UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL ÎN FENOMENUL VIOLENȚEI

DOMESTICE

BRAȘOV, 2022
 CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE............................................. 5
I.1. Definiții ale violenței ........................................................................................................... 5
I.2. Formele violenței................................................................................................................. 6
I.3. Teoriile violenței ................................................................................................................ 8
I.3.1 Sindromul Stockholm ...................................................................................................... 10
I.4. Cauzele violenței în familie.............................................................................................. 11
I.5. Efectele violenței asupra membrilor familiei ................................................................... 13
I.6. Statistici ale violenței ........................................................................................................ 14
CAPITOLUL II. VIOLENȚA DOMESTICĂ ASUPRA FEMEILOR ȘI COPIILOR ...... 16
II.1. Conflictul conjugal.......................................................................................................... 16
II.2. Crizele familiale .............................................................................................................. 17
II.3. Femeia ca victimă a violenței domestice ........................................................................ 18
II.4. Abuzurile asupra copiilor ................................................................................................ 19
CAPITOLUL III. POLITICILE SOCIALE ȘI INTERVENȚIA ÎN CAZURILE DE
VIOLENȚĂ INTRAFAMILIALĂ .......................................................................................... 22
III.1. Strategia națională de prevenire și combatere a violenței în familie ............................. 22
III. 2. Rolul serviciilor sociale în prevenirea violenței intrafamiliale ..................................... 23
III.3. Instituții cu rol de prevenire și combatere a violenței în familie ................................... 25
III.4. Instituționalizarea copiilor supuși actelor violente ........................................................ 26
CAPITOLUL IV. CERCETARE ASUPRA VIOLENȚEI ÎN FAMILIE ............................ 28
IV.1. Definirea problemei de cerectare .................................................................................. 28
IV.2. Tema, scopul și obiectivele cercetării ............................................................................ 29
IV.3. Metodologia cercetării .................................................................................................... 29
IV. 3.1. Studiul de caz ............................................................................................................. 30
IV. 3.2. Interviul ...................................................................................................................... 30
IV. 4. Eșantionarea .................................................................................................................. 31
IV. 4.1. Matricea eșantionării .................................................................................................. 32
IV. 5. Prezentarea studiilor de caz ........................................................................................... 32

1
 5.1. Interpretarea studiilor de caz ............................................................................................ 53
IV.6. Prezentarea interviului .................................................................................................... 54
IV.6.1. Codarea interviului ..................................................................................................... 55
IV.7. Comparație între studiile de caz și interviu .................................................................... 57
CONCLUZII .............................................................................................................................. 59
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 61
ANEXE................................................................................................................................ 65

2
ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL ÎN FENOMENUL VIOLENȚEI
DOMESTICE

INTRODUCERE

Violența în familie este un fenomen ce continuă să fie prezent chiar și în zilele noastre. De-a
lungul timpului, acest fenomen a căpătat o largă amploare devenind o problemă socială tot mai
răspândită în lume. Violența a devenit o realitate de zi cu zi, ce are o mare gravitate, iar
consecințele acesteia sunt reflectate asupra stării fizice, psihice sau sociale a celor care sunt
implicați în acest fenomen. În cazurile de violență asupra femeii, în contextul actual, orice femeie
care este supusă unui act de violență are dreptul de a primi ajutorul și sprijinul necesar înlăturării
acestei situații. Totodată, orice act de violență asupra copilului poate fi pedepsit cu închisoarea.
Un copil are dreptul la fericire și protecție în cadrul familiei din care provine.
În această lucrare am ales ca temă de cercetare ,,Rolul asistentului social în fenomenul
violenței domestice”, deoarece consider ca violența ce are loc în familie, mai ales asupra copiilor,
este una din cele mai grave probleme sociale, iar asistentul social are cel mai important rol,
deoarece el este managerul cazului. Manifestările violenței își au baza încă din cele mai vechi
timpuri, iar acestea continuă treptat să apară. Fără implicarea asistentului social, cazurile ar
rămâne neschimbate.
Lucrarea de licență este alcătuită din două părți: o parte teoretică și o parte practică. În
prima parte, cea teoretică, voi vorbi despre tot ce ține de fenomenul violenței în familie și despre
manifestările acestuia. Această parte este alcătuită din trei capitole mari, care la rândul lor sunt
împărțite în mai multe subcapitole.
Primul capitol are în compoziție tot ce ține de definițiile violenței: forme, teorii, cauze,
efecte și statisticile acestui fenomen. Al doilea capitol se axează pe violența în familie, cu
precădere pe violența asupra femeilor și copiilor. Și nu în cele din urmă, în capitolul al treilea am
ales ca subiect tot ceea ce ține de politicile sociale și de intervenția în cazurile de violență din
cadrul familiei.

3
 În cea de-a doua parte a lucrării, partea practică, doresc să fac o comparație între câteva
cazuri de violență asupra copiilor și rolul pe care îl are un asistent social în asemenea cazuri.
Așadar, voi realiza șase studii de caz alor șase tineri din județul Brașov care, deși sunt minori, au
fost abuzați de către unul din părinți sau un membru al familiei. Studiile de caz sunt compuse din
prezentarea cazului, evaluarea acestuia, identificarea nevoilor, politicile sociale care ajută la
prevenirea acestui fenomen, dar și intervenția în rezolvarea cazului, iar la final evaluarea cazului.
De asemenea, voi realiza un interviu cu un asistent social din cadrul Direcției Generale de
Asistență Socială și Protecția Copilului, din Brașov. Acest interviu are ca temă de discuție rolul
pe care un asistent social îl are în cazurile de violență în familie.
Scopul meu este ca la finalul acestei cercetări să identific o comparație între cele două
metode de cercetare calitativă pe care mă voi axa. Voi identifica asemănările, dar și deosebirile
din cadrul studiilor de caz, iar la final voi observa rolul asistentului social în aceste cazuri. Rolul
asistentului social va fi identificat cu ajutorul interviului nestructurat, dar și cu ajutorul implicării
acestuia în studiile de caz prezentate.

4
 CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE

I.1. Definiții ale violenței

Violenţa domestică reprezintă o amenințare ce se petrece în trecut sau în prezent și se
manifestă prin rănirea fizică dintre parteneri, indiferent de natura existenței lor. Violența fizică
sau sexuală poate fi însoţită și de abuzuri verbale, de distrugerea bunurilor care aparţin victimei
sau de izolarea socială a acesteia.
Violența în sens larg înseamnă ”utilizarea forței și a constrângerii de către un individ,
grup sau clasă socială, în scopul impunerii voinței asupra altora” (Rădulescu, 1993, p. 670). Din
punct de vedere juridic, violența este caracterizată prin folosirea propriei forțe pentru a produce
spaimă, frică și vătămări corporale victimei. De asemena, violenţa reprezintă și încălcarea
drepturilor umane. De cele mai multe ori, violența se produce cu caracter voit, având ca scop
rănirea unei persoane sau agresarea verbală a acesteia (Căprioară, 2013).
Din perspectiva feministă, violența are ca scop menţinerea puterii bărbatului în familie
atunci când acesta simte că dominația și puterea îi sunt slăbite (Dima, Beldianu, 2015). Prin
urmare, se înțelege că femeile sunt dependente de bărbați și nu pot scăpa de abuz. Statutul social
al bărbaților favorizează dominația lor asupra femeilor prin violență.
Legat de subiectul violenței în interiorul familiei, abuzul poate lua forme diverse, acestea
fiind: verbală, lipsa accesului la resurse comune sau proprii, izolarea față de toți cei din jur,
atacuri care pot avea ca punct final moartea unuia dintre cei doi parteneri (Susanu, 2013).
Femeile sunt cele mai întâlnite victime ale violenței domestice, alături de copii, bărbații fiind într-
un număr foarte mic. Așadar, violența are un caracter dobândit și învățat din mediile familiale din
care provin agresorii. Totodată, în viziunea agresorului, violența este un comportament normal,
căci așa au crescut și așa au văzut că se întâmpla în familiile de proveniență.
Violența intrafamilială este un fenomen apărut în statele Europei de Est, fiind dezbătut de
analiști și încercând să identifice factorii și validitatea acestui fenomen ca o problemă socială.
Ideologia violenței intrafamiliale a fost impusă încă din societatea patriarhală, având ca și scop
supremația bărbatului, adică el avea toate drepturile asupra femeii. Acest fenomen a fost dezbătut
în mai multe țări datorită faptului că ,,familia ar trebui să fie celula de bază a societății” (Popescu,

