LUCRARE DE LICENŢĂ

PARTICULARITĂŢI DE ÎNFRIJIRE A

PACIENTULUI CU COLECISTITĂ

Scurt istoric al afecţiunii

Capitolul I: Anatomia si fiziologia

1. Anatomia aparatului
2. Fiziologia aparatului

Capitolul II: Colecistita

1. Definitie
2. Etiologie
3. Simptomatologia
4. Clasificare
5. Tratament

Capitolul III: Rolul asistentului medical în ingrijirea pacientilor cu colecistită

1. Rolul delegat
2. Rolul propiu
3. Descrierea unei tehnici(scop,materiale,tehnica propriu-zisă)

Capitolul IV: Studiu de caz

1. Culegerea de date
2. Grila de dependenta
3. Plan de ingrijire
4. Epicriza

Concluzii

Bibliografie
 Rolul propriu şi delegat al asistentului medical

în îngrijirea pacientului cu Colecistită Acută

CAP. I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA FICATULUI ŞI A CĂILOR BILIARE

La nivelul hilului hepatic iese din ficat canalul hepatic,care adună bila din căile
biliare intrahepatice.Canalul hepatic se continuă prin canalul coledoc,iar la unirea
dintre ele se gaseşte,ca o derivaţie,vezicula biliară,legată prin intermediul canalului
cistic.

Vezicula este un organ cu rol rezervor retractil,în formă de ară,cu o lungime de 7-10
cm şi o lăţime de 2-3 cm.Capacitatea ei este de 30-50 ml.Vezicula este aşezată cu
fundul îndreptat înainte şi depăşeşte uşor marginea anterioară a ficatului.

Canalul cistic are un calibru de 2-3 mm şi face un unghi ascuţit cu canalul coledoc.În
partea sa distală,canalul cisti ceste prevăzut cu valvule dispuse elicoi-dal,care permit
intrarea bilei în veziculă,dar îngreunează ieşirea ei.

Între colul veziculei şi canalul cistic se află o formati une musculară cu rol de
sfinite,numită sfincterul Liitkens.Canalul coledoc începe de la locul de unire a
canalului cistic cu joncţiunea hepato-coledociană şi se varsă în duoden.Înainte de
pătrunderea sa în duoden,coledocul intră în porţiunea inferioară,în relaţii intime cu
pancreasul.În porţiunea inferioară,coledocul prezintă o îngroşare a stratului muscular
circular,realizând un sfiniter propriu coledocian.Înainte de a se vărsa în
duoden,canalul coledoc suferă o dilatare uşoară,numită ampula Vater.Orificiul comun
de vărsare în duoden al coledocului şi canalului pancreatic este înconjurat de o
formati une musculară cu fibre circulare şi longitudinale,numită sfincterul Oddi.

Generalitaţi privind aparatul digestiv

Aparatul digestiv cuprinde în totalitate organele care îndeplinesc importanta

funcţie de digestie şi absorbţie a alimentelor.Este compus din tubul digestiv şi
glandele sale anexe.
 Digestia este ansamblul de procese în cursul cărora substanţele nutritive sunt
eliberate din alimente,sub influenţa enzimelor,fragmentate în constituenţii lor chimici
si absorbite.Digestia se realizează in segmentele costitutive ale tractului digestiv.

Esofagul este doar un conduct de tran sport.Transformarea alimentelor incede

in stomac si se definitiveaza in intestinul subtire unde substantele nutritive sunt
absorbite de capilarele sanguine si limfatice.La acest nivel in digestie intervin
ficatul,pancreasul si un numar mic glande din peretele intestinal.In intestinul gros
resturile alimentare neabsorbite sunt condensate prin deshidratare,detoxificate prin
conjugare,transformate in fecale prin fermentare si putrefactie,transportate si
eliminate la nivelul rectului si anusului.

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:glandele salivare,ficatul si pancreasul.

Căile biliare extrahepatice Sunt costituite din:

a. Calea biliară principală reprezentată de canalul hepatocoledoc.

 Canalul hepatic comun se formează prin unirea celor doua canale
hepatice,drept şi stâng.El coboară în marginia liberă a micului epilon şi
fuzionează ,la nivelul marginii superiore sau înapoia primei porţiuni a
duodenului,cu canalul cistic venit de la vezica biliară,formând canalul
coledoc.
 Acesta descrie o curbură cu concavitatea spre dreapta şi anterior şi se
termină la nivelul treimii mijlocii a cele de a doua porţiuni a
duodenului.Masoară în medie 5 cm,iar calibrul este de 5 mm.
 Canalul coledoc prezintă 4 segmente: supraduodenal, retroduodenal,
retropancreatic şi intraparietal.Se termină printr-un orificiu comun cu
canalul pancreatic,unindu-se cu acesta în ampula hepatocreatica a lui
vater.În această zonă exista o importantă formatiune musculară a cărei
functionare corectă asigură tranzitul normal al bilei spre duoden.
b. Calea biliară accesorie repreyentată de vezicula biliară şi canalul cistic.
Vezicula biliară(colecistul) este un rezervor al căilor de excretie a bilei,în care
aceasta se acumulează în intervalul dintre prânzuri.Eeste situată în fosa
veziculei biliare de pe faţa viscerală a ficatului.Are o lungime de aproximativ
10 cm,o largime de 4 cm şi o capacitate de 50-60 ml.
Prezintă 3 porţiuni:fundul,corpul şi colul.

