Adverb

Un adverb este o parte de vorbire care exprimă caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri
ori circumstanțele acțiunilor și stărilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice:
Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de același tip.
Exemplificări
Unele exemplificări din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre
deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire.
În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de
aceeași natură folosind adjective și adverbe.
Elevii din această clasă sunt buni și foarte buni.
Elevii din această clasă învață bine și foarte bine.
În prima propoziție, cuvântul buni repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează
cuvântul elevi (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această
clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului bun (bun/bună/buni/bune) și,
respectiv, la nivelul superlativului absolut, foarte buni). În cel de-al doilea caz, foarte este un
adverb care modifică adjectivul buni la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a
unicului adverb din această propoziție este Cât de buni sunt elevii?.
Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea
predicatului sunt (verb copulativ) cu predicatul învață, respectiv prin substituirea adjectivului buni
repetat de două ori, cu adverbul bine, repetat de asemenea de două ori. De data aceasta,
cuvântul de caracterizat este predicatul învață, reprezentat prin verbul a învăța conjugat la
indicativ prezent, iar cuvintele care îl caracterizează sunt adverbele bine și (foarte) bine. A se
remarca utilizarea lui foarte într-un mod extrem de similar primei propoziții, aici însă adverbul
foarte modifică adverbul bine la superlativ absolut. Întrebările pe care le adresăm în această
propoziție, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt Cum învață elevii?, de două ori,
respectiv Cât de bine învață elevii?.
Recunoașterea adverbelor
În limba română, cu excepția unor contraexemple notabile, imensa majoritate a adverbelor
coincid ca formă cu forma masculin singular a adjectivului corespunzător. Un contraexemplu
arhicunoscut este adverbul bine, prezentat în exemplele de mai sus, ca fiind diferit de adjectivul
corespunzător masculin singular, bun. Totuși, se poate remarca cu ușurință prezența comună a
celor două consoane b și n în ambele cuvinte, fapt care indică existența unei rădăcini lingvistice
comune.
În limba română

Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se declină și nici nu se conjugă. Totuși el
se aseamănă cu părțile de vorbire flexibile pentru că are grade de comparație asemeni
adjectivului.
Adverbele, așa cum sunt prezente în limbile europene moderne, sunt o preluare din limba-mamă
a acestora, limba latină. Modul specific în care adverbele au "supraviețuit" până astăzi în aceste
limbi indo-europene variază de la caz la caz, trebuind a fi studiate independent.
Gradele de comparație

Gradele de comparație sunt forme care precizează nuanța graduală a adverbului.

pozitiv - este forma de bază a adverbului
El scrie repede.
comparativ
de superioritate - se formează pe baza prefixului: mai
El scrie mai repede decât ceilalți.
de egalitate - se formează pe baza unor prefixe ca: tot atât de, la fel de
El scrie la fel de bine.
de inferioritate - se formeaza pe baza prefixului: mai puțin
El scrie mai puțin bine decât fratele sau.
superlativ
relativ - se formează pe baza prefixului: cel mai
El scrie cel mai repede.
absolut - se formează pe baza prefixului: foarte
El scrie foarte repede.
Părți de vorbire determinate

Adverbul poate determina:

un verb sau o locuțiune verbală la mod
personal - Tu ai răspuns repede.
nepersonal - Tu ai răspuns repede scriind frumos.

un adjectiv sau o locuțiune adjectivală

El are o mașină mult mai nouă.
o interjecție
Hai repede!
un adverb sau o locuțiune adverbială
Tu ai răspuns puțin ironic.
un substantiv
[Plecarea de acasă a fost grea.]'
Funcții sintactice

Adverbul poate îndeplini în cadrul propoziției următoarele funcții sintactice:

predicat verbal
Desigur că va fi bine.

nume predicativ
E foarte bine că vine acum.
Este bine să asculți sfaturile.

