1. Infracțiunea de înșelăciune privind asigurările, prevăzută de art.

245 alin 1 Cod penal, se poate

săvârși:
a. prin fapte comisive, precum și prin fapte comisive prin omisiune;
b. numai prin fapte comisive;
c. doar de către proprietarul bunului asigurat.
2. La infracțiunea de gestiune frauduloasă, forma de bază prevăzută la ari. 242 alin (1) din Codul
Penal:
a. latura subiectivă presupune doar intenția directă deoarece include scopul dobândirii unui folos
patrimonial;
b. elementul material constă in acțiuni sau inacțiuni păgubitoare pentru proprietarul bunurilor
administrate sau conservate;
c. subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
3. Infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 139 alin. 1 lit. b) Cod penal (din interes material):
a. poate fi reținută alături de circumstanța agravantă specială a premeditării;
b. exclude reținerea circumstanței agravante speciale a premeditării,
c. nu se poate reține în cazul infracțiunii deviate în modalitatea error in personam.
4. Subiect activ al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzut la art. 197 Cod penal,
poate fi:
a. numai persoana căreia minorul ia fost încredințat spre creștere și educare printr-o hotărâre
judecătorească executorie;
b. orice persoană în grija căreia se află minorul;
c. numai părinții minorului.
5. În cazul infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, forma de bază prevăzută la art. 191
alin. (1) Cod penal:
a. coautoratul este posibil;
b. subiect pasiv poate fi orice persoană, inclusiv un minor sau o persoană fără discernământ ori cu
discernământul diminuat,
c. consumarea are loc in momentul sinuciderii sau al încercării de sinucidere a victimei
6. Obiect material al infracțiunii de abuz de încredere prevăzută la art. 238 Cod penal, poate fi:
a. cota-parte dintr-un bun divizibil care îi aparține făptuitorului;
b. un bun mobil sau imobil ce aparține altuia;
c. un bun indivizibil asupra căruia făptuitorul are numai un drept de coproprietate
7. Infracțiunea de violare sediului profesional prevăzută la art. 225 Codul Penal:
a. se consumă in momentul în care făptuitorul părăsește sediul profesional pe care l-a violat;
b. este o infracțiune instantanee;
c. are incriminată tentativa.
8. Tentativa nu se pedepsește, în cazul infracțiunii de:
a. bancruta simplă (art. 240 Cod penal);
b. deturnarea licitațiilor publice (art. 246 Cod penal);
c. bancruta frauduloasă (art. 241 Cod penal).
9. Obiectul material al infracțiunii de distrugere, forma tip prevăzută în an. 253 alin. (l) Cod penal,
poate consta în:
a. orice bun mobil sau imobil care aparține unei alte persoane decât făptuitorul;
b. orice bun mobil sau imobil care aparține făptuitorului sau unei alte persoane;
c. orice bun mobil care aparține unei alte persoane decât făptuitorul.
10. Fapta constând în sustragerea din locuința persoanei vătămate a mai multor bunuri mobile, pentru
a căror transport autorul face, în mod necesar mai multe drumuri între apartamentul persoanei
vătămate și mașina sa constituie:
a. infracțiunea unică de furt calificat, în formă continuă
b. infracțiunea unică de furt calificat, în formă continuată
c. infracțiunea de furt calificat, sub forma unității naturale;
11. La data de 12.01.2019, inculpatul X a smuls telefonul din mâna persoanei vătămate in timp ce aceasta
din urmă vorbea la telefon, moment în care persoana vătămată a început să strige după ajutor și,
imediat, inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona toracică, după care a fugit cu telefonul
sustras asupra sa. Urmarea loviturii primite, victima s-a prăbușit la pământ și datorită hemoragiei
externe masive, a decedat. Fapta inculpatului X constituie:
a. infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei';
b. un concurs real între infracțiunea de omor și infracțiunea de furt;
c. infracțiunea de omor calificat comis pentru ascunderea unui infracțiuni în concurs cu infracțiunea
de tâlhărie
12. Infracțiunea de viol este mai gravă atunci când persoana vătămată:
a. a suferit un prejudiciu estetic grav și permanent ca urmarea a constrângerii fizice exercitate asupra
sa de către făptuitor pentru a o determina să întrețină un raport sexual
b. este nepoată de soră a făptuitorului;
c. este verișoară primară cu făptuitorul
13. Infracțiunea de distrugere din culpă prevăzută la art. 255 Cod penal săvârșită prin incendiere se
reține:
a. numai atunci când a rezultat pericol public;
b. dacă fapta este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri;
c. numai atunci când fapta a pus in pericol alte persoane sau bunuri.
14. Fapta de însușirea bunului găsit s-au ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 Cod penal) concretizată
în acțiunea inculpatului X de vânzare a telefonului mobil pe care l-a găsit pe stradă, mai înainte de
împlinirea termenului de 10 zile în care avea obligația de a-l preda autorităților sau celui care l-a
pierdut, se consumă:
a. La expirarea termenului legal de 10 zile
b. În ziua imediat următoare celei în care s-a împlinit termenul de 10 zile atunci când acesta a căzut
într-o zi în care autoritățile aveau serviciu suspendat;
c. La momentul vânzării telefonului mobil găsit.
15. Fapta inculpatului X de a imobiliza și a ține victima, urmată imediat de lovirea repetată a acesteia,
cu o bâtă, în zona capului de către inculpatul Y, cauzăndu-i-se astfel victimei traumatisme cranio
celebrare care au condus la deces constituie:
a. Complicitate materială la infracțiunea de omor.
b. Coautorat la infracțiunea de omor.
c. Complicitatea concomitentă la infracțiunea de omor.
16. Infracțiunea de tâlhărie prevăzută la articolul 233 codul penal:
a. poate absorbi lipsirea de libertate;
b. nu absoarbe furtul de folosință;
c. poate absorbi o faptă de ultraj.
17. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută la art. 224 Cod penal:
a. subiect pasiv nu poate fi decât proprietarul locuinței;
b. lipsa consimțământului persoanei care folosește domiciliul în care făptuitorul pătrunde, fără drept,
trebuie dovedită;
c. folosește domiciliul in care făptuitorul pătrunde, fără drept, se prezumă până la proba contrara.
18. La infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută la art. 196 Codul penal:
a. subiect activ nu poate fi și persoana juridică;
b. împăcarea înlătură răspunderea penală;
c. limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime atunci când urmările specifice s-au produs
față de două sau mai multe persoane.
19. În cazul in care infracțiunea de proxenetism, in varianta înlesnirii practicării prostituției, se
săvârșește asupra a două sau mai multor persoane vătămate majore și/sau minore, fără legătură
între ele, se va reține:
a. un concurs de infracțiuni, prevăzut de art. 213 alin. (1) Cod penal, art. 213 alin. (3) Cod penal sau
art. 213 alin. (1) și (3), după caz, cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal;
b. o singură infracțiune de proxenetism, în forma continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod
penal, cu aplicarea art. 35 alim (1) Cod penal;
c. o singură infracțiune de proxenetism, în forma simplă, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod
penal.
20. În situația unei pluralități de subiecți pasivi printr-o faptă unică de șantaj, se va reține:
a. o singură infracțiune de șantaj in forma simplă;
b. o singură infracțiune de șantaj in formă continuată;
c. atâtea infracțiuni de șantaj câți subiecți pasivi sunt.
21. Fapta celui care folosește un terminal de comunicații al altuia:
a. constituie infracțiunea de furt in scop de folosință, varianta asimilată prevăzută în art. 230 alin. (2)
Cod penal;
b. constituie infracțiunea de furt simplu prevăzută în art. 228 alin. (1) Cod penal;
c. nu constituie infracțiune.
22. Latura subiectivă a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 Cod penal)
presupune intenția depășită, adică făptuitorul acționează cu intenția de a produce o vătămare a
integrității corporale sau a sănătății și se produce un rezultat mult mai grav constând în moartea
victimei, ce i se atribuie pe baza culpei care:
a. se prezumă;
b. trebuie dovedita;
c. fie se prezumă, fie trebuie dovedită, în raport de particularitățile cazului concret.
23. În cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută la art. 244 Cod penal, atunci când mijlocul fraudulos
folosit pentru inducerea in eroare a persoanei vătămate, constituie prin el însuși o infracțiune, se va
reține:
a. infracțiunea de înșelăciune, forma agravată prevăzută la art. 244 alin.(2) Cod penal;
b. infracțiunea de înșelăciune, forma de bază prevăzută la art 244 alin.(l) Cod penal in concurs cu
infracțiunea care constituie mijlocul fraudulos (de exemplu, o infracțiune de fals in înscrisuri sub
semnătură privată);
c. infracțiunea de înșelăciune, forma agravată prevăzută la art. 244 alin.(2) Cod penal in concurs cu
infracțiunea care constituie mijlocul fraudulos (de exemplu, o infracțiune de fals in înscrisuri sub
semnătură privată).
24. Infracțiunea de ucidere la cererea victimei prevăzută la art 191 Cod penal, se reține:
a. numai atunci când victima nu era în stare să-și pună singură capăt vieții.
b. dacă fapta este comisă la cererea explicită, serioasă și repetată a victimei.
c. atunci când victima suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical,
cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat.
25. Fapta constând in deposedarea persoanei vătămate de o sumă de bani prin întrebuințarea de violențe
îndreptate împotriva unui bun, constituie:
a. infracțiunea de tâlhărie în concurs cu infracțiunea de distrugere, în toate cazurile;
b. infracțiunea de distrugere în concurs cu infracțiunea de furt, deoarece în cazul infracțiunii de tâlhărie
violența trebuie să fie îndreptată doar asupra persoanei, nu și asupra bunurilor;
c. infracțiunea de distrugere in concurs cu infracțiunea de tâlhărie, dacă prin distrugerea bunului se
realizează de fapt amenințarea persoanei vătămate,
26. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul
infracțiunii de;
a. bancruta frauduloasă (art. 241 Cod penal),
b. înșelăciune (art. 244 Cod penal);
c. înșelăciunea privind asigurările (art. 245 Cod penal).
27. X își duce autoturismul la o spălătorie auto pentru efectuarea de servicii specifice, stabilind cu
angajatul spălătoriei să revină după 3 ore pentru a-l recupera. În acest timp, angajatul spălătoriei
auto ia autoturismul lui X și se deplasează într-o localitate aflată la 50 de km distanță, iar când X
revine pentru a-și recupera mașina, angajatul îi spune că mașina a stat tot timpul în incinta
spălătoriei însă, datorită unei pene de curent, nu a putut să o spele. În acest caz, fapta angajatului
spălătoriei, constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere (art. 238 Cod penal);
b. furt de folosință (art. 230 Cod penal); .
c. înșelăciune (art. 244 Cod penal).
28. Infracțiunea de omor calificat comis de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de
omor sau o tentativă la infracțiunea de omor [art. 189 lit. e) Cod penal):
a. se reține și atunci când pentru infracțiunea de omor sau tentativă la omor comisă anterior a intervenit
reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare;
b. se reține numai dacă pentru infracțiunea de omor sau tentativă la omor comisă anterior nu a
intervenit reabilitarea sau nu s-a împlinit termenul de reabilitare;
c. se reține și atunci când făptuitorul a comis anterior o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte
29. Momentul consumării faptei in cazul infracțiunii de înșelăciune (art. 244 Cod penal), este acela al:
a. inducerii în eroare a persoanei vătămate;
b. producerii pagubei;
c. obținerii, pentru sine sau pentru altul, a folosului patrimonial injust
30. Pentru existența infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzut luat cu 258 aliniat (1) Cod
penal, este necesar ca:
a. Făptuitorul să fi folosit, fără drept, o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat;
b. Făptuitorul să fi folosit, fără drept, o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat, și, în
mod concomitent, să fie îndeplinit un act legat de acea calitate;
c. Făptuitorul să fi folosit, fără drept, o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat și, fie
concomitent, fie ulterior să fie îndeplinit un act legat de acea calitate;
31. Pluralitatea de subiecți pasivi determină reținerea unui concurs de infracțiuni, în cazul infracțiunii
de:
a. vătămare corporală (art. 194 Cod penal);
b. vătămare corporală din culpă (art. 196 Cod penal);
c. ucidere din culpă (art. 192 Cod penal).
32. În cazul infracțiunii de viol (art. 218 Cod penal), comiterea faptei de două sau mai multe persoane
împreună:
a. este o circumstanță agravantă reală care se răsfrânge și asupra instigatorilor și complicilor anteriori,
în toate cazurile;
b. este o circumstanță agravantă reală care, atunci când la comiterea faptei participă cel puțin trei
persoane, se reține împreună cu circumstanța agravantă generală prevăzută la art. 77 lit. a) Cod penal;
c. este o circumstanță agravantă reală care se răsfrânge și asupra instigatorilor și complicilor anteriori
numai atunci când aceștia au cunoscut-o sau au prevăzut-o.
33. Subiectul activ in cazul infracțiunii de încăierare prevăzută la art. 198 Cod penal, îl constituie:
a. o pluralitate naturală de făptuitori, din care frecare răspunde in calitate de autor;
b. o pluralitate constituită de făptuitori, din care cel puțin unul va răspunde in calitate de autor;
c. o pluralitate naturală de făptuitori, grupați in două tabere adverse, fiecare alcătuită din cel puțin trei
persoane.
34. Fapta conductorului auto care nerespectând limita maximă de viteza admisă pe porțiunea de drum
public pe care circula, a pierdut controlul asupra volanului, intrând pe trotuar unde a acroșat și
accidentat două persoane ce au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un
număr de 90 - 93 zile îngrijiri medicale și, respectiv, 120 -125 zile îngrijiri medicale, constituie:
a. două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în forma agravată prevăzută la art 196 alin. (2)
Cod penal, în concurs formal;
b. o singura infracțiune de vătămare corporală din culpă, in forma agravată prevăzută la art. 196 alin.
(2) Cod penal;
c. o singură infracțiune complexă de vătămare corporală din culpă, in varianta prevăzută de art. 196
alin. (4) Cod penal (asupra a două sau mai multor persoane).
35. În cazul infracțiunii de amenințare (art. 206 Cod penal), pedeapsa aplicata autorului poate depăși;
a. Minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării;
b. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării;
c. Maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării;
36. Săvârșește infracțiunea de omor calificat, forma prevăzută de art. 189 lit. e) Cod penal cel care ucide
cu intenție o persoană, anterior fiind condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de
a. determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 Cod penal);
b. ultraj, in varianta uciderii unui polițist [art. 257 alin. (1) și (4) Cod penal];
c. lipsirea de libertate urmată de moartea victimei [art. 205 alin. (4) Cod penal).
37. În cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută la art. 260 cod penal, vinovăția nu
este înlăturată:
a. când făptuitorul săvârșește fapta având consimțământul persoanei vătămate,
b. când făptuitorul acționează din culpă;
c. când făptuitorul acționează cu intenție indirectă.
38. Infracțiunea de șantaj prevăzută la art. 207 Cod penal:
a. nu se poate reține atunci când autorul urmărește să obțină de la persoana vătămată un folos pe care
aceasta din urmă i-l datora;
b. se reține in concurs cu infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal când în schimbul eliberării
victimei se cere un folos patrimonial sau nepatrimonial.
c. se consumă în momentul în care subiectul pasiv cedează constrângerii exercitate, autorul obținând
satisfacerea interesului urmărit.

39. Fapta celui care lipsește de libertate în mod ilegal o persoană ce nu abia împlinită vârsta de 18 ani,
însă infracțiunea continuă se prelungește după ce persoana vătămată devine majoră, constituie:
a. infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată, prevăzută de art. 205 alin (3) lit
b) Cod penal pentru perioada anterioară momentului in care persoana vătămată a împlinit 18 ani și
infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal forma de bază prevăzută la art. 205 alin. (1) Cod penal,
după acest moment;
b. infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, forma de bază prevăzută la art 205 alin (1) Cod
penal deoarece, în cazul infracțiunii continue, se aplică legea penală incidență la momentul epuizării;
c. infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal in forma agravată, prevăzută de art. 205 alin (3) lit
b) Cod penal
40. În cazul infracțiunii de furt, posesia nelegitimă:
a. nu poate fi opusă proprietarului bunului;
b. nu este protejată de legea penală;
c. poate fi opusă proprietarului bunului.
41. Infracțiunea de ultraj, forma de bază prevăzută la art. 257 alin. (1) Cod penal, nu se reține atunci
când:
a. funcționarul public ce îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat își exercită
funcția in mod abuziv;
b. la momentul săvârșirii faptei, funcționarul public ce îndeplinește o funcție care implică exercițiul
autorității de stat nu se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, însă fapta este comisă în legătură cu
exercitarea acestor atribuții;
c. la momentul săvârșirii faptei, funcționarul public ce îndeplinește o funcție care implica exercițiul
autorității de stat se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, însă activitatea infracțională nu este
legată de o faptă îndeplinită de funcționar in exercițiul funcției.
42. Fapta inculpatului X constând în pătrunderea, fără drept, in curtea locuinței persoanei vătămate de
unde a sustras o drujbă, pe care a dus-o la locuința sa și a folosit-o timp de o zi la tăiatul de lemne,
iar apoi a dus-o înapoi (în locul de unde a sustras-o), înainte ca proprietarul să observe lipsa acesteia:
a. constituie infracțiunea de abuz de încredere, dacă cei doi erau vecini și între ei exista o relație de
încredere;
b. nu constituie infracțiune deoarece nu s-a cauzat vreo pagubă;
c. constituie infracțiunea de furt calificat.
43. În cazul infracțiunii de lovirea sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie prevăzută
de art. 193 Cod penal raportat la art. 199 alin. (1) Cod penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă
în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă:
a. nu ca efect al împăcării;
b. nu ca efect al retragerii plângerii prealabile;
c. fie ca efect al împăcării, fie ca efect al retragerii plângerii prealabile.
44. Fapta inculpatului X, major, de a determina, prin promisiuni de căsătorie, o minoră 14 ani și 9 luni
să întrețină un raport sexual cu el, constituie:
a. infracțiunea de act sexual cu un minor în concurs formal cu infracțiunea de corupere sexuală a
minorilor;
b. numai infracțiunea de act sexual cu un minor;
c. numai infracțiunea de corupere sexuală a minorilor.
45. Deosebirea dintre infracțiunea de vătămare corporală ce a avut ca urmare avortul(art. 194 alin. (1)
lit. d) Cod penal] și infracțiunea de întreruperea cursului sarcinii care a avut ca urmare vătămarea
corporală a femeii însărcinate [art. 201 alin. (3)teza I Cod penal], se face pe baza:
a. laturii subiective (atitudinii psihice a făptuitorului);
b. urmării imediate;
c. obiectului material.
46. Infracțiunea de uzurparea de calități oficiale (art. 258 Cod penal) este mai gravă atunci când:
a. este săvârșită de o persoană care poartă, fără drept, semnele distinctive ale unei autorități publice;
b. este săvârșită de un funcționar public;
c. făptuitorul îndeplinește un act legat de calitatea oficială pe care și-o atribuie in mod nelegitim.
47. Infracțiunea de viol prevăzută la art. 218 Cod penal:
a. include în conținutul său, în mod natural, lipsirea de libertate indiferent de cât anume durează
aceasta;
b. se va reține întotdeauna, atunci când consimțământul victimei la realizarea raportului sexual este
viciat din orice motiv;
c. absoarbe infracțiunea de vătămare corporală atunci când actul de penetrare vaginală a avut loc prin
lovirea repetată, cu pumnul și picioarele, a persoanei vătămate, cauzându-i acesteia leziuni traumatice
ce au necesitat pentru vindecare un număr de 91 - 95 zile îngrijiri medicale.
48. Infracțiunea de furt calificat săvârșită prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de
supraveghere prevăzută la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. e) Cod penal, se va reține:
a. numai atunci când făptuitorul sustrage bunuri după ce în prealabil a scos din funcțiune sistemul de
alarmă ori de supraveghere instalat în zona locului comiterii faptei;
b. și atunci când furtul este săvârșit prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranță plasat pe bun;
c. se reține și atunci când sistemul de alarmă ori de supraveghere instalat la locul faptei nu era
funcțional astfel că făptuitorul nu a mai procedat la scoaterea lui din funcțiune.
49. Infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută la art. 256 Cod penal:
a. poate fi comisă de către cel care deține in fapt imobilul, dar nu este proprietar,
b. poate fi comisă și de către proprietarul imobilului;
c. nu poate fi comisă în coautorat.
50. În cazul infracțiunii de ucidere din culpă (art. 192 Cod penal):
a. activitatea culpoasă a făptuitorului trebuie să constituie cauza exclusivă a morții victimei;
b. consumarea are loc întotdeauna la încetarea acțiunii sau inacțiunii făptuitorului;
c. activitatea de ucidere se exprimă și printr-o in acțiune, cu condiția ca făptuitorul să fi avut obligația
- legală sau contractuală - de a acționa.
1. Infracțiunea de omor simplu poate fi săvârșită:
a) cu intenție directă;
b) din culpă;
c) cu orice formă de vinovăție.

2. Infracțiunea de omor simplu:

a) are subiectul activ calificat;
b) nu are subiectul activ calificat;
c) este sancționată cu detențiunea pe viață.

3. Pedeapsă prevăzută de legiuitor pentru comiterea unui omor în fărmă simplă este:
a) cuprinsă între 15 ani și 30 ani închisoare;
b) cuprinsă între 15 ani și 30 ani închisoarea sau detențiunea pe viață;
c) cuprinsă între 10 ani și 20 ani închisoare.

4. În cazul infracțiunii de omor simplu:

a) subiectul pasiv este calificat;
b) este obligatorie interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală;
c) nu obligatorie interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală.

5. Tentativa la infracțiunea de omor simplu:

a) se pedepsește;
b) nu se pedepsește, în niciun caz;
c) nu se pedepsește, dacă fapta este comisă de către un minor.

6. În ceea ce privește infracțiunea de omor simplu:

a) participația penală este posibilă sub toate formele;
b) coautoratul nu este posibil, întrucât acesta reprezintă o variantă infracțiunii de omor calificat;
c) complicitatea morală nu este posibilă.

7. Elementul material al infracțiunii de omor:

a) poate fi realizat atât printr-o faptă comisivă, cât și printr-o faptă omisivă;
b) nu poate fi materializat în niciun caz printr-o omisiune;
c) poate fi materializat în anumite situații printr-o omisiune;

8. X știind că victima suferă de cord și că o emoție puternică îi poate provoca decesul, în dorința
de a o ucide îi provoacă o asemenea emoție. Prin urmare:
a) fapta lui X reprezintă infracțiunea de omor simplu;
b) fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu;
c) fapta lui X reprezintă infracțiunea de omor din culpă.

9. Infracțiunea de omor calificat:

a) se pedepsește cu închisoarea de la 10 ani la 20 ani;
b) se pedepsește cu închisoarea de la 15 ani la 30 ani;
c) se pedepsește cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 ani la 25 ani.
10. În cazul infracțiunii de omor calificat:
a) interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală nu are caracter
obligatoriu;
b) interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală are caracter
obligatoriu;
c) poate fi comisă din culpă.

11. Tentativa la infracțiunea de omor calificat:

a) nu se pedepsește;
b) se pedepsește;
c) se pedepsește, de regulă.

12. Reprezintă o variantă a omorului calificat:

a) asupra unui avocat;
b) asupra unui magistrat;
c) asupra unei femei gravide.

13. Reprezintă o variantă a infracțiunii de omor calificat:

a) asupra soțului sau unei rude apropiate;
b) din interes material;
c) asupra unui polițist.

14. Constituie o variantă a infracțiunii de omor calificat:

a) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
b) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra;
c) în legătură cu îndatoririle de serviciu sau publice ale victimei;

15. Constituie o variantă a infracțiunii de omor calificat:

a) cu premeditare;
b) de către un judecător sau procuror în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice
ale acestora;
c) asupra unui judecător sau procuror în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice
ale acestora.

16. Reprezintă o variantă a infracțiunii de omor calificat:

a) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea
de omor;
b) de către un polițist sau jandarm în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora;
c) asupra unui polițist sau jandarm în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora.

17. Referitor la fapta de omor calificat asupra unei femei gravide:

a) autorul nu trebuie să cunoască faptul că victima este gravidă;
b) este obligatoriu ca autorul să cunoască faptul că victima este gravidă;
c) autorul ar trebui să cunoască, în principiu, faptul că victima este gravidă.
18. Poate fi considerat omor cu premeditare fapta prin care:
a) autorul, după ce a chibzuit timp îndelungat, se hotărăște se ucidă victima și, înarmat cu un cuțit, se
îndreaptă spre locuința acesteia, dar, pe drum are un conflict spontan cu o altă persoană pe care o
omoară;
b) autorul a avut o altercație cu victima după care s-a întors la locuința sa, s-a înarmat cu un cuțit și a
revenit la locuința victimei, a urmărit-o timp de o oră, iar la apariția acesteia i-a aplicat o lovitură
mortală de cuțit;
c) autorul se ceartă cu victima, o amenință cu moartea, după care, părăsește locul unde a avut loc
altercația și revine după circa 5 minute înarmat cu un cuțit și îi aplică victimei lovituri care au cauzat
decesul acesteia.

19. Se va putea încadra la fapta de omor prin cruzimi, în cazul în care:

a) făptuitorul ucide victima prin stropirea acesteia cu benzină și o incendiază;
b) autorul omoară victima împușcând-o de la o distanță de aproximativ 5m;
c) autorul aruncă victima de la un etaj superior al unei clădiri iar aceasta în urma rănilor suferite
decedează.

20. X îi procură lui Y o substanță toxică pe care aceasta o consumă și moare. Fapta lui X
constituie:
a) ucidere din culpă;
b) determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
c) omor comis cu intenție indirectă.

21. X a provocat un accident de circulație în urma căruia Y a suferit leziuni grave, fiind preluat
de ambulanță în comă. Z șoferul care transporta victima la spital a provocat la rândul său un
accident de circulație, în urma căruia ambulanța s-a rostogolit iar Y a decedat.
a) X și Z sunt coautori la infracțiunea a cărei victimă este Y;
b) X și Z sunt autori ai propriei infracțiuni a cărei victimă este Y;
c) fapta lui Z este singura care are legătură de cauzalitate cu decesul lui Y.

22. Aruncarea cu putere de la o distanță mică cu cărămizi în direcția victimei, faptă urmată de
decesul acesteia, reprezintă:
a) o infracțiune contra vieții, comisă cu intenție;
b) o infracțiune contra vieții, comisă din culpă;
c) o infracțiune contra vieții, comisă cu intenție depășită.

23. X provoacă un accident de circulație în urma căruia decedează două persoane. Fapta lui X:
a) formează obiectul unui concurs de 2 infracțiuni de ucidere din culpă;
b) formează obiectul unei singure infracțiuni de ucidere din culpă;
c) formează obiectul a două infracțiuni de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.

24. A îl convinge pe B să îl ucidă pe C și, în acest scop îi pune la dispoziție un pistol. În momentul
comiterii faptei, văzând că C se îndepărtează îi pune acestuia o piedică iar B îl împușcă. Fapta
lui A formează obiectul:
a) unei infracțiuni de instigare la omor;
b) unei infracțiuni de complicitate la omor;
c) unui coautorat la omor.
25. Pentru ce infracțiune va fi cercetată persoana care ucide o femeie, având în vedere că acesta
fusese anterior condamnat definitiv pentru o infracțiune de viol urmat de moartea victimei:
a) infracțiunea de omor simplu;
b) infracțiunea de omor calificat, comis pentru a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
c) infracțiunea de omor calificat, comis de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de
omor sau o tentativă la omor.

26. X sustrage din apartamentul lui Y cu aceeași ocazie, mai multe obiecte pentru transportul
cărora face mai multe drumuri între apartamentul lui Y și autoturismul său. Fapta reprezintă:
a) o infracțiune de furt, în forma unității simple;
b) o infracțiune de furt, în formă continuată;
c) o infracțiune de furt, în formă continuă.

27. Infracțiunea de lovire sau alte violențe:

a) poate intra în concurs ideal cu infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului;
b) va absorbi mereu infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului;
c) va fi absorbită întotdeauna de infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului.

28. În cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a) e necesar ca subiectul activ să fie calificat, respectiv funcționar public;
b) e necesar ca înscrisul falsificat să fi produs consecințe juridice;
c) nu este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs consecințe juridice.

29. Fapta lui X care oferă o sumă de bani către 2 funcționari publici pentru emiterea unei
autorizații de construcție pentru sediul unei firme, sumă care nu a fost primită de cei 2
funcționari publici, sesizând organele judiciare, reprezintă:
a) o infracțiune de dare de mită;
b) 2 infracțiuni de dare de mită;
c) tentativă la infracțiunea de dare de mită.

30. Este necesară o situație premisă pentru existența infracțiunii de:

a) favorizarea făptuitorului;
b) tâlhăriei;
c) violului.

31. Obiectul material al infracțiunii de înșelăciune:

a) este întotdeauna un bun mobil;
b) poate fi un bun imobil;
c) este întotdeauna un bun imobil.

32. Infracțiunea de tâlhărie:

a) este o infracțiune complexă;
b) presupune, ca întotdeauna, violența să fie anterioară sustragerii bunului;
c) nu absoarbe infracțiunea de lovire sau alte violențe.

33. Fapta lui X care are o înțelegere prealabilă cu Y de a-i depozita bunurile sustrase ca urmare
a unui furt, poate reprezenta:
a) tăinuire;
b) complicitate la furt;
c) favorizarea făptuitorului.
34. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu:
a) elementul material se poate realiza prin pătrunderea fără drept într-o cameră dintr-un apartament
locuit de mai multe persoane;
b) obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale privind patrimoniul unei persoane;
c) nu are subiect pasiv.

35. X o ține pe Y sechestrată într-o baracă timp de 4 zile iar în cea de-a 5-a zi o violează, ocazie
cu care i-au fost create acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri
medicale, fapta formează obiectul:
a) unui concurs de infracțiuni, lipsire de libertate și viol;
b) unui viol;
c) unui concurs de infracțiuni, lipsire de libertate, viol și loviri și alte violențe.

36. X îl lovește pe Y în zona picioarelor pentru a-l imobiliza, însă victima cade și se lovește cu
capul de colțul unei mese. Ulterior, X îl închide pe Y într-o cameră, timp de 3 zile, pentru a-l
împiedica să participe la un interviu. La scurt timp după eliberare, Y a murit din cauza leziunilor
craniene ce au fost provocate de căderea și lovirea în colțul mesei. Activitatea lui X poate
reprezenta:
a) omor în concurs cu lipsirea de libertate în mod ilegal;
b) un concurs real format din lovituri cauzatoarea de moarte și lipsire de libertate în mod ilegal;
c) lipsire de libertate urmată de moartea victimei.

37. Mărturia mincinoasă poate fi săvârșită:

a) doar într-un dosar penal aflat pe rolul unei instanțe de judecată;
b) doar într-un dosar penal aflat pe rolul unei instanțe de judecată sau în faza de urmărire penală;
c) atât într-un dosar penal cât și într-un dosar civil.

38. Elementul material al infracțiunii de trafic de influență constă în:

a) promisiunea de bani;
b) acceptarea unei promisiuni de bani;
c) respingerea unei promisiuni de bani.

39. Poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită:

a) avocatul care pretinde un onorariu vădit mai mare decât cel convenit inițial;
b) un pictor care pretinde un preț mai mare decât cel convenit inițial pentru un tablou ce făcea obiectul
unei tranzacții;
c) medicul care pretinde o sumă de bani pentru a efectua o operație.

40. Fapta lui A care după ce-i cere un obiect lui B pentru a-l analiza fuge cu el, reprezintă
infracțiunea de:
a) furt;
b) înșelăciune;
c) abuz de încredere.

41. Formează conținutul infracțiunii de abuz de încredere:

a) refuzul de a înapoia o sumă de bani primită cu împrumut;
b) refuzul de a înapoia o sumă de bani primită pentru a fi depusă la trezorerie;
c) refuzul de restitui o cantitate de cărbuni, primită cu împrumut pentru încălzire pe timpul iernii.
42. A după ce reușește să dobândească încrederea lui B, îi pune un somnifer în băutură și
profitând de starea de somnolență a acestuia îl deposedează de mai multe obiecte. Fapta lui A
reprezintă:
a) abuz de încredere;
b) furt;
c) tâlhărie.

43. X deschide un autoturism cu un dispozitiv improvizat, sustrage mai multe obiecte după care
este surprins de poliție cu acestea asupra sa. Fapta formează obiectul:
a) unui furt în formă consumată;
b) unei tentative la furt;
c) nu reprezintă infracțiune, aflându-se în faza actelor preparatorii.

44. În cazul infracțiunii de furt:

a) posesia de bună credință nu este protejată împotriva proprietarului bunului;
b) posesia de rea credință este protejată împotriva proprietarului bunului;
c) posesia de rea credință este protejată când autorul nu este proprietarul bunului.

45. Elementul material în cazul infracțiunii de viol poate fi materializat:

a) printr-un act sexual de orice natură, sub condiția ca persoana vătămată să fie majoră;
b) printr-un act sexual de orice natură, chiar dacă nu s-a exercitat o constrângere fizică sau morală
asupra victimei;
c) printr-un raport sexual cu o rudă în linie directă, chiar dacă aceasta este majoră și și-a exprimat
consimțământul.

46. Infracțiunea de violare de domiciliu:

a) nu poate fi reținută în sarcina proprietarului care pătrunde în propria locuință, chiar dacă aceasta a
fost închiriată unei alte persoane;
b) nu poate fi reținută în sarcina celui care pătrunde într-o cameră de motel ce este ocupată temporar
de către o altă persoană;
c) nu poate fi reținută în sarcina celui care pătrunde în grădina din jurul unei vile, atâta timp cât aceasta
nu este împrejmuită.

47. Elementul material în cazul infracțiunii de lipsire de libertate, poate fi:

a) numai o acțiune;
b) numai o inacțiune;
c) atât o acțiune cât și o inacțiune.

48. Fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, poate fi comisă cu:
a) intenție directă;
b) intenție indirectă;
c) praeterintenție.

49. În cazul infracțiunii de amenințare:

a) subiectul activ este calificat;
b) subiectul activ nu este calificat;
c) poate fi comisă cu praeterintenție.
50. În cazul infracțiunii de lipsire de libertate:
a) tentativa este posibilă;
b) tentativa nu este posibilă în niciun caz;
c) subiectul activ este calificat întotdeauna.

51. X sustrage certificatul de înmatriculare al mașinii ce se află în proprietatea lui Y. Fapta lui
X întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a) furt;
b) furt în scop de folosință;
c) nu este infracțiune.

52. Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie:

a) furtul comis prin întrebuințare de insulte;
b) furtul ce este urmat de întrebuințarea de amenințări pentru păstrarea obiectului sustras;
c) furtul comis asupra victimei găsită în stare de inconștiență ori de neputință de a se apăra.

53. În cazul infracțiunii de șantaj, urmarea imediată este reprezentată de:

a) deposedarea persoanei vătămate de un obiect;
b) crearea unei stări de pericol pentru libertatea psihică a victimei;
c) amenințarea victimei.

54. A îl amenință pe B că îi va lovi fiul. Fapta lui A poate fi încadrată drept:

a) un act pregătitor pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, care nu este pedepsit de legiuitor;
b) o faptă pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală;
c) amenințare dacă a produs o stare de temere părintelui.

55. X falsifică un înscris sub semnătură privată, faptă urmată de folosirea înscrisului. Putem
avea:
a) fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu uzul de fals;
b) uz de fals;
c) fals în înscrisuri sub semnătură privată.

56. Ocuparea unui imobil reprezintă:

a) infracțiunea de violare de domiciliu, dacă se face asupra unei locuințe și fără drept;
b) tulburare de posesie, dacă se face prin violență și fără drept; c) tulburare de posesie în formă agravată
dacă se face prin desființarea semnelor de marcare.

57. A îl convinge pe B ca în schimbul unei sume de bani să îi ucidă soția, pretinzând în mod
neadevărat că aceasta este gravidă și nu își dorește un copil. În realitate, soția acestuia nu era
gravidă iar A urmărea să dobândească o moștenire de pe urma consumării decesului victimei.
Pentru realizarea faptei A îi pune la dispoziție lui B o armă, iar acesta îi ucide soția:
a) fapta lui A reprezintă complicitate la omor calificat din interes material;
b) fapta lui B reprezintă omor calificat asupra unei femei gravide;
c) fapta lui A reprezintă instigare la omor calificat din interes material.
58. A îl răpește pe minorul B cu intenția de a obține de la părinții acestuia o răscumpărare de pe
urma eliberării sale. B este închis într-o cameră unde decedează după 3 zile de suferințe grele
cauzate de lipsa medicației, acesta fiind bolnav de astm în formă severă aspect cunoscut de către
A. Fapta lui A întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de:
a) omor calificat în concurs cu lipsire de libertate;
b) omor din culpă;
c) omor.

