0% au considerat acest document util (0 voturi)
72 vizualizări9 pagini

Curs1 Fiziologie Anul 1 MD

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1/ 9

Fiziologie - Curs 1

Obiectivele cursului
1. Care sunt compartimentele lichidiene ale organismului?
2. Ce intelegeti prin echilibru hidric?
3. Care este compozitia plasmei?
4. Care sunt tipurile de transport activ si pasiv prin memebranele celulare?

 Fiziologia – obiect de studiu


- Fiziologia = stiinta fundamentala ce studiaza mecanismele si caracteristicile specifice corpului
uman ce fac posibila functionarea acestuia ca un intreg. Functia defineste modul prin care se
realizeaza activitatea diferitelor structuri. Structura reprezinta suportul functiei adica modul de
organizare a celulei, tesuturilor, organelor si organismului ca un intreg.
- unitatea elementara, morfofunctionala a organismului = CELULA
- mai multe celule formeaza un tesut iar mai multe tesuturi formeaza organele.
- mai multe organe asociate pentru realizarea unor functii (ex. respiratie, digestie) formeaza
aparate si sisteme iar toate impreuna asamblate realizeaza organismul uman.
 HOMEOSTAZIA = conceptul major al fiziologiei ce defineste mentinerea constanta, stabila a
conditiilor de mediu intern
- se realizeaza frecvent prin mecanisme de feed-back negativ si feed-back pozitiv
 Compartimentele lichidiene ale organismului - apa din organism = 60% din greutatea
corpului
- distributie:
 intracelulară =40% (2/3)
 extracelulară =20% (1/3) = MEDIUL INTERN
- lichid interstitial (15% G corp)
- plasma sanguină (5% G corp)
- lichid transcelular (lichid din cavitati, ureche interna, LCR, etc)
Rolurile apei in organism:
1. constituent esential esential al materiei vii ce permite desfasurarea normala a mecanismelor
homeostazice
2. solvent pentru substantele organice si anorganice
3. transportor si mediu de desfasurare a proceselor de biosinteza si biodegradare

 Masurarea apei in organism

 apa extracelulara se gaseste intr-o permenenta primenire datorita circulatiei sangelui si


schimburilor permanente intre sange si lichidul interstitial
 Metode indirecte – metoda diluţiei, cu ajutorul trasorilor
- se injecteaza o cantitate cunoscuta dintr-un trasor in spatiul al carui volum dorim sa-l masuram,
se asteapta pina cand trasorul se distribuie uniform in spatiu, se recolteaza o proba de lichid si
se determina concentratia colorantului
- c=m/v v=m/c
Trasorii - conditii:
- netoxici
- inerte metabolic
- nefixabile pe elementele figurate, alte celule din organism sau albumina
- sa nu afecteze distributia lichidiana prin modificari de presiune osmotica
1
- sa nu paraseasca rapid compartimentul in care se masoara
- rapid omogenizabile
- dozabile

 Apa totală – trasori ce traverseaza toate compartimentele lichidiene (apa grea marcata cu tritiu
sau deuteriu, antipirina)
 Apa extracelulară – trasori ce strabat peretele vascular dar nu intra in celula (inulina, manitol,
tiocianat, tiosulfat, zaharoza)
 Apa plasmatica – albastru Evans, serum albumina marcata cu iod radioactiv
 Volumul globular (volumul de eritrocite) – trasori radioactivi (51Cr, 59Fe, 32P) ce vor fi
inglobati in eritrocite
 Apa intracelulară – indirect, prin scaderea din apa totala apei extracelulare

Echilibrul hidric = mentinerea constanta a volumelor compartimentelor hidrice


- mecanisme: 1. mentinerea balantei hidrice
2. mentinerea constanta a osmolaritatii mediului intern
- balanta hidrica - aportul hidric = eliminarea hidrica = 2300 ml/zi

 Compozitia lichidelor din organism

- in apa intra si extracelulara sunt dizolvate numeroase substante


- concentratia lor se exprima in moli, osmoli, mEq
- !!!!! Distributia inegala a electrolitilor in compartimentele lichidiene este importanta
pentru organism
- mediul intern are o Posm=300 mOsm/l, este neutru din punct de vedere electric si are un
pH=7,35 - 7,40, parametrii ce se mentin constanti

