.
Procesele din spatiile celulare intermusculare pot sa difuzeze in limitele cav bucale
si pe traiectul n lingual sa se raspindeasca in reg profunda a fetei.

35. Caile de difuzare ale puroiului din planseul bucal.

Procesele purulente aparute in spatiile celulare intermusculare (intern si extern)
pot sa difuzeze in limitele cav bucale si sa se raspindeasca in regiunile: ​in spatial
parafaringian ​pe traiectul n glosofaringian si m stiloglos; ​in port profunda a fetei
pe traiectul n lingual; ​
in reg suprahioidiana ​pe traiectul n hipoglos si al vaselor
linguale.

36. Topografia regiunii nasale- pretelui lateral, vascularizatia,

inervatia. ​Regiunea nazala este constituita din n​asul extern, cav nasala si
 sinusurile paranazale​
.

Cav nazala e​ste divizata de septul nazal in 2 parti, ce se deschid ant prin nari iar post
comunica cu nazofarine prin 2 orificii-coane. In fiecare jumatate a cav nazale
distingem 4 pereti: ​sup ​–de oasele nazale si partea nazala a os frontal, de lama
ciuruita sic el os etmoid; ​inf ​–apof palatine ale maxilarului si de lamele orizontale ale
palatinului; ​
med​-din lama perpendicular a os etmoid, din
vomer si cartilajul sept nazal; ​lat –​din oasele nazal si lacrimal, labirintul etmoidal,
fata nazala a corp maxilar si apofiza lui frontal, lama perpendiculara a os palatin si
lama mediala a apof pterigoide a os sphenoid.

Pe peretele lat sunt dispuse 3 cornete nazale: sup, mediu si inf; care delimiteaza 3 meaturi nazale:

●​
superior: ​ intre cornele sup si mediu; in el se deschide in sinusul sphenoid si
cel post ale os etmoid
●​
mediu: ​ intre cornetele nazale mediu si inf; in el se deschid cel ant si medii ale
os etmoid, orificiile sinusurilor frontal si maxilar
●​
inf: ​
in partea sup –cornetul nazal inf, in parte inf –de planseul cav nasului;
se deschide orif can nazolacrimal

37. Comunicarile orbitei cu regiunile limitrofe- difuzarea purulentei.

Cavitatea orbitei comunica cu​: ​cav craniana p​rin canalul optic, fisura orbitala
sup si orificiile os etmoid; ​cu fosa infratemporala si pterigopalatina p​rin fisura
orbital inf si can zigomaticotemporal; ​cav nazala p​rin orificiul sfenopalatin si can
nazolacrimal.

●​
Procesele purulente aparute in sinusul frontal se pot raspindi in spatial
cellular retrobulbar si cele aparute in spatial cellular al orbitei se pot
difuza spre meninge si sinusuri.
●​
In caz de highmorita (sinusita maxilara), care poate aparea din cauza
peretilor fini ai canalului infraorbital din grosimea peretelui inferior al
orbitei, poate apareanevrita infraorbitala.

38. Corpul grasos Bichat in regiunea geniana, valoarea lui clinica.

Corpul adipos al obrazului ​–acumulare de tes grasos, inglobat intr-o capsula
 fasciala densa, localizat in depresiunea din cadrul tes cellular subcutanat al reg
geniene. Dispus intre m maseter si buccinator. Bula grasoasa poseda prelungire
temporala, orbitala si pterigopalatina in regiunile omonime; in caz de liza purulenta
a tecii fasciala, puroiul se difuzeaza in reg limitrofe.

39. Topografia ramurei oftalmice a n.trigemen.

Este prima ram a n trigemen, senzitiva. Patrunde in cav orbital prin fisura orbital sup si se divizeaza in:

● ​N frontal ​
–se divizeaza in ram supraorbitala si supratrohleara
●​ N lacrimal
●​ N nazociliar

40. Cum diferentiem clinic leziunea a.carotide externa de cea

interna in regiunea capului.

41. Proiectia arterei faciale, a.temporale superficiale si locul de

determinare a pulsului.
De la art carotida externa pleaca spre fata art faciala.

Port initiala a ​
art faciale​​este dispusa pe git, apoi se plaseaza pe marg ant a m
maseter, peste marg mandibulei, unde poate fi coprimata la mandibula pt oprirea
temporara a hemoragiei in leziunile fetei. Se arcuieste sub pielea si se indreapta spre
unghiul orificiului bucal si mai departe spre unghiul intern al ochiului, unde ​art
angulara ​(ram terminal) anastomoz cu art dorsal a nasului (ram art oftalmice din art
carotida int). De la ea pornesc ram: ​palatine ascendenta, submentala, labiale inf si
sup, amigdaliana.

Art temporal superficiala​: ram terminal a art carotide ext. Trece prin grosimea gl
salivare parotide si iese sub piele inainte tragusului pavilionului urechii (​ram
auriculare ant​) si da ram: ​art transversal a fetei, temporala medie si
zigomaticoorbitala. ​ La niv marg sup orbitei da nastere la 2 ram terminale –​parietela
si frontala​.

42. Particularitatile de evolutie a proceselor inflamator-purulente

a glandei parotide, caile posibile de raspindire a puroiului,
manifestarile clinice.
.Loja glandei comunica cu spatiul parafaringian => posibilitatea difuzarii puroiului
din loja in spatiul prafaringian si in conductul auditiv extern; si din cav urechii
externe si interne pe glanda.
 43. Particularitatile de cicatrizare a plagilor in regiunea fetei.
Vasele arteriale din diferite surse formeaza intre ele multiple anastomoze,
asigurind o alimentative bogata cu singe a tesuturilor fetei. Astfel, plagile fetei
se cicatrizeaza rapid, iar operatiile plastic se termina in mod favorabil.

44. Argumentati anatomic inciziile rationale pe tesuturile epicraniene.

Incizia se efectueaza in chenar, plaga in forma oval-alungita. In leziunile tes
moi, excizia marginilor plagii trebuie sa fie foarte economa, fara lezarea
periostului.
In caz de rani penetrante cu lezarea durei mater, ea se va deschide larg pentru a
examina creierul, pt a inlatura fragmentele osoase vizibile din tes encefalului,
cheagurile de singe si alte corpuri straine.

45. Argumentati anatomic hemostaza din tesuturile epicraniene.

Pentru hemostaza din dura mater, vasele ei se clampeaza (cu cleme special
metalice) sau se aplica o sutura transfixianta si se ligatureaza ram principale
ale art meningee medie.

Pentru hemostaza din granulatiile arahnoidei sau din peretii sinusurilor durei mater
se recurge la tamponarea temporara cu tifon, burete hemostatic sau cu lambou
muscular. In lezarile masive ale sinusurilor, se ligatureaza prin 2 ligaturi de matase,
aplicate la o distant de 1-2 cm de la ambele margini ala plagii sau dupa metoda
N.Burdenko cind defectele se vor invhide cu dura mater scindata.

46. Argumentati anatomic metodele de hemostaza in hemoragii

din oasele craniului.
In cazul lezarii pielii, marginile plagii se vor comprima la oasele craniului. Pe
vasele lezate se vor aplica pense hemostatice sau cleme, prinzind totodata cu
aponevroza epicraniana. Vasele sanguine se vor ligatura prin trnasfixie (prin
electrocoagulare).

47. Argumentati anatomic hemostaza in lezarea a.meningee medie.

48. Argumentati anatomic metode de hemostaza in leziunile

 sinusurilor durei mater.
In lezarile masive ale sinusurilor, se ligatureaza prin 2 ligaturi de matase, aplicate la
o distant de 1-2 cm de la ambele margini ala plagii sau dupa metoda N.Burdenko
cind defectele se vor invhide cu dura mater scindata.

49. Argumentati anatomic inciziile rationale in regiunea facial a

capului.

50. Argumentati anatomic particularitati in prelucrarea

chirurgicala a plagilor maxilofaciale.
Toaleta chirurgicala a plagilor fetei rezida in excizia tes neviabile moi si dure.
Excizia tes trebuie sa se efectueze econom iar incizia –moderat. Sunt extirpate
numai tes neviabile. Se evita lezarea nervilor, vaselor mari si a ductului gl parotide,
apoi se efectueaza o hemostaza.

Plaga fetei trebuie suturata strat cu strat, inclusive muschii mimici. Daca e
lezat trunchiul principal al n facial =>se prepara fragmentele nervului si se
aplica o sutura epinevrala; se restabileste integritatea fasciei gl parotide si
ductul ei.

Pe plagile faciale se aplica suture primare etanse

51. Punctia sinusului maxilar (Highmori), indicatii, tehnica.

Indicatii: ​
in scop diagnosctic si curative se efectueaza cu un ac special sau

cu un trocar.

Tehnica: ​se face prin meatul nazal inf cu 1,5-2cm mai post de capatul ant al
cornetului nazal inf. Sinusul se spala cu sol de antiseptic dup ace se introduce
antibiotice.

52. Repere si triunghiuri topografice in regiunea cervicala,

importanta practica.
Din punct de vedere anatomotopografic, gitul se imparte in regiuni, limitele
carora trec prin punctele de reper externe ale gitului.

Planul frontal ce trece prin apofizele mastoida si acromiala imparte gitul in:

●​
Regiunea posterioara​- occipitala (nucala)
●​
Regiunea anterioara​-contine organele gitului, vase si nervi. Aici se afla
triunghiul medial al gitului.
Triunghiul medial al gitului​: (pachet v-n: art carotida comuna, v
✔​

jugulara, n vag) ​
Limitat:​​de mandibula si marginile anteromediale ale muschilor

sternocleidomastoidieni. Linia mediana il imparte in ​trigonul medial drept si sting al

gitului

✔​ Triunghiul lateral al gitului ​(pachet v-n: art si v subclaviculara, plexul brachial)

Delimitat: ​marg post a muschiului sternocleidomastoidian; marg sup a
claviculei si marg muschiului trapez.

Se delimiteaza 2 triunghiuri: ​triunghiul omotrapezoid si triunghiul omoclavicular​.

Planul dus prin corpul si coarnele mari ale os.hioid, imparte ​triunghiul medial
al gitului in 2 portiuni –​regiunea suprahioidiana si infrahioidiana​.

●​
In reg suprahioidiana
✔​ Triunghiul submental​- ​l​imitele​:venterele ant ale m.digastrici si
corp os hioid. ​✔ ​Triunghiul submandibular ​–​limite​le: marg. Inf a
mandibulei, venterul ant si
post ale m.digastric. In limitele lui- ​triunghiul lingual (​lui Pirogov)
●​In regiunea infrahioidiana​:
Triunghiul carotidian ​–​delimitat​: de venterul post al m.digastric, venterul sup al
✔​
m.omohioidian, marg ant a m.sternocleidomastoidian. (pachet v-n:
vena jugulara, art arotida comuna, n vag)
Triunghiul omotraheal​.
✔​
53.Fasciile cervicale conform conceptului V.
Sevkunenko,continutul, importanta
1. ​
Fascia superficială ​– se afla mai profund de tesutul subcutanat, formează
teacă pentru muşchiul platisma.

2. ​
Lamela superficială a fasciei cervicale proprii ​– incepe de la apofizele
spinoase ale vertebrelor cervical despartind portiunea ant.de cea post a gitului si
preintimpina raspindirea proceselor purulente din tesutul intesfaciala regiunii ant si
post a gitului. Formează teacă pentru muşchii sternocleidomastoidian, trapez şi
pentru glanda submandibulară si in profunzimea muschilor da septuri ce ii impart in
fascicule separate. Aceasta creeaza dificultati la separarea muschilor de foita
fasciala externa. Inferior ea se inseră pe marginea antero-superioară a manubriului
sternal şi a claviculelor, in partea superioara-de apofizele mastoid si marginea inf. a
mandibulei
3. ​
Lamela profundă a fasciei cervicale proprii ​– ​fascia omoclaviculară​, este
situată în profunzimea regiunii anterioare a gătului, se fixează superior de osul
hioid, lateral se întinde până la muşchii omohioidieni, iar inferior se inseră de
marginea postero-superioară a sternului şi claviculelor. Pe linia mediană fascia
omoclaviculară împreună cu lamela superficială a fasciei cervicale concresc,
superior pâna la corpul osului hioid şi inferior neajungînd cu 3 cm până la
manubriul sternal formînd linia albă a gâtului. Ea formează teacă pentru muşchii
pretraheali, infrahioidieni: tirohioid, sternohioid, sternotiroid, omohioid. La
contracţia muşchiului omohioid, fascia se tensionează şi măreşte diametrul
venelor(datorita unirii strinse a fasciei cu peretii vasculari). În caz de leziuni –
pericol de embolie gazoasă.

4. ​
Fascia endocervicală ​este constituită din ​lamela viscerală​, înconjoară
organele,acoperind laringele, taheea, faringele, esofagul,gl.tiroida şi ​parietală​care
tapetează „cavitatea” gîtului din interior, formând teacă pentru pachetul
neurovascular cervical medial. Pe traiectul vaselor fascia endocervicala trece in
mediastinul superior. Ea formează nişte prelungiri spre vasele magistrale ale gîtului,
iar în inspiraţie, cînd presiunea în vene este negativă, împiedică colabarea lor. În caz
de leziuni din regiunea cervicală, acest mecanizm poate favoriza apariţia emboliei
aeriană.

5​
. Fascia prevertebrală ​formează teaca pentru muşchii lungi ai capului şi gâtului,
muşchii scaleni, vena subclaviculară, situată în spaţiul antescalen, artera subclavia
şi plexul brahial situat în spaţiul interscalen. Superior fascia începe la baza
craniului, iar inferior coboară in cavitatea toracica, trecind in partea ant. A coloanei
vertebrale până la nivelul vertebrelor 3 – 4 toracice.

54.Spatiile celuloadipoase ale regiunii cervicale, caile posibile in

difuzarea puroiului ​(+pag.107)

1. Spaţiul interaponeurotic suprasternal​-supraclavicular cu sacul cec

retrosternocleidomastoidian. Conţine: ganglioni limfatici şi arcada venoasă jugulară,
tesut cellular lax,lateral este liber. Este situate ntre foitele fasciale 2 si 3.Incepe de la
incizura jugulara si ajunge la mijlocul distantei dintre hyoid si stern

2. Spaţiul previsceral (pretraheal). ​Conţine: ganglioni limfatici pretraheali, plexul

venos tiroid impar, polul superior al timusului, aa. tiroidiene inferioare, a. tiroida
ima (în 12% cazuri), trunchiul arterial brahiocefalic (variantă rară), vena
brahiocefalică stângă (condiţionat), nn. laringieni recurenţi (condiţionat). E
amplasat intre foitele fasciei endocervicale, de la hyoid pina la manubriului sternal.

3. Spaţiul sternocleidomastoid​. Din teaca m. sternocleidomastoidian, ce are traiect

oblic de jos în sus, de la stern şi claviculă spre apofiza mastoidiană. Comunica cu
tesuturile adiacente prin orificiile formate de vase.

4. Spaţiul submandibular ​(sacul hiomandibular). Conţine: glanda salivară

submandibulară, ganglioni limfatici (subfasciali şi din grosimea glandei), tesut
cellular lax, a.,v. facial.Este marginit de foitele fasciei proprii si periostul
mandibulei.

5. Spaţiul neurovascular​(sau al pachetului neurovascular cervical principal).

Conţine: a. carotidă, v. jugulară internă, n. vag, ganglioni limfatici. Este limitat
de foita parietala a fasciei endocervicale. In pareta inferioara comunica cu tesutul
cellular mediastinal.
6. Spaţiul retrovisceral ​(retrofaringean în partea superioară). Se afla intre fascia
endocervicala si prevertebrala,post de faringe si esofag.Conţine: ganglioni limfatici
şi plexul venos retrofaringean. Comunica nemijlocit cu mediastinul posterior.