59. X îl lovește pe Y cu piciorul în zona abdominală, lovitură care i-a pus lui Y viața în pericol
și a necesitat pentru vindecare 10 zile de îngrijiri medicale:
a) tentativă la omor;
b) loviri sau alte violențe;
c) vătămare corporală

60. A și B constrâng o persoană de sex feminin să meargă la locuința unuia dintre ei unde A
imobilizează victima iar B întreține un raport sexual cu aceasta:
a) B comite fapta de viol în formă agravată, de 2 sau mai multe persoane împreună;
b) fapta lui A nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni;
c) A și B comit un coautorat la viol în formă agravată, de două sau mai multe persoane împreună.

61. A și B se hotărăsc să sustragă bunuri dintr-un autoturism. După ce reușesc să deschidă

mașina observă faptul că au fost văzuți de un echipaj de poliție și fug. Ulterior, A se întoarce
singur la mașină, fără ca B să știe, pe care o deschide și sustrage bunuri, însă este prins de același
echipaj de poliție cu bunurile asupra sa:
a) B comite o tentativă la furt;
b) A și B comit un furt în formă consumată;
c) A comite două tentative la furt.

62. Fapta lui X de a fi de acord să primească și să valorifice obiectele pe care Y urma să le

sustragă de la Z, reprezintă:
a) tăinuire;
b) favorizarea infractorului;
c) complicitate la furt.

63. X s-a înțeles cu Y să îi ofere ajutorul, prin asigurarea pazei din fața imobilului în care locuia
Z, pentru a sustrage diverse obiecte de la acesta despre care știau că este plecat într-o delegație.
Intrat în locuința lui Z, Y îl găsește pe acesta în interior, l-a lovit după care a luat o sumă de bani
și a fugit.
a) X și Y sunt coautori la infracțiunea de tâlhărie;
b) X și Y sunt coautori la infracțiunea de furt;
c) X este complice la furt, iar Y autor la tâlhărie.

64. Tentativa se sancționează la infracțiunea de:

a) abuz de încredere;
b) gestiune frauduloasă;
c) delapidare.
65. Retragerea mărturiei mincinoase după ce inculpatul este arestat:
a) reprezintă o cauză de nepedepsire pentru autorul infracțiunii de mărturie mincinoasă;
b) are drept rezultat faptul ca infracțiunea să rămână în stadiu de tentativă;
c) nu are efecte asupra infracțiunii sau a formei acesteia.

66. În urma rugăminților insistente ale lui X, funcționar public, Y i-a remis suma de 200 lei
pentru ca X să urgenteze eliberarea unei adeverințe ce îi revenea acestuia ca sarcină în virtutea
atribuțiile sale de serviciu.
a) Fapta comisă de Y nu reprezintă infracțiune pentru că acesta a fost constrâns de X să îi remită banii.
b) Fapta lui Y reprezintă infracțiunea de dare de mită.
c) Fapta lui X nu se pedepsește având în vedere că suma este nesemnificativă.

67. În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, banii:

a) sunt supuși confiscării dacă sunt găsiți asupra persoanei suspectate, la domiciliul său ori la rudele
sale;
b) se confiscă prin echivalent, atunci când nu se găsesc;
c) nu se confiscă atunci când mituitorul a recunoscut fapta după sesizarea organelor judiciare.

68. Pentru a elibera o adeverință ce îi revenea în virtutea atribuțiilor sale de serviciu X,

funcționar public, a pretins de la Y, suma de 400 lei, dar a primit 150 lei și i s-a promis o sticlă
de whisky. Se va confisca de la X:
a) suma de 150 lei și echivalentul sticlei de whisky;
b) suma de 400 lei;
c) suma de 150 lei.

69. X a primit de la fratele său Y un telefon mobil pentru a-l duce la o casă de amanet urmând
să împartă banii obținuți din vânzarea acestuia. În momentul în care i-a fost remis bunul, X a
aflat că acesta provine dintr-o infracțiune de furt comisă în urmă cu 2 zile. Infracțiunea de
tăinuire comisă de X:
a) se sancționează cu o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege;
b) se pedepsește cu o pedeapsă ale cărei limite se reduc cu 1/2;
c) nu se pedepsește.

70. X a evadat în timp ce executa o pedeapsă de 4 ani închisoare, după ce a executat jumătate
din acea pedeapsă. Instanța de judecată a stabilit o sancțiune de 6 luni închisoare pentru
infracțiunea de evadare:
a) pe care a adăugat-o la pedeapsa de 4 ani, în final urmând să execute 4 ani și 6 luni de închisoare;
b) pe care a contopit-o cu pedeapsa de 4 ani, urmând să execute cea mai grea pedeapsă, respectiv cea
de 4 ani închisoare;
c) pe care a adăugat-o la restul de 2 ani, în final urmând să execute 2 ani și luni închisoare.

71. Sustragerea mai multor obiecte dintr-o dubă aflată într-o parcare, cu aceeași ocazie, obiecte
pentru a-l căror transport făptuitorul face mai multe drumuri între dubă și autoturismul său,
reprezintă:
a) tot atâtea infracțiuni câte acte au fost necesare pentru transportul bunurilor;
b) o infracțiune de furt în fărmă continuă;
c) o infracțiune de furt.
72. Aplicarea mai multor lovituri unui copil în vârstă de 9 luni, de către fratele său, lovituri ce
au avut ca urmare moartea victimei, reprezintă:
a) o infracțiune contra vieții comisă cu intenție;
b) o infracțiune contra vieții comisă din culpă;
c) o infracțiune contra vieții comisă cu praeterintenție.

73. Promisiunea făcută pentru a-l ajuta pe făptuitor să comită infracțiunea, făcută anterior
anterior comiterii faptei prevăzută de legea penală dar care nu se materializează:
a) reprezintă un act de complicitate la comiterea acelei fapte;
b) reprezintă infracțiunea de favorizare a făptuitorului;
c) nu reprezintă un act de contribuție la comiterea acelei fapte.

74. Omorul din interes material:

a) se poate reține indiferent dacă făptuitorul a obținut sau nu satisfacerea interesului urmărit;
b) se poate reține și când mobilul omorului a fost gelozia, dacă în urma infracțiunii făptuitorul
realizează un avantaj material;
c) nu se poate reține dacă interesul material este legitim.

75. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii poate fi reținută în varianta agravată:

a) când sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc;
b) când fapta a fost comisă față de o persoană care nu putea fi stăpână pe actele sale;
c) când făptuitorul a profitat de starea de neputință a victimei de a se apăra.

76. Când o persoană aplică în mod deliberat unei alte persoane lovituri în zone nevitale, dar care
au fost apte să-i pună acesteia în primejdie viața și i-au cauzat vătămări ce au necesitat pentru
vindecare 20 zile de îngrijiri medicale, putem avea:
a) loviri sau alte violențe;
b) vătămare corporală;
c) tentativă de omor.

77. Lipsirea de libertate în mod ilegal poate fi reținută în varianta agravată atunci când fapta
este comisă:
a) asupra unui minor;
b) în timpul unei calamități;
c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită.

78. În cazul infracțiunii de șantaj forma de vinovăție cerută de norma de incriminare este:
a) intenția directă sau indirectă;
b) intenția directă calificată prin scop;
c) culpa simplă.

79. Raportul sexual cu o persoană în vârstă de 6 ani atunci când aceasta nu opune rezistență,
formează obiectul infracțiunii:
a) act sexual cu un minor;
b) coruperea sexuală a minorilor;
c) viol.
 80. Însușirea unui obiect ce aparține altei persoane, deținut cu orice titlu și cu un anumit scop,
constituie infracțiunea de:
a) furt;
b) însușirea bunului găsit;
c) abuz de încredere.

81. Înșelăciunea:
a) nu poate avea obiect material;
b) poate avea ca obiect material doar bunuri mobile;
c) poate avea ca obiect material atât un bun mobil cât și un bun imobil.

82. Sustragerea de către tutore a unei părți din pensia de urmaș ce revenea unor minori ce se
aflau sub tutela sa reprezintă infracțiunea de:
a) furt;
b) gestiune frauduloasă;
c) delapidare.

83. Însușirea de către un funcționar public, în interesul său, de bunuri pe care le gestionează,
reprezintă elementul material al infracțiunii de:
a) înșelăciune;
b) delapidare;
c) gestiune frauduloasă.

84. Însușirea unui bun al altuia, deținut cu orice titlu, reprezintă:

a) furt;
b) însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
c) abuz de încredere.

85. Constrângere mituitorului de către cel care a luat mita, de a săvârși această faptă, constituie:
a) o cauză de nepedepsire;
b) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
c) o cauză de reducere a pedepsei.

86. Fapta de a lipi pe un pașaport emis pe numele unei alte persoane propria fotografie și de a
se prezenta la graniță cu un astfel de act, constituie:
a) doar infracțiunea de fals privind identitatea;
b) uz de fals în concurs cu fals material în înscrisuri oficiale;
c) fals privind identitatea în concurs cu fals material în înscrisuri oficiale.

87. În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă:

a) subiectul activ nu poate fi persoana care întocmește un raport de expertiză contabilă;
b) coautoratul nu este posibil;
c) vinovăția poate fi reprezentată de culpa cu prevedere.

88. Abandonul de familie se poate realiza prin:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a propriului copil, expunându-l la suferințe fizice sau
morale;
b) neîndeplinirea din culpă a obligației de întreținere, prevăzută de lege, de către persoana care are
obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere
c) neplata cu rea-credință timp de două luni a pensiei de întreținere stabilită pe cale convențională.
89. Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte
sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul, potrivit legii, constituie infracțiunea de:
a) rele tratamente aplicate minorului;
b) nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului;
c) lipsire de libertate în mod ilegal.

90. În cazul infracțiunii de abandon de familie, pensia de întreținere neplătită cu rea-credință

timp de două luni trebuie să fi fost stabilită:
a) prin înțelegere între părți;
b) hotărâre judecătorească;
c) prin decizie a autorității tutelare.

91. Elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă constă în:

a) a nu spune tot ceea ce știe;
b) refuzul de a răspunde;
c) refuzul de a coopera cu autoritățile pentru a afla adevărul într-o cauză penală.

92. Evadarea este mai gravă:

a) când este săvârșită pe timp de noapte
b) când fapta este comisă în timpul arestului preventiv;
c) dacă fapta este săvârșită prin violențe.

93. Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință sau o parte din locuință sau imobil, deținute
în baza unei hotărâri judecătorești, reprezintă:
a) tulburare de posesie;
b) nerespectare a hotărârilor judecătorești;
c) sfidarea organelor judiciare.

94. Falsul intelectual se săvârșește prin:

a) atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu prilejul întocmirii înscrisului
oficial;
b) prin omisiunea, chiar din culpă, de a insera unele date sau împrejurări cu prilejul întocmirii
înscrisului oficial;
c) prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii de natură să producă consecințe juridice.

95. Declarația necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ de stat în vederea producerii
de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor,
declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, constituie:
a) fals în declarații;
b) fals material în înscrisuri oficiale;
c) fals intelectual.

96. Încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare
sau identificare, spre a fi folosit fără drept, constituie:
a) uz de fals;
b) fals în declarații;
c) fals privind identitatea.
 97. Învinuirea mincinoasă făcută prin plângere sau denunț, cu privire la săvârșirea unei
infracțiuni de către o anumită persoană, constituie:
a) infracțiunea de denunțare calomnioasă;
b) infracțiunea de mărturie mincinoasă;
c) o simplă abatere judiciară.

98. Falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, constituie infracțiunea de fals
intelectual:
a) și când este săvârșită de către o persoană care nu are calitatea de funcționar;
b) se realizează prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări;
c) chiar dacă este comisă din culpă.

99. În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

a) subiectul activ nu poate fi un funcționar;
b) este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs consecințe juridice;
c) nu este necesar ca înscrisul să fie folosit.

100. Există tentativă la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atunci când:
a) înscrisul, din cauza defectării mijloacelor utilizate, este falsificat în mod grosolan;
b) activitatea de falsificare este întreruptă din motive independente de voința autorului;
c) după falsificarea înscrisului s-a început acțiunea de folosire de către autor a înscrisului sau acțiunea
de încredințare spre folosire unei alte persoane, acțiune care nu a reușit.

101. Nu poate constitui obiect material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
înscrisul:
a) fără semnătura persoanei de la care emană;
b) fără un conținut de natură să producă consecințe juridice;
c) lovit de nulitate absolută.

102. Funcționarul care după întocmirea unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, primește
bani, săvârșește infracțiunea de:
a) abuz în serviciu contra intereselor publice dacă actul este nelegal;
b) abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă banii sunt remiși din eroare;
c) luare de mită.

103. Elementul material al infracțiunii de represiune nedreaptă constă în:

a) punerea în mișcare a acțiunii penale;
b) dispunerea arestării sau a reținerii;
c) începerea urmăririi penale.

104. Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești:

a) poate fi comisă și din culpă;
b) poate lua forma unei infracțiuni continue;
c) tentativa este posibilă și este incriminată.

105. La infracțiunea de evadare:

a) subiectul activ poate fi și o persoană juridică;
b) poate fi reținută forma continuată;
c) din punct de vedere subiectiv, se poate comite doar cu intenție.
106. Elementul material al infracțiunii de favorizare a făptuitorului se poate realiza:
a) numai printr-o acțiune;
b) numai printr-o inacțiune;
c) atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune.

107. X aflându-se împreună cu un prieten Y, a fost de față când cel din urmă, fără a exista o
înțelegere prealabilă, a smuls din mâna unei femei un portofel, după care a luat-o la fugă. Cum
însă victima țipa, autorul furtului a aruncat portofelul într-un tufiș de unde ulterior X rămas în
urmă, l-a ridicat, fără a fi observat de cineva, iar mai târziu întâlnindu-se cu Y, i l-a remis. Ce
infracțiune poate fi reținută în sarcina lui X?
a) însușire a bunului găsit;
b) favorizarea făptuitorului;
c) furt.

108. Infracțiunea de a determina mărturia mincinoasă:

a) se poate săvârși prin rugăminți stăruitoare adresate unei persoane pentru a depune mărturie
mincinoasă într-un proces;
b) poate avea ca subiect activ doar o persoană împotriva căreia s-a declanșat o acțiune penală, civilă,
disciplinară sau de altă natură și care încearcă să obțină mărturii favorabile prin coruperea sau
constrângerea unor martori;
c) există și în cazul în care martorul retractează mărturia mincinoasă.

109. Însușirea de către conducătorul auto a carburanților ce i-au fost încredințați pentru
alimentarea autovehiculului reprezintă infracțiunea de:
a) furt;
b) abuz de încredere;
c) abuz în serviciu.

110. Infracțiunea de trafic de influență:

a) are un subiect activ circumstanțiat;
b) se poate comite și prin intermediul unei inacțiuni, respectiv prin nerespingerea unei promisiuni;
c) are ca urmare imediată o stare de pericol pentru normala evoluție a relațiilor de serviciu.

111. Infracțiunea de luare de mită este o infracțiune:

a) de pericol;
b) de rezultat;
c) de obicei.

112. Infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune:

a) de pericol;
b) de rezultat;
c) de obicei.

113. Va săvârși infracțiunea de evadare cel care fuge:

a) de sub escortă, atunci când s-a pus în executare un mandat de aducere pentru a fi audiat;
b) din ferma închisorii, unde presta o muncă, pe timpul executării pedepsei cu închisoarea;
c) dintr-un institut medical-educativ, unde a fost internat ca măsură educativă.
114. Pentru a avea infracțiunea de luare de mită trebuie ca suma de bani să fie:
a) remisă înainte de înfăptuirea activității pentru care este remisă;
b) ulterior înfăptuirii activității pentru care este remisă, fără a exista o înțelegere prealabilă;
c) nu prezintă importanță momentul remiterii sumei de bani, sau existența unei înțelegeri prealabile
înainte de efectuarea acelui act.

115. Pentru a avea infracțiunea de luare de mită trebuie ca suma de bani să fie:
a) remisă înainte de înfăptuirea activității pentru care este remisă;
b) ulterior înfăptuirii activității pentru care este remisă, fără a exista o înțelegere prealabilă;
c) nu prezintă importanță momentul remiterii sumei de bani, sau existența unei înțelegeri prealabile
înainte de efectuarea acelui act.

116. Infracțiunea de neglijență în serviciu se poate săvârși:

a) numai din culpă;
b) numai cu intenție;
c) atât cu intenție, cât și din culpă.

117. Subiectul activ în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor:
a) este calificat;
b) poate fi orice persoană;
c) nu este calificat.

118. Infracțiunea de favorizare a făptuitorului se realizează prin ajutorul dat infractorului:

a) în baza unei înțelegeri anterioare săvârșirii infracțiunii;
b) în baza unei înțelegeri survenită în timpul săvârșirii infracțiunii;
c) fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii.

119. Subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență poate fi:

a) orice persoană;
b) numai un funcționar public;
c) numai funcționarul care îndeplinește un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

120. La infracțiunea de mărturie mincinoasă subiectul activ poate fi:

a) martorul ascultat într-un proces penal;
b) orice persoană care face afirmații mincinoase în public;
c) procurorul care anchetează o cauză penală.

121. Elementul material al infracțiunii de luare de mită poate consta în:

a) oferirea de bani sau alte foloase;
b) darea de bani sau alte foloase;
c) pretinderea de bani sau alte foloase.

122. Subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice poate fi:
a) numai un funcționar public;
b) orice funcționar, chiar dacă nu este funcționar public;
c) orice persoană, deoarece o astfel de infracțiune nu necesită un subiect activ calificat.
123. X lovește pe Y polițist aflat în timpul serviciului, dar, care și-a depășit atribuțiile specifice
meseriei. Fapta lui X reprezintă infracțiunea de:
a) ultraj;
b) ultraj în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe,
c) lovire sau alte violențe.

124. Tăinuirea săvârșită de către soț sau de o rudă apropiată:

a) se pedepsește în aceleași condiții ca orice altă infracțiune de tăinuire;
b) beneficiază de o cauză specială de reducere a pedepsei;
c) nu se pedepsește.

125. Fapta persoanei care, în schimbul unei sume de bani, ascunde un bun despre care, în
momentul primirii, a aflat că provine din furt, reprezintă:
a) complicitate la furt;
b) tăinuire;
c) favorizarea făptuitorului.

126. Situația premisă în cazul infracțiunii de tulburare de posesie constă în:

a) stăpânirea în fapt a unui bun imobil de către o altă persoană decât făptuitorul;
b) existența unui proces civil cu privire la acel bun;
c) posesia bunului mobil de către subiectul pasiv.

127. Fapta lui X care după 3 zile de la găsirea unui bun îl vinde:
a) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt; 18
b) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de însușire a bunului găsit;
c) nu este infracțiune.

128. Elementul material al infracțiunii de delapidare constă în:

a) însușirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate;
b) însușirea, distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate;
c) primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate.

129. Varianta agravată a infracțiunii de înșelăciune se realizează când:

a) fapta este comisă de către părinte în dauna copilului său minor;
b) fapta este comisă între persoane care sunt rude apropiate;
c) fapta este comisă prin folosire de nume sau calități mincinoase.

130. X i-a împrumutat lui Y un autoturism pentru o săptămână. La finalul termenului Y refuză
să-i restituie lui X autoturismul. Fapta lui X reprezintă infracțiunea de:
a) furt;
b) abuz de încredere;
c) înșelăciune.

131. Consumarea infracțiunii de furt are loc:

a) în momentul realizării imposedării;
b) în momentul realizării deposedării;
c) uneori în momentul deposedării, alteori în momentul imposedării.
132. În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:
a) subiectul activ este întotdeauna calificat;
b) nu este calificat;
c) poate fi orice persoană care are capacitate penală.

133. La infracțiunea de gestiune frauduloasă:

a) tentativa este posibilă și se pedepsește;
b) tentativa, deși este posibilă, nu se pedepsește;
c) tentativa nu este posibilă, fiind o infracțiune cu consumare instantanee.

134. Tâlhăria este o infracțiune:

a) simplă;
b) complexă;
c) de obicei.

135. Elementul material al infracțiunii de tâlhărie este:

a) doar un bun mobil;
b) același ca la infracțiunea, la care se adaugă folosirea violenței fizice sau psihice;
c) doar un bun imobil.

136. X și Y folosindu-se de amenințări și acte de violență, au obligat un barman să le servească

băuturi alcoolice, pe care ulterior au refuzat să le plătească. Fapta acestora formează conținutul
infracțiunii de:
a) înșelăciune în concurs cu loviri sau alte violențe;
b) tâlhărie;
c) furt calificat.

137. Înșelăciunea este o infracțiune:

a) contra persoanei;
b) care împiedică înfăptuirea justiției;
c) contra patrimoniului.

138. În cazul infracțiunii de furt:

a) subiectul activ este întotdeauna calificat;
b) subiectul activ nu poate fi în nici un caz proprietarul bunului ce formează acestei infracțiuni;
c) subiectul activ poate fi proprietarul bunului ce formează obiectul acestei infracțiuni.

139. O persoană pătrunde pe parcursul unei săptămâni în fiecare noapte într-un șantier de unde
sustrage, în cadrul aceleiași rezoluții infracționale, materiale de construcții. Această faptă
constituie:
a) o infracțiune de furt calificat;
b) tot atâtea infracțiuni de furt calificat aflate în concurs câte pătrunderi s-au realizat;
c) o infracțiune de furt calificat în formă continuată.

140. Fapta unui șofer de taxi care deși observă că persoana vătămată coboară din mașină fără
a-și recupera un bun depus pe bancheta din spate, nu o atenționează și își însușește ulterior bunul
respectiv, formează conținutul infracțiunii de:
a) însușire a bunului găsit;
b) furt simplu;
c) nu formează obiectul vreunei infracțiuni.
141. În ceea ce privește infracțiunea de furt simplu:
a) tentativa este posibilă, dar nu este incriminată;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa este posibilă și este incriminată.

142. X sustrage cheile de la mașina ce aparține lui Y în scopul folosirii acestui vehicul. După ce
se folosește o noapte de acesta, lasă cheile în locul de unde le-a luat. Fapta lui X:
a) nu formează conținutul vreunei infracțiuni;
b) constituie infracțiunea de furt de folosință ;
c) constituie infracțiunea de furt calificat.

143. Infracțiunea de viol se săvârșește în varianta agravată când:

a) făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se apăra;
b) a fost săvârșită de către o persoană mascată, deghizată, travestită.
c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau sănătății;

144. X întreține acte sexuale cu un minor în vârstă de 16 ani contra unei sume de bani. Fapta
săvârșită de către X se încadrează în tiparul infracțiunii de:
a) corupție sexuală;
b) viol;
c) act sexual cu un minor.

145. Infracțiunea de act sexual cu un minor poate avea ca subiect pasiv:

a) o persoană în vârstă de 16 ani, dacă fapta este săvârșită de îngrijitor folosindu-se de calitatea sa;
b) o persoană care nu a împlinit vârsta de 5 ani;
c) o persoană cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani dacă fapta este săvârșită de către administrator,
folosindu-se de calitatea sa.

146. Pretinderea de favoruri de natură sexuală de către un coleg de serviciu, fără a avea o poziție
ierarhică superioară față de victimă, dacă prin realizarea acestei activități aceasta din urmă a
fost pusă într-o situație umilitoare:
a) constituie infracțiunea de hărțuire sexuală;
b) poate forma obiectul infracțiunii de hărțuire simplă;
c) nu este prevăzută de legea penală.

147. Subiectul pasiv al infracțiunii de corupție sexuală

a) poate fi o persoană care nu a împlinit vârsta majoratului;
b) poate fi o persoană care a împlinit 12 ani;
c) poate fi atât un minor cât și un major.

148. Constituie infracțiunea de furt calificat:

a) fapta săvârșită în timpul nopții;
b) fapta săvârșită într-un mijloc de transport;
c) fapta săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

149. În ceea ce privește infracțiunea de furt simplu:

a) tentativa este posibilă, dar nu este incriminată;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa este posibilă și este incriminată.
150. Constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea în mod injust o sumă de
bani, sumă dată de victimă după o săptămână, reprezintă:
a) infracțiunea de șantaj;
b) infracțiunea de tâlhărie;
c) furt.

151. În ceea ce privește infracțiunea de amenințare:

a) tentativa este posibilă în varianta săvârșirii pe cale orală;
b) obiectul material este reprezentat de corpul persoanei amenințate;
c) împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

152. În ceea ce privește infracțiunea de divulgare a secretului profesional:

a) subiectul activ nu este calificat;
b) subiectul activ este calificat;
c) prezintă 2 variante agravate.

153. X o sechestrează pe Y pentru două ore, în scopul întreținerii de relații sexuale, care însă din
cauza opoziției victimei nu se consumă. Prin urmare, fapta lui X constituie:
a) doar infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
b) doar tentativă la infracțiunea de viol;
c) concurs între infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și tentativă la viol.

154. La infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a) tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește;
b) tentativa este posibilă și se pedepsește;
c) tentativa nu este posibilă.

155. Fapta de a pătrunde în sediul unei persoane juridice unde se desfășoară activitatea, fără
acordul reprezentanților acesteia urmată de refuzul de a-l părăsi la cererea reprezentanților
acesteia:
a) formează obiectul infracțiunii de violare de domiciliu;
b) formează obiectul infracțiunii de violare a sediului profesional;
c) constituie infracțiunea de tulburare de posesie.

156. Fapta celui care pătrunde într-o cameră de cămin la invitația uneia dintre cele 3 persoane
care locuiau în acea cameră, și ulterior la solicitarea celorlalte două persoane care locuiau în
acea cameră, refuză să o părăsească:
a) reprezintă infracțiunea de tulburare de posesie;
b) nu formează conținutul infracțiunii de violare de domiciliu;
c) formează conținutul infracțiunii de violare de domiciliu.

157. Infracțiunea de violare domiciliu se realizează în varianta agravată atunci când este
săvârșită:
a) de o persoană înarmată;
b) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
c) de o persoană care are asupra sa o substanță narcotică.
158. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a) poate fi o infracțiune progresivă;
b) poate fi comisă din culpă;
c) nu poate fi comisă printr-o acțiune.

159. În cazul infracțiunii de vătămare corporală:

a) poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de loviri sau alte violențe;
b) împăcarea părților nu poate înlătura răspunderea penală; 22
c) victima necesită îngrijiri medicale cuprinse între 20 și 40 de zile.

160. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a) poate fi săvârșită și de către o persoană juridică;
b) poate fi comisă din culpă;
c) tentativa nu se pedepsește.

161. Săvârșește infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii:

a) medicul care provoacă avortul fără acordul femeii însărcinate, din motive terapeutice, pentru a-i
salva viața;
b) medicul care provoacă avortul în condițiile în care sarcina are 12 săptămâni;
c) fapta este săvârșită de către un medic stomatolog în afara unei unități sanitare.

162. Infracțiunea de vătămare corporală gravă se poate comite:

a) din culpă;
b) cu intenție sau cu praeterintenție;
c) cu praeterintenție.

163. În urma unui accident de circulație au fost ucise două persoane, fapta conducătorului auto
poate reprezenta:
a) o infracțiune de ucidere din culpă, în varianta tip;
b) două infracțiuni de ucidere din culpă aflate în concurs;
c) o infracțiune de ucidere din culpă în variantă agravată.

164. X a aplicat, cu aceeași ocazie, mai multe lovituri asupra a două persoane, care au pricinuit
fiecărei persoane, vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 5 și respectiv 7 zile de
îngrijiri medicale. Acțiunile sale constituie:
a) o singură infracțiune de loviri sau alte violențe;
b) două infracțiuni de loviri sau alte violențe aflate în concurs; c) o infrațiune de loviri sau alte violențe
în formă continuată.

165. În urma desfășurării unui meci de box profesionist între X și Y, cel din urmă este învins și
are nevoie de 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite. Având în vedere
aceste aspecte:
a) X nu poate fi tras la răspundere penală dacă loviturile au fost aplicate în timpul regulamentar de joc,
și au fost respectate regulile impuse;
b) X va fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală;
c) X va fi tras la răspundere penală pentru vătămare corporală din culpă.
166. X lovește victima Y cu un cuțit în zona toracică, producându-i o leziune puternică.
Transportată la spital, Y este examinată și tratată superficial de către medici, iar după câteva
zile decedează. Expertiza medico-legală constată o culpă medicală, în lipsa căreia leziunea ar fi
necesitat 40 zile de îngrijiri medicale. X va fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea
infracțiunii de:
a) vătămare corporală;
b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c) omor.

167. La infracțiunea de ucidere din culpă:

a) tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește;
b) tentativa este posibilă și se pedepsește;
c) tentativa nu este posibilă.

168. În cazul infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii:

a) tentativa nu se pedepsește;
b) fapta se consumă în momentul în care i se prezintă victimei posibilitatea de a-și lua viața;
c) fapta nu poate fi comisă de către un minor.

169. În ceea ce privește infracțiunea de ucidere a noului născut de către mamă:

a) tentativa este posibilă și se pedepsește;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește.

170. Persoana care instigă o mamă să își ucidă copilul nou-născut imediat după naștere, poate fi
trasă la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de:
a) instigare la infracțiunea de ucidere a noului născut de către mamă;
b) complicitate la infracțiunea de ucidere a noului născut de către mamă;
c) instigare la omor.

171. În cazul infracțiunii de incest:

a) elementul material poate fi realizat doar printr-un raport sexual;
b) poate fi comisă din culpă;
c) elementul material poate fi realizat printr-un act sexual.

172. X și Y, frate și soră, întrețin în mai multe ocazii raporturi sexuale consimțite. Faptele
acestora:
a) nu reprezintă infracțiuni;
b) formează obiectul infracțiunii de incest;
c) formează obiectul infracțiunii de corupere sexuală.

173. În ceea ce privește infracțiunea de incest:

a) subiecții pot fi persoane de același sex;
b) subiecții trebuie să fie persoane de sex diferit;
c) tentativa este incriminată.

174. A o constrânge pe fiica sa B să întrețină cu el un raport sexual, faptă ce se materializează.

a) A va fi tras la răspundere pentru comiterea unui viol în formă agravată;
b) A va fi tras la răspundere pentru un concurs de infracțiuni, format din viol și incest;
c) A va fi tras la răspundere pentru comiterea infracțiunii de incest.
175. Incestul:
a) poate fi comis între frați vitregi;
b) este o infracțiune progresivă;
c) se consumă în momentul în care raportul sexual are loc între un frate și o soră.

176. Abandonul de familie:

a) are obiect material;
b) se comite din culpă;
c) tentativa nu este pedepsită.

177. Abandonul de familie:

a) nu are obiect material;
b) tentativa nu este posibilă în nicio situație;
c) este o infracțiune progresivă.

178. În cazul infracțiunii de abandon de familie:

a) coautoratul este posibil;
b) coautoratul nu este posibil;
c) nu are subiect pasiv.

179. X în urma vizitei efectuată de către copilul său minor Y care a fost încredințat prin hotărâre
judecătorească mamei sale spre creștere și educare, îl reține și refuză să permită contactul
minorului cu mama sa.
a) fapta formează obiectul infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului;
b) fapta formează obiectul infracțiunii de lipsire de libertate;
c) fapta formează obiectul unui concurs de infracțiuni între lipsire de libertate și nerespectare a
măsurilor privind încredințarea minorului.

180. În cazul infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului:

a) tentativa este incriminată;
b) tentativa nu este incriminată;
c) poate fi comisă cu praeterintenție.

181. În cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a) coautoratul nu este posibil;
b) tentativa nu este incriminată;
c) se comite numai cu intenție directă sau indirectă.

182. Falsul material în înscrisuri oficiale:

a) se consumă în momentul folosirii efective a înscrisului;
b) nu este necesară folosirea înscrisului pentru consumarea faptei;
c) instigarea nu este posibilă.

183. În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

a) cerința esențială este reprezentată de faptul ca înscrisul contrafăcut ori alterat să fie apt să producă
consecințe juridice;
b) la varianta tip, subiectul activ este calificat;
c) subiectul activ nu este calificat în niciun caz.
184. X în calitate de secretară a comisiei de bacalaureat, înscrie cu știință în diploma de
bacalaureat a unui elev, cu prilejul întocmirii acesteia, date nereale. Fapta reprezintă:
a) fals intelectual;
b) fals material în înscrisuri oficiale;
c) concurs între fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual.

185. În cazul infracțiunii de fals intelectual:

a) subiectul activ este calificat;
b) subiectul activ nu este calificat;
c) poate fi comisă cu praeterintenție.

186. Falsul intelectual:

a) nu presupune în mod obligatoriu folosirea înscrisului falsificat;
b) presupune în mod obligatoriu folosirea înscrisului falsificat, pentru consumarea infracțiunii;
c) este o infracțiune progresivă.

187. Fapta de a întocmi file cec, semnate sub o identitate falsă, și de a le folosi pentru a ridica
marfă de la mai multe societăți comerciale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a) fals intelectual;
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) fals în înscrisuri oficiale.

188. Falsificarea unor acte contabile ale unei societăți comerciale private prin modificări,
ștersături și folosirea lor la întocmirea evidențelor contabile, reprezintă:
a) fals intelectual în concurs cu uz de fals;
b) fals intelectual;
c) fals în înscrisuri sub semnătură privată.

189. În cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

a) tentativa este posibilă și este incriminată;
b) tentativa este posibilă dar nu este incriminată;
c) tentativa nu este posibilă.

190. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată:

a) se comite doar cu intenție directă;
b) poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă;
c) subiectul activ este calificat.

191. Uzul de fals:

a) se comite doar cu intenție directă;
b) poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă;
c) subiectul activ este calificat.

192. X își cumpără de la Y un autoturism cunoscând faptul că actele autovehiculului sunt false.
Ulterior acesta se prezinta la autoritățile competente pentru a înscrie autoturismul. Fapta sa
formează obiectul infracțiunii de:
a) uz de fals;
b) înșelăciune în concurs cu uz de fals;
c) nu este uz de fals.
193. În cazul infracțiunii de uz de fals:
a) tentativa nu este posibilă;
b) tentativa este posibilă, dar nu este incriminată;
c) tentativa este posibilă și este incriminată.

194. X a declarat în fața organelor judiciare în mod neadevărat că el a participat în calitate de

complice la comiterea unei infracțiuni de furt cu scopul de a zădărnici cercetările desfășurate în
acel dosar. Fapta acestuia formează obiectul:
a) infracțiunii de fals în declarații;
b) infracțiunii de fals privind identitatea;
c) infracțiunii de favorizare a făptuitorului.

195. X s-a prezentat în fața autorităților străine cu ocazia unui control desfășurat de acestea sub
o altă identitate decât cea reală. Fapta lui X:
a) nu constituie infracțiune;
b) reprezintă infracțiunea de fals privind identitatea;
c) reprezintă infracțiunea de fals în declarații.

196. Falsul privind identitatea:

a) poate fi comis cu praeterintenție;
b) tentativa este incriminată;
c) se comite cu intenție directă.

197. X în calitatea sa de administrator al unei asociații de locatari a folosit, însușit o serie de

bunuri, respectiv bani pe care îi gestiona, administra. Fapta acestuia reprezintă:
a) delapidare;
b) gestiune frauduloasă;
c) abuz în serviciu.

198. X factor poștal, și-a însușit sume de bani ce proveneau din fondul de pensii pe care acesta
trebuia să livreze pensionarilor. Acesta va fi tras la răspundere penală pentru:
a) gestiune frauduloasă;
b) delapidare;
c) abuz în serviciu

199. În cazul infracțiunii de delapidare:

a) tentativa este posibilă și este incriminată;
b) tentativa este posibilă dar nu este incriminată,
c) tentativa nu este incriminată.

200. Varianta agravată a infracțiunii de delapidare presupune:

a) ca subiectul activ să fie magistrat, polițist, jandarm, militar;
b) ca fapta să fi produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei;
c) neacoperirea pagubei după ce autoritățile au fost sesizate.

201. X agent de poliție i-a adresat expresii jignitoare lui Y cu ocazia unei audieri pentru că
acesta nu se prezentase anterior la sediul organului judiciar pentru audiere și a fost nevoie de
emiterea unui mandat de aducere. Fapta lui X:
a) nu este infracțiune;
b) formează conținutul infracțiunii de purtare abuzivă;
c) reprezintă abuz în serviciu.

202. Purtarea abuzivă:

a) absoarbe amenințarea și infracțiunea de loviri și alte violențe;
b) intră în concurs cu infracțiunea de amenințare;
c) intră în concurs cu infracțiunea de loviri și alte violențe.