atribut adverbial
Testul de astăzi a fost ușor.
Du-te în casa de dincolo.
Pentru drumul cel de mâine / De cu azi te pregătește. - M. Eminescu

complement circumstanțial de loc

Ultima oară l-am văzut aici.

complement circumstanțial de timp

Ultima oară l-am văzut ieri.

complement circumstanțial de mod

Ultima oară l-am văzut bine.

complement circumstanțial concesiv

Cu toate acestea l-am văzut aici.

complement circumstanțial de cauză

Toți îl felicitau de bine ce răspunsese.

complement circumstanțial de scop

Dinadins ai făcut asta.
Clasificări

Clasificare după formă

simple: aici, colo, ieri, acum, mâine, abia, încet, repede, tot, bine, rău
compuse
prin alăturarea unui substantiv prin cratimă: ieri-dimineață, mâine-seară, poimâine-seară
prin contopire: altundeva, nicăieri, odată, întotdeauna, totdeauna, niciodată, uneori, altcumva,
altfel, astfel, oarecum, oricum
locuțiuni adverbiale
simple:
din când în când, ici și colo, clipă de clipă, zi de zi, din vreme in vreme, ici-colea, la un moment
dat, în față/spate/dreapta/stânga, pe neașteptate, pe nepusă-masă, nu știu cum, în
centru/mijloc/vârf, an de an, de-a lungul/latul/curmezișul
zicale:
la o aruncătură de băț, cât ai clipi, cât ai zice pește, la paștele cailor, câine-câinește, val-vârtej,
cum scrie la carte, ca pe apă, când o face plopul pere și răchita micșunele, când și-o cloci cucul
ouăle, când o zbura porcul, când ți-ai vedea ceafa, în vecii vecilor
Clasificare după origine
primare - sunt moștenite din limba latină sau împrumutate din alte limbi:
abia, afară, agale, aidoma, altminteri, apoi, aproape, azi, ba, barem, chiar, da, doar, foarte, jos,
hojma, iar, ieri, înainte, încă, încoace, încotro, lesne, mai, măcar, mereu, mâine, musai, nicăieri,
nici, nu, prea, razna, sus, și, taman, tocmai
provenite din alte părți de vorbire - din
substantiv: băiețește, tinerește, bărbătește, muncitorește, studențește, frățește
Substantivele pentru zilele săptămânii (luni, marți, etc.), anotimpuri (vara, toamna, etc.), ziua,
dimineața, seara, noaptea, etc. au formă adverbială atunci când au un determinant, spre exemplu
un atribut.
Substantivele care sunt parte a unei expresii își pot schimba valoarea gramaticală în adverb:
buștean - doarme buștean
criță - beat criță
cuc - singur cuc
lulea - îndrăgostit lulea
ocnă - sărat ocnă
tun - înghețat tun
turtă - beat turtă
adjectiv: ascuțit, adânc, bontit, frumos, verde, tare
numeral
numeral prorpriu-zis: O ține una.
locuțiuni adverbiale: Cânta într-una.
numerale adverbiale: de multe ori, de puține ori, de repetate ori, ori de câte ori
Clasificarea adverbelor provenite din alte părți de vorbire
derivate cu sufixe: bărbătește, bătrânește, frățește, fățiș, târâș
cu aceeași formă:
adjective sau participii: frumos, hotărât
substantiv: ziua, dimineața, seara, noaptea
Clasificare după înțeles
adverbe și locuțiuni adverbiale de loc:
Indică locul unde se petrece o acțiune sau există o stare.
adverbe: acasă, lângă, aici, ici, colo, afară, înăuntru, împrejur, roată, sus, jos, departe, aproape,
pretutindeni, aiurea, înapoi, înainte
locuțiuni: jur-împrejur, peste tot, ici-colo, departe-departe, în creierii munților, într-acolo, într-o
parte, în dreapta, în stânga, în jos, în sus, în față, în spate

