Documentul prezintă contextul istoric al Luptei pentru învestitură dintre papă și împăratul german pentru controlul numirii episcopilor. De asemenea, explică fundamentele autorității papale și protecția papalității de către suveranii franci în secolele VIII-IX.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
568 vizualizări3 pagini
Documentul prezintă contextul istoric al Luptei pentru învestitură dintre papă și împăratul german pentru controlul numirii episcopilor. De asemenea, explică fundamentele autorității papale și protecția papalității de către suveranii franci în secolele VIII-IX.
Documentul prezintă contextul istoric al Luptei pentru învestitură dintre papă și împăratul german pentru controlul numirii episcopilor. De asemenea, explică fundamentele autorității papale și protecția papalității de către suveranii franci în secolele VIII-IX.
Documentul prezintă contextul istoric al Luptei pentru învestitură dintre papă și împăratul german pentru controlul numirii episcopilor. De asemenea, explică fundamentele autorității papale și protecția papalității de către suveranii franci în secolele VIII-IX.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3
Lupta pentru investitura
24 ianuarie 1076 : Sinodul de la Worms,
convocat cu ocazia succesiunii arhiepiscopatului de Milano: episcopii germani care au primit învestitura din partea împăratului Henric al IV-lea se retrag de sub autoritatea papală, depunându-l pe papa Grigore al VII-lea; momentul marchează începutul "Luptei pentru învestitură".
Fundamentele autorităţii papale au fost invocate în „Donatio Constantini ‘’/”Noi
împreună cu tot poporul din Roma care e supus slavei cârmuirii noastre, am considerat că, la fel cum SF. Petru fusese făcut vicarul, Fiului lui Dumnezeu pe pământ, în acelaşi fel pontifii, care îl reprezintă pe prinţul apostolilor, trebuie să obţină o mai mare parte a supremaţiei decât cea pe care generozitatea pământească a Luminăţiei noastre o are …Decretăm că preasfânta sa Biserică Romană trebuie onorată cu veneraţie pe întinsul puterii noastre şi că preasfântul Scaun al SF Petru este în chip slăvit ridicat deasupra imperiului nostru şi a tronului pământesc. … ‘’. (Donaţia lui Constantin ‘’)/ un document fals redactat în jurul anului 800 şi care poartă data de 313, în care, chipurile, împăratul Constantin cel Mare dona papei Silvestru unele teritorii( falsul a fost dovedit de umanistul Lorenzo Valla în 1440).
În secolul VIII-IX papalitatea se afla sub protecția suveranilor franci./ „Nouă
ne aparţine, cu ajutorul îndurării dumnezeieşti, apărarea pretutindeni în afară a Bisericii lui Hristos împotriva atacurilor păgânilor şi ravagiilor necredincioşilor şi vegherea înăuntru pentru a face recunoscută credinţa catolică. În sarcina voastră, prea sfinte părinte, este ca, ridicând mâinile ca Moise către Dumnezeu… ‘’. (Scrisoarea lui Carol cel Mare către Papa Leon III) .
În secolul XI are loc reorganizarea Bisericii catolice la iniţiativa călugărului clunic
Hildebrand( viitorul papă Grigore VII). La 16 iul. 1054 a avut loc Marea Schismă care a dus la apariția celor două Biserici,ortodoxă și catolică. Lupta pentru învestitură (conflict între papă și împăratul german desfășurat între 1075-1122 prin care cei doi pretindeau întâietatea în acordarea feudei episcopilor) a izbucnit în timpul papei Grigore VII(1073- 1085)/a fost papă al Romei între anii 1073-1085. Tipologii sociale Tipurile sunt instrumente de cunoaştere. Asupra acestui aspect nu pare să existe controversă în ştiinţele sociale. Întrebările încep de aici încolo: care este perspectiva de cunoaştere care este servită mai eficient prin tipologii; unde se plasează tipurile sociale în spaţiul metodologic al perspectivelor de cunoaştere etc. Tipurile sunt combinări de atribute (Lazarsfeld 1972:99) sau de valori ale unor variabile. În măsura în care tipurile sunt exclusive şi exhaustive, tipologia se confundă cu clasificarea. Situaţia cea mai frecventă în ştiinţele sociale este cea de nesatisfacere a acestor condiţii. Tipurile apar ca rezultat al transformării unui spaţiu de atribute prin reducţie pragmatică.
Combinând perspectiva generativă a reducţiei propuse de Lazarsfeld cu cea
structuralistă a lui Boudon, vom spune că tipurile sunt configuraţii de valori relativ stabile - în plan ontologic sau metodologic - realizate prin transformarea pragmatică a unui spaţiu de atribute. Această transformare seface uneori explicit, pornind de la un set de atribute ale căror categorii se intersectează şi se obţin clase care prin combinare dau tipuri pragmatice, funcţionale sau de altă natură. Alteori, cel mai adesea, poate, elaborarea tipologiilor se face prin combinarea intuitivă, nesistematică a atributelor.
Un al doilea sens al tipologiei în ştiinţele sociale este cel de structură (Boudon
1984:103). Tipurile sunt configuraţii relativ stabile de caracteristici. Umanismul
Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) face
referinta la:
Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul
al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine și grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică.