Stingatoare de Incendiu
Stingatoare de Incendiu
Stingatoare de Incendiu
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
Stingătoarele au un principiu de funcţionare bazat pe refularea produselor de
stingere conţinute sub efectul unei presiuni interne, asigurată prin diverse procedee,
funcţie de soluţia constructivă aleasă de producător. Aici identificăm trei tipuri de
stingătoare:
Substanţa de stingere este îmbuteliată sub presiune, soluţie
specifică stingătoarelor cu dioxid de carbon;
Presiunea este asigurată de un gaz propulsor care este introdus
în corpul stingătorului în momentul utilizării, gazul fiind păstrat într-o
butelie din interiorul stingătorului şi eliberat prin spargerea unei membrane sau
deschiderea unui ventil din componenţa recipientului. Această soluţie este utilizată
în cazul stingătoarelor cu apă, pulbere sau spumă;
Presurizare permanentă cu un gaz propulsor.
Gazele propulsoare permise sau combinaţii permise ale acestora sunt: aer, argon,
dioxid de carbon, heliu şi azot. Conform prevederilor normative din România (SR EN 3-
7).
TIPURI DE STINGĂTOARE
După natura substanţei de stingere se identifică:
Stingător cu apă şi substanţe pe bază de apă având o încărcătură de 2, 3, 6, 9 kg
fiind identificate sub simbolul de AP;
Stingător cu spumă (mecanică sau aeromecanică) având o încărcătură de 2, 3,
6, 9 kg fiind identificate sub simbolul de S;
Stingătoare de incendiu - Page 1 of 9
Cu pulbere având o încărcătură de 1, 2, 3, 4, 6, 9, 12 kg fiind identificate sub
simbolul de P;
Stingător cu dioxid de carbon având o încărcătură de 2, 5 kg fiind identificate
sub simbolul de G;
Stingător cu înlocuitori de haloni având o încărcătură de 2, 5 kg fiind
identificate sub simbolul de H.
În acest moment, în România, este interzisă utilizarea stingătoarelor cu haloni şi
a celor cu spumă chimică.
În privinţa stingătoarelor transportabile avem două tipuri:
- Stingător cu apă, pe bază de apă şi cu spumă cu o masă de greutate de 45 – 50
litri
- Stingător cu pulbere cu o masă de 50 kg.
ALCĂTUIREA STINGĂTOARELOR
Recipientul stingătorului;
Accesorii, fixate sau înfiletate pe corpul stingătorului şi care includ
cel puţin: capacul, dispozitivul de control, ansablul furtun şi/sau
pâlnii ori duze, dispozitivul de operare;
Stingătoarele portabile sunt prevăzute cu robinet de control cu
autoînchidere care permite ca încărcarea să fie întreruptă temporar. Cele cu o
masă de substanţă de stingere mai mare de 3kg sau volum mai mare de 3 litri
sunt prevăzute cu furtun de refulare de minim 400 mm sau mai mare funcţie de
încărcătură.
Funcţionarea stingătorului se bazează pe principiul sifonului: gazul propulsor
antrenează substanţa de stingere din recipient şi o dirijează prin furtunul de refulare spre
focar.
ALEGEREA STINGĂTOARELOR
Alegerea corectă a stingătoarelor trebuie să se
bazeze pe o evaluare temeinică a riscului de
incendiu din spaţiul protejat. Se ţine seama de:
natura materialelor combustibile (A, B, C, D, E sau F);
caracteristicile de ardere în raport cu posibilele surse de
aprindere; mărimea începutului de incendiu ce se poate
dezvolta până la intervenţia forţelor specializate; forma de
manifestare a incendiului (viteza de ardere: lentă sau rapidă); mediul ambiant
(temperatură, umiditate, posibile incompatibilităţi chimice); existenţa instalaţiilor electrice
sub tensiune (pericol de electrocutare).
Mai trebuie ţinut seama şi de: densitatea sarcinii termice (posibilitatea estinderii
incendiului la materialele din apropiere); dimensiunile spaţiului; riscul asupra personalului
şi mediului (reducerea concentraţiei de oxigen în aer); prezenţa personalului disponibil şi
gradul de intruire al acestuia; posibilităţile fizice ale persoanelor existente în locul
respectiv (când avem persoane cu vârstă înaintată, femei, tineri sub 16 ani vom amplasa
stingătoare până la 6 kg inclusiv, iar în locurile cu pericol mare şi număr de persoane redus
se vor alege şi amplasa stingătoare de capacitate mare) .
CRITERII DE AMPLASARE
IDENTIFICAREA STINGĂTOARELOR
CULOAREA: identificarea produsului de stingere se face prin marcarea unei zone de pe
corpul stingătorului printr-o anumită culoare cu o suprafaţă minimă de 10% din aria
recipientului. Sunt recomandate utilizarea unor zone cu următoarele culori:
ALBASTRU pentru apă;
GALBEN pentru spumă;
ALB pentru pulberi;
NEGRU pentru dioxid de carbon;
VERDE pentru înlocuiotori de haloni.
MARCAREA se face cu inscripţii strict necesare şi cu pictograme de
utilizare, fiind divizată în 5 zone:
Zona 1: trebuie să cuprindă cuvintele ”STINGĂTOR DE
INCENDIU”, tipul de produs de stingere şi încărcătura nominală,
performanţa pe focare;
Zona 2: trebuie să cuprindă informaţii referitoare la instrucţiunile de
utilizare evidenţiate cu pictograme, fiecare cu o explicaţie;
Zona 3: trebuie să cuprindă informaţii referitoare la orice restricţii
sau pericole de utilizare, în particular în legătură cu toxicitatea şi
riscul electric;
Zona 4: trebuie să conţină o instrucţiune pentru reîncărcare, pentru
verificarea periodică, identificarea produsului de stingere (dacă este cazul a gazului
propulsor), codul de model, domeniul de temperatură, avertisment privind riscul de
îngheţ (pentru cele pe bază de apă) şi o referinţă asupra standardului european;
Zona 5: trebuie să cuprinsă numele şi adresa producătorului şi/sau a furnizorului,
precum şi anul de producţie.
ÎNTREŢINERE ŞI VERIFICARE
CLASE DE INCENDIU
Incendiile sunt clasificate în funcţie de natura materialelor sau substanţelor
combustibile prezente în spaţiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de
ardere.
clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură
organică, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de
jar. Exemple: lemn, hârtie, materiale textile, rumeguş, piele,
produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la
căldură.
MANEVRAREA STINGĂTOARELOR.
1. Se deblochează stingătorul
trăgând de inelul de siguranţă.