de timp:
Exprimă timpul în care se săvârșește o acțiune sau există o stare.
adverbe: acum, mâine, ieri, îndată, astăzi, poimâine, aseară, odată, curând, seara, dimineața,
alaltăieri, răsalaltăieri, deocamdată, niciodată, totdeauna
locuțiuni: din când în când, cu noaptea în cap, la paștele cailor, zi de zi, zi și noapte, dis-de-
dimineață, în vecii vecilor, de când lumea, clipă de clipă

de mod
Acest tip de adverbe arată felul desfășurării acțiunii, al existenței stării sau al posedării însușirii.
de mod propriu-zis:
adverbe: mai, mult, puțin, prea, repede, bine, rău, greu, astfel, ușor, așa, împreună, aiurea, agale,
foarte, furiș, corect, calm, frățește, degrabă, realmente
locuțiuni: pe de rost, cu anevoie, pe dinafară, de-a binelea, pe rupte, nu știu cum, pe deplin, ca vai
de lume, cot la cot, pas cu pas, de-a pururea, încetul cu încetul, de abia, cu deosebire, pe-
ndelete, pe neașteptate, de-a binelea, de-a dreptul, așa și așa, pe furiș, harcea-parcea

de calitate:
adverbe: atât, cât, cam, destul, foarte, mai, mult, prea, puțin
locuțiuni: cât de cât

adverbul distributiv
Adverbul câte intră în componența numeralelor distributive și a celor colective.

de mod cantitative:
adverbe: cam, destul, mult, multișor, puțin, deloc, puțintel, tot, suficient, insuficient, atât, cât, mai,
prea
locuțiuni: 'nu foarte, nu prea, câtă frunză și iarbă, picătură cu picătură, mult prea mult, mult prea
puțin, cât de cât, cât negru sub unghie, mult prea, în parte, de a-ntregul, pe jumate, pe tot, un pic
de tot, în întregime

de comparație:
adverbe: au rol de prepoziție în formarea gradelor de comparație: ca, cât, decât, mai, asemenea
locuțiuni: cam cât, aproape ca, destul de, cum, precum, asemenea

de mod care arată durata, revenirea sau frecvența:

adverbe: mai, destul, mereu, adesea, des, necontenit, neîncetat, mereu, adeseori, frecvent, încă,
iarăși, permanent
locuțiuni: de multe ori, de puține ori, de căteva ori, de tot atâtea ori, de mii și mii de ori, de zeci și
zeci de ori, din ce în ce

de mod de afirmație și negație:

adverbe: da, nu, ba, desigur, bineînțeles, firește, negreșit, nici, cert, nicidecum, exact, sigur,
precis, prompt, neîndoielnic, prompt, binișor
locuțiuni: de loc, de fel, cu certitudine, cu siguranță, fără-ndoială, fără doar și poate

de precizare sau întărire:

adverbe: chiar, tocmai, taman

de mod de probabilitate, precizie, aproximație și explicație:

adverbe: probabil, poate, parcă, adică, pesemne, curat, mai, întocmai, numai, bunăoară, taman,
măcar, bunăoară
locuțiuni: cel puțin, prin urmare, numai și numai, cât pe ce, aproape-aproape, mai-mai

de cauză sau scop:

adverbe: înadins, dinadins, anume
locuțiuni: de aia, de aceea, de asta, nu de alta, pentru aceea, de una de alta, pentru aia, într-
adins, dintr-adins

cu înțeles concesiv:
adverbe: totuși
locuțiuni: cu toate acestea

cu înțeles conclusiv:
adverbe: deci, așadar
locuțiuni: prin urmare

adverbe de restricție: nici, și, chiar, tocmai, barem, măcar, doar, numai
Clasificare după gradul de comparație
adverbe care realizează categoria gradului de comparatie (majoritatea adverbelor):
adverbe care nu realizeaza categoria gradului de comparatie:
fără funcție sintactică (modalizatori):
relative:
adverbe care exprimă superlativul prin sens