7. Spaţiul parafaringean​. Este limitat de peretele lateral al faringelui şi fascia

faringoprevertebrală (medial), muşchiul pterigoid medial (lateral), apofizele
transversale ale vertebrelor cervicale (din posterior). Spaţiul parafaringian prin
fascia stilofaringiană se împarte în compartimentul anterior şi posterior.
Compartimentul anterior este învecinat de apofiza faringiană a glandei salivare
parotide (exterior de faringe), amigdalele palatine (din faringe). În compartimentul
·​
posterior este situat: ​ carotidă internă; ​· ​v. jugulară internă; ​· ​nn. glosofaringean,
vag, accesor, hipoglos; ​· ​ganglionii lifmatici. ​8. Spaţiul prevertebral​(cervical
profund). Conţine: muşchii lungi ai capului şi gâtului, trunchiul simpatic (sau în
fascia prevertebrală). E situate intre fascia prevertebrala si vertebrele cervicale pina
la T3.

9. Spaţiul antescalen​. Conţine: v. subclaviculară, n. frenic, aa.cervicale ascendentă şi

ervicalal, a. suprascapulară, ramificările terminale ale ductul ervical (din stânga) şi
ductul limfatic drept (din dreapta).

10. Spaţiul interscalen​. Conţine: a. subclaviculară, fasciculele plexului ervical,

 a.transversală ervical.

11. Spaţiul scalenovertebral ​(triunghiul scalenovertebral + triunghiul

scalenotraheal). Conţine: în triunghiul scalenotraheal (ervica mai anterior, în
interiorul fasciei endocervicale): ​· ​unghiul venos Pirogov; ​· ​ervica comună; ​· ​n. vag,
n. frenic, n. laringian ervical. În triunghiul scalenovertebral (ervica mai posterior,
sub fascia prevertebrală): ​· ​porţiunea iniţială a arterei subclaviculare şi ramificaţiile
·​
ei; ​ ganglionii inferiori şi ansa subclaviculară ale trunchiului ervical; ​· ​porţiunea
ervical a ductului ervical (din stânga) şi ductului limfatic drept.

12. Spaţiul superficial al triunghiului lateral al gâtului​. Situat între fascia proprie şi
fascia prevertebrală. Conţine: ervical limfatici, a. ervical ervicalal, a.
suprascapulară, n. accesor. Pe trraiectul vaselor arteriale, venoase si limfatice
comunica cu tesutul cellular al regiunilor limitrofe.(ex.t. cel. a fosei supraclavic., pe
traiectul vaselor suprascapulare comunica cu t. cel. al fosei suprasinale)

13. Spaţiul profund al triunghiului lateral al gâtului​. (amplasat posterior de fascia

prevertebrală). Conţine: a. şi v. subclaviculara, plexul ervical, a. ervical ervicalal,
ervical limfatici.

55.Topografia vaselor si nervilor cervicali superficiali, importanta practica

Din ramurile superficiale ale plexului cervical fac parte: nervul frenic este format
din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară a
muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi traversează diafragmul
cu ramurele frenicoabdominale. Ramurile cutanate, sunt ramuri senzitive şi se
împart în două grupuri: un grup formează trei nervi – occipital mic, auricular mare,
cutanat al gâtului şi alt grup cu trei ramuri: ramura suprasternală, supraclaviculară şi
supraacromială.
56.Iradierea durerilor in afectiunea plexului cervical

​Durerea occipitala sau cervicalaDiscopatia cervicală reprezentată în special de

hernia de disc ​ cervicală inferioară acută sau subacută este o cauză frecventă de
durere cervicală, de umăr, de ​braţ şi de mână. De regulă există durere cervicală
(accentuată de mişcările gâtului), rigiditate şi ​limitarea amplitudinii mişcărilor.
Compresia rădăcinilor nervoase poate determina iradierea ​durerii în umăr sau în braţ.
Extensia şi rotaţia laterală a gâtului ​(semnul Spurling) ​pot îngusta ​orificiul neural şi
pot reproduce simptomele radiculare. Compresia acută a rădăcinii nervoase ​ cervicale
de către un disc herniat este adeseori posttraumatică la tineri. Distribuţia anatomică a
durerii este cel mai variabil element clinic. Artroza coloanei cervicale poate
determina durere ​ cervicală ce iradiază occipital, în umeri şi în braţe. Artrita sau alte
condiţii patologice ale ​coloanei cervicale superioare pot determina cefalee în
regiunea occipitală (inervată de rădăcinile​nervoase C2 – C4).
57. Topografia nn. frenici in reg. cervicala
Nervul frenic este format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe
suprafaţa anterioară ​
a muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi
traversează diafragmul cu ramurele​frenicoabdominale.

Nervul frenic drept ​ este mai scurt si are un traiect mai vertical decit cel sting. La
baza gitului este separat de ​a doua portiune ​a arterei subclaviculare drepte prin
muschiul scalen anterior. Coboara lateral de vena branhiocefalica dreapta, vena
cava superioara si pericardul fibros ce acopera suprafata dreapta a atriului drept si
vena cava inferioara. Se ramifica inainte de a se distribui diafragmului sau la
nivelul acestuia.

La nivelul radacinii gitului, ​nervul frenic sting ​este anterior ​de prima portiune ​a
arterei subclaviculare stingi si posterior de ductul toracic. Uneori, nervi frenici drept
si sting au un traiect identic la nivelul aperturii superioare a toracelui si astfel nervul
frenic sting trece anterior de portiunea a doua a arterei subclaviculare stingi, fata de
care este separat prin scalenul anterior.

58. Segmente arteriale critice pe gat – argumentare topografică,

circulaţia sangvină colaterală.
59.Spaţiul celuloadipos previsceral al gâtului – delimitarea,
conţinutul, difuzarea puroiului.
Spaţiul previsceral ​ e amplasat intre foitele fasciei endocervicale, de la hyoid pina la
manubriului sternal. O parte a acestui spatiu situate mai jos de istmul glandei tiroide,
anterior de trahee, se evidentiaza ca spatiu pretraheal. Conţine: ganglioni limfatici
pretraheali, plexul venos tiroid impar, polul superior al timusului, aa. tiroidiene
inferioare, a. tiroida ima (în 12% cazuri), trunchiul arterial brahiocefalic (variantă
rară), vena brahiocefalică stângă (condiţionat), nn. laringieni recurenţi (condiţionat).
Acest spatiu e limitat de tesutul cellular mediastinal numai prin septul fascial format
la nivelul manubriului sternal, la trecerea foitei partietale a fasciei endocervicale in
viscerala.

60.Anatomia topografică a regiunii sternocleidomastoidiene,

stratigrafia triunghiului scalenovertebral. ​(+pag 109)

Regiunea sternocleidomastoidiană este situată în limitele muşchiului

sternocleidomastoidian. ​Stratigrafia​: 1. Pielea(subtire, mobila)

2. Ţesutul subcutan adipos.

3. Fascia superficială. În treimea medie – cu muşchiul platisma. Sub fascia

superficială vena jugulară externă, ganglioni limfatici superficiali, nervii cutanaţi ai
plexului cervical. (Proiecţia venei jugulare externe: o linie ce uneşte unghiul
mandibulei cu unghiul dintre marginea posterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian şi claviculă). În treimea inferioară vena jugulară externă
străpunge fascia proprie şi omoclaviculară şi se varsă în vena subclavie, tot în acest
strat se află nervii: auricular mare, transvers al gâtului, occipital mic.

4. Fascia proprie formează teaca pentru muşchiul sternocleidomastoidian.

5. Fascia omoclaviculară, în treimea inferioară,in triunghiul omoclavicular.

6. Posterior de muşchi se află pachetul neurovascular cervical principal în teaca sa

fascială formată de foiţa parietală a fasciei endocervicale, care din anterior
concreşte cu fasciile proprie şi omoclaviculară, iar din posterior cu fascia
prevertebrală. Superior, de sub marginea posterioară a muschiului iese nervul
accesor şi se îndreaptă în trigonul lateral spre muşchiul trapez.

7. Fascia prevertebrală. Medial, sub fascia prevertebrală sânt situaţi muşchii lungi
ai capului şi gâtului, iar mai lateral muşchii scalen anterior şi mediu. Tot aici, se
găseşte plexul cevical, ce este format din ramurile primelor patru nervi cervicali,
care apar pe faţa anterioară a coloanei vertebrale, la nivelul inserţiei muşchilor
profunzi ai gâtului. Acest plex dă două feluri de ramuri: ramuri profunde, ce
formează plexul cervical profund şi ramuri cutanate sau
superficiale, ce formează plexul cervical supeficial. Ramurile profunde sunt ramuri
motorii. Nervul frenic este format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară
pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi
traversează diafragmul cu ramurele frenicoabdominale. Ramurile cutanate, sunt
ramuri senzitive şi se împart în două grupuri: un grup formează trei nervi – occipital
mic, auricular mare, cutanat al gâtului şi alt grup cu trei ramuri: ramura
suprasternală, supraclaviculară şi supraacromială.

Triunghiul scalenovertebral ​(p.110)s​e determina in adincimea portiunii

inferomediale a reg SCM.

Delimitari​
: lat.- mm.scalen ant

med.-mm.lung al gatului

inf.-domul pleural

Virful triungiului corespunde tuberculului carotid al apofizei transversal a vertebrei

C6. În acest triunghi se localizează partea incipientă a arterei subclavie, cu ramurile
sale, ductul toracic, ganglionii simpatici inferior şi intermediar. Toate aceste
formaţiuni sunt situate sub fascia prevertebrală. Anterior de a. subclavia dreaptă
este unghiul venos, între aceste vase trec nn. vag şi diafragmatic. Anterior de a.
subclavia stângă trece v. jugulară internă şi partea incipientă a trunchiului
brahiocefalic, între ei nn. vag şi phrenic. Artera subclavie are următoarele ramuri:
vertebrală, trunchiul tireocervical (arterele: tiroidă inferioară, cervicală ascendentă,
cervicală superficială, suprascapulară).

Comunicări​: cu regiunea carotidiană de-a lungul pachetului vasculonervos; În jos cu

mediastinul superior,cu fosa axilară

*Se determină în adîncimea por​ț​iunii inferomediale a reg. SCM.

● ​1-N.vag
● ​2-n.frenic
● ​3-tr.tireocervical
● ​4-n.laringeu recurent

61.Proiecţia, componenţa şi sintopia pachetului vasculonervos

medial al gâtului.

a. carotidă comună – ​
medial

b. v. jugulară internă – ​lateral

c. n. vag – ​
posterior, în unghiul format de cele două vase

62.Topografia triunghiului submandibular – limitele,

stratigrafia, formaţiunile anatomice.
Regiunea triunghiului submandibular este delimitat de marginea inferioară a
mandibulei şi venterul anterior şi posterior ale muşchiului digastric, împreuna cu
muşchiul stilohioidian (fig 17)Straturile: 1. Pielea, 2. Ţesutul adipos subcutan, 3.
Fascia superficială cu muşchiul platisma, 4–fascia proprie se împarte în două foiţe:
superficială – ce acoperă glanda din exterior şi profundă – ce tapetează glanda din
interior şi se inseră pe linia milohioidă a mandibulei, formând capsulă pentru glanda
submandibulară. Fascia înconjoară glanda liber, fără a trimite septuri în ţesutul
glandei. Între glanda submandibulară şi capsula ei, este un strat de ţesut celular.
Ganglionii limfatici sunt situaţi în jurul şi în grosimea ei. 5. Planşeul trigonului
submandibular – m. milohioid şi m. hioglos. Între ei trece ductul glandei
submandibulare, n. hipoglos, v. lingvală, şi mai superior, n. lingval. Artera lingvală
este situată mai profund de m. hioglos în triunghiul Pirogov. care este delimitat:
superior – n. hipoglos, inferior – tendonul intermediar al m. digastric, medial –
marginea m. milohioid, iar m. hioglos constituie planşeul triunghiului Pirogov.
Artera şi vena faciale sînt situate la nivelulu polului posterior a glandei
submandibulare. Vena trece sub foiţa superficială, iar artera – sub foiţa profundă a
fasciei proprie.
63.Topografia triunghiului Pirogov pe gât, limitele, conţinutul.
Triunghiul Pirogov este delimitat: superior – n. hipoglos, inferior – tendonul
intermediar al m. digastric, medial – marginea m. milohioid, iar m. hioglos
constituie planşeul triunghiului Pirogov. In limitele acestui triunghi sunt posibile
denudarea si ligaturarea arterei linguale, care este situate mai profund fata de mm.
hioglos. Mai superficial de muschi se afla vena linguala. Acest triunghi se descopera
la retropulsia capului, intors pe-o parte, in directie opusa interventiei chirurgicale.

64. Topografia triunghiului carotidian – limitele, stratigrafia,

pachetul vasculonervos​.(+pag 119)
Este ​
delimitată ​
de venterul posterior al muşchiului digastric, venterul superior
al muşchiului omohioid şi marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian.

Straturile​
: 1. Pielea.

2. Ţesut adipos subcutan.

3. Fascia superficială cu m. platysma. Sub ea–ramura cervicală a nervului

facial, nervul transversal al gâtului din plexul cervical şi vena jugulară
anterioară.

4. Fascia proprie, concreşte pe linia mediană formând linia albă.

5. Lamela parietală a fasciei endocervicale care face teacă pentru fascicolul

neurovascular principal al gâtului: vena jugulară internă, artera carotidă
comună, posterior şi între ele nervul vag, împreună cu ganglionii limfatici.

​ roiecţia a. carotide comune​–bisectoarea unghiului dintre muşchiul

P
sternocleidomastoidian şi omohioidian. Mai superficial de artera carotidă comună
din superior ​ se află rădăcina superioară a ansei cervicale (din n. hypoglossus), ​iar
inferior rădăcina ​ inferioară (din plexul
cervical), ambele formează ansa cervicală, care inervează muşchii situaţi inferior
de osul hyoid (pretraheali).

Mai profund de acest pachet neurovascular se găseşte trunchiul simpatic (în

grosimea fasciei prevertebrale). Trunchiul simpatic este situat pe muşchii lungi ai
capului şi gâtului.

Ganglionul cervical superior al trunchiului simpatic este situat anterior de fascia

prevertebrală, medial de nervul vag, la nivelul apofizelor transversale ale
vertebrelor cervicale II – III. De la el se ramifică nervul carotic, care împreună cu
artera carotidă internă pătrunde în cavitatea craniană.
 Ganglionul mediu este situat la nivelul vertebrei cervicale VI. Ganglionul
intermediar – la nivelul vertebrei VII cervicale şi este situat pe suprafaţa
anterioară a a. vertebrale. De la aceşti ganglioni pornesc cele mai multe ramuri
spre inimă, care pe traiectul său cedează ramuri comunicante nervilor vagi.

Ganglionul cervical inferior de obicei se contopeşte cu primul toracic, formând

ganglionul stelat. Acest ganglion este amplasat pe muşchiul lung al gâtului, în
limitele trigonului scalenovertebral. Scheletotopic este la nivelul apofizelor
transversale ale vertebrei VII cervicale şi capului coastei I. Aproape pe tot traiectul
este acoperit de aa. subclavia şi vertebrală. Polul inferior al ganglionului cervical
inferior se învecinează cu cupola pleurei.

Ganglionii trunchiului simpatic sunt legaţi cu nervii cervicali prin ramuri

comunicante. De la fiecare ganglion emerg ramuri spre inimă şi organele cervicale.

Zona reflexogenă carotidiană este amplasată la nivelul bifurcaţiei arterei carotide

comune. Structural este formată din mai multe părţi componente, ce joacă un rol
mare în reglarea activităţii sistemului cardiovascular:

1. Sinus caroticus (o dilatare care trece şi pe artera carotidă internă).

2. Glomus caroticus (pe partea posterioară a a. carotide comune -

chemoreceptori şi baroreceptori).

