APA - ELEMENT FUNDAMENTAL AL VIEȚII PE

PĂMÂNT

FIZICA: IMPORTANȚA FENOMENELOR DE VAPORIZARE ȘI ÎNGHEȚARE, PRECUM ȘI A

PROPRIETĂȚILOR DE VÂSCOZITATE, DENSITATE, INDICE DE REFRACȚIE ȘI
TENSIUNEA SUPERFICIALĂ ÎN DESFĂȘURAREA VIEȚII PE PĂMÂNT

 Introducere

După cum știm, fizica este știința care se ocupă de structura materiei și de interacțiunile dintre
constituenții fundamentali ai universului observabil. În sensul cel mai larg, fizica (din grecescul
physikos) se preocupă de toate aspectele naturii atât la nivel macroscopic, cât și la nivel
submicroscopic. Astfel, fizica joacă un rol important în toate științele naturii, (putând fi considerată
temelia pe baza căreia s-au dezvoltat alte ramuri specializate și de sine- stătătoare precum astronomia,
chimia, geologia și chiar influențe considerabile asupra biologiei), acest lucru putând fi atestat prin
desprinderea relativ recentă(cu începutul sec 18) de filosofie și metafizică, ce au alcătuit structura
unitară de filosofie naturală (Philosophia naturalis, o lucrare notorie privind acest aspect fiind cea a
lui Isaac Newton, Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica). Astfel, se concluzionează ușor
faptul că apa, cel mai abundent component al planetei și indispensabil pentru apariția și existența
vieții reprezintă una dintre axele principale după care s-a coordonat fizica, concluzionând
interdependența în vederea evoluției (reciproce) către moder nitatea prezentului.

 Proprietățile fizice ale apei

Proprietățile fizice ale apei sunt fundamentale pentru viața și natura de pe Pământ și sunt adesea
acceptate ca simple adevăruri. Apa este atât de comună pe Pământ încât caracteristicile sale fizice au
un impact semnificativ asupra fizicii Pământului, în general. Cele mai importante caracteristici fizice
ale apei naturale sunt: temperatura, densitatea, greutatea specifică, conţinutul de substanţe solide,
vâscozitatea, tensiunea superficială, capacitatea termică, entalpia, presiunea de vaporizare, căldura de
vaporizare.

1. Temperatura: Apa deține caracteristici chimice unice în toate cele trei stări de agregare- solid,
lichid și gaz- mulțumită abilității moleculelor de a crea legături de hidrogen între ele. Dat
fiind că vietățile, de la oameni la bacterii, au un conținut mare de apă, înțelegerea

caracteristicilor chimice unice ale apei în cele trei stări este esențială pentru biologie.( Apa
este lichidă într-un interval critic pentru viața biologică (0–100°C))
2. Densitatea: Densitatea apei este masa cuprinsă în unitatea de volum ( densitatea medie ) . ρ=
m
Unitatea de măsură pentru densitate, în Si este kg/m3 .
V
Pentru majoritatea celorlalte lichide, solidificarea- care apare atunci când temperatura scade și energia
cinetică (de mișcare) a moleculelor este redusă- le permite moleculelor să se împacheteze mai strâns
în formă lichidă, forma solidă având o densitate mai mare decât lichidul. Însă în acest caz apa prezintă
o anomalie pe intervalul de temperatură 0-4 °C volumul ei scade, densitatea creşte ( la + 4 grade
Celsius având densitatea maximă de 1000 kg/m3, la 0 °C apa are ρ= 999,87 kg/m3 și aceasta
descrește cu temperatura, de exemplu la 35°C apa are ρ=994 kg/m3 ). Deci, pe fundul lacurilor există
apă  la + 4 grade Celsius,  ce face posibilă viaţa subacvatică. (De ce este dăunător pentru viețuitoare
să înghețe? Când o celulă îngheață, conținutul ei apos se extinde și membrana se va sparge în bucăți.)