5
1998). De-a lungul timpului, violența a fost privită ca subiect normal pentru majoritatea
familiilor, căci se presupunea că bărbatul are drept de agresivitate asupra femeii și a copilului.
Autoarea Marciana Popescu (1998) încearcă să analizeze dificultățile care intervin în
definirea violenței intrafamiliale, politicile sociale promovând strategii de abordare și soluționare
a acestei probleme. Ca și exemple sunt luate modificările legislative de protecție a femeii în
România comparativ cu schimbările pe plan internațional.
Un factor favorabil în promovarea violenței intrafamiliale și a conceptului de proprietate
în relațiile de familie este contextul sociocultural. Societatea patriarhală pune semn pe egalitatea
între lumea privată a familiei și lumea femeilor, dar și între lumea publică a pieței și lumea
bărbaților. În Codul Penal Român (1971) este susținut faptul că ,, Existența căsătoriei presupune
consimțământul femeii la raporturi sexuale cu soțul ei, iar dacă acest consimțământ nu mai este
menținut, ea poate pune capăt vieții conjugale” (Codul Penal Român, 1971, p. 351).
Prin dreptul la intimitate se înțelege faptul că legea asigură drepturi depline bărbatului în
cadrul căsătoriei, libertatea căsătoriei devenind modul în care soția i se supune soțului. Viața
privată a familiei devine o circumstanță prin care este promovată criminalitatea, iar libertatea
individuală a membrilor este atacată de prevederile legale.

I.2. Formele violenței

De-a lungul timpului violența a fost și continuă să fie folosită drept un mod de intimidare a
unor persoane. În cadrul familiei, violența poate fi exercitată de către soț asupra partenerei sau
copiilor, sau poate apărea violența ambilor părinți asupra copiilor (Popescu, 1998). Agenţia
Naţională pentru Protecţia Familiei, a efectuat clasificarea tuturor tipurilor de violenţă, principala
clasificare a termenului de violenţă fiind directă şi personală (Ghid de intervenție în cazul
persoanelor care manifestă violență în familie).
Violența verbală se referă la orice cuvânt adresat sub formă de abuz sau orice insultă,
amenințare și cuvânt umilitor adresat victimei de către agresor, pentru a-și arăta puterea și pentru
a domina victima. Scopul agresorului este ca victima să nu aibă propriile păreri și să fie supusă
lui din toate punctele de vedere. Aceasta se manifestă, de multe ori, prin injurii, țipete, urlete,
batjocoriri, amenințări, insulte (Căprioară, 2013).
Violența psihologică cuprinde violența verbală și violența emoțională. Acest tip de
violență este factorul central în atacarea verbală și emoțională a partenerului. Violența emoțională

6
are loc prin fapte care îi distrug victimei încrederea în propria persoană. Conform statisticilor din
ultimii ani, violența psihologică este cel mai întâlnit tip, aceasta fiind urmată de violența fizică și
cea socială (Cercetarea națională privind violența în familie și la locul de muncă, 2003).
Comparativ cu anul 2012, conform statisticilor, numărul cazurilor de violență domestică a
avut o creștere semnificativă de 17,78%, în timp ce în anul 2018 numărul cazurilor a crescut doar
cu 0,61%. De asemena, este important de precizat faptul că în anul 2014, a fost semnalată o
scădere importantă a cazurilor, fiind de 24,29% (Agenția Națională pentru egalitatea de șanse
între femei și bărbați, 2018).
Agresiunea fizică se manifestă prin contacte fizice dureroase, agresivități aduse
partenerului sau celorlalți membrii ai familiei. Agresorul își manifestă furia prin lovituri cu
pumnul, palma sau alte obiecte, victima fiind imobilizată sau legată de diferite lucruri sau în
diferite locuri. Scopul agresorului este de a-și demonstra puterea și de a arăta că deține controlul
(Rațiu, Hizo-Miloș, 2016). Violența fizică se poate cuprinde și distrugerea materialelor comune
ale partenerilor.
Violența socială se referă la un tip de violență psihologic pasiv, care are ca scop dirijarea
victimei de către agresor, interzicerea acesteia de a lua contactul cu alte persoane precum și a
accesului la relații sociale și la informații (Cercetare națională privind violența în familie și la
locul de muncă, 2003).
Violența sexuală reprezintă un act sexual nedorit. Se numește violență atunci când unul
din parteneri nu este de acord și îi sunt încălcate principiile, adică unul dintre parteneri este forțat.
Toate relațiile sexuale fără permisiune sunt definite drept o infracțiune și capătă denumirea de
viol. În cazul partenerilor familiei, acest act poartă denumirea de ,,viol marital”. Totodată, abuzul
sexual poate fi fizic, verbal sau vizual (Curic, 2003).
Violul marital este prezent în familiile și relațiile unde există violență domestică. Astfel,
ca urmare a acestui mod de abuz, soția poate avea sarcini nedorite. Nu este exclus faptul că
violența asupra femeii poate continua chiar și în timpul sarcinilor. Violența asupra femeilor
însărcinate, au ca rezultat intervențiile de urgență, cezariana și greutatea foarte mică de la
nașterea copilului. Un alt rezultat al sarcinilor nedorite, avute prin viol marital, este dat de
frecvența avorturilor, și putând să apară complicații se ajunge de multe ori la decesul mamei
(Popa, 2009).

7
 Violența economică reprezintă controlul, de către abuzator, a resurselor financiare. De
asemenea, acesta îi interzice victimei activităţile profesionale și o privează pe aceasta de alte
acțiuni cu efect asemănător (Rațiu, Hizo-Miloș, 2016). Acest tip de violență este corelat cu
violența socială. Lipsa banilor sau a altor resurse duce la restrângerea relațiilor sociale și a
grupurilor de prieteni. Violența economică nu este prezentată niciodată singură, aceasta apare
doar în raport cu alte tipuri de violență (Cercetare națională privind violența în familie și la locul
de muncă, 2003).
Violența spirituală are ca scop interzicerea ori sistematizarea accesului la sistemul de
valori necesar fiecărei persoane și impunerea unui alt anumit tip de valori (Copancinschi, 2017).
Agresorul îi interzice victimei să participe la orice eveniment cultural, de cele mai multe ori chiar
și la informație. De asemena, îi interzice să meargă la biserică, să participe la târguri sau alte
evenimente de natură socială.

I.3. Teoriile violenței

Termenul de violență este tot mai întâlnit în viața de zi cu zi, atât în contextul familial, cât
și în diferite surse de informare.
Există o multitudine de teorii din domeniul psihologiei, dar și al sociologiei care vor să
descopere cauzele ce duc la agresivitatea din cadrul familiei (Turliuc, Karner, Dănilă, 2009).
Cauzele violenței pot fi în număr foarte mare, astfel teoriile sunt folosite pentru a ne face să
înțelegem de la ce pornește violența.
Astfel, violența domestică pornește de la o combinație de factori care includ fapte personale,
atât ale agresorilor, cât și ale victimelor, dar și natura relațiilor dintre membrii actelor violente.
O primă teorie legată de violență este teoria atașamentului. Aceasta este întâlnită mai ales
în rândul copiilor. Teoria ataşamentului este legată de înțelegerea tulburărilor grave ale
personalităţii unei persoane. Legat de tulburarea de personalitate, este important să se ia în
considerare diferențele temperamentale prezentate încă din momentul nașterii, cât și factorii care
contribuie la condiționarea calității interacțiunilor psihosociale, cum ar fi atașamentul (Orha-
Iliescu, 2016).
Conform lui John Bowlby, atașamentul reprezintă o serie de comportamente sociale
grupate într-o clasă. Acesta are scopul de a păstra proximitatea cu o altă ființă a propriei specii,
fiind în măsură să o protejeze. Nevoia de ataşament este un lucru fundamental în viața unei