3. Nervii glosofaringieni.

4. Nerii vagi.

5. Nervii simpatici.

65.Semnele distinctive dintre aa. carotide externă şi internă,

importanţa practică.
Spre deosebire de artera carotidă internă (ce nu dă ramuri pe gât), artera carotidă
externă (se află mai medial şi mai anterior decât cea internă) dând următoarele
ramuri: 1. Artera tiroidiană superioară, de la care se porneşte artera laringiană
superioară. 2. Artera linguală. 3. Artera facială. 4. Artera occipitală. 5. Ramuri
sternocleidomastoidiene. 6. Arterele auriculare posterioare şi stylomastoidiene. 7.
Artera faringeană ascendentă.
66.Anatomia topografică a triunghiului scalenovertebral – limitele,
sintopia formaţiunilor anatomice.

Triunghiul scalenovertebral ​(p.110)s​e determina in adincimea portiunii

inferomediale a reg SCM.

Delimitari​
: lat.- mm.scalen ant
 med.-mm.lung al gatului

inf.-domul pleural

Virful triungiului corespunde tuberculului carotid al apofizei transversal a vertebrei

C6. În acest triunghi se localizează partea incipientă a arterei subclavie, cu ramurile
sale, ductul toracic, ganglionii simpatici inferior şi intermediar. Toate aceste
formaţiuni sunt situate sub fascia prevertebrală. Anterior de a. subclavia dreaptă
este unghiul venos, între aceste vase trec nn. vag şi diafragmatic. Anterior de a.
subclavia stângă trece v. jugulară internă şi partea incipientă a trunchiului
brahiocefalic, între ei nn. vag şi phrenic. Artera subclavie are următoarele ramuri:
vertebrală, trunchiul tireocervical (arterele: tiroidă inferioară, cervicală ascendentă,
cervicală superficială, suprascapulară).

Comunicări​: cu regiunea carotidiană de-a lungul pachetului vasculonervos; În jos cu

mediastinul superior,cu fosa axilară

*Se determină în adîncimea por​ț​iunii inferomediale a reg. SCM.

1. N.vag
2. n.frenic
3. tr.tireocervical
4. n.laringeu recurent

67.Topografia triunghiului lateral al gâtului – limitele divizarea, vasele, nervii.

Limitele: anterioara a trunchiuluilateral al gitului – marginea posterioara a
m.sternocleidomastoideus,​posterioara – marginea superiorexterna a ​m.
trapezius​, inferioara - marginea superioara a claviculei.

Straturile: Pielea in limitele trunchiului este subtire, mobile, elastic. Stratul

celuloadipos subcutanat ​e dezvoltat moderat, intre foitele superficale, in portiunile
inferioare ale trunchiului se afla fibrele muschiului subcutanat. Mai rofund, sub
fascia proprie a gitului, e dispus stratul adipos si ​v.jugularis interna.​In truing sint
situati, de obicei, doi-trei nervi suprascapulari (​nn. suprascapulares​).

​ ascia omoclaviculara ​a gitului in triunghiul lateral este prezenta numai in regiunea

F
trigonum omoclaviculare.​In regiunea ​trigonum omotrapezoideum​, care intra in
componenta triunghiului lateral al gitului, limitat de marginea ​m.trapezius​, venterul
inferior al ​
m.omohyoideus,​marginea posterioara a portiunii superioare
m.sternocleidomastoideus,​fascia omoclaviculara lipseste. In
regiunea acestui triunghi sub fascia proprie a gitului, intre ea si fascia
prevertebrala, se afla tesutul celular prin care trec nervul accesor
(​
n.accessorius​) si ganglionii limfatici.

Mai jos de mijlocul claviculei aceste trunchiuri se unesc, se impletesc si coboara in

fosa axilara, unde, inconjurind ​a.axilaris-​ partea subclaviculara a plexului, formeaza
fascicule lateral, medial si posterior, (​fasciculi lateralis, medialis et posterior​).
 Anterior si posterior de partea subclaviculara a plexului brachial, pornesc ramuri
scurte pe peretele toracic anterior.

Pachetul vasculonervosal trunchiului lateral al gitului este situate in tesutul celular

sub fascia omoclaviculara a gitului in limitele ​trigonum omoclavculare​, fiind
prezentat de artera si vena subclaviculare (​a. et v.subclavi)​ si de plexul
brachial(​
plexus brachialis​). A.subclavia ocupa o pozitiemedie inferioara fata de
plexul brachial. Inca mai jos si mai medial se afla ​v.subclavia.​Artera
subclaviculara trece in regiunea trunchiului lateral din ​spatium intrascalenum s​i se
situeaza in tesutul celular lax, intre marginea laterala a muschiului scalen anterior si
prima coasta. Aici de la ea porneste artera transversala a gitului (​a.transversa colli​).
In limitele trunchiului lateral a gitului se afla si alte amuri ale ​a. subclavia:​artera
cervicala superficiala ( ​a. cervicalis superficialis​) si artera suprascaulara (​a.
suprascapularis)​.

In portiunea laterala a ​trigonum omoclaviculare ​artera subclaviculara coboara

oblic si la nivelul nijlocului claviculei se aranjeaza intre clavicula si coasta I. Mai
anterior si mai jos artera subclaviculara e dispusa vena subclaviculara, care se
indreapta spre ​spatium antescalenum.​Asadar, in aceasta regiune vena e separata de
artera prin muschiul scalen anterior.

Plexul brahial iese intre muschii scalen anterior si mediu si pe git si formeaza
trei trunchiuri nervoase – superior, mediu si inferior.

68.Căile de difuzare ale colecţiilor purulente din triunghiul lateral cervical.

Tesutul cellular din spatial cellular al triunghiului lateral comunica cu tesutul

cellular al regiunilor limitrofe. Tesutul cellular asl fosei supraclaviculare, de
exemplu, pe traiectul vaselor suprascapulare comunica cu tesutul cellular al fosei
supraspinale.

69.Ce formaţiuni anatomice acoperă fascia prevertebrală cervicală?

Prelungirile fasciei acopera artera subclaviculare si plexul brahial in
apropierea muschiului scalen anterior.

70. Topografia spaţiului antescalen cervical – limite, conţinutul,

importanţa practică
Spaţiul antescalen este delimitat din posterior: de muşchiul scalen anterior, din
antero-medial: – muşchii sternohioid şi sternotiroid.; antero-lateral – de muşchiul
sternocleidomastoidian (fig. 20).
În acest spaţiu sunt următoarele formaţiuni: bulbul venei jugulare interne, nervul
vag; partea incipientă a arterei carotide comune, inferioar se găseşte confluienţa
venelor subclavia şi jugularei interne (unghiul venos Pirogov), tot în acest unghi
venos se mai varsă v. jugulară externă, din stânga ductul toracic, iar din dreapta
ductul limfatic drept. Ductul toracic trece din mediastinul posterior pe partea stîngă
a gâtului printre esofag şi porţiunea iniţială a a. subclavie. La nivelul vertebrei CVII
ductul toracic descrie o curbură, ce este situată în limitele trigonului
scalenovertebral, şi amplasată pe cupola pleurei, trecând anterior de artera
subclavie, ganglionul stelat, a. şi v. vertebrală. Pachetul neurovascular format din a.
carotidă comună, v. jugulară internă, n. vag este situat anterior de ductul toracic, iar
n. phrenicus rămâne posterior. Porţiunea terminală a ductului toracic se varsă în
unghiul venos stâng – prin unul sau mai multe trunchiuri. Pe suprafaţa anterioră a
muşchiului scalen anterior trece n. phrenic, ce se formează din nervul CIV, şi este
acoperit de fascia prevertebrală. Vena jugulară internă este situată anterior de nerv,
ce are un traiect oblic, din superior în inferior şi din exterior în interior, trece în
mediastinul anterior între v. şi a. subclavie, mai exterior de n. vag.

71. Topografia spaţiului interscalenic în triunghiul cervical lateral.

Spaţiul interscalen este localizat în triungiul lateral, în care sunt situate segmentul III
al arterei subclavie şi plexul brahial, înconjurate de ţesut celular şi fascia
prevertebrală, ultima formând o lojă pentru aceste formaţiuni. Artera subclavie se
situiază în unghiul format dintre marginea laterală a muşchiului scalen anterior şi
coasta I.

72. Topografia glandelor tiroidă şi paratiroide – vascularizaţia,

inervaţia.​(​pag 117)
Glanda tiroidă este formată din doi lobi şi istm, capsulă de la care pornesc septuri şi
o împart în lobuli mici. Spre exterior de capsulă, se situează teacă fascială originară
din foiţa viscerală a fasciei endocervicale. În spaţiul celular limitat de capsulă şi
teacă, sunt situate a.,v.,n., şi glandele paratiroide. La acest nivel fascia endocervicală
cedează nişte fibre mai groase, care au caracter de ligamente şi trec de pe glandă spre
alte organe (ligamentele median şi laterali). Istmul glandei tiroide este situat anterior
de traheie (corespunde inelelor 2 – 4). Părţile laterale aderă la trahee, laringe, faringe,
esofag şi acoperă circumferinţa medială a aa. carotide comune. La glandă din
posterior aderă n. laringeu recurent. Din anterior tiroida este acoperită de mm.
sternohioid, sternotiroid şi omohioid.

Vascularizaţia: aa. tiroidiene superioare şi inferioare şi rareori – a. thyreoidea

ima. Arterele tiroidiene formează două sisteme: intraorganică (din contul arterelor
tiroidiene) şi extraorganică (din contul arterelor organelor vecine). Venele formează
plexuri pe istm şi partea laterală.

Inervaţia: trunchiurile simpatice şi nervii laringieni.

 Glandele paratiroide: f​ormaţiuni pare, situate pe suprafaţa posterioară a lobilor
glandei tiroide între capsula proprie şi fascia endocervicală.

73.Explicaţi tulburările de fonaţie şi respiraţie în guşa glandei tiroide.

Paralizia bilaterală a nervului laringeu superior, duce la diminuarea uşoară a fonaţiei,
dar actul respirator nu v-a fi dereglat. În cazul când nervul laringeu superior este
intact, paralizia bilaterală a nervului laringeu recurent aduce la dereglarea actului
respirator (din cauza că muşchiul cricotiroidian, ce este inervat de nervul laringeu
superior este în tensiune, iar muşchii antagonişti sunt paralizaţi), în stările acute. În
stările cronice la paralizia nervului laringian recurent dereglările ale respiraţiei se
întâlnesc mai rar, pentru că se includ mecanismele compensatorii.

Uneori, tiroida poate creste in dimensiuni, in principal din cauza bolilor

Hashimoto, Graves,​​ deficientelor nutritionale sau a altor dezechilibre tiroidiene.
Atunci apare gusa. ​​ In cazul acesteia, simptomele pot fi sensibilitatea la
atingerea marului lui Adam, dificultatile​​de ​respiratie​, senzatia de sufocare sau
lipsa de aer, tusea, raguseala sau senzatia ca exista​​alimente ramase in gat.
Unele persoane pot dezvolta si anumite chisturi, atat solide, cat si umplute cu
lichide, noduli,​​
tumori si umflaturi la nivelul glandei tiroide. Aceste simptome
sint prezente si in cancerul​​tiroidian din cauza maririi nodulilor.

74.​Raportul nn. recurenţi cu traheea şi esofagul în regiunea

cervicală, importanţa practică.
Mai posterior de trahee e situat esofagul, marginea stinga a caruia proemineaza usor
din cauza traheei. In santul dintre ele in stinga e situat nn.laringeu recurent. In
dreapta nervul laringeu recurent trece mai posterior de trahee,la marginea ei dreapta.

75. Anatomia chirurgicală a ductului toracic pe gât – traiectul,

confluerea, formaţiunile învecinate, triunghiul.
– Ductul limfatic toracic – reprezint ă cel mai mare vas limfatic, se varsă în unghiul
venos stâng. Se formează la unirea trunchiului lombar drept şi stâng cu trunchiul
intestinal. Th 12 - L2

• În regiunea cervicală se varsă în unghiul venos stâng, anterior la duct aderă

trunchiul jugular stâng şi subclavicular stâng.

• La vărsare ductul toracic arcuieşte şi se ramifică sub formă de “deltă” - 2-4 sau mai
 multe braţe (ramuri).

Apexul arcului cervical al ductului thoracic corespunde C7.

La baza gatului descrie un arc care trece printr-un spatiu numit
triunghiul arterei​​
vertebrale,delimitat:

− medial: de muschiul lung al gatului si esofag.

− lateral: de muschiul scalen anterior .
− inferior: de prima coasta.
-> la acest nivel, canalul toracic are raporturi:

− antero-lateral: cu MVN-ul gatului.

− postero-medial: cu vasele vertebrale.
− medial: cu nervul frenic.

-> in regiunea cervicala primeste:

− trunchiul jugular stang: care aduna limfa de la extremitateacefalica
− −trunchiul subclavicular stang: care aduna limfa de laganglionii axilari​​−
−trunchiul bronhomediastinal stang: care aduna limfa de la viscerele
toracice si de la​​
peretele toracic.

76. Zonele de drenare limfatică a ductului toracic şi a

ductului limfatic drept.
La nivelul gatului, ductul thoracic se varsa in vena subclavie stinga si colecteaza
limfa de la: -membrele inf.
-abdomen(hemitorace sting)
-membrul sup. Sting
-jumatatea stinga a extremitatii cefalice
Canalul limfatic drept se varsa in vena subclavie dreapta si
dreneaza limfa din: -membrul sup. Drept
-hemitoracele drept
- jumatatea dreapta a extremitatii cefalice

77. Zona reflexogenă sinocarotidă – noţiune, componenţa, importanţa.

In notiunea de zona reflexogena intra urmatoarele notiuni: glomusul carotidian,
sinusul carotidian, portiunea cervicala a arterei carotid interne, ramurile nervului
glosofaringian, n vag,trunchiul simpatic. Glomusul carotic, constituit din tesut
conjunctiv si cellule specific, este intim legat de membrane externa a arterei carotide.
Impulsurile care nimeresc din baro- si chemoreceptorii zonei carotid reflexogene
influenteaza asupra nivelului tensiunii arteriale si componentei chimice a singelui.

78.Fistule şi chisturi congenitale regiunea cervicală

 Chistul branhial este o malformaţie congenitală ce rezultă din defectul de
dezvoltare embrionară a regiunii cervicale.

Localizarea orificiului poate fi uni- sau bilaterală, în apropierea liniei mediane a

gâtului, cel mai frecvent deasupra articulaţiei claviculo-sternale. La nivelul
orificiului putem observa scurgerea unui lichid de aspect opalescent, asemănător
salivei. Suprainfectarea acestei secreţii conduce la formarea unui abces. Foarte
frecvent boala este asimptomatică, observăm numai o depresiune ale pielii. În cazuri
extreme imposibilitatea exteorizării secreţiilor (staza) este cauza halenei urât
mirositoare a pacientului.

Malformaţia este considerată un rest embrionar al aparatului branhial. Fistula

mai sus prezentată este consecinţa anomaliei de dezvoltare a arcului embrionar 4.
Fistula asigură o comunicare între faringe şi tegument, traiectul fistulei trece prin
unghiul arterei carotide.
Anomalia de dezvoltare al primului arc branhial este foarte rar întâlnită. În acest
caz fistula se deschide pre-, retroauricular sau la nivelul unghiului submandibular.

Tratamentul este îndepărtarea chirurgicală a formaţiunii. Recidiva apare frecvent.