Ioni (mEq/l) Plasma sanguină Mediu intracelular

Na+ 142 10
K+ 5 155
Ca++ 5 <0,001
Mg++ 1-2 40
Cl- 103-108 4
HPO4 ¯ ¯ 2 75-100
HCO 3 ¯ 24-28 10
SO 4 ¯ ¯ 1 20
Acizi organici 6 29
proteine 16 60

2
 Transportul prin membranele celulare

Apa si diferite molecule traverseaza membranele celulare prin mai multe mecansime in functie de
presiunea osmotica, hidrostatica si coloid osmotica. Tipurile de transport sunt clasificate dupa mai
multe criterii:

 dupa consumul energetic


 pasiv
 activ
 dupa marimea moleculei transportate
 ioni
 macromolecule
 numarul substantelor transportate
 uniport
 cotransport – simport si antiport

I. Pasiv – fara consum de energie

 Difuziunea simplă
 Difuziunea facilitată
 Osmoza
 Efectul Donnan
 Filtrarea şi ultrafiltrarea
 Solvent drag

II. Activ – primar si secundar – cu consum de energie


III. Prin vezicule – exocitoza, endocitoza (pinocitoza şi fagocitoza)

I. 1. Difuziunea simpla

- definiţie = miscarea permenenta a moleculelor unele printre altele intr-un mediu lichid sau gazos
- viteza de difuziune v = dif de conc x suprafata de sectiune x T/d x radical din GM – legea lui Fick
- se face dinspre solutia mai concentrata spre cea mai diluata (Figura 1)
- depinde si de caracterul hidrosolubil sau liposolubil al moleculelor (s. liposolubile trec mai usor
prin membrana, direct prin dublul strat lipidic)
- se face prin proteine canal (ex. moleculele de apa)

 un tip special de difuziune simpla este difuziunea mediată de proteine canal


- canalele = proteine transmembranare ce permit trecerea unor substante dintr-o parte in alta
membranei celulare
- se caracterizeaza prin: permeabilitate selectiva pentru anumite substante (ex. ioni) si sunt
prevazute cu porti care inchid sau deschid canalele
- permeabilitatea selectiva se datoreaza caracteristicilor canalului (diametru, forma, natura
sarcinilor electrice care tapeteaza suprafata interna a canalului)
- cele mai importante exemple de canale sunt canalele de sodiu si potasiu

3
- canalele proteice sunt controlate de porti care se inchid si deschid in functie de: variatiile de
potential transmembranar = porti sau canale voltaj dependente si canale sau porti
comandate de ligand (substante chimice) – ex canale deschise de acetilcolina in placa motorie
- canalele pentru apa = aquaporine – permit difuzia apei prin membrana ca urmare a unui
gradient de presiune osmotica
- fără saturaţie, cu viteză mare

Figura 1 - Difuziunea prin membrana celulara. Osmoza


2. Difuziunea facilitata

- glucoza, aminoacizii, moleculele cu diametru mare insolubile in lipide difuzeaza foarte greu sau
nu difuzeaza prin membrana celulara (Figura 2)

Figura 2 - Difuziunea facilitata

- ele pot ajunge in celula prin atasarea de o zona specifica a membranei celulare sau de o
proteina carrier = transportor= proteina specifica ce suferă modificări conformaţionale
reversibile si cresc liposolubilitatea complexului caraus – substanta (GLUT 1-7 pentru glucoza)
facilitind difuziunea substantei de-o parte si alta a membranei
- = transport mediat - se produce de la o concentratie mai mare la concentratie mai mica, mult
mai rapid (de 100.000 ori decit difuziunea simpla)

4
- caracteristici: rapiditate, specificitate, saturaţie (capacitate maxima de trasnport), competiţie,
dependenţă de pH
- transport ioni, uree, glicerol, glucoză, neelectroliţi prin membrana eritrocitului, aminoacizi
3. Osmoza

- definiţie = difuziunea solventului printr-o membrana semipermeabila (impermeabila pentru


particulele dizolvate si permeabial pentru apa) in directia solutiei mai concentrate (Figura 1)
- presiunea osmotică = presiunea care impiedica trecerea solventului prin membrana in directia
concentratiei mai ridicate
- posm – depinde de numarul de particule (n), constanta gazelor, temperatura si volum

p=n x R xT/V

- celulele organismului – osmometre


- solutia in care celula isi mentine volumul constant = IZOTONA – ex. NaCl 0,9 g% = serul
fiziologic, glucoza 5%, solutia Ringer
- in mediu hipoton se umfla si se produce LIZA celulei iar in mediu hiperton se zbarcesc, se
ratatineaza (Figura 3)