203. Abuzul în serviciu:

a) are subiectul activ calificat;
b) poate fi comis de oricine;
c) instigarea nu este posibilă.

204. X agent de poliție la Serviciul Rutier refuză în mod nejustificat să-i restituie lui Y permisul
de conducere, deși s-a dispus în acest sens printr-o hotărâre judecătorească. Fapta lui X:
a) nu este infracțiune;
b) reprezintă infracțiunea de purtare abuzivă;
c) reprezintă infracțiunea de abuz în serviciu.

205. Reținem abuzul în serviciu în varianta agravată când:

a) activitatea infracțională produce pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei;
b) subiectul pasiv este un minor;
c) fapta este comisă în dauna unei persoane care nu își poate da seama de urmările faptelor sale.

206. Fapta lui A agent poliție însărcinat cu evidența proceselor-verbale de contravenție, de a nu-
și îndeplini în timp util sarcinile de serviciu, cu urmarea prescrierii unor amenzi
contravenționale în cuantum de 15.000lei:
a) nu este infracțiune;
b) reprezintă neglijență în serviciu;
c) reprezintă abuz în serviciu.

207. Fapta unui notar public care din culpă nu-și îndeplinește atribuțiile ce-i revin și autentifică
un contract de vânzare-cumpărare urmat de păgubirea statutului ca urmare a împiedicării
exercitării dreptului de preemțiune pentru cumpărarea bunului ce făcea obiectul acelui
contract:
a) reprezintă abuz în serviciu;
b) nu poate atrage răspunderea penală a notarului fiind comisă din culpă;
c) reprezintă neglijență în serviciu.

208. În cazul infracțiunii de violare a secretului corespondenței:

a) poate fi autor al infracțiunii și soțul destinatarului corespondenței;
b) nu poate fi autor al infracțiunii soțul destinatarului corespondenței;
c) tentativa este incriminată.

209. Violarea secretului corespondenței:

a) poate fi comisă din culpă;
b) se comite cu intenție directă sau indirectă;
c) se comite și cu praeterintenție.
210. X este angajat ca electrician în cadrul unei societăți comerciale, fără a avea alte atribuții în
sarcină în afara celor specifice meseriei de electrician. Acesta primește o sumă de bani din partea
lui Y să-i permită acestuia să sustragă bunuri din sediul societății.
a) fapta lui X reprezintă abuz în serviciu;
b) fapta lui X nu reprezintă luare de mită;
c) fapta lui X reprezintă neglijență în serviciu.

211. Fapta lui X medic primar ginecolog în cadrul unui spital de a pretinde și primi o sumă de
bani pentru a acorda o îngrijire deosebită unor copii născuți prematur:
a) constituie luare de mită;
b) constituie abuz în serviciu;
c) constituie neglijență în serviciu.

212. Darea de mită:

a) se comite cu intenție directă;
b) poate fi comisă cu intenție depășită;
c) poate fi comisă din culpă.

213. X profesor îi pretinde lui Y o sumă de bani pentru a-i ajuta fiul să promoveze examenul din
sesiune. Y nu refuză oferta, se împrumută la o altă persoană și ulterior îi remite lui X suma
respectivă. În acest context:
a) Y este complice la infracțiunea de luare de mită;
b) Y este autor la infracțiunea de dare de mită;
c) X nu comite fapta de luare de mită.

214. În cazul infracțiunii de dare de mită:

a) banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se restituie mituitorului care
a fost constrâns să săvârșească fapta;
b) banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită nu se restituie mituitorului
în niciun caz;
c) banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită pot fi restituite mituitorului
care a fost constrâns să săvârșească fapta.

215. Traficul de influență:

a) se comite numai cu intenție directă;
b) se comite și cu intenție indirectă;
c) tentativa este incriminată.

216. Cumpărarea de influență:

a) se comite numai cu intenție directă;
b) se comite și cu intenție indirectă;
c) tentativa este incriminată.

217. Infracțiunea de purtare abuzivă poate fi comisă:

a) prin utilizarea de gesturi jignitoare;
b) numai de către un funcționar public;
c) în formă continuată.
218. Proprietarul unui bun nu poate săvârși față de acest bun:
a) abuz de încredere;
b) tăinuire;
c) tulburare de posesie.

219. Infracțiunea de loviri sau alte violențe se comite:

a) numai cu intenție directă;
b) cu intenție directă sau indirectă;
c) din culpă.

220. În cazul infracțiunii de furt:

a) actele preparatorii sunt incriminate;
b) actele preparatorii nu sunt posibile;
c) actele preparatorii sunt posibile dar nu sunt incriminate.

221. Reprezintă infracțiunea de furt calificat:

a) furtul comis pe timpul nopții;
b) furtul comis în dauna unui minor;
c) furtul comis în dauna unei femei gravide.

222. Constituie infracțiunea de furt calificat:

a) fapta comisă de o persoană ce amenință victima cu o armă;
b) fapta comisă de o persoană care are asupra sa o armă;
c) fapta comisă într-un taxi.

223. X efectuează mai multe convorbiri telefonice de la un post telefonic ce aparține altei
persoane:
a) fapta lui X reprezintă infracțiunea de furt;
b) fapta lui X nu este furt;
c) fapta lui X nu este infracțiune.

224. În cazul furtului urmărit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:

a) retragerea plângerii prealabile nu înlătură răspunderea penală în niciun caz;
b) retragerea plângerii prealabile nu înlătură răspunderea penală în cazul furtului între soți;
c) retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

225. X își surprinde victima pe timp de noapte într-un loc întunecat unde o lovește pentru a-i lua
bunurile ce le avea asupra sa. Victima opune rezistență și are loc o altercație în urma căreia X îi
degradează hainele și ceasul de la mână, însă îi i-a portofelul și telefonul mobil.
a) fapta lui X constituie tâlhărie;
b) fapta lui X formează obiectul unui concurs de infracțiuni între distrugere și tâlhărie;
c) fapta lui X formează obiectul unui concurs de infracțiuni între distrugere, loviri și alte violențe și
tâlhărie.

226. Elementul material al infracțiunii de act sexual cu un minor:

a) este reprezentat doar de un raport sexual;
b) este reprezentat doar de un act sexual;
c) poate fi un raport sexual.
 227. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu:
a) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă;
b) acțiunea penală se pune în mișcare doar din oficiu;
c) acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

228. În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:

a) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă;
b) acțiunea penală se pune în mișcare doar din oficiu;
c) acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

229. Infracțiunea de ultraj:

a) absoarbe amenințarea;
b) nu absoarbe infracțiunea de loviri și alte violențe;
c) nu absoarbe infracțiunea de vătămare corporală.

230. Infracțiunea de ultraj judiciar:

a) absoarbe amenințarea;
b) nu absoarbe infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte;
c) nu absoarbe infracțiunea de omor.

231. În cazul infracțiunii de evadare:

a) tentativa nu este posibilă;
b) tentativa este posibilă și este incriminată;
c) tentativa este posibilă dar nu este incriminată.

232. În cazul infracțiunii de înșelăciune:

a) tentativa nu este posibilă;
b) tentativa este posibilă dar nu este incriminată;
c) împăcarea înlătură răspunderea penală.

233. Infracțiunea de lipsire de libertate:

a) este continuă;
b) nu poate fi comisă de o persoană juridică;
c) cunoaște doar forma continuată.

234. La infracțiunea de șantaj:

a) subiectul pasiv poate fi o persoană juridică;
b) tentativa este incriminată;
c) se comite doar cu intenție directă.

235. Nerestituirea unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare va reprezenta:

a) înșelăciune;
b) abuz de încredere;
c) nu este infracțiune.

236. Infracțiunea de cercetare abuzivă:

a) se poate comite din culpă;
b) absoarbe vătămarea corporală;
c) nu poate fi comisă față de un martor.
237. Infracțiunea de fals intelectual se consumă la momentul:
a) întocmirii înscrisului oficial de către funcționarul public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
b) în care funcționarul remite înscrisul persoanei pentru care a fost întocmit;
c) folosirii înscrisului falsificat.

238. În cazul infracțiunii de înlesnire a evadării:

a) tentativa este posibilă și este incriminată;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa este posibilă dar nu este incriminată.

239. În cazul infracțiunii de tulburare de posesie:

a) tentativa este incriminată;
b) poate fi comisă cu praeterintenție;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

240. În cazul infracțiunii de amenințare:

a) tentativa este incriminată;
b) poate fi comisă cu praeterintenție;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

241. Fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

a) este o infracțiune continuă;
b) este o infracțiune continuată;
c) este o infracțiune progresivă.

242. Infracțiunea de violență în familie:

a) absoarbe omorul în varianta simplă;
b) nu absoarbe omorul calificat;
c) prevede limite de pedeapsă mai reduse decât cele conținute de infracțiunile pe care le absoarbe.

243. Infracțiunea de violență în familie:

a) absoarbe omorul în formă calificată;
b) tentativa nu este posibilă;
c) nu absoarbe omorul în formă simplă.

244. Infracțiunea de violență în familie prevede majorarea pedepselor față de variantele tip ale
faptelor pe care le absoarbe cu:
a) 1/2;
b) 1/3;
c) 1/4.

245. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului:

a) sancționează tentativa;
b) subiectul activ este calificat;
c) absoarbe omorul în varianta simplă.
246. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului.
a) poate fi comisă din culpă;
b) subiectul pasiv este calificat;
c) absoarbe amenințarea.

247. Șantajul:
a) se comite cu intenție indirectă;
b) se comite cu intenție directă calificată prin scop;
c) se comite cu praeterintenție.

248. În cazul infracțiunii de agresiune sexuală:

a) tentativa nu este posibilă în niciun caz;
b) tentativa este posibilă și se sancționează;
c) tentativa este posibilă dar nu se sancționează în niciun caz.

249. Infracțiunea de tâlhărie calificată:

a) presupune ca fapta să fie comisă de 2 sau mai multe persoane;
b) se comite în toate variantele cu praeterintenție;
c) absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu.

250. În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:

a) tentativa este posibilă și este incriminată;
b) subiectul activ nu este calificat;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

251. Obiectul material al infracțiunii de omor:

a) este reprezentat de corpul victimei;
b) poate fi reprezentat si de corpul subiectului activ;
c) constă în relațiile sociale referitoare la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit prin intermediul
normelor legale.

252. Infracțiunea de omor se comite, din punct de vedere al laturii subiective:

a) atât cu intenție, cât și din culpă;
b) atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă;
c) și cu praeterintenție.

253. Fapta inculpatului reprezintă infracțiunea de omor calificat:

a) când este comisă cu premeditare;
b) când este comisă asupra fratelui soției;
c) când este suprimată, prin intermediul violenței, viața unei persoane paralizate, la cererea serioasă și
conștientă a acesteia.

254. Infracțiunea de omor calificat poate fi reținută ca încadrare juridică:

a) atunci când subiectul pasiv este reprezentat de soția autorului;
b) atunci când victima este ucisă prin cruzimi;
c) doar dacă actul este săvârșit în public.
255. Omorul calificat, se reține conform dispozițiilor Codului penal:
a) când este săvârșit asupra unui preot;
b) când este săvârșit prin mijloace care pun în pericol viața mai multor persoane;
c) când este ucis polițistul însărcinat cu punerea în executare a mandatului de executare a unei pedepse
de 10 ani, aplicată în urma comiterii unei fapte de omor.

256. Omorul cu premeditare:

a) se răsfrânge asupra tuturor participanților, fiind un element circumstanțial real;
b) există atunci când făptuitorul a plănuit, chiar și cu o zi înainte, fapta;
c) presupune luarea hotărârii infracționale și exteriorizarea, fie și numai într-un singur act de pregătire
materială sau morală.

257. Reprezintă conținutul infracțiunii de omor calificat:

a) omorul săvârșit pentru a ascunde o delapidare;
b) fapta săvârșită de către o persoană care a mai comis un omor;
c) uciderea unei femei gravide în 3 luni, făptuitorul necunoscând sarcina acesteia.

258. Este omor calificat atunci când:

a) făptuitorul ucide patru persoane;
b) victima este un jandarm, ce este ucis cu o piatră, acesta aflându-se în mijlocul unei manifestații
autorizate;
c) fapta este comisă prin mijloace care pun în pericol viața mai multor persoane.

259. Reprezintă omor calificat:

a) fapta săvârșită asupra unui procuror, în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
b) fapta comisă prin cruzimi;
c) fapta comisă de către o persoană care a mai săvârșit un omor din culpă.

260. Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă se realizează printr-o activitate ce
poate consta în:
a) întotdeauna într-o acțiune;
b) într-o inacțiune;
c) exclusiv într-o inacțiune.

261. Culpa exclusivă a victimei la producerea rezultatului, în cazul infracțiunii de ucidere din
culpă:
a) înlătură răspunderea penală a făptuitorului;
b) nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului;
c) poate fi doar o circumstanță atenuantă.

262. Infracțiunea de lovire sau alte violențe:

a) există și la violențele din sport;
b) nu are obiect material;
c) se realizează cu intenție.

263. Vătămarea corporală se săvârșește:

a) atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă;
b) și cu praeterintenție;
c) numai cu intenție directă.
264. Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravă în cazul în care fapta a fost săvârșită:
a) de o persoană înarmată;
b) prin răpire;
c) de către un minor.

265. Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravă în cazul în care fapta a fost săvârșită:
a) de către o persoană înarmată;
b) pentru a forța victima să cerșească;
c) pentru a forța victima să practice prostituția.

266. Reprezintă infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a) reținerea persoanelor atinse de boli contagioase, împotriva voinței lor;
b) reținerea soției de către soț, împotriva voinței acesteia;
c) reținerea unui militar încazarmat, împotriva voinței lui.

267. Infracțiunea de violare de domiciliu va fi reținută în varianta agravată atunci când este
comisă:
a) împreună cu un minor;
b) de o persoană mascată;
c) în timpul nopții.

268. Infracțiunea de tâlhărie:

a) are ca obiect juridic principal corpul victimei;
b) absoarbe infracțiunea de lovire sau alte violențe;
c) nu absoarbe infracțiunea de amenințare.

269. Tâlhăria:
a) săvârșită de două sau mai multe persoane, îmbracă forma calificată;
b) dacă a fost săvârșită prin violarea sediului profesional se va reține forma calificată;
c) se urmărește la acțiunea penală a persoanei vătămate dacă a fost săvârșită între membrii de familie.

270. În cazul infracțiunii de tâlhărie:

a) poate interveni desistarea autorului;
b) tentativa perfectă este posibilă;
c) nu se poate reține forma de vinovăție a praeterintenției.

271. Poate fi subiect activ al infracțiunii de abuz de încredere:

a) comodatarul;
b) împrumutatul, în baza unui contract de împrumut de consumație;
c) cel căruia i s-a încredințat de către poliție un bun în custodie.

272. Infracțiunea de gestiune frauduloasă:

a) poate fi reținută în sarcina părinților care săvârșesc fapta în detrimentul copilului;
b) poate fi reținută și în sarcina unui funcționar;
c) poate fi comisă din culpă.

273. Gestiunea frauduloasă:

a) se deosebește de abuzul de încredere din punct de vedere al elementului material
b) reprezintă infracțiune doar dacă a fost comisă cu scopul de a obține un folos patrimonial;
c) nu poate fi comisă de către mandatar.
274. Referitor la infracțiunea de distrugere:
a) poate interveni împăcarea părților;
b) acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu;
c) nu poate constitui obiect material un bun abandonat.

275. În ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie:

a) absoarbe infracțiunea de loviri sau alte violențe doar în forma tip;
b) absoarbe infracțiunea de vătămare corporală;
c) nu absoarbe infracțiunea de distrugere.

276. Infracțiunea de favorizare a făptuitorului:

a) se reține doar atunci când îl privește pe autorul unei fapte penale, nu și pe instigator sau complice;
b) nu poate privi și favorizarea unui instigator sau complice la săvârșirea unei fapte penale;
c) se consumă în momentul în care este acordat ajutor făptuitorului.

277. Infracțiunea de favorizare a făptuitorului:

a) poate fi comisă în formă continuată;
b) nu se pedepsește dacă este comisă de nepotul instigatorului, chiar dacă între favorizator și autorul
faptei nu există nici o legătură de rudenie;
c) nu se pedepsește dacă este săvârșită de soțul complicelui, chiar dacă între favorizator și autorul
faptei nu există nici o legătură de rudenie.

278. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a) nu are obiect material;
b) poate avea obiect material un raport de expertiză;
c) poate fi săvârșită doar de o persoană care are calitatea de martor.

279. Mărturia mincinoasă:

a) nu poate fi săvârșită în forma coautoratului în forma tip;
b) nu se pedepsește dacă autorul își retrage mărturia după arestarea inculpatului;
c) nu poate fi comisă în formă continuată.

280. Infracțiunea de evadare:

a) poate fi comisă în forma coautoratului;
b) poate fi comisă în forma complicității materiale;
c) nu poate fi comisă în forma instigării.

281. Infracțiunea de evadare:

a) se va reține în formă agravată, dacă este comisă de două sau mai multe persoane împreună;
b) se va reține în forma agravată, dacă se folosește o substanță narcotică paralizantă;
c) nu poate avea în niciun caz obiect material.

282. Subiect activ al infracțiunii de luare de mită:

a) poate fi un deputat;
b) nu poate fi directorul unei regii autonome;
c) nu poate fi un farmacist.
 283. Infracțiunea de dare de mită:
a) poate fi comisă în forma tentativei;
b) poate fi precedată de acte de pregătire;
c) se va reține în sarcina mituitorului dacă acesta a fost constrâns de cel care a luat mită prin amenințare
cu un pericol grav.

284. Infracțiunea de dare de mită:

a) poate fi comisă și de către un funcționar public;
b) se comite pentru ca funcționarul public să îndeplinească un act care nu face parte din atribuțiile sale
de serviciu;
c) nu se sancționează dacă mituitorul denunță fapta mai înainte înainte de punerea în mișcare a acțiunii
penale.

285. Infracțiunea de luare de mită:

a) nu este posibilă tentativa;
b) poate fi precedată de comiterea unor acte premergătoare;
c) se reține în forma continuată dacă făptuitorul pretinde succesiv sume de bani de la mai multe
persoane, fără să existe o legătură între ele, dar pentru realizarea aceluiași act.

286. Infracțiunea de luare de mită:

a) nu se reține dacă funcționarul public pretinde bani după ce a îndeplinit actul ce intră în îndatoririle
sale;
b) se reține doar dacă fapta funcționarului de a primi, pretinde sau accepta promisiunea unor foloase
este anterioară sau concomitentă îndeplinirii actului;
c) poate fi comisă doar cu intenție directă.

287. Fapta de a pretinde foloase nepatrimoniale pentru a întârzia îndeplinirea unui act ce intră
în îndatoririle de serviciu:
a) nu constituie infracțiune dacă este săvârșită de către un notar public;
b) nu reprezintă infracțiune dacă este comisă de către un medic;
c) reprezintă infracțiune dacă este comisă de către un farmacist.

288. Infracțiunea de luare de mită:

a) nu are obiect material;
b) nu poate fi comisă în participație;
c) se poate realiza prin nerespingerea promisiunii de remitere a unei sume de bani.

289. Fapta unui executor judecătoresc reprezintă infracțiunea de luare de mită se referă la:
a) îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
b) neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu;
c) urgentarea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

290. Reprezintă infracțiunea de furt calificat:

a) furtul săvârșit la o intersecție de la periferia orașului;
b) furtul săvârșit de către o persoană travestită;
c) furtul comis de către un minor asupra altui minor.
291. Dacă pentru săvârșirea infracțiunii de furt au fost realizate mai multe drumuri între
apartament și mașina de transport, încadrarea juridică va fi:
a) o infracțiune de furt;
b) o infracțiune de furt în formă continuă;
c) atâtea infracțiuni de furt, câte drumuri au fost realizate.

292. În ceea ce privește infracțiunea de furt simplu, tentativa:

a) este posibilă și se pedepsește;
b) nu este posibilă;
c) este posibilă, dar nu se pedepsește.

293. Subiectul activ al infracțiunii de tulburare de posesie:

a) poate fi orice persoană;
b) poate fi orice persoană, mai puțin proprietarul imobilului;
c) poate fi orice persoană, mai puțin proprietarul sau posesorul imobilului.

294. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune:

a) tentativa nu există;
b) tentativa nu se pedepsește;
c) tentativa există, dar nu se pedepsește.

295. Consumarea infracțiunii de înșelăciune are loc:

a) în momentul în care s-a produs paguba în patrimoniul celui înșelat;
b) în momentul inducerii în eroare;
c) în momentul în care s-au pregătit mijloacele frauduloase, ele fiind asimilate infracțiunii consumate.

296. Latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune constă în:

a) intenție directă;
b) intenție indirectă;
c) praeterintenție.

297. Obiectul juridic al infracțiunii de tâlhărie:

a) nu există;
b) este complex;
c) este simplu.

298. Reprezintă conținutul infracțiunii de furt calificat:

a) furtul unui telefon mobil;
b) furtul unui transformator;
c) furtul unei biciclete.

299. Reprezintă conținutul infracțiunii de furt calificat:

a) furtul comis în timpul nopții;
b) furtul comis în timpul unui cutremur;
c) furtul comis prin folosirea cu drept a unei chei adevărate.

300. În cazul infracțiunii de viol, tentativa:

a) este pedepsibilă;
b) nu este pedepsibilă;
c) nu există.
301. În cazul în care o persoană folosește la punctul de trecere a frontierei un pașaport având o
identitate falsă, declară că este titularul pașaportului, se va reține:
a) infracțiunea de fals în declarații în concurs cu uzul de fals și falsul privind identitatea;
b) infracțiunea de uz de fals în concurs cu falsul privind identitatea;
c) infracțiunea de fals privind identitatea.

302. Uciderea fratelui mamei reprezintă infracțiunea de:

a) omor;
b) omor calificat;
c) infracțiunea de violență în familie prevăzută de art.199 C.pen.

303. Obiectul material al infracțiunii de uz de fals poate fi:

a) doar un înscris oficial;
b) doar un înscris sub semnătură privată;
c) un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.

304. Care va fi încadrarea juridică, în cazul în care făptuitorul a încuiat și abandonat victima
într-o cameră frigorifică, cu scopul de a o împiedica să participe la o întâlnire, iar victima a
decedat?
a) lipsire de libertate urmată de moartea victimei;
b) ucidere din culpă;
c) omor în concurs cu lipsire de libertate.

305. Conform legislației romane, suprimarea vieții unui bolnav aflat în faza terminală, la
rugămintea acestuia:
a) reprezintă o infracțiune de omor;
b) uciderea la cererea victimei;
c) nu reprezintă infracțiune, dacă a fost în prealabil aprobată de organele abilitate.

306. Infracțiunea de violență în familie nu se poate reține atunci când:

a) victima este fiul fratelui tatălui făptuitorului;
b) victima este soția fratelui tatălui făptuitorului;
c) făptuitorul era despărțit în fapt de soția sa (victima) care locuia în altă localitate.

307. Omorul reprezintă uciderea unei persoane săvârșită cu:

a) orice formă de vinovăție;
b) intenție directă sau indirectă;
c) intenție sau praeterintentie.

308. La infracțiunea de violare de domiciliu:

a) actele pregătitoare nu sunt incriminate;
b) tentativa este incriminată;
c) urmărea imediată constă într-un rezultat material.
 309. Expresia “în timpul nopții”, care se regăsește în conținutul legal al infracțiunii de furt
calificat reprezintă:
a) momentul când soarele apune;
b) intervalul de timp de când întunericul s-a substituit luminii până când lumina va lua locul
întunericului;
c) circumstanță personală.

310. Împotrivirea realizată prin violență sau amenințare asupra executorului judecătoresc cu
prilejul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești constituie infracțiunea de:
a) ultraj;
b) amenințare în concurs cu infracțiunea de ultraj;
c) nerespectarea hotărârilor judecătorești și ultraj aflat în concurs.

311. Infracțiunea de abuz de încredere:

a) nu are obiect material;
b) nu este susceptibilă de a fi săvârșită în formă tentativei;
c) este o infracțiune intenționată și susceptibilă de repetabilitate.

312. Situația premisă în cazul infracțiunii de evadare constă în:

a) existența unei hotărâri judecătorești de condamnare;
b) existența stării legale de reținere sau deținere;
c) existența unui mandat de executare a pedepsei.

313. Fapta persoanei care contraface un cec, îl prezintă la o bancă și obține o sumă de bani
reprezintă:
a) infracțiune de înșelăciune;
b) infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată în concurs cu infracțiunea de înșelăciune;
c) infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în concurs cu infracțiunea de înșelăciune.

314. În cazul nerestituirii unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare a unei persoane se va
reține:
a) infracțiunea de înșelăciune;
b) infracțiunea de abuz de încredere;
c) nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.

315. În cazul în care făptuitorul, în aceeași împrejurare, ucide mai multe persoane, există:
a) atâtea infracțiuni câte victime sunt;
b) o singură infracțiune;
c) o infracțiune continuată.

316. Uciderea din culpă este o infracțiune:

a) omisivă;
b) comisivă, care se poate săvârși doar prin acțiune;
c) comisivă, care se poate săvârși atât prin acțiune, cât și prin inacțiune.

317. În cazul infracțiunii de șantaj:

a) subiectul pasiv poate fi o persoană juridică;
b) tentativa poate fi incriminată;
c) forma de vinovăție poate fi numai intenția directă.
318. Infracțiunea de lovire sau alte violente:
a) se pedepsește în forma tentativei;
b) este susceptibilă de a fi realizată în formă continuată;
c) se consumă în momentul în care se creează o stare de pericol pentru sănătatea sau integritatea fizică
a persoanei.

319. Mărturia mincinoasă are ca urmare:

a) crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției;
b) soluționarea injustă a unei cauze;
c) condamnarea pe nedrept a unei persoane.

320. Infracțiunea denumită “lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte”:

a) nu poate fi o infracțiune progresivă;
b) este infracțiune complexă;
c) este o infracțiune la care tentativa nu este posibilă.

321. Nu există infracțiunea de violare de domiciliu dacă:

a) proprietarul imobilului a pătruns în locuința chiriașului fără acordul acestuia:
b) făptuitorul a pătruns doar în curtea imobilului;
c) chiriașul a continuat să locuiască în imobilul închiriat și după pronunțarea unei hotărâri definitive
de evacuare.

322. Actul sexual cu un minor în vârstă de 5 ani atunci când acesta se opune reprezintă
infracțiunea de:
a) act sexual cu un minor;
b) perversiune sexuală;
c) viol.

323. La infracțiunea de viol:

a) participația penală sub forma instigării și complicității este posibilă întotdeauna:
b) coautoratul nu este posibil;
c) subiectul pasiv este circumstanțiat.

324. Subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență poate fi:

a) numai un funcționar ce are influență asupra altuia;
b) orice persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar;
c) numai un funcționar cu atribuții de control.

325. Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză
penală constituie:
a) tăinuire;
b) complicitate la infracțiune;
c) favorizarea făptuitorului.

326. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare:

a) decât pedeapsa autorului;
b) decât pedeapsa aplicată autorului, în urma reducerii, ca efect al circumstanțelor atenuante;
c) decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
 327. Fapta de a condamna o persoană știind că este nevinovată constituie:
a) represiune nedreaptă;
b) cercetare abuzivă;
c) supunere la rele tratamente.

328. Infracțiunea de înșelăciune:

a) nu poate avea obiect material;
b) poate avea ca obiect material doar bunuri mobile;
c) poate avea ca obiect material atât bunuri mobile, cât și imobile.

329. Fapta inculpatului de a asmuți câinii asupra victimei, cu consecința decesului, ca urmare a
multiplelor plăgi muscate:
a) constituie infracțiune de omor;
b) constituie infracțiune de ucidere din culpă;
c) nu constituie infracțiune de omor.

330. Uciderea fratelui mamei reprezintă infracțiunea de:

a) omor;
b) omor calificat;
c) infracțiunea de violență în familie.

331. În cazul infracțiunii de șantaj:

a) subiectul pasiv poate fi o persoană juridică;
b) tentativa poate fi incriminată;
c) forma de vinovăție poate fi numai intenția directă.

332. Infracțiunea de hărțuire:

a) este o infracțiune complexă;
b) este o infracțiune de obicei;
c) este o infracțiune continuată.

333. Forma de vinovăție cu care se poate săvârși infracțiunea de proxenetism este:

a) intenția directă sau indirectă;
b) doar intenția directă;
c) intenția directă, intenția indirectă sau intenția depășită.

334. În situația în care victima opune rezistență, iar făptuitorul nu reușește să realizeze actul
sexual:
a) se va reține infracțiunea de viol, în formă consumată;
b)fapta constituie tentativă la infracțiunea de viol;
c) fapta constituie infracțiunea de vătămate corporală.

335. Dacă făptuitorul solicită victimei să-i predea haina, amenințând-o cu un cuțit și victime se
conformează, încadrarea juridică va fi:
a) șantaj;
b) amenințare;
c) tâlhărie.
336. Tâlhăria este o infracțiune:
a) de obicei;
b) continuă:
c) complexă.

337. În cazul infracțiunii de abuz de încredere:

a) bunul mobil trebuie să fi fost încredințat făptuitorului în baza unui titlu și cu un anumit scop;
b) înscrisurile nu pot fi asimilate unui bun mobil;
c)nu este necesar ca făptuitorul să dețină bunul în virtutea unui raport juridic patrimonial.

338. Infracțiunea înșelăciune:

a) nu poate avea obiect material;
b) poate avea ca obiect material doar bunuri mobile;
c) poate avea ca obiect material atât bunuri mobile, cât și imobile.

339. La infracțiunea de tulburare de posesie:

a) tentativa este posibilă dar nu se pedepsește;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa se pedepsește.

340. Latura subiectivă a infracțiunii de rupere de sigilii se caracterizează prin săvârșirea faptei:
a) numai cu intenție directă;
b) numai cu intenție directă sau indirectă;
c) atât cu intenție, cât și din culpă.

341. În cazul infracțiunii de trafic de migranți, tentativa:

a) nu se pedepsește;
b) se pedepsește;
c) nu este posibilă.

342. Coautoratul nu poate fi reținut la infracțiunea de:

a) furt simplu;
b) furt calificat;
c) nedenunțarea.

343. Obiectul material al infracțiunii de uz de fals poate fi:

a) doar un înscris oficial;
b) doar un înscris sub semnătură privată;
c) un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.

344. Infracțiunea de trafic de influență:

a) are un subiect activ circumstanțiat;
b) se poate comite și printr-o inacțiunea, respectiv prin nerespectarea unei promisiuni:
c) are ca urmare imediată o stare de pericol pentru normala evoluție a relațiilor de serviciu.

345. Infracțiunea de fals intelectual se consumă în momentul:

a) finalizării întocmirii înscrisului oficial de către funcționarul public aflat în exercitarea atribuțiilor
de serviciu;
b) folosirii înscrisului falsificat;
c) în care funcționarul transmite înscrisul persoanei pentru care a fost întocmit.
346. Dacă făptuitorul pătrunde într-o locuință în care locuiau două persoane și sustrage bunuri
aparținând amândurora, încadrarea juridică va reține:
a) două infracțiuni de furt;
b) o infracțiune de furt;
c) o infracțiune de furt în formă continuată.

347. În cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă:

a) tentativa nu se pedepsește;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa se pedepsește doar în cazul unor variante agravate.

348. La infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

a) nu există obiect material;
b) subiectul activ nu este calificat;
c) elementul material se realizează numai prin acțiune.

349. În cazul în care făptuitorul, în aceeași împrejurare, ucide mai multe persoane, există:
a) atâtea infracțiuni câte victime sunt;
b) o singură infracțiune;
c) o infracțiune continuată.

350. Omorul reprezintă uciderea unei persoane săvârșită cu:

a) orice formă de vinovăție;
b) intenție directă sau indirectă;
c) intenție sau intenție depășită.