8
persoane, deoarece aceasta are ca scop supraviețuirea. Absența fizică a persoanei va avea ca
urmare un atașament nesigur și neorganizat al victimei.
Teoria biologică susține faptul că persoanele care agresează își acumulează mai multe
resurse ce le vor fi necesare de-a lungul vieții în întărirea comportamentului agresiv.
Modelul neurobiologic susține faptul că disfuncțiile unor formațiuni nervoase produc
comportamentul violent al agresorului. Agresivitatea masculină are consecințe mari asupra vieţii
familiale sau de cuplu. Violența în familie oprește evoluția armonioasă a familiei și crearea unui
mediu plăcut. Violența ce vine din partea bărbatului are un impact destul de mare asupra vieții de
cuplu sau asupra familiei. Aceasta împiedică dezvoltarea sau menţinerea sentimentului iubirii şi a
respectului reciproc în rândul partenerilor și duce la ruptura relațiilor (Turliuc, Karner, Dănilă,
2009).
Teoria psihanalitică explică comportamentul agresiv. Conform acesteia, violența este un
factor obișnuit, indispensabil vieții ce dorește depășirea sentimentului de inferioritate (Turliuc,
Karner, Dănilă, 2009). Prin demonstrarea puterii și agresiunea față de victimă, agresorii se simt
dominatori, nu dominați.
Teoria sociologică arată faptul că violența ce are loc în cadrul familiei se datorează, în
mod special, stresului social la care este supusă familia. În momentul în care agresorul are mai
multe moduri de a-și exercita puterea, acesta va fi dispus să o utilizeze într-un mod clar și
deschis.
Sunt o mulțime de factori care afectează familia într-o mare măsură , astfel încât se ajunge
la comportament agresiv din partea partenerului către celălalt partener sau, în cel mai rău caz,
către copiii familiei. Supra-aglomerarea, sărăcia, izolarea sau șomajul sunt principalii factori care
stau la baza declanșării violenței prin frustrare sau stres individual (Turliuc, Karner, Dănilă,
2009).
Violența domestică își are sursa de producere în afara sistemului familial. Acest lucru
demonstrează faptul că persoana violentă nu se poate descărca în fața membrilor societății, așa
că, de cele mai multe ori comportamentul agresiv apare în cadrul familiei. Individul își descarcă
comportamentul pe partener sau pe orice alt membru al familiei (Neamțu, 2003).
Teoria psihologică și psihosocială explică cum violența este legată de conflicte ale
psihicului. Aceste conflicte sunt urmări ale unor tulburări de personalitate, deficiențe de
dezvoltare, traume ce au avut loc din copilărie, până în prezent (Turliuc, Karner, Dănilă, 2009).

9
Agresorii tind să-și foloasească comportamentul agresiv ca pe un mod de acționare prin folosirea
forțelor proprii. Aceștia nu-și vor îndrepta niciodată comportamentul spre lucruri pozitive, ci vor
vedea în orice acțiune ceva rău.
Comportamentul agresiv al agresorului va avea loc numai dacă în contextul dat există
factori în acest sens. Așadar, în momentul în care soţul merge acasă nervos de la muncă sau de
la o ieșire cu amicii, chiar și cel mai mic gest făcut de soție sau de un alt membru al familiei ce i
se pare necuvenit, îl poate face pe acesta să devină violent (Turliuc, Karner, Dănilă, 2009). De
cele mai multe ori, oamenii devin violenți atunci când sunt nervoși și vor să se elibereze sau să se
simtă mai bine.
În cazul femeii agresate, aceasta nu consideră că folosirea puterii joacă un rol central, însă
în situații de maltratare rolul este centrat pe bărbat, femeia jucând rolul persoanei maltratate.
Faptul că ea nu poate lua nici o decizie și nu poate face nicio mișcare o face pe aceasta să se
simtă inferioară față de bărbat.

I.3.1 Sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm se manifestă, în general, la femeile care sunt traumatizate în mod
repetat în cadrul relației de cuplu, dar și la copiii care sunt abuzați sau care sunt martori la
violența din cadrul familiei. Acesta este rezultatul strategiilor pe care abuzatorii le abordează,
făcând femeile să fie dependente de abuzatori și să se întoarcă de fiecare dată la ei. Astfel, se
creează un atașament traumatic care constă în faptul că viața femeilor este total controlată și
influențată de abuzatori. De cele mai multe ori, atunci când copiii victimelor sunt în pericol,
femeile nu mai văd nicio scăpare și niciun mod de salvare și ajung să se sinucidă (Dima, 2015).
Conform lui Turliuc (2019), sindromul Stockholm are o serie de indicatori care se
instalează la nivelul victimelor violenței domestice:
1. Apare atașamentul față de agresor, atașamentul fiind rezultatul strategiilor abuzatorilor;
2. Recunoștința victimei față de agresor, acesta fiind un minim semn de bunăstare de care
are parte victima;
3. Negarea și minimalizarea actelor de violență din partea victimelor. Acestea fiind
rezultatul fricii și atașamentului față de agresor sau rușinii față de familie și societate;

10
 4. Victima, contrar actelor de violență, caută întotdeauna motive să aducă fericire
agresorului. Prin aceste motive de a aduce fericire agresorului, victima caută să aducă cât mai
multe momente de liniște în familie;
5. Încercarea victimelor de a privi lumea prin ochii agresorilor, pentru a încerca să
perceapă amenințările pe care le constată agresorii provocând violența;
6. Teama față de agresor este continuă și prezentă în orice circumstanță. Victimele trăiesc
mereu în spaimă, fiindu-le frică de răzbunarea agresorilor, indiferent unde se află aceștia.
În momentul în care femeile se tem de faptul că ele sau copiii lor pot avea episoade de
violență mult mai grave, acestea pot acționa în favoarea lor, fiind considerată autoapărare. Dacă
acestea rănesc abuzatorul, el tinde să devină și mai violent. Uneori se întâmplă ca femeia să se
apere de abuzator și să-l lovească mortal. Astfel de gest se consideră ca fiind gest de apărare și
este arătat faptul că victima care recurge la el nu a primit destul sprijin din afară (Dima, 2015).

I.4. Cauzele violenței în familie

Familia este baza pe care se construiește iubirea și înțelegerea. Este locul în care membrii
își împărtășesc gândurile, sentimentele și nevoile pe care le au. Familia este suportul de care are
nevoie fiecare persoană pentru a se simți sigur și împlinit. Însă, de cele mai multe ori, viața de
cuplu aduce cu ea și situații neplăcute, cum ar fi: certurile, neînțelegerile, divorțul sau moartea
(Turliuc, Karner, Dănilă, 2009).
Violența în familie este un subiect ce se întâlnește tot mai des în contextul actual.
Violența sau agresivitatea are la bază o multitudine de cauze de la care pornește. Cauzele pot fi
vizibile sau mai puțin vizibile, atunci când agresorul își ascunde motivele pentru care recurge la
gesturi violente (Bonea, 2016).
Cauzele de ordin psihologic se referă la faptul că agresorul poate avea o poveste de viață
personală cu abuzul, adică în copilărie a fost agresat de către unul din părinți sau alte rude ori
cunoștințe. Astfel, la el se dezvoltă agresivitatea din dorința de a se apăra sau de a arăta celor din
jur că el este cel mai bun. Deseori agresorul nu-și poate recunoaște emoțiile sau să identifice
cauza ce le-a declanșat. Astfel, acesta își manifestă furia față de parteneră prin strigăte și lovituri,
nu prin comunicare (Copancinschi, 2017).
În cadrul familiei, încă din cele mai vechi timpuri, abuzul sau violența nu erau
recunoscute din cauza faptului că puterea bărbatului era asociată cu frica femeii. Acest fenomen a