Fundul veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioară şi răspunde

incizurii cistice de pe marginea inferioară a ficatului.Pe viu el se proiectează pe
peretele abdominal anterior,în punctul unde linia ombilico-auxiliară dreaptă întâlneşte
arcul costal.Este învelit în peritoneu şi are o mare mobilitate.

Corpul veziculei biliare este partea aderentă la faţa viscerală a ficatului. El se

îngustează trenta spre col,ultima parte a sa este denumită infundibul.Vine în raport
sus cu ficatul,iar jos cu colonul transvers si cu duodenul.Faţa superiora aderă slab la
ficat printr-un ţesut conjunctiv străbătut de vene porte accesorii.Ea se poate dezlipi
uşor în cursul operaţiei de extirpare a veziculei.Faţa inferioară e acoperită de
peritoneu şi legată de colonul transvers prin ligamentul cistico-colic.

Colul formează extremitatea profundă şi ascuţită a veziculei biliare.Are formă

conică şi se continuă fară o limită precisă cu canalul cistic.Este liber,nu aderă la
ficat.În sus şi în stânga vine în raport cu ramura dreaptă a bvenei porte,iar în jos cu
porţiunea superiora a duodenului.

Structura veziculei biliare:

La exterior este acoperită de peritoneu(tunica seroasă).Sub aceasta se zareşte un strat

suberoso bine dezvoltat,de natură conjunctivă laxă.Urmează tunica fibro-
musculară,formată din ţesut colagel predominant şi fibre elastice,în care sunt cuprinse
fibre musculare netede formând mănunchiuri orientate oblic.Împreună cu fibrele
longitudinale şi circulare,acestea formează o reţea în care fibre cu orientare diferită se
continuă unele cu altele.La interior vezicula este căptuşită de tunica mucoasă formată
dintr-un coridon.Epiteliul conţine celule abosorbante cu platou striat şi puţine celule
calciforme.În regiunea colului se gasesc glande de tip mucos,al căror produs se
amestecă cu bila.

Vascularizarea veziculei biliare este legată de vascularizarea ficatului:

Artera cistică.ramură a ramurii drepte a arterei hepatice pătrunde în veziculă la

nivelul gâtului şi se împarte în ramurile dreapta si stanga.

Limfaticele drenează în limfondulii gâtului şi limfondulii marginii anteriore a

hiatusului Winslow.De acolo ajung la nodulii retroduodenopancreatici.

Inervaţia veziculei biliare este facuta de fibre vegetative (simpatice şi asimpatice)

care vin în plexul hepatic anterior.

Functiile veziculei biliare sunt urmatoarele:de rezervor,de concentrare şi

resorbţie.de secreţie şi contractibilitate.
  Canalul cistic este cudat pe colul velica;se îndreaptă în jos,la stânga şi înapoi
şi se termină în unghi ascuţit în flancul drept al canalului hepatic, formând
canalul colector.Lung în medie de 3 cm,calibrul său se diminuă dinspre
coledoc spre veziculă.Mucoasa de la nivelul colului şi a canalului cistic
formează valvele semilunare Heister .La legatura dintre col şi canalul cistic se
află sfincterul vezicular.

Bila şi rolul ei în organism

Bila este formată de celulele hepatice si celulele Kupffer.Este produsă în mod

continuu astfel încât în 24 h se realizează o cantitate de 600-1200 ml.Ritmul sercreţiei
este mai redus noaptea şi mai crescut ziua.Bila se elimină în duoden doar în cursul
digestiei alimentelor.Între timp ea se acumulează trenta în vezicula biliară,unde
suferă un proces de concentrare prin absorbţie de apă şi ioni şi primeşte o cantitate de
mucus.

Compoziţia bilei

 Apa(97%)
 Săruri biliare(1%)Ele reprezintă cel mai important constituent al bilei şi sunt
reprezentate de glicolat şi tauroculat de sodiu.

Procentul sărurilor biliare variază în funcţie de alimentaţie.Ajunse în intestin,ele trec

în circulaţia venei porte şi ajung din nou la ficat,unde stimulează formarea de noi
săruri biliare.În felul acesta se stabileşte circuitul enterohepatic al sărurilor biliare.

Sărurile biliare îndeplinesc urmatoarele funţii:

1. La nivelul intestinului emulsionează grăsimile şi potentează lipaza pancreatică.

2. Formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în apă,permitând astfel
absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile A,D,E,K,F.
3. Stimulează periastaltismul intestinului-rol laxativ.
4. Menţin echilibrul florei micobiene a intestinului gros,combatând flora de
putrefacşie-rol antiputrid.
5. Stimulează formarea bilei,rol coleretic
6. Funcţiile bilei sunt importante şi se referă la fenomenale de digestie şi
metabolism.
1. Bila contribuie la neutralizarea reacţiei acide a amestecului
alimentar sosit din stomac în intestin.
2. Intervine decisiv în digestia grăsimilor,favorizând
emulsionarea lor.Stimulează fermenţii specifici(lipazele),ajută
 la absorbţia acizilor graşi şi a unorr substanţe solubile în
grasimi(vitaminele).
3. Contribuie la întreţinerea peritaltismului intestinal.
4. Contribuie la mentinerea echilibrului dintre diferiţi ioni în
cursul digestiei.
5. Contribuie la eliminarea unor produşi de excreţie(pigmenţi
biliari,medicamente,mentale).
6. Acţionează ca agent bacteriostatic,inhibând creşterea unor
germeni patogeni.