79. Torticolisul congenital, modificările anatomice şi impactul

asupra funcţionalităţii.
​
Torticolisul ​
este caracterizat prin retractia unilaterala a m.sternocleidomastoidian, antrenind o
pozitie asimetrica a capului si gatului, ceea ce determina inclinarea capului de partea afectata si
rotatia fetei. De obicei, torticolisul este depistat la cateva saptamani dupa nastere, atunci cand se
observa ca capul copilului sta inclinat intr-o singura parte si este dificil ca acesta sa fie inclinat
in cealalta. Capul copilului este, de obicei, inclinant, in asa fel incat acesta poate sa se uite sus,
dar si intr-o parte. Aceasta inclinare se datoreaza muschiului scurtat din partea opusa a gatului.
Etiologia torticolisului congenital ​include : miozita, rupturi musculare, vascularizatia
​
deficitara a m.sternocleidomastoidian, factori ereditari, malpozitie intrauterina.
Este descris ca o perturbare fuctionala a simetriei cranio-cervicale,caracterizata prin: inclinare
a capului, asimetrie a fetei si craniului, miscari asimetrice a membrelor, posturi unilaterale ale
trunchiului, aplatizari laterale sau mediale ale occipitului, perturbari ale somnului, miscari
stereotipe ale capului, copilul plinge frecvent. La copiii netratati sau adulti se descriu:
dificultati de concentrare, invatare, hiperkinezie,cefalee, tinitus, vertij, retard in dezvoltare,
deficit motor, tulburari de echilibru, hernii discale. ​Modificari structurale si functionale​:
- copilul nu-si poate mentine aliniamentul pe linia mediana a capului, data fiind retractia si
dezechilibrul muscular cervical;
- copilul are diminuate rotatia homolaterala a gatului,flexia si extensia heterolaterala; - apar
modificari cranio-faciale: asimetrii ale structurii scheletice cranio-faciale, asimetrii ale
muschilor masticatori si linguali, lipsa de dezvoltare a maxilarului homolateral, hipoplazie
mandibulara, ascensiune a articulatiilor temporo-mandibulare, probleme de ocluzie dentara,
orientare postero-inferioara a urechii homolaterale, asimetrie a ochilor (cel homolateral – mai
mic), deviatie a barbiei si a nasului, deformare a bazei craniului.
Se mai descriu: curburi ale coloanei dorsale in plan sagital, pozitionare asimetrica a bazinului:
soldul facial in abductie iar cel occipital in adductie. Cand copilul va achizitiona postura sezind,
va aparea o dubla curbura a coloanei pentru a compensa inclinarea capului si cea a bazinului. Se
vor limita miscarile : copilul va prezenta asimetrie a miscarilor capului, a reflexelor primitive; isi
foloseste mai putin mina homolaterala; cimpul vizual homolateral se micsoreaza; apar asimetrii
in modul de tîrîre, mers, rostogolire; dezvoltare incompletă a reac​ț​iilor automate posturale
ț​
(persisten​a asimetriei posturale duce la deformări structurale, ca: oblicitatea pelvisului ​ ș​i
scolioza). Copilul se va comporta ca un hemiplegic: are dificultă​ț​i in a ​ț​ine o greutate în
membrul superior homolateral, in extensia si supinatia antebratului pe linie mediana, in folosirea
membrului superior in reactiile de aparare si echilibru. In afara limitarii miscarilor zonei
cervicale, sunt afectate si sistemele senzoriale (vederea si functia vestibulara), organizarea
posturala, orientarea, schema corporala. Etapele de dezvoltare motorie evolueaza atipic, avind in
vedere ca subsistemele (vizual,vestibular, somato-senzorial si musculo-scheletal) se dezvolta
asimetric.
Deformarile craniene​
​ : * zona fronto-temporala de partea torticolisului si zona
occipito-parietala de partea opusa sunt turtite; * zonele de partea opusa sunt proeminente.
80. Argumetaţi locul de comprimare cu scop de hemostază a a. carotide
comune şi riscurile hemoragiilor venoase în regiune cervicală.
​
Artera carotidă comună ​
e palpabilă pe tot lungul şanţului jugular. La acest nivel de pe ea
poate fi luat pulsul sau auscultate unele zgomote cardiace, tot aici artera poate fi comprimată în
scop de suspendare a hemoragiei. Comprimarea arterei carotide comune e indicată în caz de
hemoragie abundentă din plăgile regiunilor medii şi superioare ale gâtului, a regiunii
submandibulare sau a feţei şi se efectuează cu policele sau degetele II – IV, orientate de-a lungul
şanţului jugular, cu care se exercită presiune în direcţia apofizelor transversale ale vertebrelor
cervicale inferioare. De obicei artera se comprimă pe tuberculul anterior al vertebrei cervicale VI
(tuberculul carotidian sau tuberculul lui Chassaignac). Tuberculul carotidian reprezintă reperul
cel mai important în abordarea arterei carotide comune în scop de palpare, comprimare sau
ligaturare. La nivelul lui se suprapun arterele carotidă comună, tiroidiană inferioară şi vertebrală.
La lezarea venelor regiunii gâtului este pericol de ​embolie gazoasă​.

81. Proiecţia şi metodele de identificare a venei jugulare interne,

pentru cateterizarea acesteia.
​
Vena jugulara interna ​
reprezinta prelungirea sinusului sigmoid al pahimeningelui si incepe la
nivelul orificiului jugular, unde formeaza o dilatare numita ​bulbul superior al venei jugulare
interne.​Ea trece in componenta fasciculului vasculonervos lateral al gatului, fiind lateral de
artera carotida comuna si n.vag. La nivelul articulatiei sternoclaviculare, ea se uneste cu vena
subclaviculara, formand unghiul venos. In portiunea inferioara, ea este acoperita de
m.sternocleidomastoidian.
LIMITE: ​
​ la inceput este situata posterior de artera carotida interna, apoi trece lateral
posterior de catre artera carotida printr-o teaca fasciala impreuna cu n.vag.
REPERE ANATOMICE: ​
​ m.sternocleidomastoidian si locurile de insertie la stern sau
clavicula,in unele cazuri acest muschi poate fi greu apreciabil la persoanele supraponderale, la
pacienti cu “git de bou”, in aceste cazuri vom utiliza metoda de palpare a altor formatiuni
anatomice precum: cartilajul tiroid, vena jugulara externa, artera carotida.
 Cel mai des se cateterizeaza ​ vena jugulara dreapta​, deoarece manipulatiile pe vena
jugulara stinga poate duce la lezarea ductului limfatic sting cu dezvoltarea ulterioara a
chilotoraxului. Exista citeva metode: cateterul pe ac (ca la venele periferice), cateterul prin
ac (este nevoie de un ac gros) si cateterul prin conductor (metoda Seldinger). Asezam
pacientul in pozitie Trendelenburg (in decubit dorsal), pentru scaderea riscului de embolie
gazoasa, implerea si contrastarea mai buna a venei jugulare interne. Ca repere externe
folosim : clavicula si ambele picioruse ale m.sternocleidomastoidian, care reprezinta 3 laturi
ale unui triunghi. Dupa prelucrarea pielii, regiunea virfului triunghiului se anesteziaza. Vena
jugulara interna se puncteaza la virful acestui triunghi sub un unghi de 30​o​​fata de suprafata
pielii, si se directioneaza spre mamelonul ipsilateral (fig.31).
82. Scheletotopia şi holotopia glandelor
parotide şi a glandei tiroide.
​
Glanda tiroida ​
consta din lobii drept si stang si istm. Istmul
glandei,de obicei, este situat la nivelul inelelor 2-3 ale traheii.
Lobii au o forma ovala-aplatizata, cu inaltimea de 3-5 cm si
latimea de 2-3cm, adera la portiunile corespunzatoare ale
traheii,
laringelui, faringelui,esofagului,partial acopera arterele
carotide
comune in treimea lor medie. In locurile trecerii suprafetelor
antero-laterale ale glandei in cele postero-mediale, la glanda
tiroida adera componentele pachetului vasculonervos principal
al
gatului – ​
a.carotida comuna, n.vag ​si ​v.jugulara interna​. La
marginea posteromediala a lobilor glandei trece ​n.laringeu
recurent​ . Are raport : ​
lateral ​
mm.sternocleidomastoidieni si m.omohioidian si pachetul
vasculonervos al gatului; ​ posterior​– cu traheea si esofagul, coloana vertebrala (corpurile
vertebrelor C5-C7) cu musculatura adiacenta; ​posterolateral​– cu glandele paratiroide; ​anterior
– mm.subhioidieni.
Cele mai importante raporturi anatomice pentru chirurgia tiroidei sunt urmatoarele: ​nervul
laringeu inferior ​ care se afla in raport cu ​artera tiroidiana inferioara ​si cu ​gl.paratiroide ​pe
fata postero-interna a gl.tiroide; ​
n.laringeu extern ​in raport cu ​artera tiroidiana superioara
la polul superior al glandei.
 ​ landa parotida ​
G este cea mai mare glanda salivara. Ea este situata in loja parotidiana, ce se
afla asezata in fosa retromandibulara. Ea prezinta raporturi extrinseci cu organele invecinate ei,
precum si raporturi intrinseci cu formatiuni vasculo-nervoase ce strabat glanda parotida.
Raporturi extrinseci​​
​ :-​ fata laterala​: este in raport cu fascia cervicala superficiala si cu
tegumentul; ​ - fata mediala​ : este in raport cu faringele, cu procesul stiloidian si cu buchetul lui
Riolan; - ​
fata anterioara​ : cu marginea si ramul vertical a mandibulei, precum si cu muschiul
maseter si muschiul pterigoidian medial; ​- fata posterioara​: cu procesul mastoidian si muschii
sternocleidomastoidian si digastric; - ​fata superioara​: cu articulatia temporo-mandibulara si
conductul auditiv extern; - ​ fata inferioara​: cu glanda submandibulara, de care este separata prin
septul submandibulo-parotidian.
Raporturi intrinseci ​
​ : - cu artera carotida externa si cu ramurile ei terminale: artera maxilara
interna si artera temporala superficiala; - vena retromandibulara; - nervul facial iese din stanca
temporalului prin orificiul stilo-mastoidian si patrunde in glanda parotida clivand glanda in doua
planuri: unul superficial situat lateral de nervul facial, altul profund situat medial de nervul
facial.

83. Argumentaţi anatomic înciziile raţionale în flegmonul tecii

fasciale a pachetului vasculonervos medial al gâtului.
​
Flegmoanele tecii fasciale ale pachetului vasculonervos se deschid cu ajutorul
instrumentelor ascutite, strat cu strat, sectionind teaca lui de-a lungul marginii anterioare a
m.sternocleidomastoidian. Cu un instrument bont se patrunde spre pachetul vasculonervos.
In tesutul celular care inconjoara vasele se introduce un dren.

84. Argumentaţi anatomic inciziile raţionale în flegmonul

suprasternal, stratigrafia, complicaţii.
Spatiul suprasternal — un spatiu fascial
inchis. Infectarea lui poate fi realizata prin
ranirea acestei regiuni, prin rani purulente.
Procesul inflamator se extinde cu intirziere,
doar daca sunt “distruse” placile fasciale. Prin
deteriorarea suprafetei placii, procesul purulent
se extinde pe peretele anterior toracic; la
deteriorarea suprafetei placii posterioare, se
extinde in spatele sternului si mediastinului
anterior.
Pacientul este culcat pe spate, se realizeaza
hiperextensia capului si se pune un sul sub
umeri. Incizia pielii se face cu 1-1.5 cm mai sus
de incizura sternului.
Se taie pielea, spatiul subcutanat, fascia
superficiala, care formeaza peretele anterior al
spatiului suprasternal, se inlatura procesul
purulent si se palpeaza(controleaza) cavitatea cu
ajutorul degetului.
Sursele principale si caile de infectie :
​
ranile infectate, hematoame purulente,
raspindirea procesului infectior-inflamator de-a
lungul regiunilor anatomice adiacente.
Metoda chirurgicala de deschidere a
abcesului in flegmonul suprasternal :
1. Anestezia – intravenoasa sau prin inhalare –
anestezie locala de infiltrare pe fundalul
premedicatiei;
2. Pentru deschiderea spatiului suprasternal (fig.
90, A), se foloseste incizia pielii paralela cu marginea superioara a manubriului sternului (fig.
90, Б, В); 3. Se taie pielea, tesutul subcutanat cu fascia superficiala si cu ajutorul a doua carlige
chirurgicale se largeste rana astfel incat sa se vada cea de-a doua fascie a gatului (lamina
superficialis fasciae Colli propriae) (fig.90 Г);
4. Pentru a preveni lezarea venelor si a arcului venos jugular (arcus venosus juguli)
amplasate in spatiul celular suprasternal, printr-o incizie mica de 0.5 cm sub nivelul fasciei a
doua a gatului se face hemostaza (fig.90, D);
5. Exfoliem fibrele cu ajutorul hemostatului (pentru a preveni lezarea arcului venos jugular), si
ne mutam in centrul focarului purulent-inflamator, il deschidem si evacuam puroiul (fig.90, E);
6. Exfoliem fibrele in directii laterale, pentru a efectua un asa-zis audit al pungilor oarbe
(recessus lateralis) situate in spatele capatului inferior al m.sternocleidomastoidian. Hemostaza.
(fig.90, Ж); 7. In focarele inflamatorii-supurative, plaga se dreneaza cu ajutorul unui tub de
cauciuc sau a foliei de polietilen (fig.90, 3) ;
8. Pe rana se pun bandaje din tifon aseptice, cu solutie hipertona si antiseptice.

85. Argumentaţi anatomic inciziile raţionale pe gât în caz de

flegmon retrovisceral, stratigrafia.
​
Procesele purulente ale spatiului de tesut celular retrovisceral sint prezentate de ​flegmoane si
abcese retrofaringiene​ (retroesofagiene). Deschiderea abcesului retrofaringian prin cavitatea
bucala mai frecvent se efectueaza la copiii de virsta frageda. Cu departatorul bucal se deschide
larg gura, se apasa in jos radacina limbii, peretele posterior proeminent al faringelui se
badijoneaza cu solutie anestezica. Cu bisturiul “dozat” se efectueaza incizia longitudinala pe
peretele posterior al faringelui, deasupra proeminentei maximale a focarului purulent. Dupa
deschiderea lui,capul bolnavului se apleaca repede inainte,preintimpinind in asa fel nimerirea
puroiului in laringe.
Flegmonul retrofaringian poate fi deschis din partea gitului, efectuind incizia de-a lungul
marginii posterioare a m.sternocleidomastoidian. In spatiul celular retrofaringian,dupa disecarea
pielii, a tesutului celular subcutanat, fasciei superficiale, a tecii m.sternocleidomastoidian, se
patrunde pe cale boantă. Rana se drenează.

86. Argumentaţi anatomic particularităţile în toaleta chirurgicală

primară a plăgilor gâtului.
​
La toaleta chirurgicala primara se largesc canalele plagii care se caracterizeaza prin aceea ca
sunt inguste si intortocheate. Canalul plagii se largeste corespunzator topografiei acelei regiuni,
in care se efectueaza prelucrarea plagii. Daca se prelucreaza plaga in regiunea triunghiului
submandibular, atunci ea se largeste paralel marginii inferioare a mandibulei. La prelucrarea
plagilor in regiunea triunghiului lateral al gatului, ultimile se largesc paralel claviculei, in
regiunea m.sternocleidomastoidian – paralel marginii anterioare sau celei posterioare acestui
muschi.
Tesuturile moi neviabile se excizeaza, se inlatura coprii straini, hematoamele interfasciale, se
largesc spatiile interfasciale afectate. Fisurile interfasciale intacte de obiectul vulnerant nu se
deschid. Plagile trebuie bine drenate. Corpii straini se inaltura numai in caz ca viata bolnavului
este in pericol sau provoaca complicatii grave, adica daca eschilele, de exemplu, situindu-se in
apropierea vaselor arteriale sau venoase mari, linga n.vag, duc la dereglari ale
sist.cardiovascular. Corpii straini in aceste cazuri trebuie sa fie inlaturati din plaga bine deschisa
sub controlul vederii.
Daca eschila este situata profund in tesuturi si nu provoaca complicatii, atunci, de obicei, nu
se atinge, deoarece ea se incapsuleaza si ramane in tesuturi. Daca eschila incapsulata se
deplaseaza, apropiindu-se de vasele mari de singe, atunci ea trebuie inlaturata.