11
fost adus la cunoștința persoanelor din cadrul instituțiilor pentru elaborarea unor strategii de
soluționare și pentru asumarea responsabilității în luarea unor decizii. Sistemul a apelat la
mecanisme care au acționat prin intermediul unor documente internaționale, prin promovarea
drepturilor și incriminarea violenței familiei, fiind dezbătute rolurile fiecărui membru din familie.
În discuțiile cu privire la dezbaterile violenței intrafamiliale, nu se poate vorbi despre aceasta
decât ca despre un proces perturbator (Popescu, 1998).
Are loc procesul de masculinizare al femeii, acestea acceptând mai degrabă un
comportament agresiv, decât riscul unui abuz. Atunci când vorbim despre subiectul violenței în
rândul femeilor, apar etichete asupra unei anumite clase sociale sau al unui grup din care ele fac
parte. Prin aceste etichetări este susținut faptul că femeile sunt victime ale violului datorită
modului în care acestea se îmbracă și anumitor zone pe care acestea le frecventează la anumite
ore (Popescu, 1998).
Rețeaua socială este o altă cauză care duce la apariția violenței în cadrul familiei. Atunci
când victima are prieteni cu care iese, are un loc de muncă sau alte activități în lipsa soțului, îl fac
pe acesta să fie gelos și să-și piardă cumpătul (Copancinschi, 2017).
Conform lui Turliuc, Karner, Dănilă (2009), de cele mai multe ori, victima violenței
preferă să își construiască bariere între sistemul familial și rețelele sociale. În majoritatea
cazurilor, victimele sunt izolate de rețeaua socială, rude și prieteni, prin izolarea lor. Astfel,
victima își creează propriile bariere, evitând să ceară ajutor în legătură cu problemele din familie.
Totodată, apare și frica față de agresor, victimele trăind cu teama de a nu face ceva greșit, căci
supărându-și soțul acesta poate recurge oricând la acte de violență (Turliuc, Karner, Dănilă,
2009).
Dintre toate caracteristicile individuale ale violenței, dependența de substanțe alcoolice și
psihopatologia agresorului sunt printre cauzele principale ale violenței (Turliuc, Karenr, Dănilă,
2009). Consumul de alcool și agresivitatea devin asociate. Atunci când un bărbat consumă alcool
într-o cantitate mare, apare un nivel mai crescut al agresivității. De asemenea apar schimbări la
nivelul comportamentului agresorului: gelozia devine intensă și apare impulsivitatea.
În context psihopatologic, se realizează o legătură între comportamentul patologic și
perturbările emoționale ale personalității agresorului (Turliuc, Karner, Dănilă, 2009).
Comportamentul agresorilor diferă de la caz la caz prin modul în care aceștia își exprimă punctul

12
de vedere al abilităților de a face față situațiilor cu care se confruntă. Astfel, aceștia folosesc
mecanisme precum negarea sau curmarea efectelor comportamentului agresiv.
Cauzele violenței în cadrul familiei sunt multiple, apărând chiar și din motive minore. De
cele mai multe ori, victimele se tem să ceară ajutor sau refuză acest lucru din cauza nepăsării
societății. Acestea ajung să nu aibă încredere în puterea statului și în ajutorul pe care îl pot primi
(Turliuc, Karner, Dănilă, 2009).

I.5. Efectele violenței asupra membrilor familiei

Abuzul și violența asupra victimelor diferă în funcție de natura relației și de contextul în
care se produce. Violența are efecte asupra sănătății fizice, mentale și sociale.
Distincția între cauze și efecte este una greu de realizat, căci unele aspecte pot fi
prezentate atât ca și cauze, cât și ca efecte. De exemplu, atunci când violența este prezentă în
familie, este de așteptat faptul că relația dintre membrii poate fi afectată. Însă, în multe dintre
cazuri și relațiile bazate pe certuri între membrii familiei duc la neînțelegeri care provoacă
violența între membrii (Cercetare Națională privind Violența în Familie și la Locul de Muncă,
2003).
Efectele violenței intrafamiliale au atât efecte fizice, cât și psihice, resimțindu-se în
activitățile profesionale, în viața socială sau chiar în cadrul familiei (Popescu, 1998).
Problema violenței intrafamiliale poate fi privită ca o problemă individuală, iar societatea
refuză să intervină în abordarea acesteia. Libertatea de alegere și supraviețuire este o latură a
intimității care funcționează ca instrument de autorizare al victimelor violenței intrafamiliale.
Statul refuză să intervină în problemele apărute în anumite familii, deoarece le protejează
acestora drepturile personale. Pentru analiza și evaluarea problemelor legate de violența
intrafamilială sunt lămurite două aspecte: definiția clară a violenței și analiza impunerii violenței
intrafamiliale ca problemă socială (Popescu, 1998).
În ceea ce privește comportamentul agresorului, apar tendințe de autodistrugere, adică
consumul de tutun și alcool, ori de anumite medicamente. Aceste tendințe se pot îndrepta și către
copii sau către alți membrii ai familiei. Depresia și anxietatea este cel mai comun efect negativ
asupra femeilor care trec prin violență domestică. Neputința este cel mai greu sentiment cu care
se pot confrunta victimele, ajungând să se creadă inutile, să nu mai aibă încredere în ele și, în cel
mai rău caz, să se gândească și la sinucidere (Susanu, 2013). De asemenea, sunt diferite efecte ale

13
violenței care apar în viața de zi cu zi a victimelor. Aceste efecte sunt: comportamentul deviant,
negarea, scuzele pentru violență, dorința de ajutorare a altora, comportament compulsiv,
dobândirea comportamentului de către abuzator. Din păcate, multe dintre victimele violenței sunt
chiar copiii.
Unele cupluri preferă să pună stop căsniciei dacă văd că nu pot ajunge la un punct comun,
însă există cupluri care doresc să rămână împreună, deşi se confruntă cu probleme legate de
agresivitate şi violenţă. Acestea apelează la ajutor calificat pentru a-şi putea consolida relaţia şi
mai ales pentru a putea, în primul rând, să rezolve problema violenţei (Bonea, 2015).
Consecințele violenței, atât asupra femeii, cât și asupra copiilor, pot avea urmări grave și
pot afecta victimele fizic, psihic, chiar și moral. Dacă actele de violență sunt mai accentuate și
mai dese, efectele acesteia vor fi de lungă durată și profunde.
În ceea ce privește relația de familie, aceasta este dominată în mare măsură de teamă:
28% se tem de partener și o cincime se teme când acesta este sub influența băuturilor alcoolice.
În plus, multe persoane se tem și de ceilalți membrii ai familiei: mamă, tată, frați și alte persoane
(Cercetare Națională privind Violența în Familie și la Locul de Muncă, 2003).

I.6. Statistici ale violenței

Conform Studiului Național privind violența domestică (2019), distribuția victimelor
violenței este realizată pe diferite criterii.
1. La nivel național, victimele violenței domestice sunt distribuite pe diferite criterii,
astfel:
 din 6.731 de victime ale violenței în familie, 4.167 de sex feminin și 2.564 sunt de sex
masculin;
Distribuția victimelor pe criterii de sex și mediu de proveniență:
 1.876 (45,02%) de victime sex feminin provin din mediul urban și 2.291 (54,98%)
provin din mediul rural;
 1.073 (41,85%) de victime de sex masculin sunt din mediul urban și 1.491
(58,15%) sunt din mediul rural.
2. Din 6.731 victime ale violenței domestice, acestea sunt distribuite în persoane adulți și
minori, astfel:
 5.343 (79,38%) de victime sunt minori, din care 2.852 fete și 2.491 băieți;

14
  1.388 (20,62%) victime adulte, dintre care 1.315 femei și 73 bărbați.
2. După tipul de violență, victimele sunt repartizate astfel:
 Violență fizică: 1.579 victime (23,76%);
 Violență psihologică: 1.348 victime (20,28%);
 Violență sexuală: 270 victime (4,06%);
 Violență economică: 146 victime (20,2%);
 Violența socială: 80 victime (1,2%) (Studiul Național privind violența domestică,
2019).
Cu ajutorul acestui studiu, am constat faptul că, în România, violența fizică asupra
femeilor și copiilor este cel mai des întâlnit tip de violență în cadrul familiei. De asemena, cele
mai multe victime ale violenței sunt abuzate zilnic, cauzele principale fiind consumul de alcool,
gelozia, condițiile economice.
Violența are urmări grave asupra personalității indivizilor, dar mai ales asupra familiilor,
având consecințe fizice, dar și psihice. Astfel, trebuie cunoscute toate detaliile și urmările pe care
le pot avea actele de violență asupra membrilor.