Anatomia ficatului

Ficatul este cea mai mare glanda din corpul uman.

Asezare: Este suituat in cavitatea abdominala,in partea superiora dreapta,imediat sub

diafragm,iar lobul sau stang se intinde pana in epigastru.Locul occupa de ficat se
numeste loja hepatica.

Are forma unui semiovoid,asezat transversal,in abdomen,cu lungimea de aproximativ

28 cm,diametru anteroposterior de 18 cm,inaltimea de 8 cm si greutatea aproximativ
1400 g. are culoare rosie-caramizie,datorita cantitatii mari de sange pe care o contine.

Ficatul prezeinta 3 fete:

b. Fosa superiora(diafragmatica) este convexa in sus si vine in raport cu

diagfragmul si cu peretele anterior al abdomenului,de aceea i se mai spune sntero-
superioara.Pe ea se abserva lobul drept si lobul stang,delimitati de ligamentul
falciform.Lobul drept prezinta impresiunea arcului costal,iar cel stang intipatura
cardiaca.
c. Fata inferioara(viscerala)este concava si vine in raport
cu:stomacul,duodenul,colonul,mezocolonul transvers,rinichiul drept si glanda
suprarenala dreapta. Pe aceasta fata se află trei şanţuri:
 Şantul antero-posterior(sagital)drept.Adaposteste în portiunea anterioara
vezicula biliara,iar în cea posterioara vena cavă inferioar
 Şantul antero-posterior stâng.Adaposteşte în portiunea anterioara ligamentul
round,iar în cea posterioara ligamentul Arantius.
 şantul transvers.Se intinde intre cele doua şanturi sagitale.

c. Fosa posterioara o continuă pe cea superiora şi vine în raport cu peretele posterior

al cavitaţii abdominale la nivelul vertebrelor T7 –T11 .
 Structura: Ficatul este învelit pe peritoneul visceral(tunica seroasă),care se
continuă cu peritoneul parietal, din care se transformă ligamentele: coronar,
triunghiular stang,triunghiular drept si falciform,acesta din urmă conţinând în
marginea sa liberă ligamentul round. Sub această tunică se află o membrană
fibroasă(capsula Glisson) şi apoi parenchimul hepatic.

Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil,urmarind traiectul vaselor

sanguine şi formeaza pereţii lamelari conjunctivi care,impreuna cu reţeaua
vasculara împart parenchimul hepatic în lobuli.

Lobul hepatic reprezintă unitatea anatomică si funcţională a ficatului.Are

forma unei piramide aşezate cu baza spre suprafaţa ficatului şi vârful spre
interior.În secţiunea transversala are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi.

În structura lui distinge: capilare,sanguine,celule hepatice,canicule biliare şi filete

nervoase vegetative. În centru are o vena centroloculara,iar la periferie prin
alăturarea a minim trei lobi hepatici se formează spaţiile portale.

Aceste spaţii conţin:ţesut conjunctiv,o ramura a venei porte,o ramura a arterei

hepatice,unul sau doua canale biliare,limfatice si filete nervoase.Sângele circulă
de la spaţiul port spre vena centrlobulară,iar bila din centrul lobului spre spaţiul
port.

Celulele hepatice sunt aşezate în cordoane Remark,dispuse radiar în

ochiurile reţelei capilare intralobulare.Între celulele hepatice şi peretele capilarelor
se afla spaţiul de trecere Disse.

Între celulele endoteliului vascular se situeaya celulele Kupffer,fagocite ce

participa la degradarea hemoglobinei.Între cordoane se formeaya,prin simpla lor
alăturare,spatii înguste numite canicule biliare,care nu au pereţi proprii.

Spre peroferia lobului,canaliculele biliare îşi consti tuie un perete

propriu,numit colangiola.

Canalele biliare periboluare se unesc intre ele si dau astere la doua canale
hepatice-drept şi stâng-corespunzătoare celor doi lobi ai ficatului,care părăsind
ficatul,la nivelul hilului,se unesc şi formează canalul hepatic comun. Dupa un
triect de 3-4 cm,canalul hepatic comun se uneşte cu canalul cistic si alcătuiesc
împreunacu canalul wirsung,la nivelul carunculei mari.

Vascularizaţia ficatului este realizată de:

 a. Artera hepatică ia naştere din runchiul celiac.La început continua direcţia
acestuia şi cand întâlneşte vena porta se divide în doua ramuri terminale:hepatica
propie şi artera gastroduoddenala.
 Artera hepatica proprie se divide la nivelul hilului hepatic în ramura dreaptă şi
stanga.Dă o serie de collaterale:artera pilorică,artera cistiă,ramuri terminale.
 Arteragastroduodenală se bifurcă în artera gastroepiploică dreaptă şi arterele
pancreatico duodenale anterioară şi posterioară.
b. Vena porta este trunchiul venos colector al sângelui din tractul digestiv
subdiafragmatic,pe care-l aduce la ficat. Ia naştere din venameyenterică
inferioară care dreneaza colonul stâng.Acesta se varsă în vena splenică,care se
uneşte în continuare cu vena mesenterica superioars(care drenează intestinul
subţire,pancreasul şi colonul drept)şi care este continuata cu direcţia spre ficat
de vena porta.