Totodată, la 0 grade Celsius,  apa se solidifică, mărindu-şi volumul cu 9 %. Valoarea mică a densitaţii
gheţii este atribuită structurii afânate a reţelei cristaline . Densitatea gheţii fiind mai mică decât a apei,
aceasta pluteşte la suprafaţa  lichidului. Pe lacuri și iazuri, se formează un strat de gheață pe apa
lichidă, creând o barieră izolatoare care protejează animalele și viața vegetală, ecosistemul, din iaz,
împotriva înghețării.

3. Vâscozitatea: este o mărime fizică care măsoară rezistența unui fluid la curgere. Cu alte

cuvinte, este coeficientul de schimb de impuls . Din punct de vedere microscopic,
vâscozitatea este legată de fricțiunea dintre moleculele fluidului.Știința care studiază
vâscozitatea se numește reologie, iar printre instrumentele de măsură se numără
viscozimetrele de mai multe tipuri, pentru fluide newtoniene și reometre pentru fluide
nenewtoniene. În ceea ce privește unitatea de măsură, este necesară diferențierea dintre
vâscozitatea dinamică (măsurarea generală a vâscozității, în SI Pa/s sau în CGS în Poise(PI)
sau subdiviziunea de centipoise (cP)) și cea cinematică(raportul dintre vâscozitatea dinamică
și densitate, în SI m2/s sau în CGS stoke ).Aceasta poate fi de două tipuri: volumetrică (când
fluidul este fie comprimat, fie extins, fără intervenția forfecării, acesta poate avea și în acest
caz o formă de vâscozitate internă care reprezintă o rezistență la deformare-de ea depinde
propagarea în apă a undelor sonore sau a undelor de șoc) și tangențială (capacitatea fluidului
de a rezista forței de forfecare). Apa este fluidul newtonian (al cărei comportament vâscos
este ideal, independent de tensiunea de forfecare sau gradientul de curgere) etalon, fiind cea
care stabilește demarcația dintre lichide- fluid sau vâscos. De asemenea vâscozitatea apei este
dependentă de temperatură: cu cât crește temperatura cu atât scade vâscozitatea, deoarece cu
creșterea temperaturii scade coeziunea dintre moleculele de apă, fiind redusă frecarea internă.
Cea mai importantă aplicație a vâscozității apei se află în cadrul vâscozității sângelui, apa
fiind regăsită sub un procent de 70% în organismul uman și fiind ideală și „la îndemână ”
pentru a fi componenta sângelui. Vâscozitatea scăzută a apei permite deplasarea facilă a
componentelor celulare.

4. Capacitatea termică a apei: E nevoie de multă căldură pentru a crește temperatura apei lichide
deoarece o parte din căldură trebuie să fie utilizată pentru a rupe legăturile de hidrogen dintre
molecule. În alte cuvinte, apa are o capacitate termică specifică mare, care este definită de
cantitatea de căldură necesară pentru a crește temperatura unui gram de substanță cu un grad
Celsius. Cantitatea de căldură necesară pentru a crește temperatura unui (1) gram de apă este
de 1°C și își are propria denumire, caloria. Datorită capacității termice ridicate, apa poate
minimaliza schimbările de temperatură și având rolul de moderator termic, prin reducerea
amplitudinilor termice specifice climei. De exemplu, capacitatea termică specifică a apei este
de aproximativ cinci ori mai mare decât cea a nisipului. Pământul se răcește mai repede decât
 oceanul din momentul în care soarele apune, iar apa care se răcește încet poate elibera căldură
pământului din apropiere, pe timpul nopții. Apa este, de asemenea, folosită de animalele cu
sânge cald pentru a distribui căldură în tot corpul: este asemănător cu sistemul de răcire al
unei mașini, deplasarea căldurii din locurile calde spre locurile reci, ajutând corpul să-și
mențină o temperatură constantă.
5. Căldura de vaporizare: Așa cum e nevoie de căldură pentru a crește temperatura apei aflată în
stare lichidă, e nevoie și de o cantitate suplimentară de căldură pentru a trece în vapori o
anumită cantitate de apă. Aceasta se explică prin faptul că legăturile de hidrogen trebuie rupte
pentru ca moleculele să fie eliberate sub formă de gaz. Adică, apa are o căldură specifică de
vaporizare mare, aceasta reprezentând cantitatea de energie necesară pentru a schimba un
gram de substanță lichidă în gaz la temperatură constantă.
Căldura necesară vaporizării apei este de aproximativ 540 cal/g la 100°C, punctul de fierbere
al apei.
Pe măsură ce moleculele de apă se evaporă, suprafața de pe care se evaporă se va răci, un
proces numit răcire de evaporare. Aceasta se întâmplă deoarece moleculele cu cea mai
ridicată energie cinetică se pierd din cauza evaporării. La oameni și alte organisme,
transpirația, care este formată din aproximativ 99% apă, prin evaporare, consumă căldură și
astfel organismul își menține o temperatură stabilă.

