Referat Contabilitatea Instituțiilor Publice
Referat Contabilitatea Instituțiilor Publice
Referat Contabilitatea Instituțiilor Publice
-intocmirea, cel putin lunar, a balantei de verificare, care reflecta egalitatea intre
totalul sumelor debitoare si creditoare, si totalul soldurilor debitoare si
creditoare ale conturilor;
Distingem unele asemanari dupa continut si functie mai ales intre conturile din
planul de conturi general si cel al institutiilor publice, cum ar fi: clasa a 2-a, 21
“Imobilizari corporale” din planul de conturi general, cu conturile din clasa 0,
01 “Mijloace fixe” din planul de conturi pentru institutiile publice; contul 51
“Conturi la banci” din planul de conturi general, cu contul 10, contul 11
“Mijloace banesti”, “Disponibilul din mijloace cu destinatie speciala” din planul
de conturi a institutiilor bugetare; clasa a 6-a “Conturile de cheltuieli” din planul
de conturi general, cu clasa a 4-a, contul 41 “Cheltuielile institutiilor” din planul
de conturi al institutiilor publice, care prin debitul sau creditul lor inregistreaza
aceleasi fenomene economice, iar soldurile lor exprima acelasi continut.
CAPITOLUL 2
Institutiile publice reprezinta deci unitatile publice prin intermediul carora statul
isi exercita si indeplineste functiile si serviciile sale in domeniul economic,
social-cultural, de aparare, ordine publica, administrativ etc. Ele pot fi de
importanta centrala, ca de exemplu: Parlamentul, Presedintia Romaniei,
Guvernul, ministerele si alte institutii ale administratiei centrale autonome si
locale. Institutiile publice locale cuprinzand autoritatile unitatilor administrativ-
teritoriale, consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale, institutiile
publice si serviciile publice cu personalitate juridica, indiferent de modul de
finantare a activitatii acestora.
a) Sunt organisme prin intermediul carora statul isi exercita rolul, atributiile si
functiile sale in domeniul administrativ, social-cultural, aparare, ordine publica,
siguranta nationala, justitie, asistenta sociala si economic;
Aceiasi autori, Vincent Raude si Jean Claude Pagat, observa ca ordonatorii sunt
subdivizati, cum este si cazul contabililor, in “principali, secundari, mandatari si
supleanti si agenti de executie”, dar numai ordonatorii principali si secundari au
calitatea juridica de ordonatori.
Institutiile publice centrale si locale sunt finantate de la buget sau din fondurile
speciale ori din mijloacele extrabugetare, pe baza bugetelor de venituri si
cheltuieli intocmite si aprobate in fiecare an potrivit normelor legale in vigoare.
In cazul bugetelor locale, fondurile speciale si extrabugetare cuprind, pe de o
parte, veniturile, iar, pe de alta parte, creditele bugetare aprobate pe an,
trimestre, cu defalcare pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, in limita carora
ordonatorii de credite pot efectua plati. In situatia institutiilor publice centrale,
bugetele lor cuprind numai prevederile de la partea de cheltuieli, respectiv
creditele bugetare.
III. Din punct de vedere al statului juridic institutiile publice se pot clasifica in:
1) institutii publice cu personalitate juridica;
CAPITOLUL 3
4. Legea bugetara anuala este legea care prevede si autorizeaza, pentru fiecare
an, veniturile si cheltuielile cuprinse in bugetul de stat, si bugetele fondurilor
speciale, anexe la acesta, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetul fondului
pentru plata ajutorului de somaj, anexa la acesta.
5. Legea de rectificare este legea care modifica in cursul anului bugetar legea
bugetara anuala.
6. Anul bugetar este anul financiar pentru care se aproba bugetul. Altfel spus,
acesta este anul calendaristic care incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31
decembrie.
11. Clasificatia functionala este clasificatia cheltuielilor dupa obiectul lor pentru
a evalua alocarea fondurilor publice unor activitati sau obiective; ea arata
domeniul spre care se indreapta acele cheltuieli.
Creditul bugetar mai este definit ca fiind suma aprobata prin buget, suma
maxima pana la care se pot efectua plati in contul creditelor de angajament,
contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitiile anterioare pentru
actiuni multianuale.
14. Fondul de rezerva bugetara este fondul prevazut la partea de cheltuieli a
bugetelor. Cuantumul acestui fond se stabileste odata cu elaborarea si adoptarea
bugetului respectiv, fiind destinat finantarii unor actiuni sau sarcini intervenite
in cursul anului, precum si inlaturarii efectelor unor calamitati naturale.
15. Fondul de rulment este partea din excedentul anual bugetar definitiv al
bugetului local, care se constituie la nivelul fiecarei unitati administrativ-
teritoriale si se utilizeaza potrivit prevederilor prezentei legi.
19. Angajamentul bugetar reprezinta orice act prin care o autoritate publica
competenta potrivit legii, afecteaza fonduri publice unei anumite destinatii, in
limita creditelor bugetare aprobate.