 Capitolul I
Infracțiuni contra vieții, integrității corporale
sau sănătății persoanei

1. În cazul omorului:
a. comis prin omisiune, autorul trebuie să se afle în postura garantului;
b. culpa medicală comisă pe parcursul acordării îngrijirilor medicale victimei rănite nu afectează
legătura cauzalitate;
c. se poate reține tipicitatea faptei și atunci când a fost comisă cu titlul de farsă.
2. Reținerea unui mobil special în cazul omorului:
a. nu califică în niciun caz fapta;
b. produce efecte doar pe planul laturii subiective;
c. poate conduce la reținerea omorului calificat.
3. În cazul în care făptuitorul care a ucis victima a acționat în condițiile error in personam, se va
putea reține
a. numai omorul simplu;
b. omorul calificat comis cu premeditare;
c. omorul calificat comis din interes material.
4. Se va reține comiterea infracțiunii de omor (art. 188 C.pen.) în cazul în care uciderea victimei
este săvârșită:
a. în public;
b. prin mijloace care pun în pericol viața mai multor persoane;
c. asupra unui membru de familie.
5. Va fi întotdeauna calificat omorul comis:
a. de un recidivist;
b. într-un spațiu privat;
c. cu premeditare.
6. În cazul infracțiunii de omor (art. 188 C.pen.):
a. subiectul activ este general;
b. subiectul pasiv este special;
c. participația este posibilă în toate formele.
7. În cazul infracțiunii de omor (art. 188 C.pen.):
a. legătura de cauzalitate rezultă ex re
b. forma de vinovăție nu poate fi culpa;
c. fapta poate fi comisă cu praeterintenție, când inițial s-a urmărit doar vătămarea corporală a victimei.
8. Fapta lui X de a folosi un spray paralizant împotriva victimei, urmată de lovirea repetată a
acesteia cu un corp dur în zona capului de către Y, cauzându-se astfel leziuni care au dus la
decesul victimei, constituie:
a. coautorat la omor;
b. complicitate materială la omor;
c. complicitate concomitentă la omor.
9. În cazul în care o persoană aplică victimei trei lovituri de cuțit în abdomen, fără a-i atinge
vreun organ vital, leziunile traumatice necesitând 130 de zile de îngrijiri medicale, se va reține:
a. vătămare corporală în formă agravată;
b. tentativă la loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte;
c. tentativă la infracțiunea de omor.
10. În cazul în care o persoană ucide din eroare pe o alta decât cea pe care intenționa să o omoare:
a. Se poate reține eroarea de fapt drept cauză ce înlătură caracterul penal al faptei;
b. Nu se va reține săvârșirea faptei în condițiile aberratio ictus;
c. fapta este săvârșită cu praeterintenție.
11. La infracțiunea de omor:
a. nu este posibilă tentativa perfectă;
b. este posibilă numai tentativa imperfectă;
c. este posibilă tentativa idonee.
12. În ipoteza în care proprietarul unui teren agricol își încercuiește imobilul cu un gard electric,
ce este atins din greșeală de un minor (5 ani) care decedează, se va reține:
a. inexistența unei fapte penale, ca urmare a constatării culpei victimei;
b. săvârșirea infracțiunii de omor cu intenție indirectă;
c. săvârșirea infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte.
13. Dacă X ucide din motive de gelozie pe Y, chiar înainte ca acesta din urmă să pună în executare
rezoluția „infracțională de a incendia un magazin”:
a. fapta lui X nu constituie infracțiune, fiind săvârșită în condițiile legitimei apărări;
b. fapta lui X nu constituie infracțiune, fiind săvârșită în condițiile stării de necesitate;
c. fapta lui X constituie infracțiune.
14. Nu se va putea reține omorul calificat dacă fapta:
a. a fost premeditată de o persoană care suferă de un retard mintal;
b. este comisă în timpul zilei;
c. este comisă cu praeterintenție.
15. La omorul calificat, neputința victimei de a se apăra:
a. trebuie să fie permanentă;
b. se apreciază in concreta;
c. poate fi apreciată in abstracta.
16. în cazul în care, după amplasarea unei bombe în locuința lui X, făptuitorul o detonează, deși
nu avea certitudinea că X se află în locuință, producându-se astfel moartea lui X, se va reține
săvârșirea infracțiunii de omor cu:
a. intenție directă;
b. intenție indirectă;
c. praeterintenție.
17. Fapta unor înalți funcționari din Ministerul Sănătății de a aproba distribuirea unor cantități
de sânge despre care cunoșteau că este periculos pentru sănătatea pacienților, fără a avea
dorința de a produce astfel moartea, care a avut drept urmare intoxicarea unor pacienți și
moartea acestora constituie:
a. omor calificat;
b. ucidere din culpă;
c. omor.
18. Fapta celui care, urmărind să-și ucidă sora, pune în sticla de apă a acesteia o substanță
otrăvitoare, însă renunță pentru moment la gândul ucigaș, aruncând sticla înainte ca sora sa să
fi băut din ea:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie o tentativă la violența în familie;
c. nu se pedepsește, întrucât a intervenit desistarea.
19. Premeditarea, în cazul omorului calificat:
a. este incompatibilă cu provocarea;
b. este întotdeauna o circumstanță personală;
c. este incompatibilă cu reținerea intenției repentine.
20. În cazul omorului săvârșit din interes material:
a. folosul trebuie obținut în mod efectiv;
b. trebuie să se urmărească obținerea unui folos pe o cale aparent legală;
c. caracterul legitim al interesului urmărit înlătură calificarea faptei.
21. Nu se va reține omorul calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. dacă prima
infracțiune a fost
a. îndreptată asupra aceluiași subiect pasiv;
b. comisă în aceeași împrejurare cu omorul;
c. uciderea la cererea victimei.
22. În cazul în care infractorul dorește să omoare în aceeași împrejurare două persoane, iar în
urma activității violente o victimă decedează, iar cea de-a doua supraviețuiește, se va reține:
a. un omor și o tentativă la omor;
b. numai o infracțiune de omor calificat;
c. o infracțiune de omor calificat în concurs cu o tentativă la omor.
23. În cazul în care infractorul pătrunde în vila victimei în scopul de a o omorî și de a-i sustrage
banii pe care aceasta tocmai îi retrăsese de la bancă pentru a cumpăra un imobil și împușcă
mortal victima:
a. nu se poate reține omorul comis din interes material;
b. omorul va fi întotdeauna calificat;
c. omorul poate fi comis în forma prevăzută doar de art. 188 C.pen.
24. În cazul în care infractorul dorește să omoare în aceeași împrejurare două persoane, iar în
urma activității infracționale ambele victime supraviețuiesc, se va reține:
a. o tentativă la omor;
b. o tentativă la omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen.;
c. o tentativă la omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.
25. Este de esența omorului calificat comis prin cruzimi:
a. ferocitatea actelor;
b. oroarea;
c. ca victima să fi fost conștientă la data faptei.
26. Dacă infractorul a urmărit uciderea unchiului său, însă datorită devierii loviturii a omorât o
altă persoană cu care nu se afla în vreo relație de rudenie, se reține săvârșirea infracțiunii de:
a. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. violență în familie;
c. omor.
27. Fapta persoanei care, după ce este atacată cu un pistol la ieșirea din blocul în care locuia,
revine in imobil și, după ce se înarmează cu o pușcă, trage în direcția agresorului, nereușind să
îl nimerească:
a. nu este infracțiune, fiind comisă în stare de necesitate;
b. este comisă în legitimă apărare;
c. poate constitui tentativă la omor calificat.
28. Uciderea unui nou-născut poate constitui:
a. omor simplu;
b. violență în familie;
c. numai infracțiunea de ucidere sau vătămare a nou-născutului de către mamă.
29. Omorul săvârșit prin mijloace care pun în pericol viața mai multor persoane:
a. se comite numai cu intenție directă;
b. poate fi săvârșit cu intenție directă cu privire la moartea unei persoane și cu intenție indirectă în
legătură cu pericolul care vizează viața altor persoane;
c. are ca urmare imediată moartea numai a unei singure persoane.
30. Fapta persoanei care își lovește copilul său minor în vârstă de 3 ani, provocându-i leziuni
traumatice iar apoi îl aruncă într-un lac, unde minorul decedează prin înec, constituie:
a. omor calificat;
b. ucidere din culpă;
c. violență în familie.
31. Fapta lui X, care încearcă să ucidă trei persoane trăgând cu o armă automată asupra lor și
care produce el numai rănirea uneia dintre acestea, fără a-i produce moartea, constituie:
a tentativă la omor simplu;
b tentativă la omor calificat;
c tentativă la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
32. Omorul calificat săvârșit de către o persoană care a mai săvârșit o infracțiune de omor se
poate reține când infractorul a fost anterior condamnat definitiv pentru:
a. ucidere din culpă;
b. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c. complicitate la o tentativă de omor simplu.
33. Va constitui omor calificat:
a. omorul săvârșit pentru a ascunde participarea la săvârșirea unei tâlhării;
b. fapta persoanei care, urmărind să îl omoare pe X, ucide, din eroare, pe Y, care este însărcinată;
c. uciderea oricărui membru al C.S.M.
34. Infracțiunea de ucidere la cererea victimei:
a. nu poate fi comisă de un minor;
b. nu poate fi reținută dacă sunt întrunite condițiile cauzei justificative a consimțământului persoanei
vătămate (art. 22 C.pen.);
c. este tipică chiar dacă victima nu este internată într-un spital.
35. Uciderea unei persoane săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a
acesteia, care suferea de o boală incurabilă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente
și greu de suportat:
a. nu atrage răspunderea penală;
b. nu constituie infracțiune, fapta fiind săvârșită în stare de necesitate;
c. constituie o altă infracțiune decât cea de omor.
36. Ajutorul dat de X persoanei aflate într-o stare de tulburare în vederea uciderii nou-
născutului poate constitui complicitate la:
a. omor calificat;
b. pruncucidere;
c. violența în familie.
37. Fapta medicului care din neglijență aduce atingere integrității corporale a fătului (24 de
săptămâni), producând moartea acestuia:
a. constituie infracțiunea de vătămare a fătului;
b. constituie avort;
c. va fi pedepsită ca ucidere din culpă.
38. Acțiunea violentă prin care făptuitorul urmărește cauzarea unor suferințe fizice, dar care
are drept urmare moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. ucidere din culpă;
b. loviri și vătămări cauzatoare de moarte;
c. omor.
39. În cazul infracțiunii de ucidere la cererea victimei:
a. subiectul activ trebuie să fie întotdeauna un cadru medical;
b. intenția trebuie să fie întotdeauna repentină;
c. autor poate fi și o persoană juridică.
40. În cazul infracțiunii de ucidere la cererea victimei:
a. nu este suficient ca cererea să fi fost repetată doar de două ori;
b. subiectul pasiv trebuie să aibă discernământ;
c. atenuarea răspunderii penale nu va opera dacă este reținută vreuna dintre variantele agravate de la
calificat
41. În cazul infracțiunii de ucidere la cererea victimei:
a. coautoratul nu este posibil;
b. subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna o persoană majoră;
c. subiectul pasiv poate fi un membru de familie.
42. Infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii poate fi comisă:
a. cu orice formă de participate penală;
b. doar de o persoană fizică;
c. cu intenție eventuală, atunci când ajutorul la sinucidere constă în secționarea arterei carotide a
victimei.
43. Infracțiunea de ucidere din culpă:
a. poate fi comisă atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune;
b. poate avea ca subiect activ o persoană juridică;
c. se poate reține numai dacă îmbracă forma infracțiunii omisive improprii sau comisive prin omisiune.
44. Fapta conducătorului auto care, orbit de farurile unei mașini ce venea din sensul opus, a
accidentat mortal un pieton care se deplasa pe marginea suprafeței carosabile:
a. nu constituie infracțiune, fiind comisă din eroare;
b. nu constituie infracțiune, ca urmare a reținerii cazului fortuit;
c. constituie infracțiunea de ucidere din culpă.
45. Amenințarea unei persoane că va fi agresată dacă nu își va schimba comportamentul,
urmată, de îndată, de exercitarea unor acte de violență care nu au produs urmări de natură să
atragă pentru vindecare îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de:
a. amenințare;
b. amenințare în concurs cu cea de lovire sau alte violențe;
c. lovire sau alte violențe.
46. Fapta unui conducător auto de a lovi cu palma un pieton după ce acesta din urmă îi lovise cu
piciorul caroseria mașinii, fiind cauzate astfel leziuni traumatice pentru a căror vindecare este
necesară o zi de îngrijire medicală:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. nu constituie infracțiune, fiind comisă în legitimă apărare;
c. poate atrage aplicarea unei amenzi penale.
47. Infracțiunea de lovire sau alte violențe:
a. nu are același obiect juridic generic cu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte;
b. poate fi reținută chiar dacă viața victimei a fost pusă în primejdie, determinant fiind criteriul zilelor
de îngrijiri medicale;
c. poate fi reținută în concurs ideal cu o altă infracțiune care a avut ca urmare decesul unei persoane.
48. Infracțiunea de lovire sau alte violențe:
a. poate avea drept urmare producerea unui eritem;
b. în forma de bază, poate fi comisă cu praeterintenție;
c. în varianta agravată, nu are același element material ca și infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte
49. În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe:
a. acțiunea penală se poate stinge prin împăcare;
b. tentativa nu este posibilă;
c. fapta nu este tipică dacă singurele efecte produse sunt doar de natură psihică.
50. Infracțiunea de vătămare corporală poate fi comisă:
a. numai cu intenție indirectă sau cu praeterintenție;
b. cu intenție sau cu praeterintenție;
c. numai cu intenție directă.
51. În situația în care, în urma actelor de violență exercitate de agresor, se produc leziuni
traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare 85 de zile de îngrijiri medicale, se va reține
săvârșirea infracțiunii de:
a. lovire sau alte violențe;
b. vătămare corporală;
c. vătămare corporală gravă.
52. Fapta persoanei care exercită violențe fizice asupra victimei în scopul punerii în primejdie a
vieții acesteia constituie:
a. vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (2) C.pen.;
b. vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen.;
c. tentativă la infracțiunea de omor.
53. Infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte:
a. poate fi comisă cu intenție indirectă;
b. poate fi săvârșită atât printr-o acțiune directă, cât și printr-o acțiune indirectă asupra victimei;
c. se deosebește de omor prin obiectul juridic și latura subiectivă.
54. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a. poate fi comisă în calitate de autor de o persoană juridică, doar cu praeterintenție;
b. are același element material ca și infracțiunea de lovire sau alte violențe;
c. va îmbrăca forma complexității legale în cazul existenței unei pluralități de subiecți pasivi.
55. în cazul în care un biciclist aflat în stare de ebrietate nu respectă regulile de circulație pe
drumurile publice și accidentează mortal o persoană, se va reține săvârșirea infracțiunii de
ucidere din culpă prevăzută de:
a. art. 192 alin. (1) C.pen.;
b. art. 192 alin. (2) C.pen.;
c. art. 192 alin. (3) C.pen.
56. În cazul în care, pe fondul unui conflict anterior, X îi aplică lui Y o lovitură cu pumnul în
zona feței, provocând astfel decesul lui Y, se va reține săvârșirea infracțiunii de:
a. ucidere din culpă;
b. omor calificat;
c. loviri și vătămări cauzatoare de moarte.
57. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului:
a. poate fi comisă atât printr-o acțiune, cât și printr-o omisiune, care absorb vătămarea corporală;
b. are subiect activ general;
c. poate fi comisă din culpă.
58. în situația în care conducătorul unui autovehicul pierde controlul asupra acestuia, iar în
urma accidentului produs pasagerul aflat în dreapta șoferului suferă vătămări corporale pentru
a căror vindecare sunt necesare 95 de zile de îngrijiri medicale:
a. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b. împăcarea înlătură răspunderea penală;
c. acțiunea penală se pune în mișcare numai din oficiu.
59. Infracțiunea de încăierare:
a. nu are obiect material;
b. poate fi comisă în coautorat;
c. nu poate fi comisă în forma de bază cu praeterintenție.
60. Infracțiunea de violență în familie poate:
a. fi comisă cu praeterintenție;
b. consta în uciderea fratelui mamei;
c. fi comisă din culpă.
61. În cazul infracțiunii de ucidere ori vătămare a nou-născutului (art. 200 C.pen.):
a. fapta poate fi comisă din culpă;
b. urmarea imediată trebuie să se producă în primele 24 de ore după naștere;
c. fapta poate fi comisă printr-o omisiune.
62. Infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii (art. 201 C.pen.):
a. nu poate fi comisă cu praeterintenție;
b. poate fi comisă în forma tentativei imperfecte, care nu este incriminată;
c. nu poate fi comisă în formă continuată.
63. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.) este întotdeauna
o infracțiune;
a. de pericol concret;
b. omisivă prin comisiune;
c. imprescriptibilă.
64. Infracțiunea de vătămare a fătului se săvârșește:
a. în formă consumată numai în cazul în care vârsta sarcinii nu a atins 32 de săptămâni;
b. fie în timpul sarcinii, fie în timpul nașterii;
c. numai cu intenție directă.
65. Dacă întreruperea de către un medic ginecolog a cursului unei sarcini multiple (doi gemeni)
cu vârsta de 20 de săptămâni are loc la domiciliul femeii însărcinate, se va reține săvârșirea:
a. unei infracțiuni de întrerupere a cursului sarcinii în forma de bază;
b. a două infracțiuni de întrerupere a cursului sarcinii în forma de bază;
c. unei infracțiuni de întrerupere a cursului sarcinii în formă agravată.
66. Infracțiunea de lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (art. 203 C.pen.):
a. nu are obiect material;
b. poate fi comisă chiar de persoana care a creat starea de pericol pentru subiectul pasiv;
c. se poate înfățișa în forma tentativei perfecte, care nu este incriminată.
67. În cazul infracțiunii de împiedicare a ajutorului (art. 204 C.pen.):
a. tentativa nu este posibilă;
b. latura subiectivă nu poate consta în praeterintenție;
c. nu este posibilă complicitatea concomitentă.
68. Vătămarea fătului, în timpul nașterii, care a cauzat ulterior copilului o infirmitate fizică
permanentă:
a. constituie infracțiunea de vătămare corporală;
b. constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă;
c. este prevăzută de legea penală ca infracțiune contra persoanei.
Capitolul II
Infracțiuni contra libertății persoanei sau care aduc atingere domiciliului și vieții private
69. Se poate reține comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în forma de bază
(art 205 alin. (1) C.pen.]:
a. și atunci când fapta este comisă în coautorat;
b. chiar dacă fapta este comisă prin simularea de calități oficiale;
c. atunci când victima este un minor.
70. Lipsirea de libertate în mod ilegal:
a. este o infracțiune continuă succesivă;
b. este o infracțiune continuă permanentă;
c. poate fi săvârșită de o persoană juridică.
71. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este o infracțiune:
a. de pericol concret;
b. de pericol abstract;
c. de rezultat.
72. Se va reține lipsirea de libertate în mod ilegal în variantă agravată ori de câte ori:
a. subiectul activ este membru al unui grup infracțional organizat;
b. fapta este săvârșită de un autor și un complice;
c. se produce praeterintenționat punerea în pericol a sănătății victimei.
73. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal poate fi comisă:
a. atât în forma de bază, cât și în cea asimilată, printr-o acțiune sau inacțiune;
b. de o persoană juridică;
c. față de o persoană aflată în imposibilitate de a a-și exprima voința.
74. Dacă făptuitorul pătrunde, fără drept și fără consimțământul persoanei vătămate, pe timp
de zi și înarmat cu un lemn în domiciliul acesteia:
a. săvârșește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C.pen.;
b. săvârșește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (2) C.pen.;
c. acțiunea penală pentru infracțiunea săvârșită se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
75. Amenințarea este o infracțiune:
a. de pericol concret;
b. de pericol abstract;
c. de rezultat.
76. Nu este niciodată tipic șantajul comis:
a. din culpă;
b. fără exercitare de acte de violență fizică;
c. de un funcționar public.
77. Șantajul este o infracțiune:
a. de pericol concret;
b. de pericol abstract;
c. de rezultat, care nu poate fi comisă din culpă sau cu praeterintenție.
78. Fapta proprietarului unui magazin de a-l prinde pe cel care sustrăsese mai multe bucăți de
cașcaval și de al ține într-un birou al magazinului pe o durată de șapte ore, înainte de a sesiza
organele de poliție, pentru a-l interoga cu privire la posibilitatea de a fi sustras produse
alimentare și cu alte ocazii din aceeași unitate:
a. este comisă în legitimă apărare;
b. constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
c. este absorbită în infracțiunea de șantaj, dacă în schimbul eliberării se solicită plata unei sume de
bani.
79. Constituie formă agravată a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal comiterea faptei:
a. prin șantaj;
b. prin răpire;
c. asupra unui minor de 17 ani.
80. La infracțiunea de violare de domiciliu:
a. se va reține varianta agravată dacă fapta este comisă de o persoană mascată;
b. chiriașul poate fi subiectul pasiv al faptei comise de proprietar;
c. nu este reglementată vreo cauză de nepedepsire a tentativei.
81. În cazul infracțiunii de șantaj:
a. subiectul pasiv poate fi o persoană juridică;
b. participația penală este posibilă în toate formele;
c. tentativa nu este incriminată.
82. În cazul infracțiunii de șantaj:
a. constrângerea subiectului pasiv nu poate fi absolută;
b. conduita solicitată subiectului pasiv trebuie să fie determinată;
c. este suficient ca actele de constrângere să creeze o stare de temere persoanei vătămate.
83. La infracțiunea de violare de domiciliu:
a. noțiunea de domiciliu are sensul definit de Codul civil;
b. coproprietarul imobilului nu poate fi subiect activ nemijlocit;
c. autorul poate fi soțul persoanei vătămate.
84. Violarea de domiciliu este o infracțiune:
a. de pericol concret;
b. de pericol abstract;
c. de rezultat, deoarece obiectul juridic vizează și relațiile sociale patrimoniale, inerente protecției
domiciliului.
85. Dacă X pătrunde fără drept în locuința lui Y, îl amenință pe acesta și refuză să părăsească
imobilul la cererea explicită a lui Y, se vor reține:
a. două infracțiuni în concurs real;
b. două infracțiuni în concurs ideal;
c. trei infracțiuni, dintre care unele în concurs real, iar altele în concurs ideal.
86. Se va reține săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu:
a. numai dacă locuința în care se pătrunde fără drept este ocupată efectiv de persoana vătămată;
b. numai dacă cererea de părăsire a locuinței este formulată de proprietarul locuinței;
c. chiar dacă pătrunderea fără drept într-o locuință este comisă cu intenție indirectă.

87. La infracțiunea de violare de domiciliu:

a. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul
formei de bază;
b. constituie formă agravată comiterea faptei de două persoane împreună;
c. elementul material este similar celui de la violarea sediului profesional.
88. Infracțiunea de violare a sediului profesional poate fi comisă în cazul pătrunderii:
a. într-un depozit de deșeuri și reziduuri chimice aparținând unei societăți;
b. într-o biserică;
c. în biroul unor mediatori.
89. Pătrunderea, fără drept, în timpul nopții, într-un loc împrejmuit în care se află sediul unei
persoane juridice:
a. poate justifica săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în condițiile legitimei apărări
prezumate;
b. nu este prevăzută de legea penală;
c. constituie infracțiunea de violare a sediului profesional.
90. Fapta persoanei care pătrunde, fără drept, în sediul unde o persoană juridică își desfășoară
activii profesională:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. nu constituie infracțiunea de violare de domiciliu;
c. constituie infracțiunea de tulburare de posesie.
91. Fapta persoanei care pătrunde într-o cameră de cămin în care locuiau trei persoane, la
invitația uneia dintre acestea, și ulterior refuză categoric să părăsească încăperea la solicitarea
fermă a celorlalte:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie o infracțiune de violare de domiciliu;
c. constituie două infracțiuni de violare de domiciliu.
92. Fapta persoanei care stropește cu benzină victima, spunându-i că o va incendia, urmată de
căutarea unei brichete în acest scop:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. reprezintă tentativă la infracțiunea de omor;
c. constituie infracțiunea de amenințare.
93. Fapta celui care, în mod repetat, supraveghează locuința unei persoane, în scopul de a
surprinde imagini despre viața privată a acesteia, cauzându-i astfel o stare de temere:
a. constituie infracțiunea de amenințare;
b. constituie infracțiunea de hărțuire;
c. poate constitui infracțiunea de hărțuire sexuală.
94. Nu poate fi subiect pasiv al infracțiunii de șantaj:
a. o persoană fizică care are discernământul diminuat;
b. un minister;
c. o societate pe acțiuni.
95. Tentativa nu este posibilă la infracțiunea de:
a. amenințare săvârșită pe cale orală;
b. șantaj;
c. divulgare a secretului profesional.

96. Infracțiunea de hărțuire:

a. este o infracțiune de obicei;
b. se poate comite doar prin acțiune, nu prin omisiune;
c. se consumă chiar dacă subiectul pasiv nu a observat că este supravegheat, dacă au existat asemenea
acte comise în mod constant de autor.
97. In cazul infracțiunii de violare a vieții private:
a. acțiunea penală se pune în mișcare în toate cazurile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b. subiect activ nemijlocit poate fi o persoană juridică;
c. coautoratul atrage reținerea unei variante agravate a infracțiunii.

98. Infracțiunea de violare a vieții private:

a. poate fi comisă numai cu intenție directă;
b. nu poate fi reținută în cazul în care o persoană ascultă conversația a doi îndrăgostiți aflați pe o bancă
alăturată; c. nu este o infracțiune continuă.
99. Fapta constând în înregistrarea de imagini ale unei persoane aflate într-o locuință, de natură
a aduce atingere vieții private a acesteia:
a. este prevăzută de legea penală;
b. poate constitui infracțiunea de violare a secretului corespondenței, dacă este urmată de publicarea
imaginilor înregistrate;
c. constitui infracțiunea de șantaj.
Capitolul III
Infracțiuni privitoare la viața sexuală
100. Fapta persoanei care, în aceeași împrejurare, întreține un raport sexual cu victima prin
exercitarea de acte de violență care îi produc leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt
necesare 20 de zile de îngrijiri medicale, precum și prin amenințare cu darea în vileag a unor
fotografii compromițătoare pentru aceasta constituie infracțiune de:
a. viol;
b. viol în concurs cu șantaj și loviri sau alte violențe;
c. viol în concurs cu amenințare și loviri sau alte violențe.
101. În cazul în care infractorul surprinde persoana vătămată în fața ușii apartamentului său și
o constrânge pe aceasta să intre în locuință, iar ulterior, timp de o oră, întreține două raporturi
sexuale cu aceasta, părăsind imediat locuința, se va reține:
a. o infracțiune de viol;
b. o infracțiune de viol în concurs cu o infracțiune de lipsire de libertate;
c. două infracțiuni de viol și o infracțiune de lipsire de libertate.
102. Existența constrângerii morale la comiterea infracțiunii de viol poate rezulta:
a. din diferența de vârstă dintre victimă și făptuitor;
b. din autoritatea de fapt pe care făptuitorul o exercită asupra victimei;
c. dintr-o promisiune.
103. Poate comite infracțiunea de viol:
a. soțul asupra soției;
b. o persoană care are o disfuncție sexuală, chiar dacă fapta este săvârșită asupra unui bărbat;
c. ascendentul persoanei vătămate minore, chiar dacă aceasta din urmă și-a exprimat în mod valabil
consimțământul la întreținerea raportului sexual.
104. La infracțiunea de viol în forma de bază, participația penală este posibilă în forma:
a. coautoratului;
b. complicității concomitente;
c. instigării.
105. Violul:
a. va fi comis în variantă agravată ori de câte ori făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se
apăra;
b. nu implică în toate cazurile un act de penetrare genitală;
c. nu este tipic chiar dacă persoana vătămată își revocă consimțământul după începerea raportului
sexual.
106. Fapta persoanei care întreține un raport sexual cu un cadavru, crezând că persoana cu care
întreține raportul sexual se află întinsă în pat doar în stare de inconștiență:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de perversiune sexuală;
c. constituie infracțiunea de profanare de morminte.
107. Felația practicată de mătușa majoră asupra nepotului său minor (15 ani) în absența
consimțământului acestuia constituie infracțiunea de:
a. act sexual cu un minor;
b. viol;
c. agresiune sexuală.
108. Fapta medicului ginecolog care, pentru rațiuni ce țin de plăcerea sexuală, constrânge prin
violent amenințări cu darea în vileag a stării de graviditate o pacientă majoră să își introducă în
vagin un obiect de formă falică și de a-l mișca asemănător unui act sexual, victima acționând în
consecință, constituie infracțiunea de:
a. șantaj;
b. viol;
c. agresiune sexuală.
109. Infracțiunea de viol poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de:
a. act sexual cu un minor;
b. corupere sexuală a minorilor;
c. agresiune sexuală.
110. În situația în care X, complice anterior, are calitatea de profesor al victimei, iar autorul
raportului sexual comis prin constrângere este un prieten al complicelui, se va reține în sarcina
lui X săvârșirea infracțiunii de:
a. viol prevăzute în art. 218 alin. (3) lit. a) C.pen.;
b. viol prevăzute în art. 218 alin. (3) lit. f) C.pen.;
c. viol prevăzute în art. 218 alin. (1) C.pen.
111. În ipoteza în care făptuitorul întreține un raport sexual oral cu o minoră în vârstă de 8 ani,
fără exercita niciun act de violență, se va reține săvârșirea infracțiunii de:
a. agresiune sexuală;
b. viol;
c. act sexual cu un minor.
112. Infracțiunea de agresiune sexuală:
a. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de incest;
b. pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea unei variante agravate a infracțiunii;
c. nu poate fi comisă printr-un act de penetrare anală.
113. Infracțiunea de agresiune sexuală:
a. poate fi comisă prin acte de mângâiere a victimei;
b. se comite doar printr-o acțiune;
c. poate fi comisă și prin acte ce pot constitui totodată acțiuni prevăzute de elementul material al
violului.
114. În cazul infracțiunii de agresiune sexuală, imposibilitatea victimei de a se apăra poate fi
generată:
a. numai de alcool;
b. de o boală;
c. de epuizarea fizică.
115. Infracțiunea de act sexual cu un minor:
a. poate fi comisă și de un făptuitor minor;
b. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de corupere sexuală a minorilor;
c. trebuie comisă numai de un subiect activ major.
116. În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor:
a. tentativa nu este posibilă decât în forma întreruptă;
b. se va reține varianta agravată ori de câte ori minorul nu a împlinită vârsta de 15 ani;
c. desistarea reprezintă o cauză de nepedepsire a tentativei.
117. În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor:
a. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă fapta este
comisă în forma de bază;
b. elementul material al laturii obiective se comite numai printr-o acțiune;
c. există întotdeauna consimțământul minorului la întreținerea actului sexual.
118. În cazul în care X, major, determină, prin promisiuni de căsătorie, o minoră de 14 ani și 11
luni să tină un raport sexual cu el, se va reține:
a. infracțiunea de act sexual cu un minor, în concurs ideal cu infracțiunea de corupere sexuală a
minorilor;
b. numai infracțiunea de corupere sexuală a minorilor;
c. numai infracțiunea de act sexual cu un minor.
119. Infracțiunea de corupere sexuală a minorilor se consumă:
a. numai la momentul întreținerii raportului sexual;
b. numai la momentul la care are loc orice act de penetrare sexuală;
c. la momentul în care minorul este determinat să efectueze un act de penetrare sexuală.
120. În cazul infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, fapta nu este tipică dacă:
a. actul de natură sexuală la care a fost determinat minorul este comis asupra propriului corp;
b. a fost comisă în ziua în care minorul împlinea 13 ani;
c. a fost realizată prin omisiune.
121. În cazul infracțiunii de hărțuire sexuală:
a. subiectul activ nemijlocit este special;
b. lipsește obiectul material;
c. actele de pregătire sunt asimilate tentativei.
122. Infracțiunea de hărțuire sexuală:
a. este o infracțiune continuă;
b. poate fi comisă de un minor față de alt minor;
c. poate fi comisă întotdeauna de către un primar față de o angajată de-ale sale.
123. Pretinderea de favoruri de natură sexuală de către un coleg de serviciu, în cadrul unei relații
similare celor de muncă, dacă prin aceasta victima a fost pusă într-o situație umilitoare:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de hărțuire sexuală;
c. poate constitui infracțiunea de corupție sexuală.
Capitolul IV
Infracțiuni contra patrimoniului
124. În cazul în care se constată lipsa scopului prevăzut de lege în legătură cu luarea bunului din
posesia altuia:
a. latura subiectivă a infracțiunii de furt nu este realizată;
b. se va reține numai comiterea infracțiunii de furt, nu și cea de furt calificat;
c. se va reține furtul ori de câte ori lipsește acest scop, chiar dacă făptuitorul acționează cu intenție în
ceea ce privește luarea bunului.
125. În cazul în care o persoană sustrage în timpul nopții un televizor lăsat temporar
nesupravegheat de persoana vătămată în fața magazinului de unde îl achiziționase, iar pentru a
scăpa de urmărirea organelor de politie, care î1 observaseră în momentul luării televizorului,
aruncă bunul pe jos, avariindu-l, se va reține infracțiunea de:
a. furt calificat în concurs cu infracțiunea de ultraj;
b. furt calificat;
c. însușire a bunului găsit în concurs cu infracțiunea de distrugere.
126. În cazul în care două persoane majore comit împreună infracțiunea de furt, se va reține:
a. un furt simplu;
b. un furt simplu, comis în condițiile unei circumstanțe agravante legale care implică pluralitatea de
făptuitori;
c. un furt calificat.
127. Infracțiunea de furt (art. 228 C.pen.):
a. poate fi reținută ori de câte ori este sustras un bun din posesia altuia, dacă posesia este de rea-
credință;
b. nu poate fi comisă printr-o omisiune;
c. poate fi comisă atât printr-o acțiune, cât și printr-o omisiune.
128. În cazul infracțiunii de furt, tentativa:
a. imperfectă nu este posibilă, iar cea perfectă este incriminată;
b. se reține și atunci când bunul este luat dintr-o fabrică, însă făptuitorul este descoperit de agenții de
pază, la ieșire din curtea fabricii;
c. nu se pedepsește dacă intervine desistarea autorului.
129. Infracțiunea de furt:
a. poate fi o infracțiune continuă;
b. de folosință poate fi absorbită în infracțiunea de tâlhărie;
c. nu poate fi comisă de o persoană cu privire la bunurile aflate în proprietatea sa.
130. În cazul infracțiunii de furt calificat comis între persoane care nu au calitatea de membri
de familie:
a. nu este posibilă împăcarea;
b. acțiunea penală se pune întotdeauna în mișcare din oficiu;
c. subiectul activ este întotdeauna special.
131. Comiterea furtului calificat:
a. se poate reține și atunci când fapta este săvârșită în timpul zilei de la o persoană aflată în stare de
inconștiență;
b. prin escaladare implică înlăturarea în acest fel a obstacolului care se interpunea între autor și obiectul
material al infracțiunii;
c. se va reține ori de câte ori este sustrasă o sculptură de valoare însemnată.
132. Furtul de folosință în varianta de bază:
a. poate fi comis cu intenție indirectă;
b. se comite numai cu intenție directă;
c. poate avea ca obiect material un bun abandonat.
133. În cazul furtului de folosință:
a. este posibilă participația improprie;
b. este întotdeauna posibilă împăcarea;
c. retragerea plângerii prealabile înlătură întotdeauna răspunderea penală.
134. Furtul de folosință în varianta de bază:
a. nu este tipic dacă făptuitorul restituie bunul în cel mult 10 zile de la momentul împosedării;
b. este tipic chiar dacă făptuitorul abandonează vehiculul folosit;
c. nu presupune drept cerință de tipicitate ca bunul sustras să fie susceptibil de folosire.
135. Dacă o persoană își propune să fure în timpul nopții din mai multe mașini, dar și să pentru
a se plimba și procedează în consecință, sustrăgând bunuri din 6 mașini și folosind 4 pentru a se
plimba, se va reține:
a. o singură infracțiune continuată de furt calificat;
b. un concurs între furt calificat în formă continuată și furt de folosință în formă continuată;
c. numai un furt de folosință în formă continuată prin raportare la furtul calificat.
136. În cazul în care o persoană sustrage dintr-o parcare publică un autoturism în scopul
efectuării în călătorii într-un oraș învecinat, iar după ce a ajuns la destinație își însușește
casetofonul mașinii, se va reține:
a. săvârșirea în concurs a două infracțiuni de furt;
b. o infracțiune continuată de furt;
c. o singură infracțiune de furt.
137. Furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun este calificat dacă bunul sustras se
afla:
a. asupra unui pasager;
b. în spațiul afectat transportului în comun;
c. în mijlocul de transport care era parcat în garaj.
138. Fapta persoanei care, profitând de faptul că portiera unei mașini nu era închisă, pătrunde
în interiorii acesteia, iar după ce demontează casetofonul autoturismului părăsește de îndată
mașina fără a lua bunul fiindu-i teamă să nu fie văzută de o patrulă a poliției aflată în zonă,
constituie:
a. tentativă la infracțiunea de furt;
b. infracțiunea de furt;
c. o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
139. în cazul în care furtul este săvârșit în timpul zilei într-un autobuz în care se aflau numai
făptuitorul ș victima, în timp ce autobuzul oprise în stație, se va reține săvârșirea infracțiunii de:
a. furt simplu;
b. furt calificat săvârșit într-un loc public;
c. furt calificat săvârșit într-un mijloc de transport.
140. Furtul săvârșit de către o persoană mascată:
a. este întotdeauna calificat;
b. este calificat numai dacă făptuitorul nu este recunoscut de persoana vătămată;
c. nu este calificat dacă făptuitorul nu este și deghizat sau travestit.
141. Efracția care califică furtul implică:
a. înlăturarea prin violență a unui obiect;
b. înlăturarea prin violență a unui dispozitiv de închidere, chiar dacă anterior nu s-a comis o violare de
domiciliu;
c. orice activitate de depășire a unui obstacol interpus în calea sustragerii bunului.
142. Este calificat furtul săvârșit:
a. de un autor și de un complice concomitent;
b. în timpul zilei, prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă al unui magazin;
c. de o persoană având asupra sa o armă.
143. Pentru a putea fi urmărit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate este necesar ca:
a. furtul să fie comis de găzduitor cu privire la bunurile găzduitului;
b. găzduirea să aibă caracter de stabilitate;
c. bunurile sustrase să fie ale gazdei, iar nu ale unui terț
144. Fapta persoanei, cunoscut membru al lumii interlope, care, profitând de ora înaintată și de
lipsa de dintr-un restaurant, constrânge prin amenințare pe singurul chelner al localului să îi
aducă mâncare și bătură, iar apoi părăsește restaurantul, refuzând să plătească și amenințând
că va devasta localul, constituie infracțiunea de:
a. șantaj în concurs cu infracțiunea de furt calificat și amenințare;
b. șantaj în concurs cu infracțiunea de tâlhărie;
c. tâlhărie.
145. Fapta persoanei care, constatând că i-au fost returnați cu titlu de rest mai mulți bani decât
trebuia să primească, păstrează suma excedentară:
a. nu constituie infracțiune;
b. constituie infracțiunea de furt;
c. constituie infracțiunea de abuz de încredere.
146. Este calificat furtul săvârșit prin escaladare:
a. chiar dacă aceasta are loc doar pentru păstrarea bunului sustras;
b. numai dacă aceasta se realizează pentru a se pătrunde în locul unde se află bunul;
c. dacă în acest mod este înlăturat un obstacol ce se interpunea în calea sustragerii bunului.
147. Fapta salariatului unei societăți de a intra fără drept în arhiva acesteia și de a-și însuși
anexele originale ii contractul său de muncă, pe care a doua zi le restituie, după ce le folosise în
vederea fotocopierii (în cadrul unității) în scopul depunerii înscrisurilor cu titlu de probe într-
un litigiu referitor la drepturile salariale pe care îl avea cu angajatorul:
a. nu constituie infracțiune;
b. constituie infracțiunea de furt de folosință;
c. poate constitui infracțiunea de abuz de încredere.
148. Fapta persoanei care sparge geamul mașinii persoanei vătămate staționate la un semafor și
sustrage geanta acesteia aflată pe bancheta din față constituie:
a. tâlhărie;
b. fort și distrugere;
c. tâlhărie și distrugere.
149. Fapta de a smulge telefonul mobil prins cu un șnur de gâtul unei persoane, care din cauza
beției voluntare complete adormise pe o bancă în parc, constituie:
a. fort;
b. fort calificat;
c. tâlhărie.
150. Infracțiunea de tâlhărie:
a. poate absorbi lipsirea de libertate în mod ilegal, dar nu absoarbe ultrajul;
b. nu poate fi reținută atunci când furtul este comis asupra unei victime aflate în stare de inconștiență;
c. ca și infracțiunea de șantaj, sunt infracțiuni de pericol.
151. Infracțiunea de tâlhărie:
a. poate avea ca subiect pasiv o persoană juridică;
b. se va reține întotdeauna în cazul furtului de la un minor;
c. se comite numai cu intenție directă.
152. în cazul infracțiunii de tâlhărie, actele de violență care au ca urmare constrângerea fizică:
a. trebuie îndreptate asupra victimei furtului;
b. pot fi îndreptate împotriva unui terț;
c. nu pot viza un bun.
153. Infracțiunea de tâlhărie:
a. nu absoarbe furtul de folosință;
b. se reține în forma calificată atunci când furtul este comis prin efracție;
c. poate absorbi furtul calificat.
154. Fapta persoanei care acostează doi elevi la ieșirea din curtea școlii și, sub amenințarea că îi
va bate, își însușește banii și bunurile pe care aceștia le aveau asupra lor constituie:
a. o infracțiune de tâlhărie calificată;
b. două infracțiuni de tâlhărie săvârșite în concurs real;
c. două infracțiuni de tâlhărie săvârșite în concurs ideal.
155. Este calificat furtul săvârșit prin folosirea cheii adevărate:
a. ori de câte ori dreptul de folosință al acesteia era temporar;
b. indiferent de modul în care aceasta a ajuns în posesia făptuitorului;
c. numai dacă bunul nu a ajuns în mod fortuit în posesia făptuitorului.
156. în ipoteza în care, în contextul exercitării actelor de violență de către tâlhar, sunt deteriorate
hainele victimei, infracțiunea de distrugere:
a. se reține în concurs cu tâlhăria;
b. este absorbită natural de tâlhărie;
c. este absorbită legal de tâlhărie.
157. Poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii de abuz de încredere:
a. proprietarul;
b. comodatarul;
c. persoana căreia i s-a transmis bunul în baza unui împrumut de consumație.
158. Infracțiunea de abuz de încredere:
a. nu poate fi comisă de titularul unui drept de retenție, dar poate fi săvârșită de posesorul bunului;
b. poate fi comisă și prin folosirea unui vehicul;
c. poate avea ca obiect material o sumă de bani.
159. Termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru restituirea bunului găsit:
a. poate fi prorogat dacă ultima zi cade într-o zi nelucrătoare;
b. este un termen substanțial, care nu poate fi prorogat;
c. este un termen procedural în raportul cu autoritățile.
160. În cazul infracțiunii de abuz de încredere:
a. subiect pasiv poate fi o societate de leasing;
b. tentativa este întotdeauna posibilă;
c. situația premisă constă în însușirea unui bun pe nedrept.
161. Infracțiunea de abuz de încredere în frauda creditorilor:
a. poate avea ca obiect material un bun imobil;
b. are situație premisă însușirea unui bun pe nedrept;
c. este absorbită juridic în infracțiunea de bancrută frauduloasă.
162. În cazul infracțiunii de abuz de încredere în frauda creditorilor, tentativa:
a. este posibilă și incriminată;
b. este posibilă, dar nu este incriminată;
c. nu este posibilă.
163. Infracțiunea de gestiune frauduloasă:
a. are un subiect activ nemijlocit calificat;
b. nu poate avea ca subiect pasiv o persoană fizică;
c. nu poate fi comisă în calitate de autor de proprietarul bunului.
164. În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:
a. împăcarea înlătură răspunderea penală;
b obiectul material al infracțiunii poate fi o sumă de bani;
c. tentativa nu este incriminată.
165. Fapta persoanei care vinde apartamentul pe care îl deține în calitate de chiriaș, menționând
în actul de vânzare-cumpărare că este proprietar, în condițiile în care cumpărătorul nu a cerut
făptuitorului să facă dovada calității sale de proprietar și nu a făcut demersuri pentru
cunoașterea situației juridice reale a apartamentului:
a. constituie abuz de încredere;
b. constituie înșelăciune;
c constituie participație improprie la infracțiunea de fals în declarații.
166. Fapta lui X de a distrage atenția lui Z prin prezentarea unei oferte promoționale la
detergenți pentru a facilita pătrunderea lui Y în domiciliul Iui Z, de unde Y a sustras o sumă de
bani, constituie:
a. infracțiunea de favorizare a făptuitorului;
b. complicitate la înșelăciune;
c. complicitate la furt.
167. Fapta paznicului de noapte al unui magazin de îmbrăcăminte de a-și însuși trei perechi de
pantaloni și două cămăși constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
b. furt calificat;
c. delapidare.
168. În cazul infracțiunii de distrugere:
a. pluralitatea de subiecți pasivi va atrage întotdeauna reținerea unei pluralități de infracțiuni;
b. elementul material nu poate fi realizat prin omisiune;
c. comiterea elementului material poate avea ca urmare modificarea bunului.
169. În cazul infracțiunii de înșelăciune:
a. urmarea imediată poate consta într-o stare de pericol pentru patrimoniul subiectului pasiv;
b. forma de vinovăție nu poate fi culpa sau praeterintenția;
c. obiectul material poate fi un bun imobil sau mobil.
170. Fapta lui X, care, întâlnind-o pe Y într-un parc, o amenință cu dezvăluirea unor imagini
compromițătoare pe Youtube dacă nu îi va preda lănțișorul de aur de la gât (Y predând bunul
de îndată), spunându-i, totodată, că imaginile vor fi difuzate și în cazul în care peste o săptămână
nu îi va fi adusă și o brățară (din același set), constituie:
a. o infracțiune de tâlhărie;
b. o infracțiune de tâlhărie în concurs cu o infracțiune de șantaj;
c. o infracțiune de tâlhărie în formă continuată.
171. În cazul în care, după săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, telefonul mobil sustras este
abandonat de tâlhar ți. fiind găsit ulterior de un terț, este însușit de acesta, fapta acestuia din
urmă:
a. nu este prevăzută de legea penală, bunul fiind abandonat;
b. constituie însușirea bunului găsit;
c. constituie furt.
172. În cazul infracțiunii de însușire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:
a. nu este posibil coautoratul;
b. tentativa nu este posibilă;
c. tentativa nu este incriminată.
173. Infracțiunea de înșelăciune:
a. nu are ca urmare imediată obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust;
b. se comite numai cu intenție directă;
c. comisă cu prilejul încheierii unui contract în scopul obținerii unui folos material injust constituie
întotdeauna variantă agravată.
174. În cazul infracțiunii de înșelăciune privind asigurările:
a. coautoratul este întotdeauna posibil;
b. este posibilă împăcarea;
c. obiectul material este similar celui al infracțiunii de înșelăciune.
175. Nu poate fi obiect material al infracțiunii de distrugere în forma de bază:
a. încheierea întocmită de instanță și aflată într-un dosar penal;
b. bunul abandonat;
c. un bun mobil aparținând făptuitorului.
176. Dacă tâlharul, în încercarea de a fugi cu bunul sustras, rupe îmbrăcămintea persoanei
vătămate, se va reține:
a. săvârșirea infracțiunii de distrugere în concurs cu infracțiunea de tâlhărie;
b. infracțiunea de furt în concurs real cu distrugerea;
c. absorbția distrugerii în infracțiunea de tâlhărie.
177. În cazul infracțiunii de distrugere din culpă:
a. obiect material poate fi un cablu de înaltă tensiune;
b. elementul material constă în aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun;
c. elementul material constă numai în distrugerea și degradarea unui bun.
178. Infracțiunea de tulburare de posesie:
a. constituie o infracțiune continuă contra patrimoniului, chiar dacă norma de incriminare nu protejează
în acest caz doar proprietatea;
b. este o infracțiune complexă doar în varianta agravată;
c. nu mai poate fi urmărită dacă a intervenit împăcarea, deoarece aceasta înlătură răspunderea penală.
179. Infracțiunea de distrugere din culpă:
a. absoarbe vătămarea din culpă, chiar și în ipoteza unei singure victime;
b. poate fi reținută în concurs cu uciderea din culpă dacă în urma incendiului are loc decesul unei
singure persoane;
c. trebuie să aibă ca urmare o pluralitate de victime pentru a se reține varianta agravată.
180. Fapta unei persoane de a ocupa un teren intravilan aparținând unei persoane fizice și cu
privire la care aceasta nu mai efectuase acte de administrare în ultimii doi ani:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de tulburare de posesie, indiferent de modalitatea în care a fost realizată
ocuparea;
c. nu poate constitui infracțiunea de violare de domiciliu.
181. Poate constitui obiect material al infracțiunii de tulburare de posesie:
a. corpul persoanei;
b. un bun imobil;
c. ocuparea fără drept a imobilului.
182. Infracțiunea de tulburare de posesie:
a. poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută în art. 193 alin. (1)
C.pen.;
b. nu este o infracțiune complexă, ci o formă a unității naturale de infracțiune;
c. absoarbe infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C.pen.
Capitolul 5
Infracțiuni contra autorității
183. Ultrajul:
a. absoarbe vătămarea corporală din culpă;
b. este tipic numai dacă funcționarul public lezat nu și-a depășit sfera atribuțiilor de serviciu;
c. nu este tipic ori de câte ori funcționarul public nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
184. În cazul infracțiunii de ultraj, este special subiectul:
a. activ;
b. pasiv principal;
c. pasiv secundar.
185. La infracțiunea de ultraj:
a. participația penală este posibilă în toate formele;
b. subiectul pasiv poate fi un medic;
c. expertul tehnic judiciar nu poate fi subiect pasiv.
186. Lovirea unui polițist aflat în misiunea de a sprijini activitatea executorului judecătoresc de
punere în executare, pe cale silită, a unei hotărâri judecătorești constituie infracțiunea de:
a. nerespectare a hotărârilor judecătorești în concurs cu loviri sau alte violențe;
b. ultraj;
c. ultraj judiciar.
187. în cazul infracțiunii de ultraj:
a. nu poate fi reținută în nicio ipoteză cauza justificativă a consimțământului victimei;
b. poate fi reținută în unele situații cauza justificativă a consimțământului victimei;
c. nu se poate reține în niciun caz vreo excepție de la caracterul prescriptibil al răspunderii penale.
188. Distrugerea autoturismului proprietate personală a primarului în scopul de răzbunare
pentru refuzul emiterii unui act administrativ constituie infracțiunea de:
a. distrugere;
b. ultraj;
c. ultraj în concurs cu șantaj.
189. Infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 259 C.pen.):
a. poate fi comisă din culpă de un funcționar public;
b. se pedepsește atunci când a rămas în stadiul tentativei atât în cazul formei de bază, cât și al variantei
agravate;
c. are ca urmare imediată producerea unei pagube, atunci când înscrisul sustras era o probă
determinantă în cadrul unei proceduri judiciare.
190. Infracțiunea de uzurpare de calități oficiale:
a. poate fi reținută în concurs cu ultrajul;
b. nu poate fi comisă în formă continuată;
c. se comite numai cu intenție directă.
191. Fapta persoanei care sustrage un titlu de credit aparținând altuia, iar apoi, pentru a nu fi
descoperită, distruge înscrisul constituie:
a. infracțiunea de furt;
b. infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri;
c. infracțiunea de furt în concurs cu infracțiunea de distrugere.
192. În cazul infracțiunii de sustragere de sub sechestru:
a. subiectul activ nu este circumstanțial;
b. obiectul material nu poate fi un bun imobil;
c. subiectul pasiv secundar este persoana al cărei bun a fost ridicat în vederea sechestrării.
193. Sustragerea de sub sechestru este o infracțiune:
a. de rezultat;
b. care are același obiect juridic generic ca ruperea de sigilii, dar obiect material diferit;
c. la care tentativa este posibilă, dar nu este incriminată.
194. În cazul infracțiunii de rupere de sigilii:
a. subiectul activ la forma de bază nu este circumstanțial;
b. ca și în cazul infracțiunii de sustragere de sub sechestru, subiectul activ al variantei agravate este
circumstanțial;
c. spre deosebire de sustragerea de sub sechestru, nu interesează sub aspectul existenței infracțiunii
mobilul sau scopul cu care a fost săvârșită.
195. Fapta custodelui, care nu este proprietarul bunului, de a sustrage de sub sechestru bunul
indisponibilizat prin dispunerea unei măsuri asigurătorii constituie:
a. infracțiunea de furt în concurs cu sustragerea de sub sechestru;
b. numai infracțiunea de sustragere de sub sechestru;
c. infracțiunea de sustragere de sub sechestru în concurs cu infracțiunea de abuz de încredere.
Capitolul VI
Infracțiuni de serviciu. Infracțiuni de corupție
196. Infracțiunea de abuz în serviciu:
a. este o infracțiune de pericol;
b. poate fi comisă de brice persoană care exercită o însărcinare în cadrul unei persoane juridice;
c. poate fi reținută în concurs cu luarea de mită.
197. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu:
a. intenția este calificată printr-un scop special;
b. în forma asimilată poate fi comisă numai de un funcționar public;
c. participația penală poate fi realizată și în modalitatea complicității concomitente.
198. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu:
a. tentativa este posibilă; dar nu este incriminată;
b. subiect activ poate fi și uri funcționar bancar;
c. nu este necesar în toate cazurile ca fapta să fie săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
199. În cazul infracțiunii de delapidare:
a. subiectul activ nemijlocit este numai un funcționar public;
b. elementul material constă în primirea, folosirea sau distrugerea bunului mobil administrat;
c. scopul urmărit poate consta în satisfacerea unui interes al unei terțe persoane, chiar și atunci când
aceasta din urmă nu are calitatea de funcționar public sau de administrator ori gestionar.
200. Infracțiunea de delapidare:
a. nu se poate comite din culpă sau cu praeterintenție;
b. se pedepsește și atunci când fapta rămâne în forma tentată;
c. coautoratul nu este posibil dacă fapta se comite în modalitatea traficării.
201. În cazul infracțiunii de purtare abuzivă:
a. forma de bază nu are obiect material;
b. subiect activ nemijlocit poate fi și un funcționar privat;
c. tentativa este posibilă atât la forma de bază, cât și la varianta agravată, însă nu este incriminată.
202. Neglijența în serviciu:
a. poate fi comisă cu praeterintenție;
b. nu este tipică dacă este săvârșită de o altă persoană decât un funcționar public;
c. este o infracțiune la care tentativa nu este posibilă.
203. Faptă persoanei care colaborează în baza unui contract de prestări de servicii cu o societate
de a-și însuși banii primiți de la aceasta pentru achiziționarea unor mărfuri constituie
infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
b. furt;
c. delapidare.
204. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu:
a. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul în
care subiectul activ este un funcționar;
b. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu;
c împăcarea înlătură răspunderea penală.
205. Infracțiunea de abuz în serviciu:
a. nu poate îmbrăca forma infracțiunii omisive;
b. are caracter special față de cea de luare de mită;
c. se poate comite atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.
206. Se va reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în cazul în care:
a. un avocat exercită profesia în mod defectuos, fapt ce conduce la pierderea procesului de către
clientul său;
b. un procuror dispune trimiterea în judecată a unui inculpat, care este ulterior achitat;
c. directorul unei bănci, cu încălcarea legii, prezintă drept reale rapoarte false sau eronate de evaluare
a bunurilor propuse drept garanții imobiliare, ceea ce conduce la acordarea nejustificată de credite.
207. Fapta directorului unei regii autonome care, cu încălcarea legii, refuză încheierea
contractului de munci cu persoana care câștigase concursul organizat în vederea ocupării unui
loc de muncă în acea unitate, invocând vârsta înaintată a candidatului și iminenta sa pensionare:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie neglijență în serviciu;
c. constituie abuz în serviciu.
208. În cazul în care angajatul unei primării, însărcinat cu evidența proceselor- verbale de
contravenție șj valorificarea lor prin dare în plată, uită să se ocupe de încasarea amenzilor,
plasând procesele-verbale într-un dosar cu lucrări soluționate, iar în acest fel amenzile
contravenționale de peste 100.000 lei se prescriu, fapta sa:
a. constituie neglijență în serviciu;
b. constituie abuz în serviciu;
c. nu este prevăzută de legea penală.
209. În cazul infracțiunii de luare de mită:
a. comisă în modalitatea pretinderii poate fi considerată o infracțiune corelativă dării de mită;
b. acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită;
c. tentativa nu este în nicio ipoteză posibilă.
210. Luare de mită:
a. nu este tipică dacă bunurile au fost primite după exercitarea atribuțiilor de serviciu de către
funcționar;
b. are ca subiect pasiv principal persoana cărei i se solicită mită pentru întocmirea de către funcționar
a actului la care acesta avea dreptul;
c. nu poate consta în pretinderea de favoruri sexuale.
211. În cazul infracțiunilor de corupție:
a. nu se poate reține comiterea infracțiunii de dare de mită în absența existenței unei infracțiuni de
luare de mită;
b. nu se poate reține comiterea infracțiunii de luare de mită în absența existenței unei infracțiuni de
dare de mită;
c. se poate reține darea de mită, chiar dacă nu se comite și o infracțiune de luare de mită.
212. Infracțiunea de luare de mită:
a. nu poate fi comisă de un expert tehnic judiciar;
b. poate fi comisă cu intenție indirectă;
c. se comite numai cu intenție directă.