6. Tensiunea superficială: este o proprietate a lichidului care face ca suprafața acestui lichid să
reziste unei forțe externe. Motivul este natura legăturilor dintre moleculele lichidului. La
suprafața lichidului însă, moleculele sunt atrase înspre interior de alte molecule aflate în
adâncimea lichidului și mai puțin de moleculele din mediul învecinat (în principiu, aer).
Așadar, moleculele de la suprafață sunt, natural, supuse unei forțe de atracție moleculară
îndreptate spre interior, echilibrată în celălalt sens doar de rezistența la compresie a lichidului,
ceea ce asigură forma plată a suprafeței apei.
În plus, tot sub acțiunea forțelor moleculare din interiorul lichidului, suprafața lichidului tinde
să ia forma ce corespunde celei mai mici suprafețe locale. În acest fel se formează picăturile,
care au formă sferică (deformată, sub influența gravitației), pentru că sfera asigură forma de
arie minimă a suprafeței (dintre toate corpurile geometrice, forma sferică posedă, la un volum
determinat, cea mai mică arie). Așadar, în esență, tensiunea superficială este rezultatul
tendinței unei mase de apă de a păstra forma suprafeței sale, ca urmare a manifestării legăturii
de hidrogen între moleculele de apă. Moleculele de apă de la suprafață au legături mai strânse
între ele, blocând, până la un punct, încercarea unui obiect de a rupe aceste legături.

7. Indice de refracție: Cu un indice de refracție al apei specific de 1,33, având în vedere faptul că
este frecvent considerat că un unghi de refracție mai mare corespunde unui mediu mai dens și
invers (densitate optică- măsoară absorbția luminii prin componenta optică(apa), mai precis
cantitatea de atenuare sau intensitatea pierdută atunci când lumina trece prin componenta
optică), putem constata că apa este caracterizată de o transparență suficientă pentru a permite
fotosinteza fitoplanctonului , care absoarbe aproximativ 45 de miliarde de tone de dioxid de
carbon, producând aproximativ 50 % din oxigenul Terrei, într-un an, fiind responsabil de
apariția și dezvoltarea organismelor pluricelulare și a vieții pe Pământ.
  Fenomenele fizice/ Transformări de stare de agregare ale apei

Circuitul apei în natură, determinat de etapele majore de evaporare, condensare și precipitații(în care
poate fi inclusă și solidificarea/topirea) explică și sintetizează traiectoria continuă a apei, traversând
oceanele, atmosfera și pământul. Circutul apei are o preponderentă influență asupra climei și a
geografiei fizice.