Funcţiile ficatului

Funcţiile ficatului sunt importante şi variate: ia parte la digestia intesti cala,în el

depozitează o parte din substanţele care sepaşesc nevoile imediate ale
organismului,degradează şi sintetizează diferite substanţe,ia parte la mentine rea
compoziţiei plasmei,menţine echilibrul glucidic,transformă grăsimile în forme care se
oxidează mai uşor,sintetizează fermenţii necesari funcţiilor proprii sau ale altor
organe,reglează metabolismul apei şi controlează debitul sanguin,opreşte pătrunderea
toxinelor în organism,are rol în formarea globulelor roşii,intervine în
termoregolare,secretă şi excretă bila.
 Cap.II COLECISTITA ACUTĂ

2.1. Definiţie

Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare,caracterizată anatomo-

patologic prin inflamaţia organului,iar clinic printr-un sindrom dureros abdominal
acut,însoţit de febră şi modificări locale.

Este o inflamaţie acută a peretelui vezicular,coexistând în majoritate a cazurilor ca un

ostacol în calea fluxului biliar realizând o suferinţă mecano-inflamatorie
acută.Colecistita acută este complicaţia cea mai frecventă a litiazei biliare.

Durerea în hipocondrul drept este cel mai important somptom,ea creşte rapid în
intensi tate şi nu cedează la antispasticele uzuale.

2.2. Etiopatogenie

Modificările morfologice şi clinice ce caracterizează colecistita acută sunt

determinate în esenţa de obstrucţia infundibulo-cistică.

Aceasta are mai multe cauze:

1. Litiaza veziculară şi cistică;

2. Torsione,angulaţia şi cudarea canalului cistic;
3. Malformaţia canalului cistic;
4. Prezenţa anomaliilor vasculare;
5. Fibroza secundară inflamaţiei canalului cistic;
6. Compresiunea cisticului prin aderenţa;
7. Periduodenita;
8. Blocarea prin paraziţi(ascarizi);
9. Compresia de către ganglionii limfatici ipertrofici;
10.Infiltraţia neoplazică;

Obstrucţia canalului cistic reprezintă mecanismul cel mai frecvent în patogeneza

bolii.În peste 95% din cazuri este provocată de un calcul biliar inclavat în gatul
colecistului.Obstruarea zonei infundibulo-cistice(joncţiunea dintre canalul cistic şi
gâtul veziculei) duce la stagnarea bilei în vezicula biliară,consecinţa fiind
concentrarea bilei şi creşterea presiunii intraveziculare. Acestea comprimă vasele ce
hrănesc pereţii veziculei,determinând în final inflamaţia acută a acestora.
 Reabsorbţia apei şi a sărurilor biliare de mucoasa veziculei determină creşterea
concentraşiei pigmenţilor biliari,carbonatului de calciu şi colesterolului. Acest
amestec de substanşe concentrate provoacă inflamaţia chimică şi creşterea presiunii
osmotice din interiorul veziculei. Mucusul secretat de glandele mucoasei se
acumulează în interiorul veziculei determinând şi el creşterea presiunii
intraveziculare,element patogenic esenţial în colecistita acută.

Conţinutul colecistului poate fi purulent.dar acest puroi nu conţine în prima fază

bacterii. Creşterea presiunii intraveziculare duce la comprimarea vaselor sanguine şi
limfatice care hrănesc vezicula.Această comprimare este maximă la locul obstrucţiei.
La bolnavii vârstnici(arterosclerotici sau diabetici) comprimarea în zona de irigaţie a
arterei cistice este mai accentuată, favorizând inflamaţia acută,necroza ischemică şi
perforaţia veziculei biliare.

Colecistitele acute infecţioase primitive sunt rare şi se întâlnesc în special la

copii.De cele mai multe ori infecţia este secundară.Ea se grafează uşor datorită
rezistenţei scăzute a pereţilor ischemiaţi,aflaţi sub presiunea conţinutului vezicular.

Dintre germenii care invadează secundar vezicula biliară,cei mai frecvenţi

provin din intestin: bacilul Escherichia Coli,mai rar colotridii, salmonele,
pneumococii,stafilococii. Infecţia se produce fie pec alea circulaţiei porte,fie pec alea
arterei cistice,fie pe cale limfatică.Alteori germenii pătrund în căile biliare prin
canalul coledoc.Când infecţia este provocată de germenii anaerobi se produce
cangrena veziculară(colecistita emfizematoasă)

2.3.Simptomatologie

Durerea în hipocondrul drept este cel mai important somptom,ea creşte rapid în
intensi tate şi nu cedează la antispasticele uzuale.

Greaţa şi vărsaturile sunt prezente la peste jumatate din bolnavi.Vărsaturile

frecvente arată mobilizarea unui calcul în coledoc sau asocierea unei
pancreatite.Febra consti tuie un simptom comun în colecistite acute.La batrâni febra
nu este concordata cu gravitatea leziunilor.

Icterul survine doar la un sfert din bolnavii cu colecistita acută,nu este intens şi nu
semnifică întotdeauna existenţa unui calcul în calea biliară principală. Durerea
abdominală este declanşată de obicei de ingerarea unor alimente colecistokinetice:
grăsimi,tocături,prăjeli,mezeluri,moioneză sau de produsele
celulozice:mazăre,fasole,varză.Relaţia cronologică cu masa este de mare valoare în
diagnostic,deoarece masa declanşează colica în peste 93% din cazuri,în timp ce
stresul psihofizic numai în 3%.