213. Infracțiunea de luare de mită:

a. poate fi comisă prin nerefuzarea promisiunii unei sume de bani;
b. se comite prin pretindere, numai dacă mituitorul este de acord cu suma solicitată;
c. este o infracțiune de pericol abstract la care nu este posibilă tentativa.
214. Suma de bani care face obiectul luării de mită:
a. trebuie primită anterior efectuării actului de funcționar;
b. poate fi primită după trecerea a doi ani de la data efectuării actului de funcționar;
c. nu se confiscă dacă a fost restituită de mituit mituitorului.
215. Infracțiunea de dare de mită:
a. nu are obiect material;
b. nu poate fi comisa în forma complicității concomitente;
c. este tipică chiar dacă a fost comisă sub imperiul constrângerii morale.
216. În cazul infracțiunii de dare de mită:
a. subiectul activ nu este circumstanțiat;
b. subiectul pasiv poate fi un funcționar public;
c. nu vor fi confiscate în natură sau prin echivalent foloasele necuvenite promise celui mituit.
217. Constrângerea mituitorului la darea de mită este o cauză:
a. justificativă;
b de neimputabilitate specială;
c. de nepedepsire.
218. În cazul infracțiunii de dare de mită:
a determinantă pentru reținerea variantei atenuante este calitatea specială a autorului;
b. tentativa nu este posibilă;
c consumarea are loc întotdeauna în momentul dării banilor sau a foloaselor.
219. În cazul în care un organ de cercetare penală primește o sumă de bani pentru a propune o
soluție de clasare și pentru a-1 convinge pe procuror să dispună o soluție de netrimitere în
judecată, se va reține comiterea:
a. unei infracțiuni de trafic de influență în formă continuată;
b. unei infracțiuni de luare de mită și o complicitate la luare de mită;
c. infracțiunii de luare de mită în concurs cu traficul de influență.
220. Fapta unui director din Ministerul Justiției care, în calitate de membru al unei comisii de
interviu de angajare (formată din 9 persoane), pretinde o sumă de bani de la unul dintre
candidați pentru a-l ajuta în procedura de angajare constituie:
a. luare de mită;
b. abuz în serviciu;
c. trafic de influență.
221. Fapta polițistului care eliberează un certificat de cazier judiciar în care atestă mincinos că
solicitantul nu are antecedente penale, după ce anterior îi ceruse acestuia intermedierea unei
întâlniri cu ministrul administrației și internelor în vederea rezolvării unei probleme personale,
constituie:
a. infracțiunea de abuz în serviciu în concurs cu infracțiunea de fals intelectual;
b. infracțiunea de luare de mită în concurs cu infracțiunea de fals intelectual;
c. numai infracțiunea de luare de mită.

222. În cazul infracțiunii de trafic de influență:

a. elementul material al infracțiunii poate consta fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune;
b. actul pentru a cărui îndeplinire se trafichează influența poate fi legal;
c. fapta poate fi săvârșită concomitent cu îndeplinirea actului de către funcționarul asupra căruia este
traficată influența.
223. În cazul infracțiunii de trafic de influență:
a. subiectul activ este circumstanțiat;
b. tentativa nu este incriminată;
c. ca și în cazul luării de mită, pretinderea este o modalitate de comitere a infracțiunii.
224. În cazul infracțiunii de cumpărare de influență:
a. subiectul activ nu este circumstanțiat;
b. elementul material constă, printre altele, în pretinderea de bani sau alte valori;
c. legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind o infracțiune de pericol abstract.
Capitolul I
Infracțiuni contra vieții, integrității corporale
sau sănătății persoanei
1. Omorul:
a. este o infracțiune contra vieții, care se comite cu orice formă de vinovăție;
b. comis din interes material califică fapta chiar și în caz de aberratio ictus;
c. comis asupra unui cumnat este întotdeauna calificat.
2. Fapta celui care, deranjat fiind de zgomotul produs de un alpinist utilitar, a tăiat frânghia de
care era agățat alpinistul, în urma căderii acestuia de la etajul al patrulea determinând
producerea de leziuni traumatic care au necesitat pentru vindecare 90 de zile, ca urmare a
traumatismului coloanei vertebrale, întrunește elementele consecutive ale:
a. vătămării corporale;
b. tentativei la omor;
c. lovirilor sau altor violențe în varianta agravată.
3. Uciderea victimei într-o discotecă, în prezența mai multor persoane, prin lovirea repetată a
victimei cu pumnii u picioarele, precum și cu gâtul unei sticle sparte în regiunea capului,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:
a. omor calificat și tulburare a ordinii și liniștii publice în concurs ideal;
b. omor și tulburare a ordinii și liniștii publice în concurs real;
c. omor și tulburare a ordinii și liniștii publice în concurs ideal.
4. Infracțiunea de omor (art. 188 C.pen.):
a. are același obiect material ca și infracțiunea de loviri sau alte violențe;
b. este o formă a complexității legale de infracțiune;
c. poate avea un obiect juridic plural.
5. Aplicarea de lovituri cu picioarele, cu intensitate și în mod repetat, în capul victimei căzute la
pământ în agonie, ulterior momentului la care coinculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri
cu cuțitul în zona toracică și abdominală, care mi au produs decesul victimei, constituie:
a. tentativă lă infracțiunea de omor;
b. tentativă la loviri și vătămări cauzatoare de moarte comisă în calitate de coautor;
c. infracțiunea de omor în formă consumată comisă în calitate de complice.
6. Pluralitatea de victime ucise de aceeași persoană în aceeași împrejurare atrage reținerea:
a. unui concurs de infracțiuni;
b. unei unități legale de infracțiune;
c. unei circumstanțe agravante legale.
7. Se va reține comiterea infracțiunii de omor (art. 188 C.pen.) atunci când fapta este comisă:
a. în public;
b. profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra;
c. de către o persoană care a mai comis anterior o tentativă la infracțiunea de omor.
8. Fapta persoanei care, intrând în locuința victimei cu consimțământul acesteia și profitând de
un moment în victima nu era de față, i-a sustras o sumă de bani și, fiind surprinsă de victimă, a
agresat-o în scopul păstrării sumei de bani, iar pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie a ucis-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. omor calificat comis pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării și ale infracțiunii de tâlhărie aflate în
concurs real;
b. omor calificat comis din interes material și ale infracțiunii de tâlhărie aflate în concurs real;
c. omor calificat comis pentru a ascunde comiterea unei tâlhării și din interes material, care absoarbe
infracțiunea de tâlhărie
9. În cazul în care trei persoane lovesc împreună victima atât înainte ca aceasta să cadă la
pământ, cât și după aceea, însă numai loviturile aplicate de unul dintre participant sunt mortale,
se va reține:
a. coautoratul la săvârșirea infracțiunii de omor;
b. un autorat și două acte de complicitate concomitentă la infracțiunea de omor;
c. săvârșirea infracțiunii de omor în sarcina persoanei care a aplicat lovitura mortală și a infracțiunii
de loviri și vătămări cauzatoare de moarte în sarcina celorlalți participanți.
10. În cazul infracțiunii de omor (art. 188 C.pen.):
a. acțiunea trebuie să fie întotdeauna violentă;
b. se poate reține forma infracțiunii omisive improprii;
c. inacțiunea trebuie să fie întotdeauna ilicită.
11. Pentru reținerea săvârșirii infracțiunii de omor:
a. nu este relevantă în niciun caz cunoașterea victimei;
b. trebuie ca victima să fi avut reprezentarea faptelor autorului;
c. nu prezintă importanță dacă fapta a fost comisă într-o locuință.
12. Fapta părintelui de a exercita în mod repetat violențe asupra copilului său minor, care au
avut ca rezultat paralizia parțială a copilului, și de a reitera exercitarea violențelor asupra
copilului după paralizia parțială a acestuia, cauzând decesul victimei minore, întrunește:
a. atât elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, cât și elementele constitutive ale
infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului aflate în concurs ideal;
b. atât elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, cât și elementele constitutive ale
infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului aflate în concurs real;
c. numai elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.
13. Spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul
infracțiunii de omor:
a. procesul cauzal este liniar, nefiind afectat de alți factori cauzali;
b. tentativa este incriminată;
c. răspunderea penală este imprescriptibilă.
14. Fapta părinților unui alienat mintal de a-l ține legat de pat și de a-l supune pe parcursul mai
multor luni unui regim alimentar sărac în glucide și proteine, care are drept urmare moartea
acestuia, constituie:
a. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. ucidere din culpă;
c. violență în familie.
15. Infracțiunea de omor calificat:
a. se prezintă întotdeauna sub forma unității naturale de infracțiune;
b. poate îmbrăca forma unității legale de infracțiune;
c. poate fi o infracțiune complexă eterogenă.
16. Fapta de a aplica victimei lovituri cu un băț, care ar fi necesitat pentru vindecare aproximativ
30 de zile de îngrijiri medicale, săvârșită în public, cu intenția de a-i aplica o corecție, urmată de
îndepărtarea inculpatului de lângă victimă și, ulterior, de aplicarea de către coinculpat a mai
multor lovituri de cuțit în zone vitale, care au cauzat decesul victimei, constituie:
a. infracțiunea de lovire sau alte violențe;
b. coautorat la infracțiunea de omor;
c. complicitate la infracțiunea de omor calificat.
17. În cazul omorului calificat:
a. premeditarea este incompatibilă cu săvârșirea faptei printr-o omisiune;
b. comiterea din interes material constituie întotdeauna o circumstanță reală, care poate fi comiterii
faptei prin cruzimi;
c. cel comis din interes material poate fi premeditat.
18. Se poate reține comiterea infracțiunii de omor:
a. cu excepția situației în care se reține existența erorii cu privire la persoana victimei;
b. chiar și atunci când există consimțământul victimei;
c. în concurs ideal cu ultrajul.
19. La infracțiunea de omor este posibilă:
a. tentativa perfectă;
b. împiedicarea producerii rezultatului;
c. existența unui obiect material plural.
20. Fapta persoanei care, dintr-o eroare de fapt ce îi este imputabilă, apreciază că atacul provenit
din partea agresorului îi pune în pericol grav viața și, prin urmare, trage înspre agresor cu o
armă pe care o avea asupra u producându-i acestuia o leziune traumatică în zona stomacului,
pentru a cărei vindecare au fost necesare 100 zile de îngrijiri medicale:
a. constituie tentativă la infracțiunea de omor;
b. nu constituie infracțiune;
c. constituie vătămare corporală din culpă.
21. Fapta conducătorului unui autovehicul care, circulând cu viteză excesivă pe un drum public,
lovește un biciclist care circula regulamentar și, văzând că leziunile produse sunt foarte grave,
părăsește locul accidentului, fără a transporta victima la spital, producându-se decesul acesteia
din cauza lipsei de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de:
a. omor;
b. ucidere din culpă;
c. loviri și vătămări cauzatoare de moarte.
22. Este calificat omorul:
a. comis de un membru al unui grup criminal organizat;
b. săvârșit față de o persoană care refuză să mai practice prostituția în folosul agresorului și care dorește
să comunice autorităților activitatea desfășurată;
c. comis de două persoane împreună, chiar dacă nu este comis asupra a două sau mai multe persoane.
23. În cazul omorului calificat comis pentru a înlesni săvârșirea unei infracțiuni, infracțiunea
scop:
a. trebuie să fie efectiv comisă, cu praeterintenție;
b. poate fi comisă de o altă persoană decât autorul omorului;
c. trebuie să fie o infracțiune contra persoanei.
24. În cazul omorului calificat:
a. se poate reține întotdeauna circumstanța agravantă a premeditării dacă a trecut o perioadă de timp
de la momentul apariției ideii infracționale, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit între timp;
b. coautoratul nu este posibil;
c. instigator poate fi și o persoană juridică.
25. În cazul omorului calificat comis pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei infracțiuni:
a. subiectul pasiv al infracțiunii mijloc poate fi diferit de subiectul pasiv al infracțiunii scop;
b. fapta se poate comite doar cu intenție directă, deoarece atât infracțiunea mijloc, cât și cea scop
trebuie întotdeauna să aibă același subiect pasiv;
c. infracțiunea a cărei ascundere se urmărește nu trebuie în niciun caz să fi ajuns la cunoștința
autorităților.
26. Fapta persoanei care, după ce s-a certat cu victima, a amenințat-o, iar după aproximativ 5
minute a revenit înarmată cu un cuțit cu care i-a aplicat o lovitură în picior ce a avut ca urmare
moartea victimei prin secționarea arterei femurale constituie:
a. omor;
b. omor calificat, prin reținerea premedităm;
c. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
27. În cazul omorului calificat:
a. nu pot fi reținute circumstanțe agravante pentru individualizarea pedepsei;
b. actele de cruzime trebuie săvârșite înainte ca făptuitorul să fi cunoscut decesul victimei;
c. făptuitorul trebuie să acționeze numai cu intenție directă în vederea provocării morții unei femei
gravide.
28. În cazul în care infractorul dorește să omoare în aceeași împrejurare trei persoane, iar în
urma activității violente o victimă decedează, iar celelalte două supraviețuiesc, se vor reține:
a. un omor și o tentativă la omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.;
b. un omor și două tentative la omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen.;
c. un omor calificat și două tentative la omor.
29. În cazul în care infractorul dorește să omoare în aceeași împrejurare trei persoane, iar în
urma activității violente două victime decedează, iar cea de-a treia supraviețuiește, se va/vor
reține:
a. un omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. și o tentativă la omor calificat prevăzut
de art. 189 .din. (1) lit-f) C.pen.;
b. un omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. și o tentativă la omor;
c. un omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.
30. În cazul în care infractorul dorește să omoare în aceeași împrejurare patru persoane, iar în
urma activității violente două victime decedează, iar celelalte două supraviețuiesc, se va/vor
reține:
a. un omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. și o tentativă la omor calificat prevăzut
de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.;
b. un omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen. și două tentative la omor calificat
prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.;
c. un omor calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.
31. Omorul calificat săvârșit asupra a două sau mai multor persoane:
a. se comite numai cu intenție directă;
b. poate fi săvârșit prin acțiuni sau inacțiuni diferite, în aceeași împrejurare, fără ca prin aceasta să se
ajungă la reținerea unui concurs de infracțiuni consumate;
c. nu poate fi reținut în concurs cu o tentativă la un alt omor calificat, atunci când este comis prin
acțiuni diferite.
32. În cazul în care, în aceeași împrejurare, activitatea infracțională îndreptată împotriva a trei
persoane cu intenția de a ucide are ca rezultat moartea numai a două victime, se va reține:
a. infracțiunea de omor calificat în concurs cu o tentativă la omor;
b. o singură infracțiune de omor calificat;
c. o infracțiune de omor calificat în concurs cu o tentativă la omor calificat.
33. Fapta lui X, care, acționând cu intenția de a ucide două persoane, produce moartea numai a
uneia dintre acestea:
a. nu poate constitui omor calificat;
b. constituie întotdeauna omor calificat în concurs cu o tentativă la omor simplu;
c. poate constitui omor simplu în concurs cu o tentativă la un omor simplu.
34. În cazul infracțiunii de ucidere la cererea victimei:
a. deși elementul material și urmarea imediată sunt similare celor de la infracțiunea de omor, tentativa
nu este Aninată;
b. cererea repetată a victimei trebuie să fie adresată doar autorului, putând avea efect justificativ dacă
subiectul pasiv era un membru de familie al autorului;
c. subiectul activ nemijlocit este necircumstanțiat.
35. Dacă X, bolnav de cancer în stadiu terminal, îi solicită în mod repetat unui prieten, Y, să îi
administreze o substanță letală, însă acesta refuză, fiind de acord să îl ajute pe bolnav să procure
substanța letală:
a. fapta lui Y nu este prevăzută de legea penală, în cazul în care promisiunea nu este respectată;
b. Y va răspunde pentru complicitate la ucidere la cererea victimei, în situația în care X își
administrează sub letală procurată de Y;
c. Y va răspunde pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii, în cazul în care X își administrează
substanța procurată de Y.
36. În cazul infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii:
a. răspunderea penală este prescriptibilă;
b. urmarea imediată diferențiază varianta atenuantă de forma de bază ori de varianta agravată a
infracțiunii;
c. subiectul pasiv nu trebuie să fie un iresponsabil, deoarece în acest caz se va reține comiterea
infracțiunii de omor
37. Vătămarea fătului de 38 de săptămâni în timpul nașterii, care a împiedicat instalarea vieții
extrauterin de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, constituie:
a. pruncucidere;
b. omor calificat;
c. vătămarea fătului.
38. Vătămarea fătului de 32 de săptămâni de către mama aflată într-o stare de tulburare
pricinuită de sarcină care are ca urmare moartea acestuia, constituie:
a. pruncucidere;
b. provocarea ilegală a avortului;
c. vătămarea fătului.
39. În cazul infracțiunii de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită de mamă:
a. nu este posibil coautoratul;
b. intenția poate fi premeditată;
c. tentativa este incriminată.
40. Participantul la tentativa de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită de mamă:
a. nu se pedepsește;
b. se pedepsește cu pedeapsa pentru această infracțiune redusă la jumătate;
c. se pedepsește cu pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea de violență în familie.
41. în cazul în care victima unui accident rutier este lovită mai întâi de X, având ca urmare
leziuni traumatici grave ce îi puneau viața în pericol, dar care puteau fi recuperate pe cale
chirurgicală, iar, la scurt timp, în timp ce era căzută pe suprafața carosabilă, este accidentată
mortal și de conducătorul auto Y:
a. X și Y vor răspunde pentru ucidere din culpă;
b. X va răspunde numai pentru vătămare corporală din culpă;
c. Y va răspunde penal numai în măsura în care și X răspunde penal.
42. Fapta inculpatului de a demara și de a conduce cu viteză, în timp ce victima s-a prins cu
mâna de stâlpul autoturismului de la unul dintre geamurile din față, în exterior, pentru a
împiedica deplasarea autoturismului, determinând căderea și decesul victimei, în scopul de a
ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă asupri unei alte persoane, constituie
infracțiunea de:
a. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b. ucidere din culpă;
c. omor calificat.
43. În cazul infracțiunii de ucidere din culpă:
a. trebuie să existe întotdeauna o culpă profesională;
b. răspunderea penală este imprescriptibilă;
c. subiectul activ este general, inclusiv în ipoteza participației improprii.
45 Conducătorul unei mașini, care, în stare de ebrietate, accidentează mortal o persoană:
a. nu va răspunde penal dacă se reține culpa preponderentă a victimei;
b. va răspunde pentru ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen., chiar dacă fapta nu este
săvârșită pe un drum public;
c. nu va răspunde penal pentru ucidere din culpă dacă victima a fost împinsă intempestiv de către un
terț în fața mașinii
46. Uciderea unei persoane de către un poștaș biciclist, aflat în stare de ebrietate în exercitarea
profesiei, este prevăzută de:
a. art. 192 alin. (2) C.pen.;
b. art. 192 alin. (1) C.pen.;
c. art. 192 alin. (3) C.pen.
47. În cazul în care, după determinarea la sinucidere și efectuarea de sinucigaș a unor acte prin
care urmărește să își suprime viața, făptuitorul intervine și salvează viața sinucigașului, se va
reține:
a. tentativă la infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii;
b. cauza de nepedepsire a tentativei constând în împiedicarea producerii rezultatului;
c. infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii în formă consumată.
48. În cazul în care X îl determină pe Y, major, dar cu discernământul diminuat, să se sinucidă,
iar apoi înlesnește sinuciderea acestuia (care are loc):
a. X va răspunde pentru două infracțiuni prevăzute de art. 191 alin. (2) C.pen., aflate în concurs real;
b. X va răspunde pentru o singură infracțiune prevăzută de art. 191 alin. (1) C.pen.;
c. X va răspunde pentru o singură infracțiune prevăzută de art. 191 alin. (2) C.pen.
49. Infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii:
a. nu poate fi imputată autorului unei cărți prin care se îndeamnă la sinucidere;
b. trebuie să constea numai într-o determinare individuală a sinucigașului;
c. poate fi comisă prin realizarea unei campanii publicitare a unor mijloace prin care se poate produce
moartea.
50. Fapta persoanei care îi înmânează un revolver sinucigașului:
a. constituie participație improprie la infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii;
b. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii, dacă
sinuciderea are loc prin folosirea revolverului;
c. constituie tentativă la infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, dacă nu se produce
moartea victimei.
51. Fapta lui X, care, după ce îl determină pe Y la sinucidere, intervine și salvează viața acestuia,
care pusese in executare hotărârea de a se sinucide, constituie:
a. infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii;
b. tentativă la infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii;
c. o cauză de nepedepsire a tentativei la infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
52. Infracțiunea de lovire sau alte violențe:
a. nu se pedepsește în forma tentativei;
b. este susceptibilă de a fi realizată în formă continuată;
c. are ca urmare imediată și o stare de pericol pentru alte valori decât sănătatea sau integritatea fizică
a persoanei, atunci când zilele de concediu pentru incapacitate de muncă sunt mai numeroase decât
cele de îngrijiri medicale.
53. Infracțiunea de vătămare corporală:
a. se poate reține numai dacă organul pierdut în urma leziunii se afla în legătură directă cu unul dintre
cele cinci simțuri;
b. nu poate atrage condamnarea inculpatului dacă fapta este comisă în scop educativ;
c. nu poate fi reținută în unele cazuri în care există consimțământul persoanei vătămate.
54. Infracțiunea de lovire sau alte violențe nu poate fi reținută:
a. dacă victima este un judecător;
b. în situația în care făptuitorul nu acceptă urmarea periculoasă produsă;
c. când leziunile traumatice produse au ca efect pierderea temporară a capacității de muncă.
55. Fapta părintelui care privează de somn și de hrană pe copilul său minor care are drept
urmare afect gravă a sănătății copilului:
a. nu poate constitui în niciun caz infracțiunea de violență în familie;
b. poate constitui infracțiunea de violență în familie dacă urmarea produsă constă într-o suferință fizică;
c. nu constituie infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului.
56. Fapta șoferului care conduce pe străzile unui oraș autoturismul cu viteza de 120 km/h și, în
timp ce făcea slalom printre vehiculele aflate în trafic, lovește un pieton care traversa strada
regulamentar, provocându-i acestuia leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare
10 zile de îngrijiri medicale:
a. nu poate atrage reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale;
b. constituie vătămare corporală din culpă;
c. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe.
57. Se va reține întotdeauna săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală dacă numărul de zile
de îngrijiri medicale este:
a. de 21 de zile sau mai mare, dar nu mai mult de 61 de zile;
b. mai mare de 61 de zile, dar nu mai mult de 90 de zile;
c. mai mare de 90 de zile.
58. Fapta persoanei care îmbrâncește victima, provocând căderea acesteia și, pe cale de
consecință, leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare între 89 și 91 de zile de
îngrijiri medicale constituie infracțiunea de:
a. lovire sau alte violențe;
b. vătămare corporală;
c. vătămare corporală din culpă.
59. Se va reține săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală în cazul în care fapta a avut ca
urmare:
a. pierderea temporară a vederii;
b. pierderea permanentă a auzului, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru
vindecarea leziunii traumatice;
c. punerea în primejdie a vieții victimei, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare
pentru vindecarea leziunii traumatice.
60. Infracțiunea de vătămare corporală:
a. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în
cazul în care fapta se comite împotriva aceleiași victime;
b. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de lovire sau alte violențe în cazul în care fapta
se comite împotriva aceleiași victime;
c. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte dacă
aceeași activitate infracțională vizează doi subiecți pasivi.
61. Infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a)-c) C.pen. poate fi
săvârșită cu:
a. intenție directă;
b. intenție indirectă;
c. praeterintenție.
62. În cazul infracțiunii de vătămare corporală, tentativa este incriminată:
a. în toate cazurile prevăzute de art. 194 alin. (1) C.pen.;
b. în cazul prevăzut de art. 194 alin. (2) C.pen.;
c. în cazul prevăzut de art. 194 alin. (1) C.pen. doar dacă s-a produs o infirmitate.
63. În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a. termenul de prescripție curge de la data comiterii acțiunii vătămătoare, nu de la data producerii
urmării mai grave;
b. tentativa nu este posibilă;
c. obiectul material și elementul material sunt similare cu cele de la infracțiunea de vătămare corporală
din culpă.
64. În cazul în care X i-a aplicat lui Y mai multe lovituri cu un corp dur și, ca urmare a netratării
de către Y traumatismelor suferite, a survenit decesul din cauza unei septicemii, fapta lui X:
a. aplică întotdeauna aplicarea de pedepse complementare;
b. constituie infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte;
c. este săvârșită cu intenție indirectă.
65. Infracțiunea de vătămare corporală din culpă:
a. poate fi comisă atât printr-o acțiune, cât și printr-o omisiune;
b. poate fi comisă în concurs ideal cu infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra aceluiași subiect
pasiv;
c. are același element material ca și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

