Documentul prezintă conținutul dreptului de autor, inclusiv drepturile morale și patrimoniale ale autorului, precum și modalitățile de protecție a dreptului de autor, cum ar fi măsurile tehnice, de drept administrativ, civil și penal.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
46 vizualizări5 pagini
Documentul prezintă conținutul dreptului de autor, inclusiv drepturile morale și patrimoniale ale autorului, precum și modalitățile de protecție a dreptului de autor, cum ar fi măsurile tehnice, de drept administrativ, civil și penal.
Documentul prezintă conținutul dreptului de autor, inclusiv drepturile morale și patrimoniale ale autorului, precum și modalitățile de protecție a dreptului de autor, cum ar fi măsurile tehnice, de drept administrativ, civil și penal.
Documentul prezintă conținutul dreptului de autor, inclusiv drepturile morale și patrimoniale ale autorului, precum și modalitățile de protecție a dreptului de autor, cum ar fi măsurile tehnice, de drept administrativ, civil și penal.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 5
REFERAT
DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE
Tema: CONTINUTUL DREPTULUI DE AUTOR
CONTINUTUL DREPTULUI DE AUTOR
Pornind de la natura complexa, duala a dreptului de autor, se evidentiaza
doua categorii de drepturi, reglementate inclusiv prin lege: A. Drepturile morale de autor (art. 10 din Legea 8/1996) 1. Dreptul de divulgare a operei. Reprezinta posibilitatea autorului de a decide daca, in ce mod, cum si cand va fi adusa opera la cunostinta publicului. Este un drept absolut si inviolabil, strans legat de persoana autorului. Importanta sa este majora, deoarece are influenta si asupra momentului aparitiei si existentei drepturilor patrimoniale, deoarece pana la data la care opera este divulgata, aceste drepturi sunt doar eventuale. 2. Dreptul la paternitatea operei. Este un drept care se refera la dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei, bazat pe legatura indestructibila dintre autor si opera sa, ca manifestare a creativitatii acestuia. Latura pozitiva a acestui drept consta in dreptul autorului de a revendica in orice moment calitatea sa de autor al operei, iar aspectul negativ implica un drept de a se opune la orice fel de act de contestare sau fraudare a acestei calitati a sale. Este un drept ce poate apartine doar persoanei fizice, fiind insa transmisibil succesorilor in drepturi ai autorului. 3. Dreptul la nume. Autorul este cel care are dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa la cunostinta publicului opera. Optiunile pe care le are sunt stabilite prin lege, astfel incat o opera poate fi adusa la cunostinta publicului sub numele real al autorului, anonim sau sub un pseudonim, fiind exclusa publicarea sub numele unei alte persoane. 4. Dreptul la inviolabilitatea operei. Acest drept presupune respectarea integritatii operei si opozitia la orice fel de modificare sau atingere adusa acesteia, daca prin acesta se prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului. Este un drept care se transmite prin mostenire. 5. Dreptul de retractare a operei. Autorul are un drept de a retrage opera, dupa ce aceasta a fost adusa la cunostinta publicului, despagubind atunci cand aceasta se impune, pe titularul dreptului de autor, daca acesta este o alta persoana decat autorul. Acest drept nu se transmite prin mostenire succesorilor autorului. Legea stabileste si o exceptie in cazul programelor pentru calculator, caz in care nu este posibila retractarea acestora, aspect firesc, avand in vedere ca ar fi si imposibil un control asupra utilizarii ulterioare retractarii, dar si pentru ca unele programe stau la baza unor sisteme complexe, astfel incat s-ar aduce prejudicii semnificative unor persoane ce nu ar putea fi identificate in mod concret. Aceste drepturi raman strans legate de persoana autorului, sunt exclusiv, insa sunt cesibile si limitate in timp. Prin decizia sa, autorul isi poate da acordul ca opera sa sa fie utilizata si de alte persoane. Transmiterea acestor drepturi se poate realiza atat prin acte intre vii, prin contracte, cat si prin efectul legii, pentru cauza de moarte. Inca o caracteristica speciala a acestor drepturi este aceea ca sunt drepturi temporare, fiind transmise mostenitorilor pentru o perioada limitata de timp.
Protectia dreptului de autor
Legea prevede mai multe modalitati care sunt destinate a apara drepturile de autor si drepturile conexe. 1. Masuri tehnice de protectie. Legea, prevede posibilitatea folosirii de masuri tehnice de protectie prin care se intelege utilizarea oricarei tehnologii, dispozitiv sau componenta, care prin functionarea sa normala este destinata a impiedica sau limita actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin lege. Titularii drepturilor pot furniza in contextul comunicarii operelor orice fel de informatii cu privire la drepturile legate de acea opera, conditiile si modalitatile de utilizare a respectivei opere. 2. Mijloace de drept administrativ. Incalcarea anumitor drepturi atrage dupa sine raspunderea contraventionala. Tot contraventie constituie si fapta persoanei juridice de a permite unei persoane fizice accesul la spatiu sau echipamente, bunuri sau servicii, in vederea savarsirii unei contraventii sau infractiuni. 3. Mijloace de drept civil. Titularii drepturilor pot solicita instantei constatarea incalcarii drepturilor lor sau recunoasterea acestora, cu plata unor daune materiale pentru repararea prejudiciilor cauzate. Conform prevederilor din Legea 8/1996 pentru stabilirea despagubirilor, instantele de judecata vor putea recurge la anumite criterii, cum ar fi consecintele economice ale faptei, daunele morale cauzate, iar cand aceasta nu este posibil, cuantumul despagubirilor va fi stabilit la triplul sumei care ar fi in mod legal datorata pentru tipul de utilizare care reprezinta fapta ilicita. 4. Mijloace de drept penal. Legea stabileste si posibilitatea sanctionarii ca infractiuni pentru anumite fapte, care lezeaza dreptul de autor si drepturile conexe. Toate creatiile, operele literare si artistice sunt protejate international de "Conventia de la Berna pentru protectia Operelor Literare si Artistice" care dateaza din 1886 revizuita prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 si modificata la 28 septembrie 1979. In Romania Legea nr. 8/1996 stabileste cadrul juridic privind dreptul de autor si drepturile conexe. Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integrală sau parţială a operei; b) difuzarea operei; c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul autorului; d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei; e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură; f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale; g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu; i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale; j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate anterior, de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate; k) difuzarea secundară; l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate; m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate. Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice. Se consideră publică orice comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepţiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a operei sale prin care se obţine o operă derivată. Autorul unei opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului şi a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonoră, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizată cu ajutorul unui calculator ori al oricărui alt dispozitiv tehnic, chiar după difuzarea acestora în conformitate cu consimţământul autorului. Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziţie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect. Împrumutul public constă în punerea la dispoziţia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată, prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului. Împrumutul public dă dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraţie echitabilă. Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale. Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului şi să o pună la dispoziţia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor şi cu condiţia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garanţie suficientă pentru securitatea operei, asigurarea operei la o sumă ce reprezintă valoarea pe piaţă a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzătoare.
Regula Fructul Pomului Otrăvit A Apărut CA o Instituţie Procesuală În Procedura Naţională În Urma Modificărilor Din 28 Iulie 2006 A Articolului 94 Cod Procedură Penală