87. Argumentaţi anatomic inciziile în traheostomia superioară – indicaţii,

tehnica, complicaţii.
​
Printr-o incizie lunga de 5-6 cm, de la mijlocul cartilajului tiroid in jos, sectionam pielea,
tesutul celular subcutanat, fascia superficiala a gatului. Vena mediana a gatului se deplaseaza
intr-o parte sau se ligatureaza si se sectioneaza. Se sectioneaza linia alba a gatului,ligamentele
care fixeaza istmul glandei tiroide de trahee si cartilajul tiroid. In acest moment trebuie sa fim
atenti ca sa nu lezam ramurile superioare ale arterelor tiroide superioare. Cu un carlig bont
istmul se trage in jos si se denudeaza inelele superioare a traheii. Se opreste cu minutiozitate
hemoragia. In peretii traheii lateral de linia mediana, se introduc doua departatoare monodentare
pentru traheotomie, ridicam putin traheea si laringele in partea anterioara, fixindu-le. Cu un
bisturiu sectionam de jos in sus 2-3 inele cartilaginoase ale traheii. Pentru a evita lezarea
peretelui posterior al traheii, bisturiul se infasoara in tifon, lasand 1cm din lama bisturiului.
Rana traheii se largeste cu ajutorul dilatatorului Trusseau si in ea se introduce canula, la inceput
cu pavilionul in plan sagital, apoi apasind canula in trahee, o transferam in plan frontal. Rana se
sutureaza strat cu strat.
Stratigrafic ​: pielea, tesut adipos subcutan, fascia superficiala, linia alba, si apoi se
denudeaza m.sternohioid si sternotiroid bilateral. Acesti muschi se dau la o parte, dupa ei se
gaseste cartilajul cricoid, iar sub el – istmul glandei tiroide.
Avantaje ​
​ : situarea superficiala a traheii; in aria manipulatiilor lipsesc vase sangvine mari.
Dezavantaje ​ : incizia este in apropierea cartilajului cricoid si a coardelor vocale. ​Indicatii​:
Asfixia in urma laringospasmului, edemul coardelor vocale, tumori si leziuni ale laringelui,
corpi straini in laringe si trahee, in intubatia prin traheostoma la executarea narcozei la
copii. ​Complicatii in traheostomie :
A. ​Intraoperatorii​:
- hemoragii, cu sau fara aspirarea singelui in caile respiratorii;
- lezarea peretelui posterior al traheei sau chiar al esofagului;
 - introducerea canulei in spatiul submucos;
- dereglari hipoxice si reflectorii cardiace, respiratorii in timpul
traheostomiei; - rupturi ale inelelor traheale in timpul introducerii
canulei.
B. ​Postoperatorii ​
:
- complicatii din partea canulei (patrunderea in spatiul pretraheal, obliterarea etc.); -
complicatii din partea stomei si traheei (procese inflamatorii, hemoragii, necroza inelelor
traheale, stenoza traheala, fistule traheoesofagiene);
- alte complicatii (emfizema subcutana, mediastinala, pneumotorace, atelectazie,
pneumonia de aspiratie).
Mai poate fi lezarea venei jugulare interne, iar uneori si a arterei carotide.

88. Argumentaţi anatomic inciziile în traheostomia inferioară – indicaţii,

tehnica, complicaţii.
​
Incizia se executa in plan longitudinal de la cartilajul cricoid pina la incizura jugulara a
sternului. Se sectioneaza pielea, tesutul celular subcutanat, fascia superficiala. Vena mediana a
gatului se deplaseaza sau se ligatureaza si se sectioneaza. Se deschide atent spatiul de tesut
celular interaponeurotic suprasternal, pentru a nu leza arcada venoasa jugulara. Sectionam
fasciile omoclaviculara si prevertebrala ale gatului, deplasam muschiul sternohioidian si
muschiul sternotiroidian. Se ligatureaza venele plexului tiroid impar care sint situate in tesutul
celular pretraheal. Inelele traheii se deschid mai jos de istmul glandei tiroide, la fel ca si in
trahestomia superioara.
Avantaje ​
​ : rar se dezvolta stenoza si traumatismul coardelor vocale.
Dezavantaje ​
​ : pericolul traumatizarii trunchiului brahiocefalic venos stang.
Unii chirurgi considera ca la traheostomia longitudinala apare ingustarea cicatrizata a traheei
din cauza modificarii inelelor ei cartilaginoase, mai ales la expunerea indelungata la
traheostomie. De aceea se recomanda de efectuat ​traheostomia dupa Biork (Bjork) ​: consta in
formarea unui lambou din peretele anterior al traheei, baza fiind orientata spre partea caudala.
Marginea libera a lamboului se sutureaza la piele. Aceasta preintimpina prabusirea canulei in
spatiul celular pretraheal, permite o respiratie prin stoma fara canula, simplifica procedura de
schimbare a canulei si a traheobronhoscopiei.La copii, traheea fiind ingusta, aceasta metoda nu
se foloseste.
Indicatii​
​ : Asfixia in urma laringospasmului, edemul coardelor vocale, tumori si leziuni ale
laringelui, corpi straini in laringe si trahee, in intubatia prin traheostoma la executarea
narcozei la copii. ​ Complicatii in traheostomie :
A. ​Intraoperatorii​:
- hemoragii, cu sau fara aspirarea singelui in caile respiratorii;
- lezarea peretelui posterior al traheei sau chiar al esofagului;
- introducerea canulei in spatiul submucos;
- dereglari hipoxice si reflectorii cardiace, respiratorii in timpul
traheostomiei; - rupturi ale inelelor traheale in timpul introducerii
canulei.
B. ​Postoperatorii ​ :
 - complicatii din partea canulei (patrunderea in spatiul pretraheal, obliterarea etc.); -
complicatii din partea stomei si traheei (procese inflamatorii, hemoragii, necroza inelelor
traheale, stenoza traheala, fistule traheoesofagiene);
- alte complicatii (emfizema subcutana, mediastinala, pneumotorace, atelectazie,
pneumonia de aspiratie).
Mai poate fi lezarea venei jugulare interne, iar uneori si a arterei carotide.

89. Argumentaţi anatomic inciziile în conicotomia – indicaţii, tehnica.

Conicotomia sau crico-conicotomia reprezinta deschiderea laringelui prin sectionarea
cartilajului cricoid si a membranei cricotiroidiene (ligamentul conic). Interventia se efectueaza
in starile de urgenta cand nu avem timp pentru traheostomie.
Indicatii :
​
- incapacitatea de intubare;
- incapacitatea de ventilare;
- plagi severe faciale sau nazale;
- traume masive faciale;
- leziuni cauzate prin inhalarea substantelor chimice;
- anafilaxia;
- traumatisme la nivelul regiunii cervicale, care impiedica o ventilatie adecvata.
Tehnica ​
​ : Conicotomia se face, de obicei, pozitionind bolnavul culcat, dar se face si cand
pacientul sta sezand, ceea ce imbunatateste starea bolnavului. In primul rind, prin palpare se
determina localizarea arcului cartilajului cricoid si marginea inferioara a glandei tiroide.
Bisturiul cu o lama ingusta este pozitionat vertical pe linia mediana a gatului, chiar deasupra
arcului cricoid si printr-o miscare, adancim cutitul pina la o adincime de 1,5-2,0 cm , sectionind
toate straturile peretelui anterior al faringelui ​(fig.1)​; incizia poate incepe de la marginea
inferioara a cartilajului tiroidian si va avea o lungime de 4 cm. Neindepartind bisturiul, incizia
este prelungita cu cativa milimetri pina la marginea inferioara a cartilajului tiroidian (uneori
incizia este orizontala), pentru a evita lezarea partii posterioare a gatului; pe baza bisturiului se
inveleste vata, lasind deschisa lama doar de 1,5-2,0 cm. Dupa indepartarea bisturiului din
incizie, se introduce cleste de tip Trusso, apoi un tub utilizat in traheostomie ​(fig.2)​. Este
important sa retinem ca sub cartilajul cricoid se afla glanda tiroida, lezarea careia este insotita de
o hemoragie puternica.

90. Argumentaţi anatomic inciziile în traheostomie la copii.

​
La copii, in majoritatea cazurilor se efectueaza trahestomia inferioara, din cauza situarii
istmului glandei tiroide mai sus decat la maturi. Traheostomia efectuata in portiunile superioare
a traheei poate dezvolta procese inflamatorii secundare in spatiul infraglotic, ceea ce poate
complica decanularea. Se mai poate dezvolta : - pseudocrupul traheal intraoperator cauzat de
edemul stratului submucos; - strictura traheei in perioada de crestere conditionata de atrofia
cartilajelor traheali dupa separarea istmului glandei tiroide. ​Tehnica ​: incizia incepe la nivelul
cartilajului cricoid pina la incizura jugulara. Dupa incizia fasciilor, patrundem in spatiul
interaponeurotic suprasternal, unde pe cale bontă gasim arcul venos jugular pe care il
tractionam inferior. Muschii sunt deplasati spre stanga si dreapta, mai profund se incizeaza
fascia endocervicala si se patrunde in spatiul pretraheal, unde este localizat plexul venos
tiroidean, iar uneori in 12% cazuri – ​artera thiroidea ima.​Vasele se ligatureaza iar istmul se
tractioneaza in sus. Se elibereaza traheea si sectionam inelul traheal 4 sau 5. Directia bisturiului
este de la incizura jugulara spre istm, pentru a nu leza trunchiul brahiocefalic venos stang.
Complicatii posibile ​
​ (intra- si postoperatorii):
- lezarea peretelui posterior al traheei si esofagului;
- introducerea canulei sub tunica mucoasa dar nu in lumenul traheei;
- lezarea venei brahiocefalice stangi si emgolia gazoasa de volum mare;
- emfizema subcutanata si pericolul infectarii;
- aspirarea singelui, aparitia asfixiei si dezvoltarea pneumoniei;
- lezarea arterelor carotide sau venelor jugulare;
- lezarea arterei tiroide ime;
- necroza cartilajelor traheei, si ca consecinta – strictura traheei.

91. Argumentaţi anatomic puncţia venei subclaviculare – indicaţii,

tehnica, complicaţii.
​
-​
locul punctiei ​
: in dependenta de tipul de acces (​infraclavicular ​sau ​supraclavicular);​ -
pacientul se afla in decubit dorsal cu capul inclinat in directia opusa, cu umerii relaxati si
bratele intinse de-a lungul corpului;
-​accesul infraclavicular ​ (fig.3) : la unirea 1/3 interne cu cea mijlocie a claviculei acul de
punctie adaptat la seringa se introduce sub un unghi de 50​o​; medial si ascendent intre clavicula
si prima coasta se aspira usor, in continuu; la accesarea venei, va veni singe abundent, se va
introduce cateterul si se va conecta la trusa de perfuzie.
-​accesul supraclavicular​​ (fig.4) : punctia se va face la virful unghiului format de fata
superioara a claviculei cu limita laterala a insertiei m.sternocleidomastoidian sub un unghi
o​
de 45​ ; Din punct de vedere anatomo-topografic, este justificata punctia inferior de
clavicula din urmatoarele considerente:
- in peretele superior conflueaza mai multe vene si ductul limfatic;
- superior de clavicula ea este in apropierea cupolei pleurei, pe cand mai inferior sunt
despartite de coasta;
- medial, vena subclavie cu marginea sa acopera artera, iar lateral aceste formatiuni sunt
despartite de catre m.scalen anterior.
Tehnica ​
​ : 1) se aseaza pacientul in decubit dorsal, cu bratul in extensie, pe o mica perna
protejata de mu​ ș​
ama, aleză sau prosop;
2) se dezinfecteaza locul punctiei, se leaga garoul si se efectueaza punctia venoasa; 3)
punctia venoasa ​ : clavicula conventional se imparte in 3 parti. Cel mai comod este
punctul Aubaniac, care se afla cu 1cm mai jos de clavicula la limita dintre treimea interna si
cea mediala. Dupa strapungerea pielii, acul se introduce sub clavicula, se indreapta mai
profund , medial si superior spre mijlocul piciorusului lateral al m.SCM. Se patrunde in
portiunea terminala a venei, sau in segmentul initial al venei brahiocefalice (se controleaza
daca acul este in vena – incetam introducerea acului la aparitia singelui; se indeparteaza staza
venoasa prin desfacerea usoara a garoului; se retrage brusc acul si pe locul punctiei se aplica
tamponul imbibat in alcool, compresiv.
Indicatii​​
​ :
- necesitatea in cercetarile diagnostice si de control;
Complicatii​​
​ :
- hematom, prin strapungerea venei;
- tromboflebita;
- flebalgie;
- embolia gazoasa;
- se poate leza domul pleural, cu pneumotorax;
- lezare nervoasa;
- infectii;
- aritmii;

Regiunea toracică
92. Punctele de reper osteomusculare, limitele şi regiuni topografice pe
torace. ​Limita ​intre reginea toracica si cea cervicala e prezentata printr-o linie, trasata pe
marginea superioara a manubriului sternal, a claviculelor pina la unirea lor cu procesul acromial
al omoplatului, apoi posterior pina la apofiza spinala a vertebrei C7. Drept limita inferioara
serveste linia dusa de la procesul xifoid sternal pe marginile arcurilor costale, apoi pe extremele
anterioare ale ultimilor 2 coaste si posterior pe coasta XII pina la apofiza spinala a vertebrei
T12. Regiunea toracica e delimitata din dreapta si din stinga de extremitatile superioare prin
liniile care coincid cu sulcus deltoidopectoralis, iar posterior – cu marginea mediala a
muschiului deltoid.
Limite conventionale de orientare ​:
​
- linia mediana anterioara (intersecteaza mijlocul sternului);
- linia sternala (coincide cu marginea sternala);
- linia parasternala (e situata la o distanta egala dintre liniile sternala si
medioclaviculara); - linia medioclaviculara (intersecteaza mijlocul claviculei);
- linia axilara medie ;
- linia mediana posterioara;
- linia vertebrala (corespunde apofizelor transversale ale vertebrelor);
- linia paravertebrala;
- linia scapulara (trece prin unghiul inferior al omoplatului).
La examinarea si la palparea toracelui se determina claviculele, fosa si incizura jugulara.
Locurile de unire a manubriului cu corpul sternului coincid cu nivelul de fixare a coastei a
doua la stern. La barbati mamelonul corespunde aproximativ nivelului spatiului intercostal
IV.
Pe suprafata toracica anterolaterala poate fi usor palpat arcul costal si toate coastele, cu
exceptia primei, care din anterior este acoperita de clavicula. Pe spate pot fi usor palpate
apofizele spinoase ale vertebrelor toracice, spina scapulei, marginea mediala si unghiul inferior
al omoplatului.
Divizarea toracelui in regiuni se efectueaza prin trasarea liniilor axilare medii, ca urmare apar
suprafetele
toracice anterioara si posterioara. Apoi pe fiecare din suprafetele numite se determina cate 5
regiuni. ​Regiunile suprafetei anterioare a toracelui ​: 1) ​regiunea sternala ​sau ​regiunea
mediana anterioara a toracelui;​2) si 3) ​regiunile pectorale anterioare superioare dreapta si
stinga​; 4) si 5) ​
regiunile pectorale anterioare inferioare dreapta si stanga.
R
​ egiunile suprafetei posterioare a toracelui ​: 1) ​regiunea posterioara mediana a
toracelui (​coloana vertebrala); 2) si 3) ​regiunea posterioara superioara a toracelui
(reg.scapulara) dreapta si stanga​; 4) si 5) ​regiunea posterioara inferioara a toracelui
(reg.subscapulara) dreapta si stanga.​