66. Fapta persoanei care, în timp ce muta o piesă de mobilier, lovește din greșeală pe bunicul
său, provocându-i o fractură a umărului pentru a cărei îngrijire au fost necesare 70 de zile de
îngrijiri medicale:
a. constituie vătămare corporală din culpă, în forma de bază;
b. nu este prevăzută de legea penală;
c. nu poate fi urmărită penal dacă intervine împăcarea.
67. În cazul în care, în urma unui accident rutier produs ca urmare a depășirii vitezei legale de
către șoferul unui taxi, se produc leziuni traumatice celor trei pasageri din mașină, iar pentru
vindecarea acestora sunt necesare între 60 și 95 de zile de îngrijiri medicale:
a. se va reține săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă;
b. se va reține săvârșirea unei singure infracțiuni de vătămare corporală din culpă în formă agravată;
c. retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.
68. În cazul în care o persoană conduce cu viteză peste limita legală pe o arteră circulată din
centrul orașului șl pierde controlul autovehiculului, ucigând un pieton și producându-i unui alt
pieton leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 150 de zile de îngrijiri medicale, se
va reține:
a. o unitate naturală de infracțiune;
b. un concurs real de infracțiuni;
c. un concurs ideal de infracțiuni.
69. La infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului:
a. nu este posibil coautoratul;
b. subiectul pasiv poate fi un minor aflat într-un centru de plasament;
c. tentativa este posibilă, dar neincriminată.
70. În cazul în care, în timpul unei încăierări, organele judiciare stabilesc că un anumit
participant a lovit pe altul, care făcea parte din aceeași tabără, iar în urma agresiunii victima a
decedat, agresorul va răspunde:
a. pentru un concurs de infracțiuni;
b. doar pentru infracțiunea de încăierare în varianta agravată;
c. pentru infracțiunea de încăierare în varianta agravată în concurs cu o infracțiune contra vieții.
71. În cazul în care galeriile a două echipe de fotbal rivale se atacă reciproc, rezultând vătămarea
a trei membri ai acestora prin producerea de leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost
necesare 20 de zile de îngrijiri medicale, se va reține:
a. săvârșirea unei infracțiuni de încăierare în varianta agravată;
b. săvârșirea a trei infracțiuni de încăierare în varianta agravată;
c. răspunderea penală a celor trei victime pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare în forma tip.
72. În situația în care în conflictul iscat între două găști rivale sunt exercitate acte de violență,
iar unul a combatanți, X, lovește victima cu pumnul în zona feței și aceasta, căzând și lovindu-se
cu capul de bordură, decedează:
a. X va răspunde pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat;
b. X va răspunde pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte în concurs
cu infracțiunea de încăierare;
c. participanții la conflict, cu excepția lui X, vor răspunde pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare
în forma de baza.
73. Infracțiunea de încăierare:
a. poate fi săvârșită de mai multe persoane în calitate de coautori;
b. nu este incriminată dacă rămâne în faza tentativei;
c. se comite numai cu intenție directă.
74. În cazul încăierării:
a. durata conflictului va prezenta relevanță doar la individualizarea pedepsei;
b. urmarea imediată nu poate fi aceeași cu cea de la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
c. în sarcina subiecților activi nemijlociți ai infracțiunii de încăierare nu poate fi reținută circumstanța
agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen.
75. În cazul infracțiunii de ucidere sau vătămare a nou-născutului prevăzute de art. 200 alin. (2)
C.pen.:
a. tentativa nu este incriminată;
b. fapta nu poate fi comisă decât cu intenție repentină;
c. fapta poate fi comisă cu privire la un nou-născut viu, chiar dacă acesta nu era viabil.
76. Infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii:
a. poate fi săvârșită de un medic care nu are specialitatea obstetrică-ginecologie;
b. se pedepsește și atunci când fapta este comisă de femeia însărcinată;
c. poate fi săvârșită de soțul femeii însărcinate.
77. În cazul în care întreruperea cursului sarcinii are loc în primele 14 săptămâni de la data
concepției:
a. fapta nu va fi în niciun caz tipică;
b. fapta poate îmbrăca forma unei variante agravate a infracțiunii prevăzute de art. 201 C.pen.;
c. fapta va constitui întotdeauna o variantă atenuată a infracțiunii prevăzute de art. 201 C.pen.
78. În cazul vătămării fătului în timpul sarcinii, fapta nu este tipică dacă:
a. urmările traumatice nu pot fi constatate după nașterea fătului viu;
b. leziunile traumatice au necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale;
c. este săvârșită prin inacțiune.
79. Vătămarea latului în timpul nașterii:
a. se pedepsește numai dacă a avut ca urmare moartea copilului;
b. constituie infracțiune în cazul în care leziunile au dus la împiedicarea instalării vieții extrauterine;
c. nu este prevăzută de legea penală dacă a avut ca urmare producerea unei leziuni traumatice ce a
necesitat pentru vindecarea copilului nou-născut un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale.
80. Vătămarea fătului în timpul sarcinii prin administrarea unor medicamente inadecvate prin
care s-a cauzat ulterior copilului pierderea auzului:
a. constituie infracțiunea de vătămare corporală;
b. constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă;
c. este prevăzută de legea penală ca infracțiune contra persoanei.
Capitolul II
Infracțiuni contra libertății persoanei sau care aduc atingere domiciliului și vieții private
81. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal poate fi comisă:
a. printr-un singur act de executare;
b. cu praeterintenție;
c. doar cu intenție directă sau indirectă.
82. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:
a. nu poate fi reținută în forma de bază în concurs cu omorul;
b. în variantele agravate, presupune stări, împrejurări sau urmări care au natura unor circumstanțe reale;
c. poate fi reținută în varianta agravată stipulată de art. 205 alin. (3) lit. b) C.pen. numai dacă starea de minoritate subzistă
la momentul epuizării infracțiunii.
83. Fapta persoanei care sustrage un nou-născut dintr-o maternitate:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
c. constituie infracțiunea de furt.
84. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma de bază:
a. poate fi săvârșită de o persoană juridică;
b. poate fi săvârșită asupra unui minor;
c. se poate comite cu intenție indirectă.
85. Constituie întotdeauna forme agravate ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal:
a. săvârșirea faptei față de o prostituată;
b. săvârșirea faptei de un autor și doi complici anteriori;
c. lipsirea de libertate a unui minor, chiar dacă la momentul epuizării infracțiunii acesta devenise major.
86. În cazul în care moartea victimei lipsite de libertate se produce ca urmare a exercitării unor acte de violență
asupra sa pe durata privării de libertate, se poate reține comiterea în concurs a infracțiunilor prevăzute de:
a. art. 188 și art. 205 alin. (3) C.pen.;
b. art. 189 și art. 205 alin. (1) C.pen.;
c. art. 189 și art. 205 alin. (4) C.pen.
87. In cazul în care făptuitorul a legat de pat victima, exercitând în acest scop și acte de violență care i-au produs
leziuni interne ce au avut ca urmare decesul acesteia, se va reține infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal
prevăzută de:
a. art. 205 alin. (3) C.pen. în concurs cu infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cpen.:
b. art. 205 alin. (4) C.pen.;
c art. 205 alin. (4) C.pen. în concurs cu infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cpen.
88. Fapta unei persoane care, în scopul întreținerii de raporturi sexuale, nu îi permite victimei să părăsească mașina
decât după momentul în care, după încercări repetate, nu a reușit să întrețină un raport sexual cu aceasta constituie:
a. lipsire de libertate în mod ilegal în concurs cu tentativă Ia viol;
b. numai tentativă la viol în forma de bază;
c. numai tentativă la viol în formă agravată.
89. Infracțiunea de amenințare:
a. poate fi comisă și de o persoană juridică;
b. presupune întotdeauna un act de amenințare explicită care vizează doar persoana amenințată;
c. este absorbită întotdeauna în conținutul infracțiunii de viol.
90. În cazul infracțiunii de amenințare:
a. tentativa nu este posibilă;
b. cerința tipicității este întrunită chiar dacă fapta păgubitoare invocată nu este infracțiune;
c. scopul acțiunii nu caracterizează latura subiectivă a faptei.
91. Infracțiunea de șantaj:
a. este tipică indiferent dacă pretențiile autorului sunt satisfăcute sau nu de subiectul pasiv;
b. absoarbe în mod natural infracțiunea de amenințare;
c. poate fi o infracțiune complexă.
92. Pentru determinarea momentului consumării infracțiunii de șantaj:
a. nu prezintă importanță dacă subiectul pasiv a cedat actelor de constrângere;
b. prezintă importanță doar data efectuării actelor de constrângere;
c. prezintă importanță perioada de timp în care persoana vătămată a rezistat constrângerii.
93. La infracțiunea de hărțuire:
a. nu este posibilă tentativa;
b. forma de bază prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen. are caracter subsidiar față de o infracțiune mai gravă;
c. subiectul activ nemijlocit nu poate fi o persoană juridică.
94. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu:
a. locul împrejmuit trebuie să fie de asemenea natură încât să permită pătrunderea doar prin escaladare;
b. fapta poate fi comisă și față de o persoană care locuia într-o rulotă;
c. beciul unei case nu intră în sfera protecției penale.
95. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu:
a. pentru consumare, nu este necesar ca cererea de părăsire a unei locuințe să fie făcută doar de proprietarul imobilului;
b. tentativa nu este incriminată la variantele agravate;
c. eroarea asupra consimțământului subiectului pasiv pentru pătrunderea în domiciliu nu înlătură tipicitatea subiectivă a
faptei.
96. Fapta proprietarului, care își rezervase prin contractul de închiriere dreptul de a efectua vizite in apartamentul
închiriat, de a pătrunde în locuința ocupată de chiriaș, în ciuda opoziției acestuia, dar invocând prevederea
contractuală:
a. reprezintă o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de violare de domiciliu;
c. nu poate atrage răspunderea proprietarului, lipsind vinovăția.
97. Infracțiunea de violare de domiciliu:
a. poate atrage aplicarea unei pedepse orientate către maximul special dacă în sarcina făptuitorului se reține circumstanța
agravantă a comiterii faptei de un major cu un minor;
b. nu poate fi comisă într-un imobil în care persoana vătămată își exercită și profesia;
c. este tipică chiar dacă persoana vătămată nu se afla în domiciliu la momentul în care a avut loc pătrunderea fără drept.
98. Constituie domiciliu protejat prin dispozițiile legii penale:
a. celula în care este deținut un condamnat;
b. cabinetul ministrului din cadrul unui minister;
c. o cameră de hotel.
99. Proprietarul unui imobil poate răspunde penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu chiar dacă:
a. locatarul pe care vrea să îl evacueze nu și-a respectat obligația de a părăsi spațiul pe care îl deținea la expirarea perioadei
contractuale,
b. la momentul pătrunderii în locuință nu se afla nicio persoană în spațiul închiriat;
c. chiriașul său a decedat, iar imobilul în care pătrunde este un apartament care nu este ocupat de nicio persoană și fără
mobilier
100. Fapta lui X, care, întorcându-se din concediu și găsindu-și locuința ocupată de Y și Z (care invocau că au
pătruns în spațiu în baza unui contract), intră în locuință și îi scoate afară pe cei doi ocupanți:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. poate constitui infracțiunea de violare de domiciliu;
c. este comisă în stare de necesitate.
101. Fapta proprietarului de a pătrunde în locuința ocupată abuziv de fostul său chiriaș, fără consimțământul
acestuia și înainte ca hotărârea care îl obliga pe chiriaș să-i predea posesia imobilului să fi fost pusă în executare:
a. reprezintă o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de violare de domiciliu;
c. nu poate atrage răspunderea proprietarului, lipsind vinovăția.
102. În ipoteza în care o persoană amenință cu un ac de seringă ce pretinde a fi infectat cu HIV pe proprietarul
major al unui apartament, iar apoi pătrunde fără drept în interiorul locuinței, acțiunea penală se pune în mișcare:
a. numai din oficiu;
b. și din oficiu;
c. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
103. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată:
a. împăcarea nu înlătură răspunderea penală;
b. tentativa este posibilă, indiferent de modalitatea de săvârșire;
c. participația penală este posibilă numai în forma complicității anterioare.
104. În cazul în care X, profitând de faptul că vărul său Y era plecat din țară și de faptul că acesta îi lăsase cheile
de la apartamentul al cărui proprietar era, încredințează aceste chei lui Z, care se mută în locuință, iar după 6 luni,
la întoarcerea în țară a lui Y, refuză să părăsească locuința în urma cererii ferme a proprietarului:
a. fapta lui X nu este prevăzută de legea penală, iar fapta lui Z constituie infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de
art. 224 alin. (1) teza I C.pen.;
b. fapta lui X constituie complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) teza a Il-a ( pen.,
iar fapta lui Z constituie infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) teza a 11-a C.pen.;
c. fapta lui X nu este prevăzută de legea penală, iar fapta lui Z constituie infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de
art. 224 alin. (1) teza a Il-a C.pen.
105. Fapta unui doctor de a-i pune în vedere pacientului său faptul că, în scurt timp, o să moară de boala de care
suferă, care îl alarmează, producându-i acestuia o tulburare emoțională semnificativă:
a. nu poate constitui în niciun caz infracțiune;
b. poate constitui infracțiunea de ucidere din culpă, dacă această informare îi determină moartea;
c. constituie infracțiunea de amenințare.
106. În cazul infracțiunii de amenințare:
a. acțiunea poate consta în amenințarea cu formularea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă subiectul activ nu are
pregătire juridică;
b. nu prezintă importanță pentru existența infracțiunii dacă făptuitorul a luat sau nu hotărârea de a săvârși fapta cu care se
amenință;
c. tentativa nu este în niciun caz posibilă.
107. La infracțiunea de hărțuire (art. 208 C.pen.):
a. subiectul activ poate fi și o persoană juridică;
b. participația penală este posibilă numai în forma instigării și a complicității;
c. varianta atenuată poate fi reținută numai dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
108. Fapta taximetristului care, la terminarea zilei de muncă, găsește în mașină un telefon mobil pierdut un călător
și, primind a doua zi un apel de la persoana care îl pierduse, condiționează restituirea acestui plata unei sume de
bani:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie șantaj;
c. constituie însușirea bunului găsit.
109. Infracțiunea de șantaj:
a. nu poate fi comisă prin omisiune;
b. presupune în mod necesar producerea unui prejudiciu material sau moral subiectului pasiv;
c. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de lovire sau alte violențe.
110. Fapta persoanei care trimite fostei prietene o scrisoare prin care îi pune în vedere că va posta pe un site de
socializare imagini compromițătoare cu aceasta, iar ulterior ridică scrisoarea din cutia poștală a destinatarei înainte
ca aceasta să o fi găsit:
a. constituie infracțiunea de amenințare;
b. constituie infracțiunea de șantaj;
c. nu este pedepsită de Codul penal.
111. Fapta preotului care, având cunoștință, cu prilejul unei confesiuni, de săvârșirea de către enoriaș a unei
infracțiuni de tâlhărie, o denunță autorităților:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de divulgare a secretului profesional;
c. poate constitui infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
112. În cazul infracțiunii de violare a vieții private:
a. fapta poate fi comisă cu intenție indirectă;
b. subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna major;
c. persoana juridică nu poate fi subiect pasiv.
113. În cazul infracțiunii de divulgare a secretului profesional, pluralitatea de subiecți pasivi:
a. va atrage reținerea unei unități naturale colective;
b. poate atrage reținerea unui concurs real de infracțiuni;
c. nu poate conduce la reținerea unui concurs ideal de infracțiuni.
114. Infracțiunea de divulgare a secretului profesional poate fi comisă:
a. de un doctor care dezvăluie date nereale, inventate, despre starea de sănătate a pacientului său;
b. în coautorat;
c. prin omisiune.
115. Comunicarea de către un medic stomatolog către un ziar de interes local a unor date privind viața privată a
unei pacient:
a. poate constitui infracțiune doar în situația în care comunicarea este de natură să aducă un prejudiciu pacientului;
b. poate constitui infracțiune indiferent de modul în care medicul a luat cunoștință despre acestea;
c. nu se pedepsește dacă datele prezintă interes pentru public.
116. Fapta unui avocat de a divulga secretul profesional cunoscut cu ocazia oferirii serviciilor de consultanță
juridică:
a. nu se pedepsește dacă divulgarea a fost realizată pentru ca avocatul să-și construiască apărarea într-un proces civil pornit
împotriva sa;
b. nu are caracter penal în cazul în care divulgarea a fost realizată cu ocazia unui control al organelor administrație'
financiare;
c. constituie întotdeauna infracțiune.
Capitolul III
Infracțiuni privitoare la viața sexuală
117. În cazul violului, actele de penetrare sexuală:
a. trebuie realizate numai de agresor;
b. pot fi realizate asupra agresorului;
c. pot fi realizate de victimă asupra altei persoane.
118. În cazul întreținerii unui raport sexual cu o persoană aflată în imposibilitate de a-și exprima voința:
a. fapta este tipică, chiar dacă ulterior victima arată că în orice situație ar fi fost de acord cu întreținerea raportului sexual;
b. imposibilitatea trebuie să fie întotdeauna preexistentă acțiunii violatorului;
c. lipsirea nelegală de libertate este absorbită în viol.
119. În cazul în care o persoană imobilizează victima pentru ca cea de-a doua persoană să întrețină raporturi sexuale
cu aceasta:
a. nu este posibilă împăcarea;
b. ambii participanți au calitatea de coautori;
c. răspunderea penală este înlăturată dacă victima retrage plângerea prealabilă.
120. Dacă în aceeași împrejurare două persoane întrețin, succesiv, prin constrângere, raporturi sexuale ca victima:
a. se va reține coautoratul la infracțiunea de viol;
b. ambele persoane sunt autori ai infracțiunii de viol;
c. se va reține existența unei unități naturale colective de infracțiune.
121. În situația în care două persoane întrețin, prin constrângere, raporturi sexuale cu victima, fiecare ajutând-o
pe cealaltă prin imobilizarea victimei, se va reține în sarcina fiecăreia:
a. coautorat la infracțiunea de viol în formă agravată, în concurs cu complicitate concomitentă la infracțiunea de viol în
formă agravată;
b. numai coautorat la infracțiunea de viol în formă agravată;
c. săvârșirea infracțiunii de viol în calitate de autor la varianta agravată.
122. Fapta persoanei care ia hotărârea de a întreține un raport sexual cu victima, iar după ce îi comunici acest lucru
victimei, la opunerea acesteia, renunță la continuarea actelor:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie tentativă imperfectă la infracțiunea de viol;
c. constituie tentativă perfectă la infracțiunea de viol.
123. Dacă X ia hotărârea de a întreține un raport sexual cu Y, însă, văzând opoziția acesteia, renunți, determinând-
o pe aceasta, sub amenințarea că va da în vileag niște poze compromițătoare cu aceasta, să întrețină a doua zi un
raport sexual oral cu un vecin de-al său în vârstă de 14 ani, se poate reține că fapta lui:
a. Y nu este prevăzută de legea penală;
b. X constituie tentativă perfectă la infracțiunea de viol și instigare la infracțiunea de act sexual cu un minor;
c. X nu constituie tentativă imperfectă la infracțiunea de viol.
124. În cazul infracțiunii de agresiune sexuală:
a. tentativa nu este incriminată;
b. forma de bază a infracțiunii poate fi comisă în coautorat;
c. actele de masturbare pot fi sancționate penal.
125. În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor:
a. poate fi reținută în sarcina autorului circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. d) C.pen.;
b. tentativa imperfectă este posibilă și incriminată;
c. forma de bază a infracțiunii se reține și în cazul în care fapta a fost comisă în ziua în care minorul a împlinit 15 ani.
126. Fapta majorului de a oferi bani unei minore în vârstă de 17 ani, care nu practică prostituția, pentru a întreține
raporturi sexuale cu aceasta, urmată de întreținerea acestor raporturi consimțite:
a. este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de proxenetism;
c. constituie infracțiunea de act sexual cu un minor.
127 În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor:
a. nu este posibilă reținerea împiedicării producerii rezultatului drept cauză de nepedepsire a tentativei;
b. este posibilă tentativa perfectă;
c. autor la forma de bază poate fi o persoană căreia minorul îi este subordonată.
128. Infracțiunea de act sexual cu un minor:
a. nu poate fi reținută în concurs ideal cu incestul;
b. este întotdeauna mai gravă dacă este comisă de un major cu un minor;
c. nu poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de corupere sexuală a minorilor.
129. În cazul infracțiunii de corupere sexuală a minorilor:
a. subiectul activ poate fi un minor;
b. elementul material nu poate consta într-o omisiune;
c. este necesar pentru reținerea formei agravate să se fi produs materiale pornografice.
130. Infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale:
a. poate fi comisă în calitate de autor doar de un major;
b. se comite numai printr-o acțiune;
c. nu poate fi reținută în niciun caz dacă a avut loc și un act sexual cu minorul.
131. Infracțiunea de hărțuire sexuală:
a. este o infracțiune de obicei;
b. absoarbe infracțiunea de amenințare;
c. poate fi comisă față de o persoană care scriptic se afla într-o poziție ierarhică superioară făptuitorului, dar care, rață de
realitățile firmei la care lucra, avea convingerea că este subordonata acestuia.
132. Fapta unei persoane de a face propuneri de natură sexuală unui minor cu vârsta de 14 ani prin intermediul
rețelei internet:
a. nu este prevăzută ca infracțiune în Codul penal;
b. poate constitui tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor;
c. poate constitui tentativă la coruperea sexuală a minorilor.
Capitolul IV
Infracțiuni contra patrimoniului
133. Fapta persoanei care utilizează un telefon mobil iPhone, pe care îl sustrăsese anterior, constituie:
a. numai infracțiunea de furt în scop de folosință;
b. infracțiunea de furt în scop de folosință în concurs cu acces ilegal la un sistem informatic;
c. numai infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic.
134. În cazul furtului de folosință:
a. tentativa perfectă este posibilă, dar neincriminată;
b. tentativa perfectă nu este posibilă;
c. tentativa imperfectă este posibilă și incriminată.
135. Furtul comis de cel care locuiește cu persoana vătămată se urmărește la plângere prealabilă:
a. numai dacă obiectul furat a fost găsit în partea de locuință a cărei folosință este comună infractorului și persoanei
vătămate;
b. indiferent de locul unde se afla bunul sustras, dacă făptuitorul deține un titlu locativ;
c. chiar și în ipoteza în care raportul locativ este de numai câteva zile.
136. Pot fi obiect material al infracțiunii de furt:
a. țesuturile umane;
b. bunurile mobile incorporale;
c. bunurile imobile prin destinație.
137. Poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii de furt:
a. proprietarul, în cazul bunului sustras de la detentorul nelegitim;
b. o persoană juridică;
c. o persoană având discernământul diminuat.
138. Infracțiunea de furt (art. 228 C.pen.):
a. poate îmbrăca forma unei infracțiuni complexe;
b. poate fi comisă în condițiile unei unități legale de infracțiune;
c. nu poate fi reținută dacă, după sustragerea bunului, făptuitorul îl înjură pe un martor care încerca să îi facă poze.
139. În cazul infracțiunii de furt:
a. urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei;
b. legătura de cauzalitate trebuie întotdeauna dovedită, fiind o infracțiune de rezultat la care simpla aprehensiune nu
consumă fapta;
c. bunurile sustrase pot fi supuse confiscării extinse.
140. Fapta persoanei care determină pe altul să sustragă un bun, iar apoi cumpără de la autor bunul provenit din
săvârșirea infracțiunii, constituie:
a. instigare la furt în concurs cu tăinuirea;
b. instigare la furt;
c. tăinuire.
141. Sustragerea de bunuri știind că provin din patrimoniul a trei persoane, în aceeași împrejurare și în baza aceiași
rezoluții infracționale:
a. poate constitui o singură infracțiune de furt;
b. constituie întotdeauna trei infracțiuni de furt în concurs real;
c. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt săvârșite în formă continuată.
142. În cazul în care făptuitorul deschide geanta părții vătămate și introduce mâna în aceasta în sustragerii de
bunuri, iar ca urmare a observării sale de victimă renunță la acțiunea sa fără să fi sustras vreun bun, se va reține:
a. existența unor acte de pregătire a săvârșirii infracțiunii de furt, neincriminate;
b. tentativă idonee la infracțiunea de furt;
c. tentativă neidonee la infracțiunea de furt.
143. Fapta persoanei care în decurs de o oră sustrage bunuri din două autoturisme și încearcă să sustragă bunuri
din alte două mașini, toate aflate în același loc și aparținând aceleiași persoane juridice, constituie:
a. două infracțiuni de furt și două tentative la furt;
b. o infracțiune de furt în formă continuată;
c. o infracțiune de furt în formă continuată și o tentativă la furt în formă continuată.
144. În cazul în care o persoană intră în curtea alteia pentru a sustrage o drujbă electrică, însă, apreciind nu este
suficient de nouă, renunță să o sustragă, dar decide să îi dea foc, se va reține comiterea:
a. unei tentative pedepsibile la furt calificat în concurs cu distrugerea;
b. unei tentative pedepsibile la furt simplu în concurs cu distrugerea;
c. unei infracțiuni de distrugere în concurs cu violarea de domiciliu.
145. Furtul unor tablouri a căror valoare este de peste 2.000.000 lei:
a. este întotdeauna calificat;
b. va atrage reținerea variantei agravate a infracțiunii prevăzute de art. 228 C.pen.;
c. nu este consumat ori de câte ori hoțul este prins de personalul de pază înainte de a părăsi sediul muzeului de unde a
sustras tablourile.
146. În cazul în care este sustras pe timp de zi un ceas aparținând vânzătorului de la o casă de marcat dintr-un
supermarket, care se afla lăsat nesupravegheat de acesta sub casa de marcat, se va putea reține:
a. comiterea unui furt calificat;
b. numai comiterea unui furt simplu;
c. săvârșirea unei infracțiuni complexe.
147. Acțiunea penală se va pune întotdeauna în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul
furtului:
a. calificat săvârșit de vărul persoanei vătămate;
b. care a produs consecințe deosebit de grave, comis de soțul persoanei vătămate;
c. simplu, comis de un afin.
148. În cazul comiterii infracțiunii de furt calificat de o persoană înarmată:
a. este necesar ca persoana vătămată să fi văzut că infractorul este înarmat;
b. nu este necesar ca infractorul să fi fost înarmat înainte de începerea actelor de executare;
c. este posibilă împăcarea.
149. Fapta persoanei de a dezgropa un cadavru într-un cimitir public și de a sustrage apoi diferite părți ale acestuia
pentru a le vinde studenților facultăților de medicină constituie:
a. ultraj contra bunelor moravuri;
b. furt calificat;
c. profanare de cadavre sau morminte.
150. Fapta persoanei desemnate ca legatar universal de a face daruri manuale din bunurile testatorului în timpul
cât acesta era în viață și fără știrea acestuia:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie furt;
c. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.
151. Fapta concubinei unui profesor care, în scop de răzbunare, ia din mașina acestuia lucrările de la examenul de
bacalaureat ce urmau a fi corectate de profesor, restituindu-le numai în urma declanșării unei anchete
administrative împotriva acestuia pentru faptul că scosese lucrările din incinta instituției unde trebuia să le
corecteze:
a. este incriminată, însă nu se pedepsește;
b. constituie furt;
c. nu este incriminată în Codul penal.
152. Fapta unei persoane de a escalada gardul unei case și de a sustrage din gunoiul menajer aflat în tomberonul
din curte mai multe cărți și fotografii de familie constituie:
a. numai infracțiunea de violare de domiciliu;
b. infracțiunea de violare de domiciliu în concurs cu infracțiunea de însușire a bunului găsit;
c. infracțiunea de furt calificat.
153. Fapta persoanei care sustrage o mașină parcată în fața unui magazin, iar pentru a nu fi oprită de filtrul
organizat de organele de poliție lovește cu vehiculul un agent al poliției rutiere, constituie:
a. infracțiunea de furt simplu în concurs cu infracțiunea de ultraj;
b. infracțiunea de furt calificat în concurs cu infracțiunea de ultraj;
c. infracțiunea de tâlhărie în concurs cu infracțiunea de ultraj.
154. Infracțiunea de tâlhărie calificată:
a. spre deosebire de furtul calificat, poate fi comisă cu praeterintenție;
b. va fi reținută ori de câte ori se simulează o calitate oficială în urma căreia este predat bunul;
c. se poate reține chiar dacă mijlocul de transport atacat nu este unul destinat transportului în comun.
155. Infracțiunea de tâlhărie calificată:
a. poate absorbi furtul de folosință;
b. va fi reținută în concurs cu lovirile și alte violențe, când după sustragerea bunului prin amenințare sunt exercitate violențe
pentru păstrarea acestuia;
c. nu este întotdeauna o infracțiune complexă, dar poate fi o infracțiune de obicei.
156. În cazul în care, în jurul orei 10, făptuitorul acționează cu intenție indirectă în vederea vătămării corporale a
victimei pentru a-și asigura păstrarea bunului sustras de la aceasta, producând victimei o infirmitate fizică, se va
reține:
a. infracțiunea de tâlhărie în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală;
b. numai infracțiunea de tâlhărie calificată, deoarece a avut ca urmare o vătămare corporală;
c. infracțiunea de tâlhărie calificată în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală.
157. Poate constitui obiect material al infracțiunii de abuz de încredere:
a. un bun mobil animat abandonat;
b. un bun mobil consumptibil;
c. un bun imobil prin destinație.
158. Nerestituirea de către un tâmplar, la data încetării contractului de muncă, a sculelor ce i-au fost încredințate
pentru a le folosi în procesul muncii constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
b. delapidare;
c. gestiune frauduloasă.
159. În cazul infracțiunii de abuz de încredere:
a. obiectul material poate avea o origine ilicită;
b. autor poate fi un părinte, când fapta este comisă în legătură cu administrarea averii copilului său minor;
c. este necesar ca fapta să conducă la o privare definitivă de proprietate a victimei.
160. Fapta lui X, care, după despărțirea de concubina sa, refuză să îi restituie acesteia bunurile pe care concubina
le adusese în locuința lui X:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de furt;
c. constituie infracțiunea de abuz de încredere.
161. Fapta muncitorului angajat la o firmă de construcții de a nu restitui angajatorului la finalul contractului
bunurile pe care le deținea pentru desfășurarea muncii și pe care le găsise pe șantier:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie infracțiunea de furt;
c. constituie infracțiunea de abuz de încredere.
162. În cazul infracțiunii de abuz de încredere:
a. autorul trebuie să beneficieze de o putere autonomă de fapt asupra bunului;
b. deposedarea se realizează cu acordul proprietarului;
c. deposedarea se realizează abuziv, fără acordul proprietarului.
163. Spre deosebire de abuzul de încredere, în cazul gestiunii frauduloase:
a. făptuitorul poate avea îndatorirea de a administra o universalitate de bunuri aparținând altuia;
b. elementul material poate consta într-o inacțiune a administratorului prin care se produce o pagubă;
c. obiectul material nu poate consta într-un imobil prin destinație.
164. Infracțiunea de abuz de încredere:
a. nu se comite doar printr-o acțiune;
b. este o infracțiune complexă;
c. se comite numai cu intenție directă.
165. Infracțiunea de abuz de încredere în frauda creditorilor:
a. împiedică exercitarea acțiunii pauliene în fața instanței civile;
b. presupune întotdeauna existența unor acte de inducere în eroare a creditorilor în scopul producerii unui prejudiciu;
c. poate fi reținută în concurs cu falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
166. Infracțiunea de abuz de încredere în frauda creditorilor:
a. comisă în forma de bază poate fi reținută în concurs cu cea comisă în forma asimilată;
b. poate fi comisă numai cu intenție directă, în forma de bază;
c. este tipică și în ipoteza în care creditorul avea obligația legală de a verifica solvabilitatea debitorului.
167. Fapta persoanei care, predicând curentul potrivit căruia ocultismul de astăzi este știința de mâine, pretinde și
primește în repetate rânduri diverse sume de bani de la mai multe persoane pentru a le schimba viitorul:
a. poate constitui temei pentru aplicarea confiscării extinse;
b. constituie o infracțiune de înșelăciune în formă continuă;
c. poate atrage aplicarea de pedepse complementare.
168. Fapta persoanei de a se prezenta la centrul de daune al societății de asigurare și de a susține, în mod neadevărat,
că a suferit un accident cu mașina sa prin lovirea de un stâlp, în scopul încasării poliței de asigurare, deși, în
realitate, a lovit autovehiculul cu intenție, constituie:
a. tentativă la infracțiunea de înșelăciune;
b. tentativă la infracțiunea de înșelăciune privind asigurările;
c. infracțiunea consumată de înșelăciune privind asigurările.
169. În cazul infracțiunii de înșelăciune:
a. desistarea complicelui nu constituie o cauză de nepedepsire a acestuia;
b. situația premisă există numai în cazul înșelăciunii în convenții;
c. se va reține complexitatea legală ori de câte ori fapta este comisă prin folosirea unui mijloc fraudulos.
170. Spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu prin fraudarea creditorilor, infracțiunea de bancrută
frauduloasă:
a. are ca autor un debitor aflat în procedura de insolvență;
b. se comite numai cu intenție directă;
c. poate fi reținută în concurs cu falsul în declarații prin invocarea de datorii fictive.
171. Folosirea cecului fără acoperire de o altă persoană decât titularul contului, pentru inducerea în eroare a unei
persoane cu prilejul încheierii unui contract, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în:
a. art. 244 alin. (1) și (2) C.pen.;
b. art. 244 alin. (1) C.pen.;
c. art. 244 alin. (2) C.pen.
172. În cazul în care, după încercarea de inducere în eroare a persoanei vătămate cu prilejul încheierii unui contract,
aceasta își dă seama că i-au fost prezentate drept adevărate fapte mincinoase și sesizează organele de poliție înainte
de livrarea mărfii, iar, în vederea descoperirii și dovedirii infracțiunii, livrarea mărfii se realizează sub
supravegherea organelor de cercetare penală, se va reține:
a. tentativa la înșelăciune;
b. săvârșirea infracțiunii consumate de înșelăciune;
c .existența unor acte de pregătire a infracțiunii de înșelăciune, care nu sunt incriminate.
173. Fapta persoanei care, știind că nu va putea plăti, achiziționează bunuri, producând o pagubă creditorului:
a. nu este prevăzută de legea penală, constituind numai un litigiu civil;
b. constituie infracțiunea de înșelăciune;
c. poate fi urmărită penal numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
174. Gestiunea frauduloasă:
a. nu poate fi comisă cu intenție indirectă;
b. poate fi comisă de administratorul judiciar al averii debitorului;
c. nu poate fi comisă de un prepus al lichidatorului judiciar al averii debitorului.
175. În situația în care, din cauza conducerii cu viteză excesivă a unui camion, șoferul a pierdut controlul
autovehiculului, care a părăsit suprafața carosabilă lovind un copac, paguba rezultată fiind totală:
a. fapta nu este prevăzută de legea penală;
b. se va reține săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă în forma tip;
c. se va reține săvârșirea infracțiunii de distrugere în formă agravată.
176. Dacă o persoană care a stăpânit un teren în calitate de proprietar refuză să îl părăsească după înstrăinarea
către un terț la solicitarea expresă a acestuia din urmă, se va reține:
a. inexistența unei fapte prevăzute de legea penală;
b. infracțiunea de tulburare de posesie;
c. infracțiunea de abuz de încredere.
177. Fapta persoanei de a se prezenta la centrul de daune al societății de asigurare, unde a susținut, în mod
neadevărat, că a suferit un accident, căzând într-un lac în timp ce conducea autoturismul, în scopul încasării poliței
de asigurare:
a. se urmărește întotdeauna din oficiu;
b. constituie un concurs ideal de infracțiuni;
c. nu constituie infracțiunea de înșelăciune.
178. Fapta persoanei care, intrând într-un magazin de băuturi, plasează în cutia unei băuturi ieftine o băutură de
10 ori mai scumpă, prezintă produsul astfel ambalat la casa de marcat, achitând numai contravaloarea bunului mai
ieftin, iar apoi pleacă cu bunul constituie:
a. furt calificat;
b. înșelăciune;
c. abuz de încredere.
179. Infracțiunea de tulburare de posesie:
a. poate avea atât ca subiect activ, cât și ca subiect pasiv persoane care au calitatea de coproprietari;
b. poate fi comisă prin refuzul posesorului nelegitim de a părăsi imobilul;
c. îmbracă forma unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției dacă subiectul pasiv deținea posesia imobilului baza unei
hotărâri judecătorești definitive.
180. Infracțiunea de distrugere:
a. nu poate fi absorbită în vreo formă a furtului de folosință;
b. are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru bunul persoanei vătămate;
c. poate fi comisă atât printr-o acțiune, cât și printr-o inacțiune.
181. Infracțiunea de tulburare de posesie:
a. nu este o infracțiune de obicei;
b. are ca obiect juridic protecția doar a posesiei de bună-credință;
c. nu are ca obiect material ocuparea fără drept a unui imobil.
Capitolul V
Infracțiuni contra autorității
182. Infracțiunea de ultraj:
a. nu îmbracă niciodată forma unei infracțiuni continue și complexe;
b. poate fi comisă în formă continuată în ipotezele în care subiectul pasiv este necircumstanțiat;
c. comisă în forma de bază nu absoarbe distrugerea și nici lipsirea de libertate în mod ilegal.
183. Infracțiunea de ultraj:
a. poate fi reținută în concurs ideal cu ultrajul judiciar;
b. îmbracă forma unității de infracțiune dacă în aceeași împrejurare sunt agresați doi subiecți pasivi;
c. poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de tâlhărie dacă agresarea polițistului este comisă în
scopul păstrării bunului sustras dintr-un autobuz.
184. Ultrajul nu poate fi săvârșit:
a. din culpă;
b. cu intenție indirectă;
c. cu praeterintenție.
185. Infracțiunea de ultraj nu poate fi comisă:
a. împotriva unui funcționar al Ministerului Justiției asimilat magistraților;
b. prin intermediul unei scrisori;
c. prin gesturi injurioase.
186. Infracțiunea de uzurpare de calități oficiale:
a. nu se comite din culpă;
b. este comisă în varianta agravată dacă, pe lângă conduita de folosire a calității oficiale fără drept,
făptuitorul realizează un act legat de aceea calitate;
c. are ca cerință esențială a formei de bază purtarea fără drept a unor uniforme ale autorității publice.
187. Sustragerea de sub sechestru:
a. este tipică chiar dacă nu există un act de dispoziție emis de organul competent în sensul instituirii
sechestrului, atât timp cât bunul fusese ridicat și plasat în custodia autorității;
b. se poate realiza și prin unele acte de dispoziție asupra bunului, nu doar prin însușirea acestuia;
c. este tipică ori de câte ori, după emiterea de către procuror a ordonanței de luare a măsurii asigurătorii
proprietarul bunului nu îl prezintă în vederea indisponibilizării.
188. În cazul în care la ora 00:40 făptuitorul rupe sigiliul de la gura de descărcare a unui vagon-
cisternă, fiind surprins de agenții de pază în timp ce umplea o canistră de motorină, se va reține
comiterea în concurs a:
a. infracțiunii de rupere de sigilii, prevăzută de art. 260 alin. (1) C.pen., cu tentativă la furt calificat,
prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) -229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. a) C.pen.;
b. infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (1) C.pen., cu tentativă la furt
calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1)- 229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. a)
C.pen.;
c. infracțiunii de rupere de sigilii, prevăzută de art. 260 alin. (1) C.pen., cu infracțiunea de furt calificat,
prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) -229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. a) C.pen.
189. Uzurparea de calități oficiale:
a. poate fi comisă de un funcționar public;
b. este o infracțiune de rezultat;
c. este infracțiune de pericol concret.
190. Fapta persoanei de a-și atribui fără drept calitatea de detectiv particular:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. instituie infracțiunea de uzurpare de calități oficiale;
c. instituie infracțiunea de fals privind identitatea.
191. Fapta persoanei care își atribuie o calitate oficială, fără a efectua vreun act în virtutea
acesteia:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie tentativă la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, fiind incriminată;
c. constituie infracțiunea consumată de uzurpare de calități oficiale.
Test recapitulativ nr. 1
1. Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva bunurilor, precum și prin amenințări și
injurii, tulbură ordinea și liniștea publică:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. este incriminată în dispozițiile art. 371 C.pen.;
c. poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de ultraj, dacă injuriile se referă la activitatea Poliției Române
2. Infracțiunea de tâlhărie săvârșită prin simulare de calități oficiale:
a. absoarbe uzul de fals;
b. absoarbe uzurparea de calități oficiale;
c. poate fi reținută în concurs cu uzurparea de calități oficiale.
3. Fapta funcționarului public din cadrul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului care
luând cunoștință de săvârșirea unor acte de violență de către un asistent maternal asupra minorului aflat
în grija asistentului a cărui activitate este evaluată și monitorizată de Direcție, omite sesizarea de îndată a
organelor d urmărire penală:
a. constituie abuz în serviciu;
b. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a sesizării;
c. nu este incriminată, fiind comisă din culpă.
4. Infracțiunea de omor calificat poate:
a. îmbrăca forma unității legale de infracțiune;
b. avea un mobil special prevăzut de norma de incriminare;
c. fi reținută dacă se constată ferocitatea acțiunii de ucidere, chiar dacă nu se constată provocarea unui sentiment
dc oroare persoanelor care au cunoștință de fapta de omor și de procedeele folosite.
5. Fapta persoanei de a atrage într-un loc puțin circulat un minor în vârstă de 5 ani, prin oferirea de
dulciuri, pentru ca apoi să îl mângâie în zona genitală, peste pantaloni:
a. nu este prevăzută de legea penală;
b. constituie agresiune sexuală în forma agravată;
c. constituie infracțiunea de corupere sexuală a minorilor.
6. Însușirea de către cel angajat prin contract de prestări de servicii pentru achiziționarea unor mărfuri a
banilor primiți de la angajator constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
b. delapidare;
c. gestiune frauduloasă.
7. Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui, negăsirea unor bunuri asupra ei și
fuga acesteia spre a se salva, urmată de îndată de sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei
vătămate aflat în apropiere, constituie:
a. tâlhărie;
b. tentativă la tâlhărie și furt în concurs real;
c. furt calificat.
8. Fapta unei persoane de a se prezenta în fața funcționarilor bancari ca fiind titularul contului unei alte
persoane, folosind un act de identitate fals, și de a retrage din contul acelei persoane sume de bani, cauzând
o pagubă materială, constituie:
a. înșelăciune în concurs cu fals în declarații;
b. înșelăciune în concurs cu fals în declarații și uz de fals;
c. înșelăciune în concurs cu uz de fals.
9. Fapta persoanei care are calitatea de director al sucursalei unei bănci de a-și exercita în mod defectuos
atribuțiile de serviciu privitoare la încheierea contractelor de creditare și a actelor adiționale la acestea,
prezentând conducerii băncii rapoarte de evaluare referitoare la garanții imobiliare care conțin date
nereale, cu consecința acordării creditelor sau a majorării plafonului creditelor anterior acordate, care au
prejudiciat banca întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. abuz în serviciu;
b. neglijență în serviciu;
c. înșelăciune.
10. Infracțiunea de fals în declarații:
a. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare;
b. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de fals intelectual;
c. este absorbită în infracțiunea de bigamie.
11. Fapta persoanei care, după ce a primit de la denunțătoare un plic cu suma de 500 euro, pe care l-a remis
inculpatului, ulterior aflând că această sumă de bani reprezenta costul traficării de influență de către
inculpat, denunțat, de teamă, fapta superiorului său sau organelor competente, deși avea această obligație,
constituie:
a. infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare;
b. complicitate la infracțiunea de trafic de influență;
c. coautorat la infracțiunea de trafic de influență.
12. Infracțiunea de evadare:
a. se comite numai cu intenție directă, indiferent de forma participației penale;
b. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de vătămare corporală;
c. nu poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de distrugere.
13. Pretinderea și primirea de bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la împrejurarea că
actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins și primit banii privește îndatoririle sale de serviciu,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
a. înșelăciune;
b. trafic de influență;
c. luare de mită.
14. În situația în care, cu aceeași ocazie, persoana vătămată este lovită de mai multe ori de făptuitor,
cauzându-i-se numai suferințe fizice, se va reține:
a. o singură infracțiune simplă de loviri sau alte violențe;
b. o infracțiune de loviri sau alte violențe în formă continuată;
c. un concurs de infracțiuni.
15. Introducerea unor acțiuni în fața instanțelor civile, având ca obiect rezolvarea diferendelor dintre foștii
soți privind legăturile cu copiii minori:
a. nu echivalează cu o acțiune de constrângere, prin amenințare;
b. poate constitui infracțiunea de șantaj;
c. nu constituie o faptă tipică de hărțuire.
16. În cazul în care profesorul de liceu, profitând de calitatea sa și de relația anterioară de prietenie,
întreține, public, un act sexual oral liber consimțit cu o elevă minoră în vârstă de 16 ani, sub promisiunea
de căsătorie, se va reține săvârșirea infracțiunii de:
a. act sexual cu un minor;
b. coruperea sexuală a minorilor în concurs cu infracțiunea de act sexual cu un minor;
c. racolarea minorilor în scopuri sexuale în concurs cu infracțiunea de perversiune sexuală.
17. În cazul în care, în jurul orei 13, făptuitorul este surprins chiar înainte de a folosi pentru a deschide ușa
unui apartament dintr-un bloc în vederea sustragerii de bunuri, de proprietarul acestuia și încercând să-și
asigure scăparea distruge mecanismul de închidere aferent interfonului de la ușa de intrare k bloc, lovind
totodată un locatar al blocului care îl urmărea (24 zile de îngrijiri medicale), se va reține:
a. numai infracțiunea de distrugere, actele premergătoare la furt calificat nefiind incriminate;
b. tentativă la infracțiunea de furt calificat în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală;
c. tentativă la infracțiunea de tâlhărie în concurs cu infracțiunea de distrugere.
18. În cazul în care o persoană majoră practică benevol prostituția, fiind recrutată în acest scop de către
un proxenet care îi oferă și un spațiu de locuit, în sarcina acestuia din urmă se va reține:
a. cauza justificativă a consimțământului persoanei vătămate;
b. comiterea infracțiunii de proxenetism;
c. comiterea infracțiunii contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii.
19. Nerestituirea unui bun predat ca urmare a inducerii în eroare a proprietarului va constitui:
a. infracțiunea de înșelăciune;
b. infracțiunea de abuz de încredere;
c. nu este o faptă prevăzută de legea penală.
20. În cazul în care făptuitorul, funcționar public, împrumută unui terț bunurile pe care le gestionează, se
va reține infracțiunea de:
a. delapidare în modalitatea traficării, numai dacă se produce o pagubă persoanei vătămate, iar făptuitorul obține
un profit
b. delapidare în modalitatea traficării, numai dacă se produce o pagubă persoanei vătămate, chiar dacă făptuitorul
nu obține un profit;
c. neglijență în serviciu în concurs ideal cu delapidarea.
21. Infracțiunea de luare de mită poate fi săvârșită:
a. prin nerespingerea fermă și imediată a promisiunii de mită;
b. prin pretinderea de către un doctor de la pacient a unei sume de bani după efectuarea unei operații în
considerarea faptului că a depus un efort deosebit în activitatea efectuată;
c. în varianta agravată numai de către un funcționar public care are atribuții de control.
22. Retragerea mărturiei mincinoase are valoarea unei cauze speciale de nepedepsire:
a. numai dacă are loc înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale;
b. când se realizează înainte de pronunțarea unei hotărâri în primă instanță de o instanță civilă;
c. după arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, dar înainte de dispunerea unei soluții în
cauză, în situația în care arestarea preventivă nu a fost dispusă ca urmare a mărturiei mincinoase.
23. În situația în care făptuitorul falsifică prin alterare un act de donație consemnat într-un înscris sub
semnătură privată, fiind descoperit imediat după comiterea faptei, se va reține:
a. fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b. fals material în înscrisuri oficiale;
c. fapta nu este prevăzută de legea penală.
24. Constituie infracțiunea de însușire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 C.pen.):
a. fapta șoferului de taxi care, văzând că o clientă coboară din mașină uitându-și poșeta pe bancheta din spate, își
însușește bunurile aflate în poșetă;
b. vânzarea bunului ajuns în mod fortuit în posesia făptuitorului înainte de expirarea termenului de 10 zile prevăzui
de lege pentru predarea sa;
c. nepredarea în termen de 10 zile, prevăzut de lege pentru predarea sa, a bunului ajuns în mod fortuit în posesia
făptuitorului.
25. În cazul în care instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de
mită:
a. foloasele oferite, dar neacceptate nu pot fi confiscate;
b. banii dați se restituie mituitorului constrâns chiar dacă nu a denunțat fapta înainte de sesizarea organelor de
urmărire penală;
c. banii dați se confiscă chiar dacă fapta este denunțată înainte de sesizarea organelor de urmărire penală.
Test recapitulativ nr. 2
1. Omorul calificat săvârșit cu premeditare:
a. se poate reține în cazul săvârșirii unei infracțiuni deviate în modalitatea error in personam;
b. se poate reține în cazul săvârșirii unei infracțiuni deviate în modalitatea aberratio ictus;
c. se va reține întotdeauna și în sarcina oricăruia dintre participanți, deoarece premeditarea este o circumstanță
reală.
2. Recrutarea și găzduirea unei persoane minore, prin amenințare și violență, de către două sau mai multe
persoane împreună, în scopul exploatării persoanei minore, victima fiind obligată să cerșească și să fure:
a. nu constituie șantaj;
b. nu este sancționabilă ca formă a autoratului la comiterea unei infracțiuni contra patrimoniului;
c. constituie participație improprie la furt calificat.
3. Falsificarea unui proces-verbal de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
încredințate de poliția locală prin omisiunea cu știință de a insera date privind actele de violență exercitate
asupra un, persoane de către funcționarii publici în exercițiul atribuțiilor de serviciu, urmată de folosirea
procesului-verbal falsificat, prin predarea acestuia organelor judiciare pentru a servi ca probă, întrunește
elementele constitutiv ale infracțiunii de:
a. fals intelectual în concurs cu uzul de fals;
b. fals intelectual în concurs cu inducerea în eroare a organelor judiciare;
c. fals intelectual în concurs cu favorizarea făptuitorului.
4. În ipoteza în care gestionarul unui magazin alimentar își însușește un telefon mobil aflat într-o plasă care
persoana vătămată o uitase în cadrul magazinului, se va reține comiterea infracțiunii de:
a. furt;
b. gestiune frauduloasă;
c. însușirea bunului găsit.
5. În cazul infracțiunii de ucidere din culpă:
a. subiectul activ al infracțiunii trebuie să fie întotdeauna în viață imediat după comiterea faptei;
b. pluralitatea de subiecți pasivi conduce la reținerea concursului de infracțiuni;
c. tentativa nu este posibilă.
6. În cazul în care, la data dobândirii posesiei terenului, aceasta s-a făcut în baza unor acte legale, iar
ulterior actele au fost anulate, dreptul de proprietate fiind reconstituit în favoarea altei persoane, necedarea
terenului de către posesorul de fapt:
a. nu constituie infracțiune, existând o cauză justificativă;
b. constituie infracțiunea de tulburare de posesie;
c. nu constituie infracțiune, lipsind tipicitatea.
7. În cazul în care persoana căreia i s-a încredințat de către poliție un bun în custodie dispune de el
folosindu-1, sau refuză a-1 restitui proprietarului, se va reține:
a. comiterea infracțiunii de abuz de încredere;
b. comiterea infracțiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor;
c. că fapta nu este prevăzută de legea penală.
8. Punerea în executare a hotărârii de a induce în eroare părțile civile, prin folosirea unor înscrisuri sub
semnătură privată falsificate, înscrisuri prin care se tinde la dovedirea unor contracte de împrumut care,
m realitate, nu au existat, în scopul de a obține prin pronunțarea unor hotărâri civile a unui folos material
injust constând în echivalentul sumelor consemnate în contractele de împrumut falsificate și al dobânzilor,
dacă infractorul nu a intrat în posesia sumelor menționate, întrunește elementele constitutive ale:
a. tentativei la infracțiunea de înșelăciune și ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs
real de infracțiuni;
b. tentative la infracțiunea de înșelăciune și ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de
fals în concurs ideal de infracțiuni;
c. tentativei la infracțiunea de înșelăciune și ale infracțiunii de uz de fals în concurs real.
9. Fapta inculpatului de a se prezenta în fața unui notar public ca fiind o altă persoană – proprietar al
terenurilor înscrise într-un certificat de moștenitor – și, sub această identitate, de a declara
necorespunzător , adevărului că el este singurul moștenitor și proprietar al terenurilor pe care le
înstrăinează, determinând prin acțiunile sale notarul public să întocmească un înscris oficial (actul
notarial) în care să ateste împrejurări necorespunzătoare adevărului – constând în înscrierea inculpatului
ca singur proprietar al terenurilor – întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:
a. fals privind identitatea, fals în declarații și ale participației improprii la infracțiunea de fals intelectual;
b. fals în declarații și fals privind identitatea;
c. fals în declarații și ale participației improprii la infracțiunea de fals intelectual.
10. Fapta de a întocmi, semna și promova în numele unei alte persoane o cerere de chemare în judecată în
fața instanței civile, fără mandat, de a depune la dosarul civil, la date diferite, mai multe cereri întocmite
și semnate în numele aceleiași persoane, fără mandat, precum și de a completa cu date nereale și de a
depune la dosar o împuternicire avocațială semnată în alb de un avocat întrunește elementele constitutive
ale:
a. infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată;
b. infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații;
c. infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații.
11. Infracțiunea de cercetare abuzivă:
a. poate fi comisă de un judecător din cadrul secției civile a unui tribunal;
b. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de influențare a declarațiilor;
c. nu poate fi reținută în concurs real cu infracțiunea de amenințare.
12. Fapta de a înlesni atât darea unei sume de bani de către o persoană, cât și primirea acestei sume de bani
de către un funcționar, în scopul ca acesta din urmă să nu-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de
serviciu și să nu realizeze un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, întrunește elementele constitutive:
a. ale complicității la infracțiunea de dare de mită și ale complicității la infracțiunea de luare de mită;
b. numai ale complicității la infracțiunea de dare de mită;
c. numai ale complicității la infracțiunea de luare de mită.
13. Influențarea declarațiilor este o infracțiune care:
a. se urmărește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b. nu are în niciun caz obiect material;
c. poate avea ca autor un funcționar public.
14. Infracțiunea de loviri sau alte violențe în forma de bază (art. 193 alin. (1) C.pen. )se săvârșește:
a. numai cu intenție directă;
b. cu intenție directă sau indirectă;
c. cu praeterintenție.
15. La infracțiunea de violare a sediului profesional, tentativa:
a. este întotdeauna posibilă, însă este neincriminată;
b. este posibilă numai la modalitatea pătrunderii fără drept, caz în care este și incriminată;
c. nu este incriminată.
16. În cazul infracțiunii de proxenetism:
a. fapta nu poate fi comisă în modalitatea recrutării unei persoane pentru practicarea prostituției;
b. folosul urmărit trebuie să fie numai de natură patrimonială;
c. pluralitatea de persoane care practică prostituția atrage întotdeauna reținerea unei pluralități de infracțiuni.
17. În cazul infracțiunii de viol:
a. tentativa nu este posibilă decât în forma întreruptă;
b. împiedicarea producerii rezultatului reprezintă o cauză de nepedepsire a tentativei;
c. desistarea reprezintă o cauză de nepedepsire a tentativei.
18. În cazul în care făptuitorul, în timpul zilei, rupe sigiliile puse pe o încăpere din sediul unei persoane
juridice, de către un angajat al acesteia, forțează sistemul de închidere al ușii și, pătrunzând în interiorul
acesteia, sustrage mai multe bunuri, părăsind apoi locul prin escaladarea unui geam, se va reține o
infracțiune
a. furt simplu, în concurs cu infracțiunea de violare a domiciliului;
b. furt calificat, în concurs cu infracțiunea de violare a sediului profesional;
c. furt calificat.