Intensitatea durerii este inegală de la cea frustă la cea foarte violentă.Uneori este atat
de intensă,încât bolnavul evită să respire profund.Modul de instalare al durerii este
frecvent brusc,dar poate fi şi progresiv.Durata este varioabilă,pe masură ce procesul
inflamator avansează,durerea devine severă şi persistentă.In general durerea
abdominală din colecistita acută nu cedează decât parţial şi temporar la analgezice şi
antispastice.

Starea de disconfort abdominală se amplifică prin senzaţie de balonare

epigastrică sau difuză datorită parezei intestinale.

Simptomele generale sunt nelipsite:cefalee,agitaţie,uneori frison şi febră.Dacă

predomină infecţia căilor biliare,pacientul prezintă frison,însoţit sau nu de
hipertermie.Frisonul domină în general tabloul clinic la bolnavul vârstnic.

Frecvenţa pulsului este paralela cu creşterea temperaturii,rar pulsul este aritmic.

Hipertensivii fac ascensioni ale valorilor tensionale,iar coronarienii pot face crize
anginoase meritabile.

2.4.Clasificare

Colecistita este inflamaţia veziclei biliare,un organ situat sub ficat,cu rol în
digestia alimentelor.În mod normal,lichidul sintetizat în ficat şi denumit bilă(fiere)
este depozitat temporar în vezicula biliară,iar de aici în timpul digestiei va trece în
intestinul subţire.Colecistita se clasifica în acută şi cronică.

În general,boala se întâlneşte mai frecvent în rândul femeilor,care sunt şi mai

predispose la obezitate-unul din factorii favorizanţi în apariţia bolii.

2.5.Tratament - medical

- igieno-dietetic

- chirurgical

Tratamentul medical

Primul obiectiv al tratamentului este calmarea durerii abdominale care se face prin
administrarea de injecţii i.m. cu scorbuti compus: 1 fiolă la 8 ore ,Algocalmin 4-6
fiole/zi sau Fortal.In formele hiperalergice sub strictă supraveghere se poate
administra 100.150 mg Mialgin la 6-8 ore.Dacă durerea nu cedează nici la acest
tratament ş intervenţia chirurgi cala nu se impune,se poate încerca perfuzie i.v. cu
Xilina 1%.Se mai aplică pungi de gheaţă pe hipocondrul drept.Nu se administrează
morfină pentru că aceasta creşte spasmul căilor biliare.

Spasmul căilor biliare şi al duodenului,invariat prezent,contribuie şi el la

intensificarea durerii provocate de procesul inflamator.Pentru combaterea lui se
foloseşte :Papaverină 320g(8 fiole) în 24 ore;Nitroglicerină 1-2 mg(2-4 tablete) la
interval de 15-20 minute;Sulfat atropină 0,5 mg s.c. de 2-3 ori pe zi;Scobutil 20-30
mg(2-3 fiole/zi)i.v. sau i.m. lent şi Miofilin 240-280 mg(1-2 fiole/zi)i.v. lent.

Suprimarea secreţiei gastrice este următorul obiectiv al tratamentului medical.

Trecerea sucului gastric din dtomac în duoden declanşează secreţia pancreatică,fluxul

biliar şi kinetica căilor biliare. Acumularea de suc gastric în exces produce destensie
gastrică cu efecte asupra funcţiei biliare şi pancreatice privitor şa fluxul şi kinetica
biliopancreatică.De asemenea,staza şi distensia gastrică produc vărsături.Suprimarea
secreţiei şi distensivi gastrice se realizează prin aspiraţia gastrică prin sonda
nazofaringiană plasată în regiunea antro pilorica,prin suprimarea alimentaţiei
orale,inclusiv a hidratarii orale şi prin administrarea unei medicaţii anticolinergice
care se adresează şi îndepărtării spasmului musculaturii netede(sulfat de atropină şi
scorbutil).

Un alt obiectiv al tratamentului este echilibrarea hidroelectronică şi calorică.În

formele uşoare hidratarea bolnavului se face oral cu ceai slab de muşeţel sau
sunătoare.

În formele medii şi grave sportula hidric,electronic,caloric şi vitaminic se face în

primele 3-5 zile numai parenteral,prin perfusi cu soluţii glucozate 5-10% tamponate
cu insulină:1 U insulină ordinară pentru 2 g glucoză.Se mai adaugă vitaminele
B1,B6,C,câte 2 fiole/zi,precum şi soluţii de electrolit(Na,K,Ca) în raport cu rezultatul
ionogramei serice.Hidratarea şi alimentaţia parenterală se înlocuiesc treptat cu forme
orale numai în cazurile favorabile în care procesul inflamator se remite treptat.

Criteriile de alegere a antibioticelor pentru prevenirea infecţiei secundare şi pentru

tratamentul infecţiei primitive şi secundare sunt:severitatea formei
clinice,cointeresarea peritoneului şi tratamentului antibiotic anterior.

Când nu există semne de perforaţie,antibioticul de elecţie este ampicinila

administrativă i.v. 2g la 4 ore.Avantajele ei:se elimină prin bilă,realizând concentraţii
considerabile în căile biliare,este activă asupra germenilor gram(+) penicilino-
sensibili(enterococi)şi asupra bacillo gram(-),cu excepţia piocianicului.

În cazurile severe,cu evoluşie spre complicaşie şi tratate anterior cu alte antibiotice,se

indicăurmătoarele asocieri:

1) Ampicilină i.v. 2 g la 4 ore +Gentamicină 3-5 mg/kg/zi i.m. sau i.v.