15
 CAPITOLUL II. VIOLENȚA DOMESTICĂ ASUPRA FEMEILOR ȘI
COPIILOR

II.1. Conflictul conjugal

Familia reprezintă un grup format din două de persoane ce sunt legate între ele prin
căsătorie. După căsătorie pot apărea copiii, astfel încât lanțul familial crește și relațiile de rudenie
se extind (Filipescu, 1996).
Privită în ansamblu, familia este principala influență a evoluției omului și își pune
amprenta asupra personalității acestuia, încă de la naștere. Însă, în același timp ,,familia nu este
un actor pasiv, indiferent, al istoriei, ci un agent de schimbare a societății din care face parte, o
entitate socială capabilă de a se autoregla și de a rezista presiunilor externe” (Gotea, 2014, p. 9).
Societatea totalitară din perioada comunismului exercita o consistentă și constantă
presiune externă asupra tuturor instituțiilor sociale, printre care se afla și familia. Astfel,
cuplurile sunt încurajate să aibă copii. Familia este factorul care are cea mai puternică influență
asupra copilului, prin diversele ei funcții. În viața de zi cu zi, întâlnim cazuri frecvente de familii
în care echilibrul este zdruncinat și relațiile dintre membrii familiei alterează. Ele stau în atenția
societății care utilizează mijloace variate și depune eforturi insistente pentru a lichida carențele
vieții (Codreanu, 1968).
Căsătoria trebuie să fie epilogul unei îndelungate perioade de studiere și cunoaștere
reciprocă. Ea trebuie, de asemenea, să fie prologul unei vieți noi în care entuziasmul și forța unită
a doi tineri creează un mic univers nou, o colectivitate nouă (Codreanu, 1968).
Conflictul marital reprezintă un punct din viața oricărui cuplu. În viața de zi cu zi, orice
cuplu poate trece atât prin anumite momente ce pot afecta sau nu relația dintre ei. Așadar, cu cât
este mai profundă și intensă relația emoțională, cu atât mai mult este posibil să crească conflictul
între parteneri (Nacai, 2006).
O formă de abuz care are loc în mediul familial este numit ,,violul marital”: ,,Nu se
consideră infracțiune de viol asupra soției decât în momentul în care consimțământul femeii în
raport cu actele sexuale nu mai este menținut, putând pune capăt prin desfacerea căsătoriei”
(Codul Penal Român, vol. 3, p. 351), însă în foarte puține cazuri se poate numi violul marital ca
fiind o infracțiune, deoarece ,,violatorul iese prin căsătorie de sub incinta legii, putând în voie să-
și violeze nevasta în baza unui certificat de căsătorie” (Cioclei, 1994). Această idee este una
16
lipsită de adevăr, deoarece femeia și bărbatul trebuie să aibă o căsnicie bazată pe respect și orice
agresiune indiferent de gradul acesteia trebuie considerată infracțiune și nici un act nu ar trebui să
îl lase pe agresor să scape fără o sancțiune.

II.2. Crizele familiale

Criza reprezintă cea evidentă și intensă formă de manifestare a conflictului dintre
parteneri. Comportamentul iese de sub controlul raționalului, ceea ce duce la apariția violenței
verbale sau chiar fizice (Gotea, 2014).
De cele mai multe ori, în relațiile de cuplu unde predomină iubirea se ajunge la căsătorie
între partenerii tineri. Însă, sunt cazuri în care după căsătorie apar conflictele și certurile în
familie. Sunt tineri care privesc actul căsătoriei ca pe un episod trecător din viața personală, care
poate fi repetat ori de câte ori găsesc perspectiva unei noi ,,fericiri”. Astfel, căsătoria din ziua de
azi, este urmată de conflicte și de divorțul zilei de mâine.
Pornind de la diferite conflicte în familie, membrii relației de cuplu ajung la decizia de a
divorța. Divorțul este o problemă principală a patologiei familiale. Acesta trebuie să fie o măsură
de ultimă instanță care să urmeze tuturor încercărilor de a se salva familia (Codreanu, 1968).
În criza familială se identifică orice situaţie care duce la apariţia certurilor în familie, a
tensiunilor dintre membrii ei, în final ajungându-se la ruperea relației dintre membrii familiei
(Ciofu, 1998).
Conform lui Ciofu (1998), sunt identificate două tipuri de crize:
- normative – acestea apar ca urmare a dezvoltării psihosociale, fiind parte normală a
vieţii;
- situaţionale – reprezentate de situaţii neaşteptate cum ar fi spitalizarea îndelungată,
deces, handicap definitiv, sarcina nedorită (Ciofu, 1998).
Crizele familiale pornesc de la anumiți factori, cum ar fi: tipul familiei, resursele
emoționale și financiare. Apare o legătură strânsă între tipul de familie, etapele vieții acesteia,
crizele familiale și apariția conflictelor din cadrul familiei (Culea, 2021). În momentul în care un
conflict nu poate fi rezolvat apare supunerea, astfel unul dintre parteneri o să se forțeze să facă
ceea ce își dorește celălalt. După părerea mea, într-un cuplu, partenerii nu trebuie să se afle într-o
continuă competiție, ci trebuie să comunice indiferent de problemă, să ajungă la un punct comun.

17
 În cadrul familiei, pierderea unei legături sau a unei persoane și înlocuirea acesteia cu o
relație neadecvată stă la baza stresului și duce la o situație de criză. Factorii care ajută la
eliminarea situației de criză sunt: relaţia bună mamă-copil, relaţia bună tată-copil, interes pentru
un anumit domeniu de activitate (hobby), recompense pentru reuşite şcolare, relaţii bune cu fraţii
și cu cei din jur (Ciofu, 1998, p. 137).
În trecut, atunci când în familie exista un conflict care declanșa o criză, părinții erau
obligați să rămână împreună de dragul copiilor, însă acum mulți consideră că e mai bine dacă
părinții se despart, decât să stea împreună și să-și supună copiii conflictelor din familie.
Dezorganizarea familiei afectează cel mai mult dezvoltarea copiilor. S-a constatat faptul că
divorțul îl afectează grav pe copil din punct de vedere psihic. Separarea părinților accentuează
traume sufletești destul de grave, încât nu pot fi compensate cu nimic (Codreanu, 1968).

II.3. Femeia ca victimă a violenței domestice

În cazul violenței în familie, femeia este victima cea mai des întâlnită, iar copilul este
folosit ca o țintă spre demoralizarea psihică a acesteia.
Abuzul asupra femeii în cadrul familiei este un fenomen tot mai des întâlnit. Acesta
datează încă din societatea contemporană, până în prezent. Abuzul asupra femeii cuprinde o mai
multe tipuri de agresiuni venite din partea partenerului: agresiuni fizice, sexuale, amenințări,
abuzuri verbale, distrugerea tuturor bunurilor, izolarea de prieteni sau cunoștințe, controlul
permanent de către abuzator asupra vieții victimei (Muntean, 1999).
Formele de violență la care a fost supusă femeia au variat de-a lungul timpului, s-a ajuns
de la forme agresive ușoare, până la forme violente fizice și traumatizante. Faptul că victima
devine independentă și își asumă unele roluri bărbătești, face ca între genul masculin și cel
feminin să nu mai existe diferențe Astfel femeia a începe să-și câștige drepturile: forță, inițiativă,
independență, îndrăzneală, spirit de organizare și alte lucruri asemănătoare (Mitrofan, Zdenchea,
Butoi, 1992).
Abuzurile asupra femeii îl fac pe agresor să creadă că are toate drepturile de controlare a
vieții victimei. Prin faptul că bărbatul are un comportament agresiv și își rănește partenera, o
transformă pe aceasta în victimă. Există diverse forme de abuz care pot fi îndreptate către
femeie: abuz fizic, sexual, psihic și emoțional.

18
 Abuzul fizic constă în contacte fizice care produc durere îndreptate de către agresor
asupra victimei sau asupra persoanelor dragi victimei. De asemenea, abuzul fizic constă în
intimidarea victimei prin diferite gesturi (Muntean, 1999). Acest timp de abuz este cel mai des
întâlnit asupra femeii. Apare și abuzul exercitat asupra femeii gravide care din nefericire, nu
afectează doar victima, ci și copilul nenăscut.
Abuzul sexual pornește de la comentarii urâte adresate femeii și continuă cu atingeri
neplăcute, deși femeia nu permite acest lucru, agresorul nu o lase să scape din mâna lui. În
familie, abuzul sexual este un subiect care aduce nenumărate controverse până în prezent.
Abuzul emoțional se regăsește ca și parte componentă a tuturor formelor de abuz. Chiar
dacă acest tip de abuz este mai puțin dureros fizic, efectul său este distrugător la nivel psihic, mai
ales asupra stimei și încrederii de sine. Din punct de vedere psihologic, există o serie de situații
abuzive, cum ar fi: ironii, jocuri umilitoare, gelozie, amenințări, etichetarea victimei. Imaginea de
sine se construiește cu ce cred ceilalți, ce crede victima despre cei din jur și ce crede ea despre
sine (Muntean, 1999).
Conform lui Popescu (1998), femeia, deși este supusă în nenumărate rânduri unor acte
violente în relația de cuplu sau perioada conjugală, aceasta acceptă să se căsătorească cu
abuzatorul în speranța că acesta se va schimba (Popescu, 1998), acest lucru explică forma de
atașament pe care femeia o are față de persoana care o rănește.
Deși victima speră la o schimbare, ea este conștientă de faptul că aceasta nu va apărea.
Dacă pe parcursul relației maritale abuzurile sunt tot mai frecvente, victima ajunge să creadă că
acestea sunt doar din vina sa ori a defectelor pe care le are. Astfel, încrederea în sine este din ce
în ce mai scăzută. Această legătură traumatică apare atunci când victima manifestă un atașament
necondiționat și o loialitate pentru persoana care o acuză, nerealizând riscul la care este supusă.
Foarte puține femei pot să pună punct relației ,,toxice” din cauza acestui atașament sau din cauza
fricii (Popescu, 1998). Victimele abuzului consideră violența o formă de atașament, nu se
gândesc că aceasta le provoacă durere. Această teorie arată o asemănare directă între relația
actuală a femeilor abuzate și căsătoria părinților lor.