Figura 3 – Comportamentul unei celule in mediu izoton, hipoton si hiperton

- posm normala a lichidelor organismului = 300 mOsm/l apa


- p oncotica=p coloid osmotica – presiunea osmotica determinata de proteine = 25 mmHg

4. Efectul Donnan

- apare cand intr-un compartiment se gaseste un ion nedifuzibil (ex proteina); intarzie trecerea
cationilor difuzibili spre exterior si o favorizeaza pe cea a anionilor difuzibili
- important in fiziologie pentru ca celulele contin o mare cantitate de anioni proteici ce trebuie sa
ramana in celula (Figura 4)

5
- contribuie la mentinerea potentialului de repaus in membrana

Figura 4 – Fenomenul Donnan

5. Filtrarea si ultrafiltrarea

Filtrarea = trecerea unui fluid printr-o membrana datorita diferentei de presiune de-o parte si alta a
membranei fara sa existe diferente de concentratie intre cele doua medii (ex. filtrarea la nivelul
capatului arteriolar al capilarului)
Ultrafiltrarea = trecerea unui lichid printr-o membrana semipermeabila (cu pori de o anumita
dimensiune) sub actiunea unei presiuni hidrostatice (ex ultrafiltrarea glomerulara)

7. Solvent drag – miscarea apei (solventului) ce antreneaza in aceeasi directie si citeva molecule de
substanta dizolvata – rol mai redus in organism; intalnit mai ales la rinichi la reabsorbtia in tubul
contort proximal de ex ureea (Figura 5)

6
Figura 5 – Mecanismul de solvent drag

II. Transportul activ

 definiţie = deplasarea moleculelor din zonele cu concentratie redusa spre zonele cu concentratie
mare (Figura 6)
 transport activ primar (pompa de Na+K+, pompa de H+K+) si secundar (se cupleaza transportul a
2 sau mai multe substante)

Transportul activ primar - consum de energie – ATP

Figura 6 – Transportul activ prin membranele celulare

7
Pompa de sodiu si potasiu - enzima ce scindeaza ATP-ul = ATP-ază NaK dependentă
 structură: alcatuita dintr-o unitate catalitica α si o subunitate β, inactivarea enzimei – ouabaina
si alti glicozizi digitalici (Figura 7)
 mod de funcţionare: subunitatea alfa are la interior o zona de fixare pentru ATP si Na+ si la
exterior o zona de fixare pentru K+ si ouabaina. Cand se fixeaza Na+ pe subunitatea alfa, se
prinde ATP-ul, acesta este transformat in ADP cu eliberarea gruparii fosfat. Proteina va fi
fosforilata, conformatia ei se modifica si expulzeaza 3Na+ in lichidul extracelular. Pe proteina
cu noua conformatie se leaga extracelular 2K+, acesta defosforileaza subunitatea alfa, ea revine
la vechea conformatie si elibereaza K+ in citoplasma
 rol: controleaza volumul fiecarei celule si impiedica cresterea volumului celular

Figura 7 – Pompa de Na si K
Pompa de calciu
- exista doua pompe de Ca2+, una in membrana celulara (pompeaza Ca2+ inafara celulei) si alta in
peretii reticului sarcoplasmatic din celulele musculare si respectiv mitocondrii (in toate celulele)
Pompa de hidrogen - in glandele gastrice (rol in secretia HCl) si in tubii contorti distali si colectori
corticali

Transportul activ secundar = transportul cuplat a doua sau mai multe substante - Na+ este transportat
in sensul gradientului electrochimic si furnizeaza energia pentru transportul altor substante contra
gradientului lor electrochimic (glucoza, aminoacizi)

 simport (cotransport) - glucoza cuplată cu Na+ (Figura 8), aminoacizii cu Na+


 antiport (contra transport) - 2Na+/Ca2+ in celulele musculare cardiace

8
Figura 8 – Cotransportul Na - glucoza

III. Transportul prin vezicule

- transportul proteinelor in celula se face prin endocitoza (pinocitoza si fagocitoza) iar secretia lor din
celula se realizeaza prin exocitoza (ex. sinapsa)
 pinocitoza = incorporarea in vezicule intracelulare a unor mici portiuni de lichid interstitial
impreuna cu substantele dizolvate in el – ex. macromolecule în soluţie (Figura 9)
 fagocitoza = inglobarea in vezicule de lichid si substante solide insolubile (ex. germeni
microbieni)

Figura 9 – Transportul prin vezicule

S-ar putea să vă placă și