19. Infracțiunea de purtare abuzivă poate fi săvârșită:

a. numai prin utilizarea de gesturi jignitoare;
b. numai de un funcționar public;
c. în formă continuată.
20. Spre deosebire de constrângerea morală prevăzută de art. 25 C.pen., constrângerea mituitorului:
a. reprezintă o cauză de nepedepsire;
b. sc poate realiza prin orice mijloace;
c. nu trebuie să fie irezistibilă.
21. Nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzute de art. 378
C.pen. dacă:
a. debitorul obligației, stabilite pe cale judecătorească, de a plăti pensie de întreținere către copiii minori ai
persoanei decedate în urma accidentului auto produs de debitor nu achită pensia de întreținere cu rea-credință timp
de trei luni deși avea mijloacele materiale necesare;
b. părintele nu achită cu rea-credință, deși avea mijloace materiale, pensia de întreținere la care a fost obligat pe
cale judecătorească în lunile ianuarie, martie, mai și iulie 2014, plătind însă pensia de întreținere aferentă lunilor
februarie, aprilie 2014;
c. debitorul obligației de întreținere stabilite printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă, dar executorie, nu achita
timp de trei luni, cu rea-credință, pensia de întreținere la care a fost obligat.
22. Fapta de furt săvârșită prin ruperea sistemului de siguranță plasat pe bun întrunește elementele de
tipicitate ale infracțiunii prevăzute de:
a. art. 228 alin. (1) raportat art. 229 alin. (1) lit. e) C.pen.;
b. art. 228 alin. (1) raportat art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen.;
c. art. 228 alin. (1) C.pen.
23. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:
a. nu are obiect material;
b. nu poate fi reținută în concurs real cu infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare;
c. poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de favorizarea făptuitorului.
24. Proprietarul unui bun nu poate săvârși infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
b. tăinuire;
c. tulburare de posesie.
25. În cazul incestului:
a. autorii sunt calificați;
b. există unul sau mai mulți subiecți pasivi;
c. este posibilă participația improprie.
1. Amnistia necondiționată și grațierea condiționată:
a) se acordă de Președintele României, prin decret;
b) se acordă prin lege organică, de forul legiuitor (Parlament);
c) se pot acorda de Guvern, prin ordonanță
2. Există vinovăție penală atunci când:
a) nu se prevede rezultatul faptei, care nu se urmărește, dar se acceptă;
b) nu se prevede rezultatul faptei, care trebuia să fie prevăzut;
c) se prevede rezultatul faptei, care nu se urmărește, nici nu se acceptă, socotindu-se fără temei că acesta
nu se va
3. În ipoteza săvârșirii unei infracțiuni în participație proprie (intenționată):
a) întreruperea cursului prescripției răspunderii penale produce efecte față de toți participanții la
infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere îi privește numai pe unii dintre aceștia;
b) suspendarea cursului prescripției executării pedepsei penale produce efecte față de toți participanții la
infracțiune, chiar dacă actul de suspendare îi privește numai pe unii dintre aceștia;
c) atât întreruperea cât și suspendarea cursului prescripției executării pedepsei produc efecte față de toți
participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere, respectiv de suspendare, îi privește numai
pe unii dintre aceștia.
4. Reprezintă trăsătură esențială a infracțiunii:
a) prevederea faptei în legea penală;
b) existența unei legături de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată a infracțiunii;
c) lipsa vinovăției în forma anume cerută de lege, chiar dacă aceasta ar exista într-o altă formă
5. În cazul unei infracțiuni de durată, reprezentată de infracțiunea continuă:
a) amnistia postcondamnatorie este incidentă dacă fapta s-a epuizat până la adoptarea legii de acordare a
clemenței, sub această formă;
b) termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni;
c) săvârșită în mod continuat, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la momentul
epuizării.
6. Legea penală consacră expres:
a) momentul final până la care poate interveni actul bilateral al împăcării;
b) termenele de prescripție a executării măsurilor de siguranță;
c) efectele produse de actele de clemență asupra drepturilor persoanelor vătămate.
7. Prin dispoziții cuprinse în Partea generală a Codului penal român, se înscrie o prezumție absolută în
materie de:
a) legitimă apărare (cauză generală justificativă);
b) minoritate a făptuitorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani până la data săvârșirii faptei prevăzute de
legea penală (pe care a comis-o) - prezumție de incapacitate penală;
c) nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
8. În materie penală nu este posibil:
a) ca o infracțiune să prezinte atât o pluralitate de subiecți activi, cât și de subiecți pasivi;
b) ca în conținutul constitutiv al unei singure infracțiuni să fie prevăzute, alternativ, mai multe forme de
vinovăție;
c) a se admite răspunderea penală obiectivă, precum nici răspunderea penală colectivă, solidară.

9. Sub aspectul naturii juridice:

a) amnistia antecondamnatorie este o cauză care înlătură executarea măsurilor educative privative ori
neprivative de libertate;
b) lipsa plângerii prealabile este o cauză care înlătură executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte
consecințe ale condamnării;
c) prescripția generală nu este o cauză specială care înlătură răspunderea penală.
10. Spre deosebire de instigare, complicitatea:
a) materială, poate fi anterioară sau concomitentă, iar atunci când este morală (prin promisiune), poate fi
și posterioară, dacă după săvârșirea faptei promisiunea este îndeplinită;
b) reprezentând activitatea proprie persoanei care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la
săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu poate să îmbrace forma improprie (imperfectă);
c) este întotdeauna o formă secundară a participației penale, atât prin raportare la coautorat, cât și prin
raportare la instigare.
11. În cazul infracțiunilor prescriptibile, termenele de prescripție a răspunderii penale:
a) se suspendă prin îndeplinirea oricărui act de procedură desfășurat în acea cauză;
b) sunt determinate în funcție de natura și gravitatea pedepsei abstracte;
c) au aceeași durată, fixată prin lege, indiferent de subiectul activ al infracțiunii: persoană fizică majoră
 sau minoră.
12. Coautoratul este posibil, de regulă:
a) la infracțiunile omisive din culpă;
b) la infracțiunile comisive intenționate;
c) la infracțiunile omisive intenționate
13. Reprezintă cauze care, în condițiile legii, înlătură răspunderea penală, dar care nu produc efecte „in
rem”:
a) lipsa plângerii prealabile și retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care
acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b) grațierea individuală, prin decret prezidențial, și împăcarea, în cazul infracțiunilor pentru care
punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres;
c) retragerea plângerii prealabile în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, și împăcarea, în cazul infracțiunilor pentru care
punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
14. Dacă actele îndeplinite până în momentul împiedicării săvârșirii unei infracțiuni constituie o
altă faptă penală:
a) participantului care a împiedicat săvârșirea infracțiunii i se aplică pedeapsa pentru tentativa comisă;
b) participantului care a împiedicat săvârșirea infracțiunii i se aplică pedeapsa pentru fapta
penală consumată astfel săvârșită;
c) efectul de nepedepsire se extinde asupra tuturor participanților, fiind o cauză reală de impunitate.
15. Nu constituie infracțiune:
a) fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu
cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;
b) fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, antijuridică și imputabilă persoanei care
a comis-o;
c) fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu
cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări care constituie un element circumstanțial
agravant al unei infracțiuni.
16. În materie penală:
a) nu este posibilă înlăturarea răspunderii penale, prin împăcare, în cazul unei tentative de omor;
b) este posibilă înlăturarea răspunderii penale prin retragerea plângerii prealabile în cazul unei
tentative de omor;
c) este posibilă prescrierea executării pedepsei aplicate pentru o tentativă de omor.
17. Principiul indivizibilității pasive este înscris, în dreptul penal material, în materia privitoare la:
a) lipsa plângerii prealabile, semnificând un caz de pluralitate de persoane fizice sau juridice care au
participat la săvârșirea infracțiunii (mai mulți subiecți activi ai infracțiunii) pentru care punerea în
mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată;
b) lipsa plângerii prealabile, semnificând un caz de pluralitate de persoane vătămate prin săvârșirea
infracțiunii (mai mulți subiecți pasivi ai infracțiunii) pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale
este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată;
c) retragerea plângerii prealabile, dar numai dacă aceasta intervine până la citirea actului de sesizare a
instanței.
18. Legea penală nu prevede explicit condiția de existență:
a) a legăturii subiective dintre persoanele care lucrează în participație penală;
b) a gravității pericolului, în cazul constrângerii morale;
c) (alternativă) a pătrunderii pe timpul nopții, în cazul prezumției de legitimă apărare.
19. În cazul infracțiunii de însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:
a) fapta poate consta într-o acțiune sau inacțiune;
b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c) împăcarea poate surveni pe tot timpul procesului
20. Omorul calificat poate fi reținut atunci când este săvârșit:
a) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni grave;
b) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni intenționate;
c) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni.
21. În cazul infracțiunii de ultraj:
a) subiect activ poate fi chiar și un alt funcționar public;
b) infracțiunea există indiferent de modul în care subiectul activ și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu;
c) faptele comise constituie infracțiune în forma de bază (prevăzută la alineatul 1) chiar dacă privesc un
membru de familie al funcționarului public.
 22. Inducerea în eroare a organelor judiciare poate fi săvârșită:
a) prin orice mijloace;
b) numai prin denunț sau plângere;
c) numai cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
23. În cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe:
a) împăcarea înlătură răspunderea penală;
b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c) urmarea imediată constă în vătămări ale integrității corporale care necesită pentru vindecare, cel puțin
10 zile de îngrijiri medicale.
24. Infracțiunea de tâlhărie are formă calificată:
a) când fapta este săvârșită prin folosirea de calități mincinoase;
b) numai atunci când fapta este săvârșită într-un mijloc de transport în comun;
c) atunci când absoarbe vătămarea corporală.
25. În cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie:
a) acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b) acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu;
c) maximul special al pedepsei se majorează cu o treime.
26. La infracțiunea de furt, bunul ce constituie obiect material:
a) trebuie să aparțină unei altei persoane;
b) poate să aparțină în întregime sau în parte făptuitorului;
c) în momentul comiterii faptei se poate afla și în posesia făptuitorului.
27. În cazul infracțiunii constând în înlesnirea evadării:
a) subiectul activ este calificat în cazul formei de bază;
b) se va reține forma agravată atunci când subiectul activ care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel reținut
sau deținut a acționat cu intenție;
c) tentativa nu se pedepsește.
28. La infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:
a) este posibil coautoratul;
b) nu prezintă importanță calitatea subiectului activ;
c) fapta se săvârșește concomitent cu momentul întocmirii înscrisului oficial.
29. Infracțiunea de tortură poate fi săvârșită:
a) numai de către un funcționar public;
b) numai de către un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat;
c) de o persoană care acționează la instigarea sau cu consimțământul expres ori tacit al unui funcționar
public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
30. La infracțiunea de cumpărare de influență:
a) făptuitorul nu se pedepsește, dacă denunță fapta mai înainte de sesizarea instanței de judecată;
b) făptuitorul nu se pedepsește, dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu privire la aceasta;
c) banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei indiferent de condițiile în care le-a dat.
31. Infracțiunea de distrugere din culpă:
a) se reține numai dacă bunul aparține altei persoane;
b) se reține chiar dacă bunul aparține făptuitorului;
c) se reține doar dacă pune în pericol alte persoane sau bunuri.
32. Infracțiunea de fals privind identitatea:
a) se săvârșește numai cu intenție directă;
b) se săvârșește cu intenție directă sau indirectă;
c) are forma tentativei pedepsită.
33. Infracțiunea de viol:
a) absoarbe lovirile sau alte violențe;
b) intră întotdeauna în concurs cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
c) este mai gravă dacă a fost săvârșită doar în scopul publicării de materiale pornografice.
34. La infracțiunea de mărturie mincinoasă:
a) elementul material constă în acțiune sau inacțiune;
b) nu prezintă importanță natura împrejurărilor la care se raportează omisiunea martorului;
c) fapta constituie infracțiune chiar dacă martorul nu a fost întrebat în legătură cu împrejurările
esențiale pe care omite să le relateze.
 1. Nu constituie infracțiune:
a) fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu
cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;
b) fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, antijuridică și imputabilă persoanei care
a comis-o;
c) fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu
cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări care constituie un element circumstanțial
agravant al unei infracțiuni.
2. Prin dispoziții cuprinse în Partea generală a Codului penal român, se înscrie o prezumție absolută
în materie de:
a) legitimă apărare (cauză generală justificativă);
b) minoritate a făptuitorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani până la data săvârșirii faptei prevăzute
de legea penală (pe care a comis-o) - prezumție de incapacitate penală;
c) nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitive
3. Principiul indivizibilității pasive este înscris, în dreptul penal material, în materia privitoare la:
a) lipsa plângerii prealabile, semnificând un caz de pluralitate de persoane fizice sau juridice care
au participat la săvârșirea infracțiunii (mai mulți subiecți activi ai infracțiunii) pentru care
punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile
de către persoana vătămată;
b) lipsa plângerii prealabile, semnificând un caz de pluralitate de persoane vătămate prin săvârșirea
infracțiunii (mai mulți subiecți pasivi ai infracțiunii) pentru care punerea în mișcare a acțiunii
penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată;
c) retragerea plângerii prealabile, dar numai dacă aceasta intervine până la citirea actului de sesizare a
instanței.
4. În materie penală:
a) nu este posibilă înlăturarea răspunderii penale, prin împăcare, în cazul unei tentative de omor;
b) este posibilă înlăturarea răspunderii penale prin retragerea plângerii prealabile în cazul unei
tentative de omor;
c) este posibilă prescrierea executării pedepsei aplicate pentru o tentativă de omor.
5. Sub aspectul naturii juridice:
a) amnistia antecondamnatorie este o cauză care înlătură executarea măsurilor educative privative ori
neprivative de libertate;
b) lipsa plângerii prealabile este o cauză care înlătură executarea pedepsei pronunțate, precum
și celelalte consecințe ale condamnării;
c) prescripția generală nu este o cauză specială care înlătură răspunderea penală.
6. Coautoratul este posibil, de regulă:
a) la infracțiunile omisive din culpă;
b) la infracțiunile comisive intenționate;
c) la infracțiunile omisive intenționate.
7. Reprezintă cauze care, în condițiile legii, înlătură răspunderea penală, dar care nu produc efecte „in
rem”:
a) lipsa plângerii prealabile și retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care
acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b) grațierea individuală, prin decret prezidențial, și împăcarea, în cazul infracțiunilor pentru care
punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres;
c) retragerea plângerii prealabile în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, și împăcarea, în cazul infracțiunilor pentru care
punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
8. În ipoteza săvârșirii unei infracțiuni în participație proprie (intenționată):
a) întreruperea cursului prescripției răspunderii penale produce efecte față de toți participanții
la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere îi privește numai pe unii dintre aceștia;
b) suspendarea cursului prescripției executării pedepsei penale produce efecte față de toți
participanții la infracțiune, chiar dacă actul de suspendare îi privește numai pe unii dintre aceștia;
c) atât întreruperea cât și suspendarea cursului prescripției executării pedepsei produc efecte față de
toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere, respectiv de suspendare, îi
privește numai pe unii dintre aceștia.
9. În cazul infracțiunilor prescriptibile, termenele de prescripție a răspunderii penale:
a) se suspendă prin îndeplinirea oricărui act de procedură desfășurat în acea cauză;
b) sunt determinate în funcție de natura și gravitatea pedepsei abstracte;
 c) au aceeași durată, fixată prin lege, indiferent de subiectul activ al infracțiunii: persoană fizică majoră
sau minoră
10. În materie penală nu este posibil:
a) ca o infracțiune să prezinte atât o pluralitate de subiecți activi, cât și de subiecți pasivi;
b) ca în conținutul constitutiv al unei singure infracțiuni să fie prevăzute, alternativ, mai multe forme
de vinovăție;
c) a se admite răspunderea penală obiectivă, precum nici răspunderea penală colectivă, solidară.
11. Legea penală consacră expres:
a) momentul final până la care poate interveni actul bilateral al împăcării;
b) termenele de prescripție a executării măsurilor de siguranță;
c) efectele produse de actele de clemență asupra drepturilor persoanelor vătămate.
12. Spre deosebire de instigare, complicitatea:
a) materială, poate fi anterioară sau concomitentă, iar atunci când este morală (prin promisiune), poate
fi și posterioară, dacă după săvârșirea faptei promisiunea este îndeplinită;
b) reprezentând activitatea proprie persoanei care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la
săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu poate să îmbrace forma improprie (imperfectă);
c) este întotdeauna o formă secundară a participației penale, atât prin raportare la coautorat, cât și prin
raportare la instigare.
13. Există vinovăție penală atunci când:
a) nu se prevede rezultatul faptei, care nu se urmărește, dar se acceptă;
b) nu se prevede rezultatul faptei, care trebuia să fie prevăzut;
c) se prevede rezultatul faptei, care nu se urmărește, nici nu se acceptă, socotindu-se fără temei că
acesta nu se va produce.
14. Reprezintă trăsătură esențială a infracțiunii:
a) prevederea faptei în legea penală;
b) existența unei legături de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată a infracțiunii;
c) lipsa vinovăției în forma anume cerută de lege, chiar dacă aceasta ar exista într-o altă formă.
15. Dacă actele îndeplinite până în momentul împiedicării săvârșirii unei infracțiuni constituie o altă
faptă penală:
a) participantului care a împiedicat săvârșirea infracțiunii i se aplică pedeapsa pentru tentativa comisă;
b) participantului care a împiedicat săvârșirea infracțiunii i se aplică pedeapsa pentru fapta penală
consumată astfel săvârșită;
c) efectul de nepedepsire se extinde asupra tuturor participanților, fiind o cauză reală de impunitate.
16. Legea penală nu prevede explicit condiția de existență:
a) a legăturii subiective dintre persoanele care lucrează în participație penală;
b) a gravității pericolului, în cazul constrângerii morale;
c) (alternativă) a pătrunderii pe timpul nopții, în cazul prezumției de legitimă apărare
17. Amnistia necondiționată și grațierea condiționată:
a) se acordă de Președintele României, prin decret;
b) se acordă prin lege organică, de forul legiuitor (Parlament);
c) se pot acorda de Guvern, prin ordonanță simplă.
18. În cazul unei infracțiuni de durată, reprezentată de infracțiunea continuă:
a) amnistia postcondamnatorie este incidentă dacă fapta s-a epuizat până la adoptarea legii de acordare
a clemenței, sub această formă;
b) termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni;
c) săvârșită în mod continuat, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la
momentul epuizării
19. În cazul infracțiunii de ultraj:
a) subiect activ poate fi chiar și un alt funcționar public;
b) infracțiunea există indiferent de modul în care subiectul activ și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu;
c) faptele comise constituie infracțiune în forma de bază (prevăzută la alineatul 1) chiar dacă privesc
un membru de familie al funcționarului public.
20. Omorul calificat poate fi reținut atunci când este săvârșit:
a) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni grave;
b) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni intenționate;
c) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni.