II.4. Abuzurile asupra copiilor

În ultimii ani, în multe țări, dar și în România, mass-media a adus în fața publicului
cazuri în care copii erau expuși agresivității în cadrul familiei. Acest fenomen a devenit o nouă

19
problemă socială ridicând mai multe întrebări către specialiști în probleme umane. Aceste
întrebări au fost ideologii care arătau dacă acest fenomen devine o problemă socială.
Una dintre multitudinile de întrebări care devenea o întrebare cheie era: ,,Aceste abuzuri
asupra copilului în familie erau săvârșite încă din societatea contemporană, însă abia acum
acestea au atras atenția?”(Gheorghe, Pușcaș, 2008, p.2). O problemă care a împiedicat aflarea și
durata acestui fenomen a fost lipsa datelor și indiferența instituțiilor. Probele care erau adunate nu
erau dezbătute, mergând pe sinceritatea cetățenilor.
Această situație a fost favorizată și de faptul că ,,familia” era considerată un microunivers
cu o puternică solidaritate afectivă. Trăirile copiilor abuzați sunt diferite, depinzând de tipul de
abuz, de sensibilitatea și modul în care copilul a perceput întreaga situație (Mitrofan, 1997, p.
285).
În familie, din cauza diverselor probleme, apare maltratarea atât a femeii, cât și a copiilor
sau a altor membrii. Copiii din acea familie vor fi marcați și există șanse mari ca la rândul lor să
devină și aceștia abuzatori ai propriei familii. Violența este un factor cultural, perpetuat din
generație în generație (Killen, 1998).
În cele mai multe cazuri, copiii ajung să fie maltratați de către părinți din cauza
problemelor pe care aceștia le au sau din lipsa veniturilor. Un alt caz se referă la faptul că în
momentul în care tatăl este dependent de alcool intervin certurile, abuzul atât asupra soției, cât și
asupra copiilor. Aceste probleme ale alcoolului ajung să dezvolte acțiuni violente, sau chiar
crime. Dar nu întotdeauna este vorba de violență, poate apărea și abuzul emoțional, copilul nu se
mai simte iubit sau dorit, ajunge să se simtă respins ca ființă, îi sunt izolate trăirile atât pozitive,
cât și negative, apar din cauza modului în care copilul a fost supus multor umilințe, atât în cadrul
familiei, cât și în mediul social (Gheorghe, Pușcaș, 2008).
Indiferent de ce formă îmbracă abuzul, acesta afectează modul în care copilul percepe
lumea în care trăiește, dar și modul acestuia de gândire și de acționare în unele situații. Dacă
copilul simte din partea părinților protecția de care are nevoie, abuzurile care se petrec în afara
familiei nu vor afecta copilul în mod esențial.
Violențele care sunt aplicate în cadrul familiei sunt considerate de către părinți ca o
modalitate de a-și educa copii, însă aceștia nu realizează că din cauza comportamentului acestora
copii vor fi afectați pe termen lung. Copii sunt cele mai vulnerabile ființe, fiind supuși pedepselor
și certurilor pe care părinții le folosesc cu scopul de a-i ajuta într-o dezvoltare mai corectă, ajung

20
să se simtă nedoriți, vinovați sau chiar lipsiți de orice apărare, din cauza faptului că orice copil își
vede părinții ca pe singurul lui sprijin, iar în aceste momente simt că singurul lui punct de sprijin
a dispărut (Gheorghe, Pușcaș, 2008).
„Copilul își vede părinții ca pe un Univers, fiind singurul lui echilibrul” (Mitrofan, 2008,
p.282). Abuzul asupra copiilor, de orice fel ar fi el, le provoacă copiilor tulburări serioase, cum
ar fi: emoționale, de adaptare, de socializare, traume fizice, tulburări comportamentale și sociale.
Privită în ansamblu remarcăm o creștere a volumului de cunoștințe despre părinți în
situații de maltratare.,, Părinții care şi-au construit un atașament securizat cu proprii lor părinți
sau alte persoane, dacă au avut sentimentul că sunt doriți și acceptați vor proceda la fel și ei cu
copii lor. Atașamentul slab, neacceptarea experiențelor traumatice fac ca rolul parental să
slăbească (Killen, 1998, p. 109-114).
Din momentul în care copilul este abuzat de către părinții lui sau de către ceilalți membrii
ai familiei, apare teama și neîncrederea acestora. Din faptele părinților, copiii vor învăța doar să
se ferească de actele de agresivitate (Neamțu, 2003). Există și cazuri în care un copil este abuzat
în societate, adică extrafamilial. Sunt o multitudine de cazuri în care copiii au fost abuzați sexual
de către alți tineri sau persoane adulte ce nu fac parte din familie. Problema recunoașterii copiilor
victime ale violenței extrafamiliale este una diferită.

21
 CAPITOLUL III. POLITICILE SOCIALE ȘI INTERVENȚIA ÎN
CAZURILE DE VIOLENȚĂ INTRAFAMILIALĂ

III.1. Strategia națională de prevenire și combatere a violenței în familie

Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un fundament principal în societatea actuală.
În perioada comunistă, era respectată egalitatea dintre femei și bărbați și societatea se axa pe
ideea că bărbații au mai multe drepturi față de femei. De asemenea, femeile erau forțate să facă
munca bărbaților, considerându-se că au aceleași obligații, fiind astfel încurajat procesul de
masculinizare (Popescu, 1998).
Dată fiind complexitatea problemelor apărute în cadrul familiei, femeile acceptă violența
din partea bărbaților, deoarece nu exista nici un mecanism care să le asigure acestora protecție în
momentul în care sunt supuse actului de violență. O idee susținută de autoarea Popescu (1998)
este luată din ideologia patriarhală în care ,,familia este terenul de desfășurare al bărbatului care
este considerat domn în castelul său” (Popescu, p. 60). Din această idee reiese faptul că în
comunism drepturile femeii nu erau respectate de către societate, în timp ce drepturile
bărbatului erau prevăzute în lege. Chiar și după perioada comunistă, această mentalitate a rămas
întipărită în societate.
Pe parcursul acestei perioade, violența în familie ajunge să se dezvolte din cauza faptului
că legea comunismului apăra deciziile bărbatului spunând că femeia poate pune punct acestei
căsătorii dacă nu este una fericită. Această idee se află în contradicție cu punerea în practică,
deoarece în momentul în care femeia lua această decizie era ucisă sau legea nu îi permitea sau
nu îi acorda divorțul.
Spre sfârșitul comunismului, violența în familie a devenit o problemă socială, totodată
punându-se în valoare și drepturile femeii. Se va aplica o reformă de protecție a femeii care se
va baza pe nevoile reale ale acesteia, prin folosirea unor strategii care să răspundă direct acestor
nevoi și se va baza pe eficiența problemei violenței intrafamiliale, se vor înființa servicii
specializate cu o implicare activă a comunității în sprijinul violenței intrafamiliale. În contextul
actual, femeile supuse actelor de violență în cadrul familiei au posibiltatea să apeleze la măsuri
de protecție și să stopeze aceste abuzuri (Pagellow, 1984).