1. Fenomenul de trecere din stare lichidă în stare de vapori, numită vaporizare, se realizează în
acest caz prin evaporare(vaporizare la suprafața lichidului), lumina solară furnizând suficientă
căldură suprafețelor mărilor, oceanelor,lacurilor, râurilor etc.Evaporarea încetează în
momentul atingerii echilibrului termodinamic, atunci când vaporii devin saturați.Presiunea
vaporilor saturați depinde de natura substanței și de temperatură. Viteza de evaporare variază
de la un lichid la altul.De asemenea, viteza de evaporare edte direct proporțională cu suprafața
liberă a lichidului și invers proporțională cu presiunea atmosferică.Evaporarea este cu atât mai
rapidă cu cțt temperatura lichidului este mai ridicată și cu cât vaporii formați deasupra
lichidului sunt mai repede îndepărtați.Prin evaporare se absorbă căldură.(de exemplu
încăperea se răcește)
2. Fenomenul de trecere din stare de vapori în stare lichidă se numește condensare. Condensarea
începe în momentul când presiunea vaporilor saturați scade sub presiunea vaporilor existenți
în mediu.Prin condensare se cedează căldură.(de exemplu încăperea se încălzește)
3. Precipitațiile descriu orice tip de apă( lichidă sau solidă) care cade pe Pământ ca urmare a
condensului în atmosferă, incluzând ploi,zăpadă și grindină. Fenomenul de trecere din stare
lichidă în stare solidă se numește solidificare. Trecerea dintr-o stare de agregare în alta are loc
cu schimb de căldură latentă, fiind important de menționat diferența dintre căldura latentă de
topire/solidificare și căldura latentă de vaporizare/condensare. În ceea ce privește apa, căldura

latentă specifică de topire este λt = 334000 J/kg și căldura latentă specifică de vaporizare
este λv = 2260000 J/kg . (căldura latentă specifică este căldura necesară unității de
masă dintr-o substanță pentru a trece dintr-o stare de agregare în alta la temperatură
constantă ).

Consecințe:

i. Clima reprezintă ansamblul condițiilor meteorologice ale unei zone, evaluate pe o perioadă de
timp. Două condiții meteorologice care contribuie la clima includ umiditatea și temperatura.
Aceste condiții meteorologice sunt influențate de ciclul apei.Umiditatea este pur și simplu
cantitatea de vapori de apă din aer. Deoarece vaporii de apă nu sunt distribuiți uniform de
ciclul apei, unele regiuni se confruntă cu o umiditate mai mare decât altele. Acest lucru
contribuie la clime radical diferite. Insulele sau regiunile de coastă, unde vaporii de apă
formează mai mult din atmosferă, sunt de obicei mult mai umede decât regiunile interioare,
unde vaporii de apă sunt mai rari.Temperatura unei regiuni depinde și de ciclul apei. Prin
ciclul apei se face schimb de căldură, iar temperaturile fluctuează. Pe măsură ce apa se
evaporă, de exemplu, absoarbe energie și răcește mediul local. Pe măsură ce apa se
condensează, eliberează energie și încălzește mediul local.
ii. Geografia fizică are ca obiect al studiului suprafața globului pământesc: topirea glaciarelor și
eroziunea rocilor cauzată de apă sunt două dintre modalitățile prin care ciclul apei ajută la
crearea caracteristicilor fizice ale Pământului.
  Bibliografie

physics | Definition, Types, Topics, Importance, & Facts | Britannica

Stranie, apa... Despre anomaliile apei și diverse experimente cu apa

Apa, o normalitate anormală – Fizica, un "DE CE" elucidat

Căldura specifică, căldura de vaporizare și densitatea apei (articol) | Khan Academy

Scientia.ro - Cum funcționează tensiunea superficială. O explicație la nivel atomic

Hydrologic Cycle | National Geographic Society

https://ro.weblogographic.com/difference-between-kinematic-and-dynamic-viscosity-6613

https://sitn.hms.harvard.edu/uncategorized/2019/biological-roles-of-water-why-is-water-necessary-
for-life/

https://www.encyclopedia.com/environment/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/physics-
water

https://www.hindawi.com/journals/jchem/2013/715626/

https://www.scirp.org/journal/paperinformation.aspx?paperid=75862

http://www.amac.md/Biblioteca/data/28/14/08/Vodoprovod/Marinov.pdf

Cleopatra Gherbanovschi,Nicolae Gherbanovschi, FIZICĂ, Manual pentru clasa a X a, Editura

Niculescu