+Metronidazol în perfuzie lentă 100 ml(500 mg) 2-3 ori /zi
2) Rifampicină 30 mg/kg/zi+Gentamicină(aceiaşi doză)
3) Gentamicină(aceiaşi doză de mai sus)+Cefoxină 1-2 g i.m. sau i.v. la 8 ore.

La tratamentul medicamentos de mai adaugă:

 Antiseptice şi eubiotice intestinale:Saprosan,Mexaform,Negamicin însoţite de

clisme evacuatoare.
 Antiemetice:Emetiral,Torecan,Plegomazin.
 Sedative:Hidroxin,Diazepam.

Tratament dietetic

În prima zi dupa criza acută se administrează regim hidro zagara:ceai slab de muşeţel
sau sunătoare.A doua şi a treia zi,dacă fenomenale dureroase cedează,se adaugă pâine
prăjită şi supă mucilaginoasă de orez.Din a patra zi se introduc alimente uşor
digestibile,neiritabile,cu valoare calorică ridicată:supă de garzava cu fidea,cremă de
legume,cartof copţi,carne de vită preparată rasol sau perişoare,unt compot,peltea sau
mere.

Dupa externare bolnavul va ţine un regim de curăţare 6 luni-un an cu:legume cu

celuloză fină,fructe coapte,iaurt,brânză de vaci,cartofi, cereale fierte,ulei
vegetal,pui,peşte,borş.Sunt interzise carnea grasă de orice fel,afumăturile,brâna grasă
şi fermentată,ouăle prăjite,varza,ceapa,nucile,condimente iuţi,prăjeli.

Sunt re comandate sucuri de drenaj biliar,administrate fracşionat şi în doze crscute

progresiv(de ex: 300 ml morcov+30 ml sfecla+90 ml castravate)

Tratament chirurgical

Colecistita acută este cea mai frecventă complicaţie a litiazei biliare(95%).

Tratamentul indica teste chirurgical şi se efectuează în 3 situaţii:

1) Operaţia de urgenţă;
2) Operaţia precoce;
3) Operaţia întârziată;
1) Operaţia de urgenţă se adresează pacienţilor care prezintă la externare o
complicaţie(perforaţie,colecisto-pancreatică) sau la care boală progresează rapid spre
stare toxică.

2) In majoritatea cazurilor se face operaţie precoce în primele 72 ore de la

internare,interval necessari pentru precizarea diagnosticului,stabili crea unui bilanţ
elementar al starii bolnavului şi pentru un tratament preoperator antispastic,antibiotic
şi de reechilibrare hidroelectrolitică.Se evită intervenţia dificilă şi primejdioasă.

3) Operaţia întârziata este rezervată pacientului cu simptome mai blânde.În această

situaţie se corectează mai întâi afecţiunile asociate pentru micşorarea riscului
operator.Tot o operaţie întârziată se face pacientului cu simptome uşoare şi difuze,la
care diagnosticul nu este clar de la început.În acest caz intervine dupa 6-8 săptămâni
de la criza acută iniţială.Această abordare a bilii necesită două spitalizări,o perioadă
mai lungă de incapacitate fizică şi nu scade semnificativ mortalitatea şi morbiditatea
faţă de operaţia precoce.

CAP.III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENŢILOR CU COLECISTITĂ ACUTĂ

Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate,cu

devotament,posedând cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii
foarte dezvoltat.

Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competete persoanelor a

căror stare o necesită,ţinând cont de nevoile afective ,spirituale şi fizice şi în
observarea şi în comunicarea către ceilalti membri ai echipei de îngrijire a condiţiilor
ce exercită un efect important asupra sănătăţii pacientului.

3.1 Rolul delegat

Asistenta administrează medicametele la indicaţia medicului. Va pregătii

medicamentele pentru calmarea durerii şi instrumentarul steril necesar.

Asistenta medicală va administra:

  Antalgice:Algocalmin 4 fiole/zi sau ½ fiolă Fortal.Dacă colica nu cedează a
administra Mialgin 100-150 mg la 6-8 ore;
 Antispastice:Scobutil compus 3-4 fiole/zi,sulfat atropină 0,5 mg s.c. 2-3
ori/zi,Papaverină 4 fiole/zi,Nitroglicerină sublingual sau injectabil 1-2 mg(2-4
tablete) la 15-20 minute;
 Antiemetice:Emetiral supozitoare,Torecan şi Plegomazin injectabil;
 Antibiotice pentru combaterea infecţiei:Ampicilină injectabilă 2 g la 4 ore.

3.2 Rolul propriu

*Asistenta medicală va recolta sânge pentru examenele urgente:numarătoare

leucocitelor,bilirubinemia,TGO,TGP,ionogramă sanguină,rezerva
alcalină,amilazemie,glicemie şi urină pentru urobilinogen şi pigmenţi biliari.

* Pentru corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazice asistenta

medicală va administra lichide per oral în formele uşoare(ceai de muşeţel,sunătoare)
şi în formele medii şi grave va instala perfuzie cu glucoză 5% sau 10%,tamponată cu
1 U insulină ordinară la 2 g glucoză,în care va introduce:vitaminele B1,B6,C500,2
fiole/zi şi soluţii de electroliţi.

*Deoarece bolnavul aflat în criză acută de colecistită este foarte agitat,asistenta

medicală va administra sedative:Hidroxin,Diazepam,barbiturice,bromuri,iar pentru
reducerea inflamaţiei va aplica punga cu gheaţă la nivelul hipocondrului drept.

*Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice: Asistenta

medicală va pregăti psichi bolnavul,explicându-i că orice recoltare se face în interesul
lui şi dându-i informaţii asupra modului de desfaşurare a tehnicii.Ea va avea o
evidenţă precisă a bolnavilor care urmează sa facă recoltări şi îi va urmări
îndeaproape sa respecte condiţiile necesare:să nu mănânce,să nu fumeze.

* Pentru realizarea colangiografiei asistenta îi va face pacientului două clisme

evacuatoare cu 12 si resprectiv 3 ore înaintea examenelor.

Pentru realizarea tubajului duoddenal asistenta va pregăti psihic pacientul cu

deosebită atenţie,obţinând colaborarea lui în timpul tecnici.De asemenea îl va pregăti
şi fizic,recomandându-i sa nu mănânce cu 12 ore înainte.

*Asistenta va pregăti şi materialele necesare:sonda Einhorn,două seringi sterile de

10-20 ml,stativ cu eprubete sterile,tăviţă renală,muşama şi traversă,o pernă
cilindrică,soluţie de sulfat de Mg 33%,Novocaină 2% şi 20 ml Bicarbonat de sodiu.
 * Asistenta va efectua tubajul duodenal,supravegând permanent comportamentul
fizic şi psihic al apcientului:la apariţia accidentelor sau incidentelor va interveni
prompt.După tehnici asistenta va îndemna pacientul să-şi clătească gura cu apă,îl va
conduce înapoi la salon şi îi va recomanda sa stea restul zilei în repaus la pat.
Asistenta medicală duce probele de bilă la laborator.

*În timpul spitalizării şi la externare asistenta va explica faptul că pentru

prevenirea apariţiei complicaţiilor şi a recăderilor el trebuie să deţină o sumă de
cunoştinţe care îi vor permite să se îngrijească singur şi sa-şi rezolve astfel problema
de sănătate.

*Iniţial asistenta va evalua cunoştinţele pe care le are pacientul în momentul

respectiv,discutând cu acesta.Apoi va evalua motivaţia pe care o are bolnavul şi va
găsi un moment propice pentru realizarea unui plan de educaţie.

* Participarea asistentei medicale la examenul clinic: Va pregătii psihic

bolnavul,liniştindu-l,explicându-i cu solicitudine şi fermitate în ce constă examenul şi
importanţa lui.Îl ajută să se dezbrace,cu mult tact şi fineţe,pentru a nu provoca
mişcări inutile şi dureroase.

3.3 Descrierea unei tehnici(scop,materiale,tehnica propriu-zisă)

Sondajul duodenal

Sondajul duodenal sau tubajul duodenal constă din introducerea unei sonde
Einhorn dincolo de pilor realizând o comunicare între duoden şi mediu exterior.

Scop:

 explorator:extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric,bila

A,B,C,a sucului pancreatic;aprecierea fucţiei hepatice;descoperirea unor
modificări anato-patologice ale organulo,şi pentru evidenţiei a unor boli ale
duodenului; alimentarea artificială a pacienţilor inconştienţi sau cu
impossibilitati de înghiţire,şi pentru aspiraţie continuă după intervenţie
chirurgicala.
 Terapeutic:drenarea căilor biliare şi introduce rea unor medicamente care au o
acţiune directă asupra ficatului,a căilor biliare sau a tubului digestiv.

Materiale:

de protecţie
  muşama şi aleză
 şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil
 prosoape

sterile

 sonda Einhorn
 2 seringi de 20 ml
 Mănuşi de cauciuc sterile
 Pensă hemostatica
 Medii de cultură,eprubete.

nesterile

 Tăviţă renală
 Tavă medicală
 Stativ pentru eprubete
 Pahar cu apă aromată
 Pernă cilindrică dură sau pătură rulată
 Hârtie de turnesol roşie şi albastră

Medicamente

 sulfat de magneziu 33%

 ulei de măsline
 novocaină
 soluţii necesare hidratării şi alimentări

Tehnica:

- se face pregatirea psihică a pacientului

- se informează pacientul
- i se explică necesitatea tecnici
- pregati rea fizică:pacientul va fi nemâncat
- se izolează patul cu un paravan
- se protejează cu muşamaua şi aleza
- se aşează pacientul în poziţie şezând la marginea patului
- se protejează cu şorţul din material plastic
- i se îndepărtează proteza(după caz)
- i se dă tăviţa renală să o ţină sub bărbie
 asistenta se spală pe mâini
 imbracă manuşi sterile
 prinde sonda umezită cât mai aproape de olivă şi o introduce cu blândeţe prin
cavitatea bucală sau nazală până în faringe
 cere pacientului să respire adânc,cu gura deschisă şi să înghită de câteva ori
până când oliva trece în esofag
 cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la 45 cm,moment în care se
consideră că sonda a tre cut în stomac
 se aşează pacientul în decubit lateral drept,cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai
jos,coapsele flectate pe bazin
 se inrtroduce perna cilindrică sub regiunea hepatică
 se împinge uşor sonda spre pilor până la 60 cm
 se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de
înghiţire de către pacient,1-2 cm la 3-5 min,cînd ajunge la 75 cm sonda se afla
în duoden
- dacă nu se scurge biilă sau lichidul scurs nu apare aspectul bilei,se verifică
dacă sonda a ajuns în duoden sau s-a încolăcit în stomac
- se insuflă 60 ml de aer prin sondă şi după unn minut se aspiră,dacă sonda a
ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20 ml
- se introduc 10 ml lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în
duoden,dar poate fi extrasă dacă ea se află în stomac
 după 1-1 ½ ore de la pătrunderea sondei în stomac,la capătul liber al sondei
apare bila A,coledociană,de culoare galben-aurie,care se colectează intr-o
eprubetă
 se introduc prin sondă 40 ml soluţie sulfat de Mg 33% sterilă,încalzită la
temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare
 se închide extremitatea liberă a sondei prin înnodare sau cu o pensă
 după 15-30 minute se deschide sonda şi se colectează 30-40 ml bilă vâscoasă de
culoare închisă castanie-bila B veziculară
 după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct din ficat-
bila C,hepatică,aceasta fiind în cantitate mai mare se va capta într-un recipient
corespunzător
 extragerea sondei se face dupa ce insuflă câţiva ml de aer şi se închide capătul
liber cu o pensă
 se oferă pacientului un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii,i se sterg
mucozităţile d epe faţă şi bărbi
 CAP. IV STUDIU DE CAZ