22
 Implicarea mass-mediei în cazurile violenței intrafamiliale a scos la lumină probleme din
justiție care au obligat sistemul să adopte noi legi sau să le corecteze pe cele vechi. Aceasta a
ajutat la descoperirea mai multor cazuri de violență și la creșterea timpului de intervenție al
autorităților. Autoritățile trebuie sa acorde prioritate cazurilor de violență din contextul relațiilor
de familie, folosind măsuri de protecție (Popescu, 1998).
În perioada actuală, numărul victimelor violenței intrafamiliale a scăzut și sunt
promovate modele raționale bazate pe egalitatea dintre sexe. Multe dintre victimele violenței
preferă să nu se prezinte în fața autorităților sau să nu vorbească despre problemele cu care se
confruntă.

III. 2. Rolul serviciilor sociale în prevenirea violenței intrafamiliale

Potrivit Ghidului de intervenție in cazurile de violență în familie (2007), există diferite
tipuri de servicii necesare pentru prevenirea și combaterea violenței în cadrul familiei.
Principalul serviciu social care se ocupă de cazurile violenței în familie este asistența
socială. Rolul asistentului social este de a identifica nevoile, de orice natură (individuale, sociale,
familiale) a unor persoane și de a le ajuta pe acestea să depășească anumite situații grave cu care
se confruntă. Asistentului social îi este atribuit rolul de rezolvare a situațiilor de natură socială.
Modurile de abordare a situației de violență în familie sunt următoarele:
a. Legat de victimă:
- aflarea situației victimei;
- păstrarea confidențialității;
- încrederea acordată victimei;
- atitudinea empatică a specialistului;
- prioritatea în privința siguranței victimei și a copiilor ei.;
- respectarea deciziilor victimei.
b. Legat de agresor:
- violența se produce intenționat;
- agresorul este cel responsabil în legătură cu actele comise;
- confidențialitatea este limitată.
Asistarea și găzduirea temporară este un alt serviciu destinat cazurilor de violență în
familie. În legea 217/2003 este arătat faptul că adăposturile care sunt destinate în special

23
victimelor violenței în familie sunt obligate să le asigure servicii gratuite de suport social, atât
victimei, cât și agresorului (Legea 217/2003).
În cazurile necesare de separare a victimei de agresor, există posibilitatea găzduirii
temporare a acesteia în în adăposturile publice. Potrivit legii nr. 217/2003, consiliile locale sunt
responsabile să înființeze centre de asistare a victimelor violenței, precum și centre de asistență a
agresorilor (Legea 217/2003).
În cazul în care violența a avut urmări fizice, este nevoie de asistare și îngrijire medicală a
victimei. Așadar, serviciile medicale au un rol destul de important atât în prevenirea violenței în
familie, cât și în intervenția pentru protejarea victimelor. Specialiștii serviciilor de sănătate sunt
nevoiți să intervină în cazurile de violență în familie pentru a asigura asistarea și îngrijirea
medicală a victimei. Legea 217/2003 specifică faptul că toate adăposturile trebuie împărțite către
spitale sau alte unități medicale care să asigure îngrijirea victimelor (Legea 217/2003).
Împărțirea se va face de către consiliul local sau cel județean.
Un alt tip de serviciu destinat victimelor este consilierea juridică. Aceasta oferă ajutor în
elaborarea unor documente și orientarea către insituțiile necesare. Consilierul juridic va ajuta
victima violenței în familie să conștientizeze și să înțeleagă consecințele pe care violența le are
asupra ei și asupra familiei. Beneficiarii vor primi informații cu privire la: drepturile lor, modul în
care își pot exercita drepturile și procedurile legale aplicante (Ghidul de intervenție în cazul
violenței în familie, 2007).
Consilierea psihologică are și ea un rol important în cadrul serviciilor sociale. Aceasta
implică empatia și respectul față de persoana consiliată. Consilierul are rolul de a ajuta victima
sau agresorul să identifice cele mai bune soluții de rezolvare pentru problemele sale. Consilierea
se bazează pe relații de comunicare și relaționare și îl ajută pe beneficiar să-și amelioreze starea
personală. În ceea ce privește consilierea victimei violenței, ascultarea activă și comunicarea
nonverbală reprezintă abilități esențiale a acestui proces.

24
 III.3. Instituții cu rol de prevenire și combatere a violenței în familie
Violența domestică este un fenomen destul de frecvent, atât la nivel național, cât și
internațional. Societatea contemporană se confruntă cu amploarea acestei probleme ce continuă
să fie prezentă în diversele forme.
Conform art. 9 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie, Agenția Națională pentru Protecția Familiei are următoarele atrubuții:
- să elaboreze programe de îngrijire și protecție a victimelor violenței în familie;
- să finanțeze programe destinate apărării și consolidării familiei, precum și
îngrijirea victimelor;
- să realizeze adăposturi de urgență pentru victime, precum și linii telefonice de
urgență;
- să organizeze cursuri de cunoaștere a formelor de violență în familie, precum și de
apărare.
În România sunt multe instituții și organizații neguvernamentale care oferă servicii
victimelor violenței domestice. ,,Totalitatea instituţiilor care furnizează servicii specializate
trebuie să promoveze relaţiile pozitive, sănătoase între persoane, bazate pe: respect pentru
autonomie şi autodeterminarea tuturor indivizilor, credinţa în egalitatea fundamentală a tuturor
fiinţelor umane, disponibilitate de a negocia şi face compromisuri, acceptarea puterii ca
folositoare doar dacă e împărtăşită şi negociată, voinţa de a căuta şi aplica modalităţi nonviolente
de relaţionare, refuzul de a accepta, tolera şi practica credinţe ori conduite care încalcă aceste
principii” (Dima, Beldianu, 2015, p. 137).
Instituţiile care pot aduce o contribuţie în identificarea și combaterea violenței în familie
sunt: poliţia locală, serviciile de sănătate, protecția copilului, serviciile specializate de asistenţă
în cazurile de violenţă domestică şi alte agenţii locale (Dima, Beldianu, 2015). Este necesar ca
între toate aceste instituţii să existe o comunicare permanentă pentru a se cunoaște toate cazurile
de violență.
Prevenirea și combaterea violenței în familie este o responsabilitate destinată atât
serviciilor comunitare, cât și membrilor comunității. Legea 272/2004 determină responsabilitatea
serviciului public de asistență socială pentru depistarea situațiilor de risc care pot duce la
separarea copilului de familie, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale
părinților și a violenței în familie (Legea 272/2004).

25
 Poliția are un rol important în stoparea cazurilor de violență, atât în cadrul familiei, cât și
în alte circumstanțe. Polițiștii locali sau comunitari pot observa diferite cazuri de violență și au
datoria de a anunța asitența socială pentru prevenirea acestora.
Medicii și asistentele medicale ale comunității pot identifica, în timpul unor consultații,
faptul că persoana respectivă este supusă actelor de violență în familie. Ei pot îndruma familiile
încotro să se ducă atunci când au nevoie de sprijin sau cum să prevină violența.
Preotul, la rândul lui, poate acorda ajutor familiilor care se confruntă cu acte de violență
în familie și poate transmite informații cu privire la consecințele violenței. De asemena, preoții
pot informa asistenții sociali cu privire la producerea și consecințele violenței în familie. Acesta
manifestă un rol destul de important mai ales asupra persoanelor vârstine sau a femeilor gravide.
Toate aceste instituții au un rol important în viața comunității. Acestea au datoria să
informeze victimele violenței despre centre sau instituții care se ocupă cu prevenirea și
combaterea violenței în cadrul familiei. Tipurile de servicii sunt importante pentru prevenirea și
combaterea violenței în familie, acestea sunt necesare atât pentru victimele supuse cazurilor de
violență în familie, cât și pentru schimbarea comportamentală a agresorului.

III.4. Instituționalizarea copiilor supuși actelor violente

De-a lungul timpului, termenul de instituție a căpătat sensul de ,,îngrijire rezidențială”,
adică ,,o modalitate de creştere a copiilor în care îngrijirea este asigurată de personalul plătit care
nu are niciun fel de legătură cu minorul” (Tolfree, 2000, p. 6).
În momentul în care în cadrul unei familii apar diferite probleme, printre care și violența
asupra copilului, statul trebuie să acționeze. Astfel se recurge la procesul de instituționalizare a
copiilor abuzați. O dată cu instituționalizarea copilului, apar și diferite efecte la nivelul
dezvoltării acestuia. La nivelul dezvoltării copilului sunt identificate nevoile psihologice ale
acestora. În majoritatea instituţiilor, atenţia este îndreptată aproape exclusiv către asigurarea
nevoilor fizice ale copilului (Neamțu, 2003).
Tolfree (2000) identifică cinci caracteristici ale instituțiilor care se află în componența
situațiilor nesatisfăcătoare ale insituțiilor: filosofia instituțională, raportul de interacțiune dintre
copil și adult, nivelul de stimulare oferit copilului, regimul insituțional, rolul grupurilor de copii
în vederea asigurării răspunsului la nevoile non-materiale ale copiilor (Tolfree, 2000).