93. Structura strat cu strat a toracelui din anterior, vascularizarea,

inervaţia. ​1) ​pielea ​– este mai subtire, contine glande sebacee si sudoripare; este mobila
deoarece contine un strat bine dezvoltat de t.adipos subcutanat.
2) ​
t. adipos subcutanat ​ – depinde de virsta, sex, alimentatie. Este mai pronuntat la femei. El
contine o retea venoasa bogata, strins legata cu retelele venoase ale straturilor vecine. In afara de
aceasta, prin stratul dat trece o multime de artere ce-l vascularizeaza pe el si pielea. Pe suprafata
anterioara reteaua arteriala e prezentata de ramificatiile terminale ​aa.thoracica interna,
aa.intercostales, aa.thoracales laterales​. Tot aici sunt situate ramificatiile terminale
nn.supraclaviculares si ramificatiile anterioare si laterale ale n.intercostali. 3) ​fascia
superficiala ​– prezinta o foita subtire de t.conjunctiv ce adera nemijlocit la stratul intern al
t.adipos subcutanat. Pe suprafata anterioara, sub clavicula, fascia inconjoara fibrele
m.subcutanat cervical (​ m.platysma)​. La femei, fascia alcatuieste capsula gl.mamare.
Vascularizatia ​ei are loc prin ​
a.thoracica interna, a.thoracica lateralis, a.thoracica suprema,
II-VII aa.intercostales​. Refluxul venos are loc prin venele superficiale si profunde. ​Inervatia​se
realizeaza prin ramurile laterale ale nervilor intercostali II-VII, prin ramurile plexurilor cervical
si brahial.
4) ​
fascia proprie lamela superficiala ​– formeaza teaca pentru
m.pectoral mare. 5) ​ fascia proprie lamela profunda ​– formeaza
teaca pentru m.pectoral mic.
6) ​
coastele si spatiul intercostal ​– 12 perechi de coaste unite la stern
7) ​
fascia endotoracica
8) ​
​ spatiul adipos parapleural
9) ​
​ pleura parietala

94. Structura strat cu strat a toracelui din posterior, vascularizarea,

inervaţia. ​1) ​pielea ​– este mai groasa si mai putin mobila;
2) ​
t. adipos subcutanat ​ – depinde de virsta, sex, alimentatie. El contine o retea venoasa
bogata, strins legata cu retelele venoase ale straturilor vecine. In afara de aceasta, prin stratul
dat trece o multime de artere ce-l vascularizeaza pe el si pielea. Pe suprafata dorsala artelele
analoage incep de la ramurile posterioare si laterale ale arterelor intercostale.
3) ​
fascia superficiala ​
– prezinta o foita subtire de t.conjunctiv ce adera nemijlocit la
stratul intern al t.adipos subcutanat.
4) ​
fascia proprie lamela superficiala ​– formeaza teaca pentru m.dintat anterior, m.trapez
si m.lat al spatelui.
5) ​
fascia proprie lamela profunda ​– formeaza teaca pentru m.levator al scapulei,
m.rhomboidei major et minor, m.dintat posterior superior (​in regiunea posterosuperioara​);
pentru m.erector al spatelui si m.transversospinal – ​in regiunea posteromediana​; pentru m.dintat
posterior inferior – ​in regiunea posteroinferioara.​
6) ​
coastele si spatiul intercostal ​– 12 perechi de coaste unite la vertebrele
corespunzatoare; 7) ​ fascia endotoracica
8) ​
spatiul adipos parapleural
9) ​
​ pleura parietala

95. Anatomia chirurgicală a spaţiului intercostal – vasele, nervii,

importanţa practică.
​
Un complex de formatiuni (vase,nervi,muschi) situate intre 2 coaste vecine constituie ​spatiul
intercostal​ . Cele mai late satii intercostale sunt situate in portiunea superioara a cutiei toracice.
In portiunile lor anterioare ele sint mai late decat in cele posterioare. Intervalul dintre coaste
variaza in timpul respiratiei si la diverse stari patologice. La suprafata sunt situati m.intercostali
externi, ei completeaza spatiul intercostal de la tuberculul costal pina la extremele laterale ale
cartilajelor costale. Mai profund de acesti muschi se afla m.intercostali interni. Ei ocupa spatiile
intercostale de la unghiurile costale pina la stern. Arterele intercostale se divizeaza in anterioare
si posterioare. Cele anterioare prezinta ramificatii ale art.toracice interne. In fiecare spatiu
intercostal se afla cite 2 artere (pe marginile costale superioara si inferioara), ele se
anastomozeaza cu arterele intercostale posterioare. Art.intercostale posterioare la nivelul
capetelor costale se divizeaza in ramurile anterioara si posterioara. Ramura posterioara ramane
situata pe suprafata toracica posterioara si a coloanei vertebrale, vascularizand muschii si pielea
spatelui. Ramura anterioara participa la formarea pachetului neurovascular al spatiului intercostal
Vena intercostala se afla mai sus de artera, iar nervul – mai jos de artera. De la unghiurile costale
pina la linia axilara medie, vasele spatiului intercostal se afla sub protectia marginii costale
inferioare, iar nervul respectiv trece de-a lungul acestei margini. Tinand cont de particularitatile
anatomotopografice ale pachetului neurovascular intercostal, spre a evita lezarea lui, punctia
toracica se recomanda a fi efectuata in spatiile intercostale VII-VIII, intre liniile scapulara si
axilara medie, pe marginea superioara a coastei situate mai jos.

96. Anatomia chirurgicală a glandei mamare, limitele, vascularizaţia,

inervaţia. ​Glanda mamara se supune examinarii impreuna cu straturile superficiale,
deoarece dupa provenienta sa prezinta un derivat cutanat aparut din glande sudoripare de tip
apocrin.
Din punct de vedere scheletotopic, la femei gl.mamara e situata de sus in jos intre coastele
III si VII si intre linia parasternala si linia axilara anterioara – in partile laterale.
Vascularizatia​​
​ glandei mamare are loc prin ramurile art.toracice interne, art.toracice laterale,
art.toracice supreme si arterelor intercostale II-VII. Venele profunde insotesc arterele omonime,
cele superficiale formeaza reteaua subcutanata, unele ramuri ale careia se varsa in vena axilara.
Inervatia​​
​ glandei mamare se realizeaza prin ramurile laterale ale n.intercostali II-VII,
prin ramurile plexurilor cervical si brahial. Nervii simpatici formeaza plexuri pe parcursul
vaselor sangvine.

97. Sistemul limfatic al glandei mamare, căile de drenare a limfei,

rolul lor în răspândirea metastazelor.
​
Sistemul limfatic al gl.mamare si asezarea ganglionilor limfatici regionali au importanta practica
deosebita in legatura cu afectarea frecventa a organului de procese maligne. Glanda are o retea
dezvoltata din vase limfatice superficiale si profunde. Circulatia limfatica eferenta are loc in
diferite directii. De la sectoarele laterale si laterosuperioare ale glandei limfa se indreapta in 2-3
vase limfatice mari, situate pe m.pectoral mare si se varsa in ganglionii limfatici ai fosei axilare,
situati in jurul v.axilare. Pe traseul vaselor
limfatice,pe dintele 3 al m.dintat anterior, adeseori se afla un ganglion limfatic (ganglionul
Zorghius). El, de obicei, mai des ca altii e atacat de metastaze canceroase.
Limfa ce se formeaza in portiunile mediale ale glandei se indreapta in vasele care
perforeaza spatiile intercostale (I-V) pe linia parasternala si se varsa in ganglionii limfatici
parasternali, situati pe traseul art.toracice interne.
Vasele limfatice de la suprafata posterioara a gl.mamare se indreapta in sus,perforeaza fascia
clavipectorala, atingand ganglionii subclaviculari, iar mai apoi si pe cei supraclaviculari. In
afara de aceasta, trebuie de mentionat ca prin intermediul vaselor limfatice superficiale si prin
ganglionii limfatici parasternali are loc comunicarea vaselor limfatice ale ambelor glande.
Vasele limfatice ale cadranului medioinferior ale glandei se unesc cu vasele limfatice
ale peretelui abdominal anterior si ale organelor etajului superior al cavitatii abdominale.
 98. Căile de drenaj venos a glandei mamare, rolul lor în răspândirea
metastazelor canceroase.
99. Zonele de rezistenţă scăzută ale diafragmului, conţinutul lor. ​Aceste
zone sunt: fisura Larrei – zona triunghiului sterno-costal, formata in locul unirii partii musculare
sternale si costale a diafragmei; fisura Bochdalek – localizata in regiunea triunghiului
lumbo-costal. In aceste locuri diafragma este lipsita de muschi si prezinta o foita din tesut
conjunctiv acoperita de peritoneu si pleura.

I​ntre portiunile costala si sternala – trigonul sternoscostal ​: Acestea sunt mici spatii
triunghiulare,
lipsite de muschi, situate lateral de stern, prin care trec vasele epigastrice superioare. Prin
aceste trigoane tesutul conjunctiv adipos preperitoneal al cavitatii abdominale se continua cu
tesutul conjunctiv adipos de sub pleurele diafragmatice respective. Larrey si Morgagni au
descris aceste spatii si au aratat ca atunci cand sunt mai largi, favorizeaza aparitia herniilor
diafragmatice anterioare. Cel mai frecvent herniaza pe aici colonul transvers.
Intre cele doua fascicule ale portiunii sternale ​: Chiar intre fasciculele ce isi au originea
​
pe procesul xifoid poate exista un spatiu mai mic sau mai mare prin care spatiul retrosternal
conjunctiv comunica cu spatiul preperitoneal al cavitatii abdominale, prin acest loc putand
hernia, cu totul exceptional, cordul in abdomen, realizand una din variantele herniilor
diafragmatice anterioare.

100. Topografia pleurei – limitele, sinusurile pleurale.

​
Drept limite ale pleurei servesc proiectiile pe peretele toracic ale locurilor de tranzitie a
unei portiuni pleurale in alta; pozitia limitelor variaza.
Limita anterioara ​
​ (pasajul pleurei costale in cea mediastinala) din dreapta de cele mai dese ori
incepe de la domul pleural, situat cu 1-4 cm mai sus de clavicula sau la nivelul colului coastei 1,
trece in jos si medial, intersectand articulatia sternoclaviculara dreapta, urmeaza dupa jumatatea
dreapta a manubriului si corpului sternal, apropiindu-se de linia mediana anterioara. Din stinga
limita pleurii urmeaza tot dupa manubriu si corpul sternal, deplasindu-se putin in stinga de la
linia mediana. La nivelul coastei 4 ea brusc se inclina in stinga (respectiv incizurii cardiace),
trece in limita inferioara a pleurei la nivelul cartilajului coastei 6. ​Limita inferioara ​incepe la
nivelul spatiilor intercostale V-VI in locul de trecere a pleurei costomediastinale in cea
costodiafragmatica. De la cartilajul coastei 6 pleura urmeaza in jos si lateral, trecind din dreapta
pe linia parasternala de la marginea inferioara a cartilajului costal 6 pina la marginea inferioara a
coastei 7, pe linia medioclaviculara – de la marginea inferioara a coastei 6 pina la marginea
superioara a coastei 7, pe linia axilara medie – de la marginea superioara a coastei 9 pina la
jumatatea latimii coastei 10, pe linia scapulara – de la marginea inferioara a coastei 11 pina la
nivelul coastei 12. Din stinga limita inferioara trece pe linia parasternala de la marginea
superioara a coastei 5 pina la marginea inferioara a cartilajului coastei 6 si marginea superioara a
cartilajului coastei 7. Pe linia axilara medie limita se afla la nivelul jumatatii coastei 9 pina la
marginea inferioara a coastei 10. pe linia scapulara limita inferioara trece de la marginea
inferioara a coastei 11 ajungand putin mai inferior de coasta 12.
Limita posterioara ​
​ din dreapta incepe la nivelul domului pleural, apoi brusc deviaza spre
centru, atingand linia mediana la nivelul vertebrelor Th3-4. Mai departe limita urmeaza pe
aceiasi linie pina la nivelul vertebrelor Th8-9, devieri de la aceasta linie se admit in limitele
0,5-0,6cm. Apoi limita posterioara deviind neinsemnat de la linia mediana la nivelul treimii
superioare a corpului vertebral T12, trece in limita pleurala inferioara.
Sectoarele cavitatii pleurale situate in locurile de trecere a unei portiuni a pleurei parietale
in alta sint numite ​
sinusuri (adancituri) pleurale​. Se disting urmatoarele sinusuri pleurale:
1) ​sinusul costodiafragmal – ​ par, cel mai profund, situat in locul de trecere a pleurei
costale in cea diafragmala;
2) ​
sinusul costomediastinal – ​ par (anterior si posterior), e bine distins in partea anterioara in
locul tranzitiei pleurei costale in cea mediastinala. Cel drept este mai pronuntat decat cel stang.
Sinusul diafragmomediastinal este cel mai slab dezvoltat.

101. ​Topografia sinusului costodiafragmatic pleural – limitele, profunzimea.

Sinusul costodiafragmatic pleural ​este cel mai mare din recesurile pleurale, este par si cel

mai profund

sinus, situat in locul de trecere a pleurei costale in cea diafragmala (in unghiul costofrenic). El
masoara aproximativ 5 cm pe vertical si se intinde de la a 8a pina la a 10a coasta de-a lungul
liniei medii axilare. Cel mai adinc loc al acestui sinus (pina la 6-8cm) corespunde liniei axilare
medii dintre coastele VII-X.

102. Structura segmentară a plămânilor, conform Nomenclaturii

Internaţionale, însemnătatea practică​.
​ onform nomenclaturii internationale in ​plamanul stang ​se disting 2 lobi – superior si
C
inferior, iar in cel ​
drept ​
3 lobi – superior, mediu si inferior. Structura segmentara a plaminilor e
urmatoarea: - p​ lamanul drept ​-​lobul superior ​: segmentul apical, segmentul posterior,
segmentul anterior; - ​ lobul mediu ​: segmentul lateral, segmentul medial;
-​lobul inferior ​: segmentul apical, segmentul bazal medial (cardiac), segmentul bazal
anterior, segmentul bazal posterior, segmentul bazal lateral; - p​laminul stang​- ​lobul superior ​:
segmentul apicoposterior, segmentul anterior, segmentul lingual superior, segmentul lingual
inferior;
- lobul inferior ​
​ : segmentul apical (superior), segmentul subapical (subsuperior), segmentul
bazal medial (cardiac), segmentul bazal anterior, segmentul bazal lateral, segmentul bazal
posterior.

Importanta ???
​

103. Topografia hilului pulmonar stâng şi drept, conţinutul,

sintopia în plan frontal şi orizontal.
​
Pe suprafata mediala a fiecarui plaman este situat hilul pulmonar cu elementele anatomice care
alcatuiesc radacina plamanului : bronhul, arterele si venele pulmonare, vasele si nervii bronhiali,
ganglionii limfatici. Radacina plamanului scheletotopic e situata la nivelul vertebrelor Th5-7. In
componenta radacinii pulmonare intra portiunile pericardiaca si pleurala.
Cu radacina plaminului drept din partea ei anterioara vin in contact vena cava superioara,
nervul frenic si partial atriu drept. In partea posterioara a hilului trece vena azigos, cu 0,5-1cm
mai sus se afla arcul venei azigos si n.vag drept, care da ramuri pulmonare. In partea anterioara
a hilului pulmonar sting nu sint situate organe. Nervul frenic sting, trecand in apropierea
radacinii pulmonare, nu contacteaza cu ea. Suprafata posterioara a hilului pulmonar sting vine in
contact cu esofagul, care e strins legat de segmentul incipient al bronhului. In partile laterale si
posterioara e situata portiunea descendenta a aortei, separata printr-un strat de tesut celular; in
partea superioar a hilului pulmonar se afla arcul aortei. Nervul vag stang, intersectand suprafata
anterioara a arcului aortei, urmeaza dupa bronhul stang, aflindu-se intr-o vecinatate strinsa cu el,
iar mai departe se ramifica pe esofag. Corelatiile componentelor hilului pulmonar in plan frontal
, de obicei, sint dispuse astfel incat in partea lui inferioara sa fie venele pulmonare. In hilul
pulmonar drept superior e situat bronhul principal, iar in partea lui anteroinferioara trece artera
pulmonara. In hilul pulmonar stang superior se afla artera pulmonara, iar mai jos – bronhia
principala. Pe linga aceasta in hilul pulmonar vasele
sunt situate inaintea bronhiilor.

104. Topografia formaţiunilor anatomice ale mediastinului anterior,

importanţa practică.
​
Timusul ​
reprezinta organul central al sistemului imunitar. El ocupa spatiul interpleural
superior, fiind situat intre vasele mari ale mediastinului. Extremele lobare superioare, mai
inguste, ies din limitele cavitatii toracice, uneori ajungand pina la glanda tiroida. Lobii
timusului in partea superioara patrund sub muschii sternohioidian si sternotiroidian, lobii
inferiori sunt situat sub venele brahiocefalica si cava superioara, arcul aortei si portiunea
superioara a pericardului. Lobii cu marginile lor laterale contacteaza cu pleura mediastinala.