4.1.Culegerea de date

Nume:U

Prenume :M

Vârstă:57 ani

Înălţime:1,63

Greutate:65 kg

Sex: F.

Religie:ortodoxă

Rasă:albă

Limba vorbită:română

Domiciliu: BOTOŞANI

Ocupaţie: pensionară

Grup sanguin:AB. IV. Rh-pozitiv

Aparat digestiv:gastrită hiperacida

Aparat cardio-vascular:HTA în tratament

Date variabile: T.A.:120/70 mm Hg

PULS:78b/min ,aritmic

TEMPERATURĂ:35,9◦ C

RESPIRAŢIE:30r/min
4.2. Grila de dependenţă
NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE PROBLEMA DE GRAD DE
FUNDAMENTALĂ DE DEPENDENŢĂ DIFICULTATE DEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ

1. A RESPIRA ŞI A Tachicardie, insuficienţă Circulaţie Dependent

AVEA O BUNĂ HTA,tuse,puls cardiacă inadecvată
CIRCULAŢIE
aritmic, alterarea
respirativi
1.A MÂNCA ŞI A BEA Inapetenţă Alterarea stării Dependent
de nutriţie
3.A ELIMINA Independent
4.A SE MIŞCA ŞI A Oboseală Alterarea Dependent
AVEA O BUNĂ mobilităţii
POSTURĂ
5.A DORMI ŞI A SE Treziri frecvente Anxietate Dificultate în a Dependent
ODIHNI se odihni
6.A SE IMBRĂCA ŞI Intoleraţă la Dificultate în a Dependent
DEZBRĂCA efort se imbrăca
dezbrăca
7.A MENŢINE Independent
TEMPERATURA
CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
8.A FI CURAT Independent
ÎNGRIJIT ŞI DE A
PROTEJA
TEGUMENTELE ŞI
MUCOASELE
9.A EVITA Teamă, Anxietate Dependent
PERICOLELE vulnerabilitate
10.A COMUNICA Independent
11.A ACŢIONA Independent
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI

12.A FI PREOCUPAT Independent

ÎN VEDEREA
REALIZĂRII

13.A SE RECREEA Independent

14. A ÎNVĂŢA CUM Cerere de Deficit de Dependent
SA ÎŞI PĂSTREZE informaţii cunoştinţe
SĂNĂTATEA
  

4.3 Plan de îgrijire

Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare

îngrijire Rol propriu Rol
delegat
Circulație Pacienta să Asigur repausul la Am 05.03.2021
inadecvată preyinte o pat. Monitorizez și recoltat:VS Pacienta
manifestată buna notez grafic funcțiile H,IP,grup prezină T.A.
prin circulație vitale și sanavi+Rh,u 120/70 mm Hg
tachicardie,tus vegetative(Puls,T.A. ree,glicemie, P:84 b/min,
e seacă,paloare , TS,TC,coles aritmic
temperatură.Observ terol,triglicer 06.03.2021
modificările în ide. T.A. 120/60
starea de sănătate a Am efectuat mm Hg
pacientei.Calculez EKG. P:78b„/min
bilanțul
ingesta/excreta pe 24
h.Pregătesc pacienta
pentru efectuarea
EKG.Educ pacienta
să așterneze repausul
cu odihnă,să
mănânce sănătos.

4.4 Epicriza

La data de 12.03.2021 pacienta prezintă stare general bună,mișcare și postură

adecvată,somn odihnitor.

Se decide externarea.

Pacienta s-a externat cu următoarele recomandări:

- la externarea din spital pacienta trebuie să se prezinte la medicul de familie

pentru a fi dispensarizată
- va continua tratamentul indicat
- pacienta trebuie să iși reia activitatea zilnică,rămânând sub control medical
ambulatoriu
 - pacienta să evite efortul fizic excesiv
- pacienta să aibă o alimentație bogată în Fe și vitamine
- să evite oboseala

Concluzii

Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare,caracterizată anatomo-

patologic prin inflamaţia organului,iar clinic printr-un sindrom dureros abdominal
acut,însoţit de febră şi modificări locale.

Este o inflamaţie acută a peretelui vezicular,coexistând în majoritate a

cazurilor ca un ostacol în calea fluxului biliar realizând o suferinţă mecano-
inflamatorie acută.Colecistita acută este complicaţia cea mai frecventă a litiazei
biliare

Bibliografie

- Fișa pacientului bolnav de colecistită acută din spital

- Dicționar de termeni medicali
- Ghid de nursing și îngrijire
- Internet