21. Infracțiunea de tâlhărie are formă calificată:

a) când fapta este săvârșită prin folosirea de calități mincinoase;
b) numai atunci când fapta este săvârșită într-un mijloc de transport în comun;
 c) atunci când absoarbe vătămarea corporală.

22. Inducerea în eroare a organelor judiciare poate fi săvârșită:

a) prin orice mijloace;
b) numai prin denunț sau plângere;
c) numai cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
23. La infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:
a) este posibil coautoratul;
b) nu prezintă importanță calitatea subiectului activ;
c) fapta se săvârșește concomitent cu momentul întocmirii înscrisului oficial.
24. La infracțiunea de furt, bunul ce constituie obiect material:
a) trebuie să aparțină unei altei persoane;
b) poate să aparțină în întregime sau în parte făptuitorului;
c) în momentul comiterii faptei se poate afla și în posesia făptuitorului.
25. Infracțiunea de fals privind identitatea:
a) se săvârșește numai cu intenție directă;
b) se săvârșește cu intenție directă sau indirectă;
c) are forma tentativei pedepsită.
26. Infracțiunea de distrugere din culpă:
a) se reține numai dacă bunul aparține altei persoane;
b) se reține chiar dacă bunul aparține făptuitorului;
c) se reține doar dacă pune în pericol alte persoane sau bunuri.
27. În cazul infracțiunii constând în înlesnirea evadării:
a) subiectul activ este calificat în cazul formei de bază;
b) se va reține forma agravată atunci când subiectul activ care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel reținut
sau deținut a acționat cu intenție;
c) tentativa nu se pedepsește.
28. Infracțiunea de tortură poate fi săvârșită:
a) numai de către un funcționar public;
b) numai de către un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat;
c) de o persoană care acționează la instigarea sau cu consimțământul expres ori tacit al unui funcționar
public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
29. În cazul infracțiunii de însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:
a) fapta poate consta într-o acțiune sau inacțiune;
b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c) împăcarea poate surveni pe tot timpul procesului.
30. La infracțiunea de cumpărare de influență:
a) făptuitorul nu se pedepsește, dacă denunță fapta mai înainte de sesizarea instanței de judecată;
b) făptuitorul nu se pedepsește, dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu privire la aceasta;
c) banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei indiferent de condițiile în care le-a dat.
31. În cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe:
a) împăcarea înlătură răspunderea penală;
b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c) urmarea imediată constă în vătămări ale integrității corporale care necesită pentru vindecare, cel puțin
10 zile de îngrijiri medicale.
32. La infracțiunea de mărturie mincinoasă:
a) elementul material constă în acțiune sau inacțiune;
b) nu prezintă importanță natura împrejurărilor la care se raportează omisiunea martorului;
c) fapta constituie infracțiune chiar dacă martorul nu a fost întrebat în legătură cu împrejurările esențiale
pe care omite să le relateze.
33. În cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie:
a) acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b) acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu;
c) maximul special al pedepsei se majorează cu o treime.
34. Infracțiunea de viol:
a) absoarbe lovirile sau alte violențe;
b) intră întotdeauna în concurs cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
c) este mai gravă dacă a fost săvârșită doar în scopul publicării de materiale pornografice
1. Spre deosebire de instigarea improprie (instigarea în cazul participației improprii):
a) coautoratul impropriu (coautoratul în cazul participației improprii) implică săvârșirea nemijlocită,
cu intenție, de către o persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, la care, din culpă sau fără
vinovăție, contribuie cu acte de executare nemijlocită o altă persoană;
b) complicitatea improprie (complicitatea în cazul participației improprii) nu este relevantă penal în
modalitatea „intenție – culpă” (atunci când contribuția participantului este realizată cu intenție la
fapta comisă, de către autor, din culpă);
c) instigarea proprie (instigarea în cazul participației proprii) este posibilă numai în cazul infracțiunilor
proprii.
2. Cauzele care înlătură răspunderea penală cu efecte "in rem":
a) includ formele prescripției penale, indiferent de tipul acesteia;
b) nu produc efecte asupra participanților, cu excepția actului bilateral al împăcării;
c) în ipoteza comiterii infracțiunii în participație proprie, profită tuturor participanților.
3. Legea penală consacră expres:
a) imprescriptibilitatea infracțiunilor contra vieții, indiferent de elementul lor subiectiv;
b) termenele de prescripție a executării pedepselor complementare aplicate persoanelor fizice;
c) infracțiunile în cazul cărora acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
4. Principiul indivizibilității pasive și principiul indivizibilității active sunt înscrise, în dreptul penal
material, în materia privitoare la:
a) instituția lipsei plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii
penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, de către persoana vătămată;
b) instituția retragerii plângerii prealabile, dacă aceasta intervine până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare;
c) instituția împăcării, precum și în cazul medierii privind latura penală a cauzei.
5. În cazul infracțiunii de furt:
a) obiect material poate fi și orice fel de energie;
b) posesia legitimă este ocrotită chiar și împotriva proprietarului bunului;
c) obiect material pot fi numai înscrisurile cu valoare economică.
6. Infracțiunea de uzurpare de calități oficiale în forma asimilată, presupune:
a) folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau
urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate;
b) continuarea exercitării de către funcționarul public a funcției ce implică exercițiul autorității de stat,
după ce a pierdut acest drept conform legii;
c) purtarea fără drept de uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice.
7. Infracțiunea de evadare este mai gravă atunci când este comisă:
a) prin folosirea de violențe fizice sau psihice;
b) de o persoană înarmată;
c) de către două sau mai multe persoane împreună.
8. La infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri:
a) latura subiectivă presupune doar intenția directă;
b) elementul material poate consta în săvârșirea, în public, de acte sexuale;
c) tentativa nu se pedepsește.
9. Infracțiunea de amenințare poate fi săvârșită:
a) numai printr-o acțiune;
b) și printr-o inacțiune;
c) atât prin acțiune, cât și prin inacțiune.
10. La infracțiunea de act sexual cu un minor, în forma de bază, subiect pasiv poate fi:
a) minorul, indiferent de vârstă;
b) minorul cu vârsta între 13 și 15 ani;
c) minorul cu vârsta între 15 și 18 ani.
11. La infracțiunea de luare de mită, foloasele necuvenite pretinse, primite sau acceptate de către
subiectul activ pot fi:
a) doar patrimoniale;
b) patrimoniale și nepatrimoniale;
c) numai pentru sine.
12. Infracțiunea de uz de fals se consumă în momentul în care:
a) înscrisul fals, oficial sau sub semnătură privată, este înfățișat unei autorități publice;
b) s-a produs consecința juridică pe care făptuitorul a avut-o în vedere la folosirea înscrisului;
c) înscrisul fals este deținut de către făptuitor.
13. În cazul infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, forma de bază:
a) participația penală sub forma coautoratului nu este posibilă;
b) subiect pasiv nu poate fi o persoană cu discernământ diminuat;
c) consumarea are loc în momentul fie a sinuciderii, fie a încercării de sinucidere a victimei.
14. La infracțiunea de vătămare corporală din culpă:
a) subiect activ poate fi și o persoană juridică;
b) acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu;
c) limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o pătrime atunci când urmările specifice s-au produs
față de două sau mai multe persoane.
15. În cazul infracțiunii de nedenunțare, participația penală:
a) este posibilă doar sub forma complicității morale;
b) nu este posibilă decât sub forma instigării;
c) nu este posibilă sub forma coautoratului.
16. Infracțiunea de violare de domiciliu se reține atunci când făptuitorul:
a) pătrunde fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără a
avea consimțământul proprietarului;
b) pătrunde fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, având
consimțământul persoanei care le folosește;
c) refuză să părăsească locuința, încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând de acestea, la
cererea persoanei care le folosește.
17. Infracțiunea de purtare abuzivă, în forma agravată:
a) absoarbe fapta de amenințare;
b) intră în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe;
c) în momentul comiterii faptei, subiectul activ trebuie să se afle în timpul programului de lucru.
18. Atunci când mijlocul fraudulos folosit la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constituie prin el
însuși o infracțiune, se va reține:
a) infracțiunea de înșelăciune în forma agravată prevăzută de art. 244 alin.(2) Cod penal;
b) infracțiunea de înșelăciune în forma agravată prevăzută de art. 244 alin.(2) Cod penal în concurs cu
infracțiunea care constituie mijlocul fraudulos;
c) infracțiunea de înșelăciune în forma de bază prevăzută de art. 244 alin.(1) Cod penal în concurs cu
infracțiunea care constituie mijlocul fraudulos.
19. În cazul infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, forma de bază,
subiect activ poate fi:
a) orice persoană;
b) persoana căreia i s-a încredințat minorul pentru creștere și educare;
c) persoana cu care părintele minorului are o relație de concubinaj.
20. Infracțiunea de distrugere calificată se consumă în momentul producerii dezastrului ce constă în:
a) distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalații sau
componente ale acestora și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a unei persoane;
b) distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalații sau
componente ale acestora și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai
multor persoane;
c) distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalații sau
componente ale acestora și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a cel puțin trei
persoane.
1. În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a) sancțiunea constă în închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi;
b) este necesar ca urmarea imediată să survină după trecerea unui anumit interval de timp;
c) se săvârșește cu intenție depășită.
2. Violarea de domiciliu:
a) poate fi săvârșită prin acțiune sau inacțiune;
b) poate fi săvârșită numai cu intenție directă;
c) este mai gravă când se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună.
3. În cazul infracțiunii de abuz de încredere:
a) subiectului activ i se încredințează bunul spre administrare sau gestionare;
b) nu prezintă relevanță juridică scopul încredințării bunului;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
4. Infracțiunea de nedenunțare poate fi săvârșită:
a) de orice persoană;
b) prin acțiune sau inacțiune;
c) cu privire la orice infracțiune, indiferent de gravitatea acesteia.
5. Dacă infracțiunea de înșelăciune este săvârșită prin folosirea unui înscris falsificat:
a) infracțiunea de fals este absorbită în forma agravată a infracțiunii de înșelăciune;
b) se aplică regulile privind concursul de infracțiuni;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.
6. În cazul infracțiunii de distrugere:
a) elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiuni alternative enumerate limitativ;
b) elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiuni alternative enumerate exemplificativ;
c) se reține forma agravată din alineatul 4, atunci când fapta săvârșită prin incendiere, explozie ori prin
orice alt asemenea mijloc pune în pericol alte persoane sau bunuri.
7. În cazul infracțiunii constând în lipsirea de libertate în mod ilegal:
a) tentativa se pedepsește pentru toate formele;
b) tentativa se pedepsește numai pentru formele agravate;
c) tentativa se pedepsește numai pentru forma de bază și primele două forme agravate.
8. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii poate fi săvârșită:
a) numai cu intenție directă;
b) prin acțiuni alternative, enumerate exemplificativ;
c) cu intenție directă sau indirectă.
9. Infracțiunea de furt calificat se reține atunci când:
a) se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună;
b) se săvârșește asupra unui bun care face parte din patrimonial cultural național mobil;
c) se săvârșește prin violare de domiciliu sau sediu profesional.
10. Infracțiunea de abandon de familie:
a) se reține numai dacă neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere se realizează timp de 3 luni
consecutive;
b) se reține numai dacă părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor îi produce persoanei vătămate
suferințe fizice sau morale;
c) nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile.
11. La infracțiunea de represiune nedreaptă:
a) elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiuni alternative enumerate limitativ;
b) elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiuni alternative enumerate exemplificativ;
c) tentativa se pedepsește.
12. La infracțiunea de purtare abuzivă:
a) tentativa se pedepsește;
b) fapta constituie infracțiune chiar dacă subiectul activ întrebuințează o singură expresie jignitoare;
c) fapta constituie infracțiune numai dacă subiectul activ întrebuințează mai multe expresii jignitoare.
13. Infracțiunea de ultraj judiciar:
a) absoarbe numai infracțiunile de amenințare, loviri sau alte violențe, vătămare corporală și lovirile
sau vătămările cauzatoare de moarte;
b) absoarbe infracțiunile de amenințare, loviri sau alte violențe, vătămare corporală, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte și omor;
c) poate fi săvârșită numai împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică
exercițiul autorității de stat.
14. Infracțiunea de luare de mită se consumă:
a) atunci când funcționarul public nu îndeplinește un act, urgentează ori întârzie îndeplinirea acestuia
sau realizează un act contrar îndatoririlor de serviciu;
b) în momentul în care funcționarul public pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin
ori accept promisiunea unor astfel de foloase;
c) în momentul realizării flagrantului.
15. Se va reține infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:
a) indiferent dacă făptuitorul folosește ori încredințează altei persoane spre folosire înscrisul falsificat;
b) numai dacă făptuitorul folosește ori încredințează altei persoane spre folosire înscrisul falsificat;
c) indiferent de modurile prin care a fost falsificat.
16. În cazul infracțiunii constând în favorizarea făptuitorului:
a) favorizarea săvârșită de o rudă apropiată nu se pedepsește;
b) fapta se săvârșește cu intenție directă;
c) ajutorul se acordă infractorului într-o cauză penală.
17. Infracțiunea de violare de domiciliu:
a) este o infracțiune instantanee;
b) se consumă în momentul în care făptuitorul părăsește domiciliul pe care l-a violat;
c) sub aspectul laturii subiective presupune doar intenție directă deoarece făptuitorul știe că a pătruns
în domiciliu fără consimțământul celui care îl folosește.
18. În cazul infracțiunii de viol, constrângerea, ca mijloc de realizare a actului sexual:
a) trebuie să fie doar fizică deoarece făptuitorul urmărește să înfrângă rezistența fizică a persoanei
vătămate;
b) trebuie să preceadă sau să fie concomitentă actului sexual;
c) există doar atunci când persoana vătămată i-a opus făptuitorului o rezistență puternică.
19. Infracțiunea de supunere la rele tratamente, forma agravată prevăzută de art. 281
alin. (2) Cod penal, presupune supunerea la tratamente degradante sau inumane a unei
persoane care se află:
a) în executarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical;
b) în executarea măsurii educative a asistării zilnice;
c) în executarea măsurii preventive a reținerii.
20. Fapta de vătămare corporală din culpă cu o pluralitate de subiecți pasivi, constituie:
a) o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă, forma agravată prevăzută de art. 196 alin.
(4) Cod penal;
b) o pluralitate de infracțiuni de vătămare corporală din culpă, forma tip prevăzută de art. 196 alin.
(1) Cod penal;
c) atâtea infracțiuni de vătămare corporală din culpă câți subiecți pasivi sunt.
21. Infracțiunea de distrugere din culpă se reține atunci când fapta este săvârșită prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc:
a) dacă a rezultat pericol public;
b) numai atunci când a pus în pericol alte persoane sau bunuri;
22. La infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri:
a) raportul de cauzalitate rezultă implicit din săvârșirea faptei;
b) intenția făptuitorului nu poate fi decât directă;
c) tentativa se pedepsește.
23. Infracțiunea de vătămare corporală săvârșită asupra unui membru de familie, în
accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 177 Cod penal, se sancționează:
a) cu pedeapsa prevăzută de art. 194 Cod penal al cărei maxim special se majorează cu o treime;
b) cu pedeapsa prevăzută de art. 194 Cod penal ale cărei limite – minima și maxima - se majorează cu
o pătrime;
c) cu pedeapsa prevăzută de art. 194 Cod penal al cărei maxim special se majorează cu o pătrime.
24. Pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, este necesar:
a) să se falsifice doar un înscris oficial în formă originală;
b) să se falsifice o copie legalizată a unui înscris oficial;
c) să se falsifice o copie simplă a unui înscris oficial.
25. Obiect material al infracțiunii de abuz de încredere, poate fi:
a) un bun mobil sau imobil ce aparține altuia;
b) un bun indivizibil asupra căruia făptuitorul are numai un drept de coproprietate;
c) cota-parte dintr-un bun divizibil care îi aparține făptuitorului.
26. Infracțiunea de uzurparea de calități oficiale este mai gravă atunci când:
a) este săvârșită de o persoană care poartă, fără drept, semnele distinctive ale unei autorități publice;
b) este săvârșită de un funcționar public;
c) făptuitorul îndeplinește un act legat de calitatea oficială pe care și-o atribuie în mod nelegitim.
 27. În cazul infracțiunii de dare de mită:
a) banii, valorile sau orice alte bunuri promise sunt supuse confiscării;
b) banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie mituitorului atunci când acesta a denunțat fapta;
c) banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sunt supuse confiscării.
28. Infracțiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, forma tip, se consumă:
a) în momentul în care are loc sinuciderea;
b) în momentul în care are loc încercarea de sinucidere;
c) în momentul în care făptuitorul realizează acțiunea de determinarea sinuciderii unei persoane.

1. La infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută în art. 375 Cod penal:
a) participația penală este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare sau complicitate;
b) urmarea imediată constă în producerea unui scandal public;
c) subiectul activ este calificat.
2. Infracțiunea de fals intelectual, poate fi săvârșită:
a) numai prin acțiune;
b) atât prin acțiune, cât și prin inacțiune;
c) în participație însă, doar sub forma instigării și a complicității.
3. La infracțiunea de uciderea din culpă:
a) subiect activ nu poate fi decât o persoană fizică;
b) limitele speciale ale pedepsei prevăzute la alin.(1) și alin. (2) ale art. 192 Cod penal se majorează cu
jumătate dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane;
c) activitatea de ucidere se exprimă numai printr-o acțiune.
4. La infracțiunea de gestiune frauduloasă, forma tip [art. 242 alin. (1) Cod penal]:
a) latura subiectivă presupune doar intenția directă deoarece include scopul dobândirii unui folos
patrimonial;
b) elementul material constă în acțiuni sau inacțiuni păgubitoare pentru proprietarul bunurilor
administrate sau conservate;
c) subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal
5. Fapta celui care lipsește de libertate în mod ilegal o persoană ce nu avea împlinită vârsta de 18 ani
însă, infracțiunea continuă se prelungește după ce persoana vătămată devine majoră, constituie:
a) infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată, prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. b)
Cod penal pentru perioada anterioară momentului în care persoana vătămată a împlinit 18 ani și
infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal forma tip, după acest moment;
b) infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată, prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. b)
Cod penal;
c) infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma tip, prevăzută de art. 205 alin. (1) Cod penal
deoarece, în cazul infracțiunii continue, se aplică legea penală incidentă la momentul epuizării.
6. În cazul infracțiunii prevăzute în art. 193 Cod penal (lovirea sau alte violențe) săvârșită în condițiile
art. 199 Cod penal, adică asupra unui membru de familie:
a) acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu;
b) acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c) indiferent de modul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală – la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate sau din oficiu - poate interveni împăcarea
7. Infracțiunea de neglijență în serviciu, poate fi reținută:
a) atunci când făptuitorul își îndeplinește numai în parte o îndatorire de serviciu;
b) numai dacă făptuitorul omite îndeplinirea în întregime a unei îndatoriri de serviciu;
c) dacă făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea acestuia prin comiterea ei.
8. La infracțiunea de represiune nedreaptă:
a) tentativa nu se pedepsește;
b) participația penală sub forma coautoratului este exclusă în toate cazurile;
c) latura subiectivă presupune doar intenția directă, calificată prin scop, deoarece făptuitorul știe că
persoana împotriva căreia acționează este nevinovată.
9. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 Cod penal:
a) lipsa consimțământului persoanei care folosește domiciliul este prezumat în mod absolut;
b) lipsa consimțământului persoanei care folosește domiciliul este prezumat până la proba contrară;
10. În cazul infracțiunii de cumpărare de influență, făptuitorul nu se pedepsește dacă:
a) denunță fapta autorităților și astfel înlesnește tragerea la răspundere penală a autorului traficului de
influență;
 b) denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta;
c) denunță fapta mai înainte de identificarea autorului traficului de influență.
11. Abandonul de familie, prevăzut la art. 378 Cod penal, nu se pedepsește dacă inculpatul își îndeplinește
obligațiile:
a) până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
b) înaintea citirii actului de sesizare a instanței;
c) înainte de terminarea urmăririi penale.
12. În cazul infracțiunii de omor calificat, premeditarea:
a) este o circumstanță personală care nu se răsfrânge asupra celorlalți participanți;
b) este o circumstanță reală care, întotdeauna, se răsfrânge asupra celorlalți participanți;
c) poate fi o circumstanță reală, dacă participantul a cunoscut scopul pregătirilor pe care le-a efectuat
împreună cu autorul
13. Pentru existența infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) Cod penal,
este necesar ca:
a) făptuitorul să fi folosit, fără drept, o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat, indiferent
dacă a îndeplinit sau nu vreun act legat de acea calitate;
b) făptuitorul să fi folosit, fără drept, o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat și
întotdeauna, în mod concomitent, să fi îndeplinit un act legat de acea calitate;
c) făptuitorul să fi folosit, fără drept, o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat și, fie
concomitent, fie ulterior să fi îndeplinit un act legat de acea calitate.
14. Poate fi obiect material al infracțiunii de furt:
a) orice fel de energie;
b) numai înscrisurile cu valoare probantă;
c) energia electrică.
15. Constituie întotdeauna infracțiunea de distrugere din culpă, forma tip:
a) neluarea măsurilor de conservare, din culpă, a unui bun chiar dacă acesta aparține făptuitorului;
b) neluarea măsurilor de salvare, din culpă, a unui bun chiar dacă acesta aparține făptuitorului;
c) distrugerea, din culpă, a unui bun chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este
comisă prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în
pericol alte persoane sau bunuri.
16. Pentru existența infracțiunii de tăinuire este necesar ca făptuitorul:
a) să fi cunoscut că bunul tăinuit provine din săvârșirea unei infracțiuni;
b) să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările concrete că bunul tăinuit provine din săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia;
c) să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările concrete că bunul tăinuit provine din săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală, cu condiția să cunoască natura acesteia.
17. P p lângerea împotriva actelor de urmărire penală (altele decât soluțiile de neurmărire sau
netrimitere in judecată):
a) se poate face doar în termen de 20 de zile de la data comunicării actului de urmărire penală, sub
sancțiunea decăderii;
b) poate fi îndreptată si împotriva actului prin care se soluționează plângerea împotriva unui act de
urmărire penala;
c) poate fi îndreptată și împotriva ordonanței prin care prim procurorul parchetului a respins, într-un dosar
pe care îl instrumentează, solicitarea de administrare a unor probatorii.

29. Fapta de abandon de familie săvârșită prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni,
a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai
multor persoane, constituie:
a) o pluralitate de infracțiuni;
b) o infracțiune unică continuă;
c) o infracțiune unică continuată.
30. La infracțiunea de tortură:
a) coautoratul nu este posibil;
b) elementul material al laturii obiective constă în acțiuni sau inacțiuni;
c) realizarea scopului urmărit prin comiterea faptei este o cerință în lipsa căreia infracțiunea nu există.
31. La infracțiunea de amenințare, subiect pasiv poate fi:
a) orice persoană fizică;
b) orice persoană fizică care are capacitatea de a-și da seama că este supusă unei forme de
constrângere psihică;
c) și o colectivitate.
 32. Infracțiunea de purtare abuzivă săvârșită prin loviri sau alte violențe, prevăzută de art.
296 alin. (2) Cod penal:
a) poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu comisă față de aceeași persoană;
b) poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de cercetare abuzivă comisă asupra aceleiași
persoane;
c) poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de omor atunci când actele de violență exercitate
de făptuitor au produs moartea victimei.

1. Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă:

a) poate fi săvârșită în coautorat;
b) poate fi săvârșită numai de către mama aflată în stare de tulburare psihică gravă pricinuită de naștere;
c) poate fi săvârșită numai de către mama aflată în stare de tulburare psihică.
2. La infracțiunea constând în uciderea la cererea victimei:
a) tentativa se pedepsește;
b) tentativa nu se pedepsește;
c) sancțiunea constă în închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
3. Infracțiunea de abuz de încredere:
a) se săvârșește doar prin acțiune;
b) se săvârșește prin acțiune sau inacțiune;
c) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală.
4. Infracțiunea de furt calificat:
a) se reține întotdeauna în concurs cu violarea de domiciliu sau violarea sediului profesional;
b) are formă agravată când se săvârșește prin violarea de domiciliu sau a sediului profesional;
c) are forma agravată când se săvârșește prin folosire de arme.
5. Infracțiunea de vătămare corporală există:
a) dacă se produce sluțirea victimei;
b) numai dacă se săvârșește cu intenție directă;
c) dacă se pune în primejdie viața persoanei.
6. Infracțiunea constând în act sexual cu un minor este mai gravă:
a) dacă se săvârșește asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b) dacă fapta a fost comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13-15 ani;
c) potrivit alineatului (3), dacă minorul este membru de familie al majorului.
7. La infracțiunea de distrugere:
a) tentativa se pedepsește pentru toate formele;
b) obiect material poate fi orice înscris sub semnătură privată;
c) se reține forma agravată dacă sunt distruse bunuri care fac parte din patrimonial cultural.
8. Uzurparea de calități oficiale se reține:
a) indiferent de natura calității uzurpate;
b) atunci când se folosește o calitate oficială care implică exercițiul autorității de stat;
c) indiferent de actul îndeplinit.
9. În cazul infracțiunii de înșelăciune:
a) nu contează scopul inducerii în eroare;
b) fapta se săvârșește în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial;
c) fapta se săvârșește în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.
10. La infracțiunea de abandon de familie:
a) subiect activ poate fi numai persoana care are obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit la
întreținere;
b) împăcarea înlătură răspunderea penală;
c) reaua-credință semnifică săvârșirea infracțiunii cu intenție, neavând relevanță juridică penală
împrejurarea că făptuitorul avea sau nu posibilitatea îndeplinirii obligației.
11. Când fapta de inducere în eroare a organelor judiciare se săvârșește prin producere sau ticluire de
probe nereale:
a) intenția poate fi directă sau indirectă;
b) intenția poate fi numai directă;
c) scopul este acela de a dovedi existența unei infracțiuni ori săvârșirea acesteia de către o anumită
persoană.
12. În cazul infracțiunii de luare de mită în conținut de bază:
a) subiect activ poate fi orice funcționar;
b) subiect activ poate fi numai un funcționar public;
c) elementul material al laturii obiective se poate realiza prin acțiune sau inacțiune.

13. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a) se consumă indiferent dacă afirmațiile mincinoase sau omisiunea martorului influențează sau nu
hotărârea finală;
b) se consumă numai dacă afirmațiile mincinoase sau omisiunea martorului influențează sau nu
hotărârea finală;
c) pedeapsa se reduce la jumătate dacă martorul își retrage mărturia în cauzele penale înainte de
reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi
pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.
14. Infracțiunea de delapidare poate fi săvârșită:
a) de orice funcționar public;
b) numai de către un funcționar public care are bunurile spre a le gestiona sau administra;
c) numai cu intenție directă.
15. Infracțiunea de tortură:
a) absoarbe în forma de bază lovirile sau alte violențe și vătămarea corporală;
b) absoarbe în forma de bază numai lovirile și alte violențe;
c) se poate săvârși cu intenție directă sau indirectă.
16. Infracțiunea de fals intelectual se săvârșește:
a) de orice persoană;
b) concomitent cu momentul întocmirii înscrisului oficial;
c) numai asupra unui înscris oficial de natură să producă efecte juridice.
1. Cercetarea abuzivă poate fi săvârșită:
a) de orice funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat;
b) numai de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător;
c) cu intenție directă sau indirectă.
2. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu:
a) refuzul de părăsire a domiciliului trebuie exprimat numai de către proprietarul imobilului;
b) refuzul de părăsire a domiciliului trebuie exprimat de către persoana care îl folosește;
c) împăcarea înlătură răspunderea penală.
3. În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă în conținut de bază:
a) subiect activ poate fi numai un gestionar sau administrator;
b) subiectul activ are grija administrării sau conservării bunurilor;
c) fapta se săvârșește numai cu intenție directă.
4. În cazul infracțiunii de uz de fals:
a) intenția poate fi directă sau indirectă;
b) intenția poate fi numai directă;
c) tentativa se pedepsește.
5. În cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă:
a) acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu;
b) se va reține un concurs de infracțiuni, atunci când urmările se produc față de două sau mai multe
persoane;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
6. Infracțiunea de dare de mită se consumă:
a) în momentul în care subiectul activ promite, oferă sau dă bani ori alte foloase;
b) în momentul în care funcționarul public îndeplinește actul pentru care a fost realizată promisiunea
ori oferirea de bani ori alte foloase;
c) numai dacă promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase se realizează în mod direct de
către făptuitor.
7. La infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorilor în forma de bază:
a) subiect activ poate fi numai un părinte;
b) subiect activ poate fi și de către persoana căreia i-a fost încredințat minorul;
c) împăcarea înlătură răspunderea penală.
 8. Infracțiunea de furt în scop de folosință:
a) poate avea ca obiect material orice bun mobil;
b) se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru furt sau furt calificat, ale cărei limite se reduc cu
jumătate;
c) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală.
9. La infracțiunea constând în determinarea sau înlesnirea sinuciderii:
a) există forma agravată, când victima este un minor cu vârsta cuprinsă între 14- 18 ani;
b) există forma agravată, când fapta se săvârșește de către o persoană care avea victima în îngrijire,
ocrotire sau educare;
c) limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate, dacă faptele din alin.1)-3) au fost urmate de o
încercare de sinucidere.
10. În cazul infracțiunii de ultraj:
a) se absoarbe amenințarea;
b) se reține forma agravată când fapta produce o vătămare corporală;
c) se reține forma agravată când fapta are ca urmare loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
11. Abuzul în serviciu poate fi săvârșit:
a) prin acțiune sau inacțiune;
b) numai cu intenție directă;
c) în forma tentativei.
12. În cazul infracțiunii de tăinuire:
a) elementul material al laturii obiective poate fi săvârșit prin acțiuni alternative enumerate limitativ;
b) elementul material al laturii obiective poate fi săvârșit prin acțiuni alternative enumerate
exemplificativ;
c) numai de către o persoană care a cunoscut proveniența bunului tăinuit dintr-o infracțiune contra
patrimoniului.
13. În cazul infracțiunii de nedenunțare:
a) înștiințarea poate fi făcută către orice instituție publică;
b) nu se pedepsește dacă fapta este săvârșită de către un membru de familie;
c) nu se pedepsește dacă fapta este săvârșită de către o rudă apropiată.
14. La infracțiunea de evadare:
a) este absorbită infracțiunea de vătămare corporală;
b) tentativa este pedepsită;
c) subiectul activ este necircumstanțiat.
15. În cazul infracțiunii de amenințare:
a) se amenință cu săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului sau a unei fapte păgubitoare;
b) fapta trebuie să fie de natură să-i producă o stare de temere victimei;
c) fapta trebuie să producă o stare de temere victimei.
16. Tentativa se pedepsește:
a) la infracțiunea de abuz de încredere;
b) la infracțiunea de înșelăciune;
c) la infracțiunea de tâlhărie sau piraterie urmată de moartea victimei.