​ enele brahiocefalice​
V .​VBstinga ​ se formeaza in spatele articulatiei sternoclaviculare,
indreptindu-se oblic la dreapta si in jos spre a se uni cu vena brahiocefalica dreapta. La inceput
ea intersecteaza artera subclaviculara stinga in partea ei anterioara, apoi din partea posterioara
vena este intersectata de artera carotida comuna stinga, in cea anterioara – de catre nervii vag si
frenic. Portiunea medie a ei contacteaza cu semicircumferinta superioara a arcului aortei.
VBdreapta ​ e mult mai scurta decat cea stinga. Ea se formeaza in partea posterioara a articulatiei
sternoclaviculare drepte, urmeaza in jos si medial catre extrema cartilajului coastei 1 din dreapta.
Ea este situata in dreapta si putin mai inainte de trunchiul brahiocefalic, contacteaza cu pleura
mediastinala si nervul frenic drept. Acestea 2 contopindu-se, formeaza ​vena cava superioara.​Ea
contacteaza cu pleura mediastinala dreapta, cu inceputul arcului aortei, unde intre ele trece
n.frenic drept. ​Nervii frenici ​
sunt situati in mediastinul anterior intre pericard si pleura. Ei
pornesc din plexul cervical, se indreapta in jos pe m.scalen anterior intre artera si vena
subclaviculare catre cavitatea toracica. ​NFdrept ​este situat aproape vertical, insotit la inceput de
vena cava superioara, apoi el intersecteaza hilul pulmonar in partea anterioara. Mai departe
merge pe suprafata laterala a pericardului spre diafragm. ​NFsting ​intersecteaza
semicircumferinta anterioara a arcului aortei, fiind situat in partea anteromediala a n.vag. In
drum spre diafragm, el trece printre pleura mediastinala stinga si pericard. Nervii frenici
intotdeauna sunt situati in partea anterioara a hilului pulmonar, iar n.vagi – in cea posterioara.
Traheea si bronhiile principale ​sunt situate la limita dintre mediastinul anterior si cel
​
posterior. Portiunea toracica a traheii corespunde liniei mediane si se proiecteaza pe manubriul
sternal. Bifurcatia traheii coincide cu vertebrele Th5-6. In fata traheii se afla vena brahiocefalica
stanga, la nivelul vertebrei Th4 traheea contacteaza cu arcul aortei si trunchiul brahiocefalic ce
porneste de la aorta. In dreapta traheii se afla n.vag si pleura, in stinga – artera carotida comuna
stinga si nervul recurent laringeu. In urma traheii se afla esofagul. Bronhia principala dreapta
este situata mai jos de arcul aortei, trece in partea anterioara a esofagului, suprafata ei anterioara
fiind acoperita partial de artera pulmonara dreapta. Bronhia principala stinga este situata
inaintea esofagului in portiunea descendenta a aortei. Suprafata anterioara a ei contacteaza cu
segmentul incipient al arcului aortei.

105. Scheletotopia cordului şi a componentelor lui. ​

Atriul sting- ​la nivelul
vertebrelor T7-T9. Pe peretele toracic anterior, ca un sector mic de partea dorsala a jumatatii
stingi a sternului.
Auriculul sting​- cartilajul coastei III, stingi, la locul fixarii ei de stern. ​Ventriculul sting​
-
partea laterala a liniei parasternale in spatiul intercostal II sau la nivelul coastei III din singa
si cartilajul coastei IV, cu 1,5-2 cm medial de linia medioclaviculara.
Apexul cardiac ​(soc al apexulu)- spatiul intercostal V, stinga, cu 1,5- 2 cm medial de
linia medioclaviculara stinga.
Atriul drept​- sectorul retrosternal la dreapta de linia mediana anterioara si in partea
posterioara a cartilajelor coastelor III- IV.
Auriculul drept- ​retrosternal la nivelul spatiului intercostal III din dreapta. ​Ventriculul
drept​ - aproximativ 1/3- jumatatea posterioara stinga a sternului, 2/3- dupa carilajele
coastelor III-IV medial de linia parasternala stinga.
Orificiul atrioventricular drept (si valvula)- ​linia ce uneste cartilajul coastei VI cu
extrema sternala a cartilajului coastei III, din stinga sau extrema sternala a cartilajului
coastei IV- cu extrema cartilajului coastei V din dreapta.
Orificiul atrioventricular sting (si valvula)-​marginea inferioara a extremei sternale a
coastei III stingi cu extrema coastei IV drepte.

1. Arcul aortei;
2. Valva aortică;
3. Valva bicuspidă (mitrală);
4. Valva trunchiului pulmonar;
5. Valva tricuspidă;
6. Diafragma.

I.Focarul mitral;
II. Focarul aortic;
III. Focarul pulmonar;
IV. Focarul tricuspidal;
V. Focarul aortic auxiliar Erb – Botkin
(mijlocul distanţei dintre focarele I şi II)
106. Anatomia chirurgicală
a pericardului, sinusurile,
importanţa practică.
 Pericardul- ​sac seros inchis, ce inconjoara cordul, portiunea ​ascendenta a aortei pina
la tranzitia ei in arc, trunchiul pulmonar pina la ​divizarea lui, orificiile venelor cave si
pulmonare. Este format din ​pericard ​extern fibros ​si ​intern seros​. ​Cel seros consta din
foita parietala​​si viscerala (s.epicardium).

Pericardul ​contacteaza ​anterior​-fascia endotoracica, pleura ​mediastinala. ​Superior-

tesutul celular, glanda timica. ​Inferior​- peretele ​toracic anterior. ​Posterior- ​traheea,
bronhiile, artera pulmonara dreapta, ​esofagul, aorta, nervii vagi ,pleura. ​ baza-
concrescuta cu centrul tendinos​al diafragmului.

Epicardul nu acopera​: locurile de confluenta a venelor pulmonare, un ​sector pe

suprafata posterioara a atriului drept, limitat de venele cava​superioara si inferioara.

In locurile unde pericardul trece in foita parietala se formeaza​​sinusuri.

● ​Transvers
● ​Oblic
● ​Anteroinferior

Sinus anteroinferior​-locul unde pericardul intra in unghiul formt de​diafragm si

peretele toracic anterior.

Sinusul transvers (Theile​) are forma unui tunel situat posterior de ​pediculul arterial
al cordului.delimitat anterior –fata poterioara a aortei ​ascendente si a trunchiului arterei
pulmonare, posterior- fata naterioara a
atriului drept, superior- arterea pulmonara dreapta, inferior- unghiul ​diedru dintre
pediculul arterial si peretele anterior al atriului sting.introducind degetul in sinus se pot
apuca aorta, trunchiul pulmonar.

Sinusul oblic ​( fundul de sac Haller) cel mai voluminos reces al ​pricardului, asezat
intre pediculii venosi ai cordului( drept si sting) uniti ​prin mezocard. Sinusul este situat
pe fata posterioara a atriului sting, intre ​venele pulmonare strepte si stingi si se deschide
inferior in cavitatea ​pericardica intre vena cava inferioara si vena pulmonara inferioara
stinga​(vena cava inferioara nu participa la delimitarea sinusului oblic)

FUNCŢIILE PERICARDULUI

● ​Functia mecanica​:
favorizeaza eficienta functiei miocardului;
optimizeaza fortele din cursul efortului respirator;
asigura statica si dinamica pleuro-pulmonare, ventilatia, cu ​realizarea vidului
intratoracic;
realizeaza o anvelopa cardiaca, relativ elastica, mentinând o ​presiune transmurala
scazuta;
mentine interdependenta ventriculara.
● ​Functia "de membrana":
 î​nlesneste miscarile muschiului cardiac prin intermediul ​cavitatii pericardice;
reprezinta o bariera fata de inflamatia structurilor vecine. ​● ​Functia
ligamentara​:
realizata de structuri conjunctive organizate care, în functie de
​

liniile de forta, radiaza de pe suprafata pericardului fibros spre peretii​​mediastinului;

pozitioneaza functional optim inima, limitând deplasarea ei.

107. Topografia nn. frenici în cavitatea toracică. Nervii frenici-

situati in mediastinul anterior intre pericard si pleura.
Nervul frenic contine fibre din radacinile C3-C4-C5. La nivelul​​gatului, coboara pe
sub muschii sternocleidomastoidian, omohioid si​​transversalis colli. Trece peste artera
subclavie si apoi pe sub vena​​ subclavie si ​patrunde in torace ​unde coboara aproape
vertical de-o parte​​si de alta a pericardului (intre pericard si portiunea mediastinala a
pleurei). Ajunge la diafragm pe care il inerveaza. Nervul frenic drept este​​mai scurt,
mai profund si mai vertical decat cel stang, si trece lateral de​​vena brahiocefalica si
vena cava superioara. Nervul frenic stang este mai​​lung datorita inclinatiei cordului
catre stanga si trece peste arcul aortic si​​nervul vag.
Nn. Frenici sint situati mereu in partea anterioara a hilului pulmonar,​​nn.
Vagi-posterior.
In traiectul sau toracic, fiecare nerv frenic emite ramuri senzoriale​​pentru pleura
mediastinala, pericardul fibros si foita parietala a​​pericardului seros.
108. Topografia arcului aortic şi ramurilor lui, raportul cu
formaţiunile limitrofe.
Arcul prezinta continuarea portiunii ascendente a aortei cea din urma fiind situata
intrapericardic. Arcul impreuna cu portiunea ascendenta a acestuia (situata in plan
parasagital) se afla in mediastinul superior.
Anterior si la dreapta de arcul aortei (A.A.)​:trunchiuri venoase
brahiocefalice,vena cava superioara, frenicul drept, timusul; ​Anterior si la stinga de
A.A.​: frenicul sting, vagul sting ​Posterior de arcul aortei​: esofagul, traheea, nercul
recurent laringeu sting,ductul toracic
Sub A.A​.: bifurcatia arterei pulmonare, ligamentul arterial-ductul arterial Bitall
obliterat, bronhul sting
De la suprafata superioara a arcului aortic in directie craniana isi iau inceputul
trunchiul brahioacefalic, artera carotida comuna stinga, artera subclavie stinga​ .
 109. ​Topografia formaţiunilor anatomice ale mediastinului posterior.
Limitele mediastinului posterior:
Anterior: ​plan frontal care trece prin baza inimii
Posterior: ​corpurile vertebrelor TV-TXII-L2
Superior: ​plan oblic care trece prin unghiul sternal si marginea inferioara a corpului
vertebrei T4
Inferior: ​diafragma
Lateral: ​fetele mediastinale pulmonare
● ​Primul plan din mediastin este reprezentat de ​esofagul ​toracic plasat pe coloana
vertebrala, ​nervii vagi​;
Pe marginile si fetele laterale ale esofagului sunt dispuse grupuri de
ganglioni​(juxtaesofagieni).
● ​Planul II este reprezentat de planul aorto-azigo-limfatic: ​aorta ascendenta​, ​lantul
ganglionilor simpatici toracici, venele impara, semiimpara.
(topografia fiecarei formatiuni vezi mai jos)

110. Anatomia chirurgicală a vv. azigos şi vv. hemiazigos.

1​.VENA AZYGOS.

Traiect:​urca pe flancul antero-lateral drept al coloanei vertebrale pana ​la T4 unde

face o crosa anterior pe deasupra pulmonului drept-se varsa in​vena cava superioara

Raporturi​:​a)partea ascendenta a venei azygos​-

anterior:-​esofagul de care o desparte partial un reces pleural
interazygoesofagian.-​posterior​:-coloana vertebrala (T5-T12), lig.​​Interpleural , lig.
Longitudinal comun anterior si aa.intercostale​​posterioare drepte​.-medial​:-este situat
ductul toracic-​lateral:-​nervul mare​splanhnic abdominal, pleura si pulmonul drept.

b) crosa-​face un arc cu concavitatea inferior pe deasupra radacinii​​pulmonului

drept.-​medial:​-esofagul, traheea, nv.vag
drept-​lateral:​-pleura si pulmonul drept.Cele 2 portiuni ale venei azygos​lasa o
amprenta ca un sant pe fata mediala a pulmonului drept.

Colectoarele​primele vene intercostale, esofag, bronsica dreapta,​​pericard,

mediastin. In vena azygos se mai deschid si venele hemiazygos​si hemiazygos
accesorie.

2.VENA HEMIAZYGOS

Traiect:-​urca pe flancul stg al CV pana la T7.Se varsa in vena

azygos.-incruciseaza fata ant a CV

Raporturi:-anterior​:-aorta descendenta toracica si

esofagul-​medial​:-canalul toracic-​lateral​:-nv. Splanhnic mare stg.

Colectoarele:​1.parietale-vv. i.c. VIII-XI2.viscerale-ram.​​Esofagiene stg si

mediastinaleLa origine, ea se anastomozeaza cu​vena renala stg. (anastomoza
cavo-cava)

111.Topografiaductuluitoracicînmediastinul posterior.
112. Topografia n. vag drept în cavitatea toracică. ​
Nervul vag drept
strabate apertura toracica superiora si ajunge in mediastinul superior lateral de trahee si
posterior de vena brahiocefalica dreapta si de vena cava superioara. Trece medial de
crosa venei azigos apoi posterior de pedunculul pulmonar drept si ajunge la marginea
laterala a esofagului. Insoteste esofagul in mediastinul posterior si traverseaza hiatusul
esofagian al diafragmei pe fata posterioara a esofagului ajungind in abdomen.
113. Topografia n. vag stâng în cavitatea toracică. ​
Nervul vag sting
patrunde prin apertura toracica superioara in mediastinul superior si ajunge lateral de
crosa aortei. Trece posterior de pedunculul pulmonar sting si ajunge la mediastinul
posterior lateral de esofag. Coboara anterior de esofag si patrunde prin hiatusul
esofagian al diafragmei in abdomen.
Da ramura- nervul laringeu recurent sting, la nivelul crosei aortice. Da ramuri
traheale,esofagiene, se termina in laringe prin nervul laringeu inferior
 114. Topografia porţiunii toracice a esofagului, structurile
anatomofiziologice, însemnătatea practică. ​
Partea toracica a eofagului se
imparte in segmentele:
Superior​- pina la arcul aortei mediastin superior
Mediu- ​intre arcul aortei si bifurcatia traheii
Inferior​- bifurcatia traheii pina la vertebrele T11

In segmentul superior ​al mediastinului posterior (T2-trahee)- deviaza spre stinga,

partea ant. a esofagului contacteaza cu nervul recurent
laringeu sting, artera carotida comuna stinga. Partea post. contacteaza cu coloana
vertebrala, intre CV si esofag –tesut celular lax cu ganglioni limfatici. In dreapta este
acoperit de pleura mediastinala.
In stinga pe marginea laterala a esofaglui oblic trece ductul toracic, artera subclava
stinga.
In segmentul mediu ​la nivelul vertebrei T4 , partea anterioara a esofagului
contacteaza cu arcul aortei, ma jos bifurcatia traheii, bronhul sting, ganglioni limfatici
de bifurcatie. Posterior de esofag-ductul toracic, coloana vertebrala. Stinga, posterior-
partea descendenta a aortei. Dreapta, posterior-nervul vag, mai posterior –vena azigos.
In segmentul inferior ​sint principale corelatiile esofag-aorta. Se pot manifesta: a) E.
si A. situate aproapte paralel; b) E. fomeaza o curba pronuntata, se situeaza la stinga de
A.
Anterior esofagul contacteaza cu pericardul, plexul esofagian anteroinferior, format
de nervul X sting. Posterior se afla aora cu plexul aortal. Mai sus de vertebrele T8-9
peretele sting al esofagului contaceaza cu aorta.intre organele date trec arterele
esofagiene, de la aorta. In dreapata esofagului- nervul vag drept, peretele drept
contacteaza cu pleura mediastinala dreapta. Pleura mediastinala stingaacopera
segmentul inferior al esofaguluiin caz de devier pronuntata a lui spre stinga.
Esofagul ​are flexuri in plan sagital si frontal​. La nivelul vertebrelor T3-4- este
maximal la la stinga; T5-inclinat spre dreapta pina la T10, apoi spre stinga (a II flexura).
Flexurile sagitale ( le repeta pe cele ale CV) 1)la nivelul ​T4-5; ​2) ​T8-9.
E. ​are 3 stenoze 2 dilatari​. Stenozele:a) esofagul vine in contact cu aorta( la nivelul
bifurcatiei traheii); b) in orificiul esofagian al iafragmului
O dilatare – mai sus de arcul aortei (corespunde lungimii portiunii toracice a traheii);
II dilatare- intre stenozele a) si b).
Vascularizatia: ​segm. Superior-art. Tiroida inferioara, segm.mediu-ram. Bronhiale
ale portiunii toracice ale aortei, at. Intercostale I-II;segm. Inf.art intercostale depte
II-VI.
Retelele venoase intraviscerale: ​1) capilara subepiteliala 2) in grosimea membranei
mucoase 3) rete ubmucoasa 4) retea adventitiala/ externa . reflexul venos sistemul
azigos, anastamoze cu venele diafragmului- in sistemul venei cave inferioare, vasele
venoase ale esofagului servesc jalon de legatura intre 3 sisteme venoase bazale ( VCS,
VCI si vena porta)
Inervatia ​1/3 superioara- nervul laringeu drept, 1/3 medie- nervul vag; 1/3 inferioara
nervi vagi. Nv X sting- plexul anterolateral, drept posterolateral. Plexurile linga
diafragm formeaza trunchiuri vage anterior si posterior.