20. Angajamentul legal reprezinta orice act cu efecte juridice din care rezulta
sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice.
26. Plata cheltuielilor este actul final prin care institutia publica achita
obligatiile sale fata de terti.
30. Varsamantul reprezinta plata unei sume, efectuata de un agent economic sau
de o institutie publica ori financiara, in vederea stingerii unei obligatii legale
catre buget.
33. Sumele defalcate reprezinta parti din unele venituri ale bugetului de stat,
care se aloca unitatilor administrativ-teritoriale in vederea echilibrarii bugetelor
proprii ale acestora.
39. Platile de casa reprezinta operatiunile de plati prin decontari fara numerar si
in numerar, efectuate de catre institutiile publice prin conturile lor deschise la
Trezoreria Statului sau prin casieriile lor proprii, pentru plati de salarii,
aprovizionari de bunuri materiale sau servicii de la terte persoane juridice sau
fizice.
40. Platile nete de casa reprezinta diferenta dintre platile de casa efectuate in
contextul punctului 39 si eventualele operatiuni de restituiri de fonduri care au
diminuat cuantumul platilor initiale. Operatiunea se mai numeste si “reantregire
de credite bugetare”, daca restituirea de sume priveste finantarea anului curent,
iar daca restituirea de sume (din vanzari de materiale etc.) priveste finantarea
anilor precedenti, atunci acele restituiri se fac venit la bugetul din care s-au
efectuat platile initiale. In acest ultim caz nu mai are loc operatiunea de
“reantregire de credite bugetare”.
41. Excedentul bugetar este partea veniturilor bugetare care depaseste nivelul
cheltuielile bugetare intr-un an bugetar anume.
Din punct de vedere conceptual creditul bugetar reprezinta limita maxima pana
la care se poate efectua o plata de casa. Dictionarul enciclopedic Roman
defineste creditul bugetar ca fiind “suma limita, aprobata prin bugetul de stat,
pana la care se poate efectua o anumita categorie de cheltuieli din buget”. Legea
Finantelor Publice nu defineste, intr-un fel anume, notiunea de credit bugetar,
dar Legea Finantelor Publice Locale, art.1, pct.5, ii da acestuia o definitie, in
intelegerea bugetelor locale, ca fiind “suma aprobata in bugetele locale, in
bugetele institutiilor si serviciilor publice de interes local si in bugetele
activitatilor finantate integral din venituri extrabugetare, reprezentand limita
maxima pana la care se pot angaja si efectua cheltuieli”.
Astfel, toate iesirile de disponibilitati banesti din cont, prin plati fara numerar
sau cu numerar reprezinta “plati de casa”, care determina un consum efectiv de
resurse publice din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat, chiar
daca partea de cheltuieli a bugetului institutiei in cauza nu are o legatura directa
cu partea de venituri, cu modul in care s-au constituit, adunat aceste resurse, ca
in cazul bugetelor locale, in cazul institutiilor finantate din bugetul de stat si
bugetul asigurarilor sociale de stat in realitate are loc un consum efectiv de
resurse. Acest consum efectiv de resurse este sesizat mai bine la finalul
exercitiului bugetar, atunci cand au loc inregistrarile de inchidere a conturilor de
cheltuieli si venituri prin cele de excedent sau deficit la nivelul Trezoreriei
Centrale. Aici numai se “simte” la zi acest consum efectiv de resurse prin
compararea totalului de intrari de resurse cu totalul platilor efectuate din aceste
resurse.
Sunt frecvente situatii cand, dupa ce s-a efectuat o “plata de casa”, se efectueaza
o incasare din lichidarea unor debitori sau din vanzarea unor materiale, ipostaza
in care institutia in cauza, fie ca isi diminueaza platile de casa efectuate, fie ca le
varsa pe acestea ca venit la bugetul de unde se efectuase initial finantarea
achitarii materialelor valorificate. In cazul institutiilor publice finantate din
fondurile speciale sau extrabugetare asemenea operatiuni diminueaza, pe de o
parte, platile de casa, dar in acelasi timp determina si o reantregire a
disponibilitatilor in cont.
Platile de casa rezultate dupa asemenea operatiuni sunt denumite plati nete de
casa, adica ceea ce a ramas definitiv decontat ca si cheltuiala sau posibila
cheltuiala dintr-un buget in cadrul exercitiului financiar respectiv.
Atunci cand platile de casa sunt mai mari decat cheltuielile efective institutia in
cauza inregistreaza o sporire a stocurilor de materiale sau a posturilor de
debitori, in timp ce, daca cheltuielile efective depasesc platile de casa, acest
lucru denota o reducere a stocurilor sau o sporire a unor posturi de creditori.
Mentionam ca, atat nivelul platilor de casa, cat si cel al cheltuielilor efective nu
pot depasi creditele bugetare aprobate atat pe total cat si in structura clasificatiei
bugetare.