115. Topografia porţiunii toracice a aortei.

Este situata in mediastinul posterior. Incepe la nivelul vertebrelor T4, la nivelul
diafragmului se prelungeste cu aortaa abdominala. Partea toracica a aortei este situata pe
partea stinga de linia mediana. Pina la T8 aorta este situata pe suprafata laterala stinga a
coloanei vertebrale, mai jos- pe suprafata anterolaterala stinga a corpurilor vertebrelor.
Intre T4 –T6 este situata posterior si in stinga de esofag. Peretele ei anterior
contacteaza cu hilul pulmonar sting, nerul vag sting. Posterior venele intercostale si
hemiazigos.
Lateral-ramurile ganglionilor trunchiului simpatic.semicircumferinta stinga a aortei e
acoperita de pleura mediastinala in apropierea peretelui ei posterodrept se afla ductul
toracic.
De la vertebra T9 la T10 : peretele antero-drept contacteaza cu esofagul;
postero-drept- cu ductul toracic. Nevul X intre aorta si esofag. Posterior-coloana
vertebrala, vena hemiazigos. Pleura mediastinala stinga in portiunea inferioara trece
intre aorta si esofag acoperind peretele respectiv al aortei.

116. Topografia porţiunii toracice a trunchiului simpatic.

117. Coarctaţia aortei – noţiune, localizarea, colaterale arteriale.
Coarctatie de aorta ​este un defect congenital caracterizat de stenozarea si ingustarea
aortei in orice punct situat intre crosa aortei si bifurcatia acesteia. Stenoza, de obicei se
situata cu 1-2 cm mai jos de locul unde incepe artera subclaviculara stinga.
Coarctatia de aorta este localizata, de cele mai multe ori in apropierea ​unei leziuni
congenitale, dar poate fi, rareori, dobandita in urma unei ​disectii aortice cauzata de
trauma.
Calea de acces​-toracotomia laterala, stinga, cu rezectia coastei ​IV.zona coarctatiei se
denuteaza prin deplasarea plaminilor si si incizia ​pleurei mediastinale. Partea stenozata
se separa, pe cele vecine se aplica ​garouri elastice.Se disca lig. arteriosum. Pe aorta
superior si inferior de ​stenoza se aplica pense hemostatice; un sector vascular cu lung.
De 2-3​​cm se excizeaza. Se aplica anastamoza vasculara terminoterminala.

118. Canalul arterial persistent (Botallo) – noţiune, modificările de

circulaţie sangvină.
Ductul arterial uneste trunchiul pulmonar cu portiunea incipienta a aortei
descendente. El are o lungime de 2-3 mm. peste 2-3 zile dupa nastere ductul devine gol,
peste 6luni- se inchide- transformindu-se in lig. Arteriosum. Rolul CAP în perioada
vieţii intrauterine este de a deriva ​sângele oxigenat matern (provenit din circulaţia
placentară direct în ​ventriculul drept), prin artera pulmonară spre aortă, de unde trece în
circulaţia sistemică. Ea ocoleşte deci plămânii, care nu respiră în această​​perioadă.
Daca persista dupa nastere- in timpul sistolei singele din aorta patrunde in trunchiul
pulmonar, ceea ce duce la amestecarea singelui arterial cu venos, complicind lucrul
ventriculuui drept al cordului.

119. Argumentaţi proiecţia valvelor cordului pe peretele toracic şi

punctele de auscultaţie.
Clasificarea zgomotelor cardiace
Cei mai mulţi autori împart zgomotele cardiace în:
zgomote sistolice: zgomotele I şi II.​·

​zgomote diastolice: zgomotele III şi IV.​·

Zgomotul I ​este un zgomot de tonalitate joasă, grav, mai lung decât zgomotul II,
care marchează începutul sistolei ventriculare; ​Zgomotul II ​marchează sfârşitul sistolei
ventriculare şi începutul diastolei;
Zgomotul III ​este un zgomot produs în diastola ventriculară, faza de umplere rapidă,
fiind· generat de relaxarea musculară şi componenta hemică;
Zgomotul IV ​se produce la finalul umplerii ventriculare, când atriile sunt în sistolă,
dar nu este generat de contracţia atrială, care este prea slabă pentru a genera un zgomot;
METODE DE ASCULTAŢIE A ZGOMOTELOR CARDIACE​. directă –
punând urechea pe torace

indirectă – cu stetoscopul
Focarele sau ariile de ascultaţie clasice sunt:
Focarul mitral ​– localizat în spaţiul 5 intercostal stâng, la întâlnirea cu linia
medioclaviculară.
Focarul tricuspidian ​- spaţiul 4 intercostal, parasternal dreapta sau mediosternal, la
baza apendicelui xifoid
Focarul aortic ​- spaţiul 2 parasternal drept
​Focarul pulmonar ​- spaţiul 2 parasternal stâng
Focarul Erb ​- în spaţiile 3–4 intercostal, parasternal stânga – pentru valva mitrală
În focarele de la vârful inimii, mitral şi tricuspidian se aude mai bine zgomotul I, iar
în cele de la baza inimii se aude mai bine zgomotul II. Se recomandă ca ascultaţia inimii
să se facă într-o anumită ordine, existând mai multe recomandări în acest sens, cea mai
cunoscută fiind ​“ secvenţa de ascultaţie Braunwald​”:
– spaţiul 2 ic. drept
– carotida dreaptă
– carotida stângă
– spaţiul 2 ic. stâng
– marginea stângă /dreaptă a sternului
 – apendice xifoid
– apex – linia axilară stângă
120. Argumentaţi din punct de vedere anatomic inciziile raţionale în
mastita purulentă şi flegmonul retromamar.

Abcesele in glanda mamara pot fi: subcutanate (antemamare),

intralobulare(intramamare), profunde (retromamare).mastita apare in alaptare in cauza
excitatiilor mecanice si a sporirii presiunii in ducturile galactofore.
Procesul purulent trebuie deschis imediat. E precedat de narcozain abcese
ante-/intramamare se fac incizii radiale , nu se lezeaza areola mamara pigmentata. Se
examineaza colectiile purulente, se form. O cavitate, cavitatea se dreneaza cu bride de
cauciuc, se tamponeaza cu tifon.glanda mamara se pune in pozitie initiala, se sutureaza.

121. Particularităţile anatomo-clinice în puncţia cavităţii pleurale în

caz de hidrotorax.
Este un sindrom, caracterizat prin acumulare de transudat în cavitatea​​pleurală.
Transudat numim lichidul neinflamator, neinfectat
Examenul obiectiv
Palparea cutiei toracice:
​1.Din partea afectată cutia toracică este mai rigidă
2.Diminuarea sau lipsa completă a freamătului vocal (în dependenţă​​de cantitatea
lichidului) în zona corespunzătoare colecţie
Percuţia plămînilor
În colecţiile mai mari (400-800 ml) se percepe o zonă de submatitate​​sau de
matitate la baza hemitoracelui afectat
Auscultaţia plămînilor
Se determină murmur vezicular brusc diminuat pe toată întinderea​​zonei mate
sau lipsa completă a respiraţiei înaceastă regiune (în​​dependenţă de cantitatea de
lichid)
Loc de punctie:
​- in cazul ​colectiilor libere din pleura ​→ punctie in ​spatiul VIII​i​ntercostal pe
linia axilara posterioara​;
- se evita regiunea cardiaca, varful axilei şi portiunea toracala de sub coasta IX
(risc de patrundere in peritoneu).
Tehnica propriu-zisa:
- dezinfectie a regiunii cu tinctura de iod;
- anestezie strat cu strat (inclusiv pleura);
- se asteapta 10-15 minute instalarea efectului.Pentru majoritatea pacientilor este
inutila realizarea anesteziei daca punctia se realizeaza cu ace de punctie obisnuite
- reperare cu varful indexului a marginii superioare a coastei ce delimiteaza
inferior spatiul intercostal respectiv;
- cu acul montat la seringa, sau cu un robinet cu 3 cai interpus intre ac si seringa
(daca se doreste evacuarea colectiei lichidiene ),se patrunde brusc, perpendicular, prin
piele, razand cu marginea superioara a coastei; se strabat apoi muşchii intercostali (I 3
cm grosime), fascia endotoracica şi pleura parietala;
- aspirare de lichid,20-30 ml pentru analiza biochimica, bacteriologica,
citologica;
 - in cazul punctiei terapeutice evacuatorii: ataşare la acul de punctie sau trocar,prin
intermediul robinetuluicu trei cai dupa inchiderea lui, a unui tub de dren racordat la un
recipient de colectare (drenaj tip Béclère, cu capatul distal al tubului de dren plasat in
recipientul de colectare sub un nivel de lichid, pentru a preintampina aparitia
pneumotoraxului iatrogen), eventual drenaj aspirativ;
- se vor evacua maxim 1500 ml de lichid pleural intr-o sedinţă terapeutică.
- închiderea robinetului si retragerea acului, masare a locului de punctie cu
tampon de alcool, pansament steril.
- eprubetele cu lichidul recoltat ,etichetate corspunzător ,se vor transporta la
laborator
- se îndepartează materialele folosite

122. Particularităţile anatomo-clinice în puncţia cavităţii pleurale în

pneumatorax, locul de predelecţie, stratigrafia.
Repere pentru punctie:
Procesele spinoase ale vertebrelor
Virful scapulei( coasta VII)
Reliefuri musculare
Spatii intercostale
Loc de punctie:
Punctia se face in spatiul II sau III p linie medioclaviculara In​​pneumotorax. ​Se
introduce un ac gros în spaţiul pleural prin spaţiul intercostal II, anterior. Dacă pe
ac iese o cantitate mare de aer după puncţie, diagnosticul este confirmat.
Se folosesc ace lungi, groase unite cu seringa printr-un tub de cauciuc.​​Punctia se
efectueaza cu anestezie locala.
Acul se introduce pe marginea superioara a coastei ca sa se lezeze​​vasele, nn.
Intercostali. Directia acului- perpendicular; adincimea​​punctiei- 3-4 cm. dupa
punctie acul se indreapta in sus parallel cupolei​​diafragmului
La aspiratia aerului se aplica o pensa hemostatica pe tubul de cauciuc​​pentru a evita
pneumotoraxul.
123. Tipuri de pneumotorax în traumatismele toracelui şi
caracteristica lor.
După modul de producere al pneumotoraxului
P
​ neumotorax traumatic /​Hemopneumotorax posttraumatic

P
​ neumotorax iatrogen (cateter subclavicular, puncţie pleurală, ​biopsie pleurală,
biopsie hepatică percutană, ventilaţie mecanică cu presi​​une pozitivă)

Pneumotorax spontan:primar sau secundar

​După modalitatea de acumulare a aerului în cavitatea pleurală:​​Pneumotorax

închis

Pneumotorax deschis
 Pneumotorax compresiv (cu supapă, su​​ocant, sub tensiune) ​​După calitatea
anterioară a cavităţii pleurale î​n care se produce​​pneumotoraxul:

Pneumotorax total
Pneumotorax parţial (în pleură anterior sim​​izată)

Pneumotorax deschis - ​plaga penetranta toracica – aerul patrunde​​intrapleural

colaband pulmonul pana la egalizarea celor doua presiuni
Pneumotoraxul compresiv ​este pneumotoraxul la care presiunea este​​pozitivă în
interiorul spaţiului pleural pe toată durata ciclului respirator.​​Pneumotorax inchis ​
–
dupa penetratia toracelui comunicarea cu​​exteriorul se inchide rapid iar presiunea
intrapleurala ramane < decat​​presiunea atmosferica

124. Particularităţile anatomo-clinice în puncţia cardiacă, punctele

de predelecţie.
Pericardiocenteza ​consta din patrunderea cu un ac in cavitatea ​pericardica, care
transforma din spatiul virtual in cavitatea reala, prin ​acumularea sangelui sau lichidului
de transsudatie (trecere a plasmei din ​sange in tesutul interstitial sau intr-o cavitate
naturala a organsimului).
Acest tip de punctie se executa in cazurile in care intre foitele ​pericardului se
acumuleaza lichid ca urmare a inflamatiei, transsudatiei ​sau hemoragiei.Din cauza ca
pericardul este inextensibil, lichidul ​acumulat tampeneaza inima si ii ingreuneaza
functia, si astfel apare o​​dispnee accentuata, hipotensiune arteriala.

In functie de scopul punctiei, locul executiei difera:

i​n cazul punctiei exploratoare - spatiul V intercostal stang la 6 ​cm de marginea
sternului;
in cazul in care cantitatea de lichid este mare - spatiul VI-VII ​la jumatatea
distantei dintre linia axilara anterioara si cea​​medioclaviculara stanga.Cantatitatea de
lichid se poate determina in urma​​unui control radiologic;
in cazul punctiei evacuatoare - la extremitatea apendicelui ​xifoid, pacientul
fiind in pozitie semisezand
des: Locul de puncţie recomandat este punctul Marfan (situat
​

în unghiul format de apendicele xifoid şi rebordul costal stâng – la 0,5 cm în stânga

apendicelui xifoid şi la 0,5-1 cm inferior de rebordul costal stâng

125. Particularităţile anatomo-clinice puncţia pericardiacă,

complicaţii.
Incidentele şi accidentele puncţiei pericardice sunt reprezentate de:
 - lezarea vaselor mari interne cu apariţia de hematoame​​- lezarea unor viscere
învecinate (ficat, stomac) cu apariţia semnelor​​de iritaţie peritoneală
- pneumotorace – prin înţeparea pleurei stângi; în cazul ​pericardiocentezei
cutraversarea accidentală a pleurei există riscul de ​contaminare pleurală dacă avemde a
face cu o colecţie septică pericardică
-injectarea accidentală de aer în cavităţile inimii cu intenţie de​​injectare în
sacul pericardic
Complicaţiile puncţiei pericardice sunt următoarele​:​​a) sincopa vagală – cu
hipotensiune şi bradicardie; impune​​aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg,
măsuri de reechilibrare​​volemică
b) tulburări de ritm cardiac – inclusiv fibrilaţia ventriculară,​​asistolia – prin
puncţionarea epicardului; necesită retragerea acului​​c) hemopericard – prin
leziunea unei artere coronare sau​​puncţionarea unei cavităţi a inimii
- leziune coronariană cu infarct miocardic consecutiv
- contaminarea bacteriană a pericardului – necesită evacuarea​​colecţiei purulente
şi tratament antibiotic
- supuraţia la locul de puncţie