26
 În ceea ce privește instituțiile, cele mai bune rezultate le au cele care se bazează pe o
filosofie a îngrijirii, adică au un sistem clar de reguli. Un bun exemplu de filosofie instituțională
este: „un copil deprivat de o familie are nevoie de dragoste şi îngrijire în condiţii cât mai
apropiate posibil de cele dintr-un cămin normal. Serviciile instituţiei vor fi orientate nu numai
către copil, ci şi spre familia acestuia. Aceasta implică activităţi de întărire a familiei pentru a
deveni capabilă să-şi preia -fără riscuri - copilul..." (Neamțu, 2003, p. 465, apud. Ponnappa, 1989,
p. 40).
Violența a devenit un subiect tot mai des întâlnit în cadrul familiei. Tot mai mulți copii
sunt supuși actelor abuzive din partea părinților sau din partea altor rude ori cunoștințe. Schema
serviciilor sociale este cuprinzătoare și trebuie să răspundă cazurilor de copii aflați în dificultate
(Roth-Szamosközi, 2005). Această schemă include servicii specializate de investigație, comisia
cu atribuții de decizie, tribunale specializate, servicii și rețea de familii specializate în plasament,
o rețea a instituțiilor rezidențiale de copii. Pentru ca schema să fie completă este necesar ca
serviciile poliției și cele medicale să fie implicate (Roth-Szamosközi, 2005).
Protecţia copilului în România are din cele mai vechi timpuri preocupări în legătură cu
sistemul de ocrotire al copilului (Buzducea, 2009). În momentul în care autoritățile iau decizii
privind separarea copilului de familie, nevoile și necesitățile copilului trebuie să fie principalii
factori în luarea deciziilor.

27
 CAPITOLUL IV. CERCETARE ASUPRA VIOLENȚEI ÎN FAMILIE

IV.1. Definirea problemei de cerectare

De-a lungul timpului, s-a constatat faptul că violența în familie a devenit un subiect tot
mai întâlnit. În cele mai multe cazuri, bărbatul este cel care își exercită puterea asupra femeii sau
asupra copiilor. Astăzi se consideră că o persoană este mai ușor victima unui agresor din mediul
familial, decât unuia din afara lui.
Violența în cadrul familiei reprezintă orice tip de acțiune verbală sau fizică săvârșită de
către unul dintre membrii, asupra celorlalți membrii (Legea 217/2003). Violența domestică în
cadrul familiei, prin larga ei desfășurare și prin formele grave în care se manifestă, pune în
pericol existența, ca grup social, a familiei. De cele mai multe ori, femeile și copiii sunt victime
ale violenței, psihice, fizice și sociale în propriile familii sau chiar în societate. Manifestările
violenței au loc încă din perioada contemporană și își au rădăcini în tradițiile religioase și
culturale ale societății. De cele mai multe ori, aceste manifestări sunt justificate sau chiar
încurajate, considerându-se că bărbatul are drepturi depline asupra femeii și asupra stăpânirii
acesteia.
Indiferent de vârstă, gen, religie, numărul persoanelor care sunt supuse actelor de violență
în familie este tot mai în creștere. Statisticile arată că un număr mare de femei sunt victime ale
violenței în familie, acestea fiind urmate de copii. Sunt și cazuri în care bărbații sunt victime ale
violenței, însă acestea sunt mai puține.
Pe parcursul creării acestei lucrări, au existat o multitudine de întrebări pe care mi le-am
adresat: Care este rolul asistentului social în munca cu victimele violenței? Sunt eficiente
serviciile de combatere a violenței în familie sau în societate? După ce grad de gravitate al
violenței apelează victimele la ajutor? Ce cunoștințe au victimele despre consecințele violenței
asupra vieții lor? Cât de eficiente sunt serviciile pe care le oferă asistenții sociali sau autoritățile
care intervin? Cât și până în ce punct se poate interveni în cazul violenței?
După părerea mea, singura posibilitate de a schimba acest fenomen al violenței în familie
sau în oricare alt loc, este înființarea unui program educațional de prevenire și de combatere a
acestuia.

28
 IV.2. Tema, scopul și obiectivele cercetării
Tema cercetării violența în familie, cu precădere pe abuzurile asupra copilului și aflarea
rolului pe care îl are asistentul social în acest fenomen.
Scopul cercetării este identificarea cauzelor care duc la violența asupra membrilor
familiei, dar și rolul asistentului social în munca cu persoanele victime ale violenței în familie.
Obiectivele propuse pentru această cercetare sunt:
- identificarea cauzelor și a efectelor violenței asupra copilului;
- identificarea rolului asistentului social în cazurile de violență în familie.

IV.3. Metodologia cercetării

În asistența socială există două tipuri de cercetări principale, cea cantitativă și cea
calitativă. Acestea diferă foarte mult una de cealaltă.
Cercetările cantitative au la bază o multitudine și un ansamblu de analize statistice. Ele au
ca scop măsurarea numerică a unor subiecte studiate și testarea unor ipoteze cauzale. Ca și tehnici
folosite în cadrul acestei metode, avem: experimente, sondaje, observația pe baza unei grile
structurate. La polul opus acestei cercetări se află cercetarea calitativă. Aceasta reprezintă un
studiu empiric care este conceput dintr-o perspectivă comprehevistă, abordează subiectul într-un
mod clar, culege date cu ajutorul metodelor calitative, se termină cu o teorie sau o concluzie
finală (Scârneci, 2006).
Cele două abordări teoretice sunt diferite față de teorii. În timp ce cercetările cantitative se
bazează pe verificarea teoriilor, cercetările calitative încearcă să genereze teorii. Atât cercetările
cantitative, cât și cele calitative sunt de folos, contribuind fiecare în modul ei la acumularea de
cunoștințe și informații. În realizarea unei cercetări este necesar să se folosească atât metode
calitative, cât și cantitative.
În realizarea cercetării, am ales să mă axez pe două tipuri de cercetări calitative și anume:
studiul de caz și interviul. Așadar, voi realiza șase studii de caz despre abuzurile asupra copiilor
și un interviu cu un asistent social despre rolul acestuia în cadrul fenomenului de violență
domestică.

29
 IV. 3.1. Studiul de caz
Studiul de caz este o metodă ideografică, deoarece studiază în detaliu anumiți indivizi sau
anumite grupuri. Această metodă de cercetare determină o analiză calitativă a datelor, este cea
mai potrivită metodă atunci când se dorește investigarea completă a unui subiect, dar și a
contextului în care acesta se desfășoară, exprimă interesul față de un caz individual.
Conform lui Yin (2005), studiul de caz reprezintă o modalitate de realizare a unei
cercetări care dorește să realizeze investigații în legătură cu un fenomen particular contemporan,
într-un context real al vieții. (Yin, 2005). Studiul de caz poate fi intrinsec, instrumental și
colectiv. În alegerea cazului, este importantă învățarea din acel caz. Cazul sau cazurile alese
pentru studiu au ceva deosebit și oferă informații esențiale pentru rezolvarea unor probleme.
Selectarea cazurilor pe care vrem să ne axăm, trebuie să aibă loc în funcție de teoria
aleasă. În studiile de caz trebuie să existe o anumită variație între valorile variabilelor studiate,
care treptat va fi analizată. Cele mai potrivite strategii de selectare a studiilor de caz sunt:
eșantionarea și selectarea cazurilor cu maximum de informație.
Realizarea acestei lucrări se centrează pe studiul de caz descriptiv. Acesta scoate în
evidență o anumită situație, un set de circumstanțe care au avut loc, iar relațiile sociale sunt
încorporate în acest tip studiu.

IV. 3.2. Interviul

Interviul este o metodă de cercetare calitativă prin care vrem să culegem, cu ajutorul
întrebărilor, informații de la anumite persoane despre subiectul care ne interesează.
Interviul este folosit atunci când este greu să ajungem la anumite subiecte ce țin de viața
privată a unei persoane, se cercetează lucruri care nu sunt scrise în documente. Fiind raportat cu
observația, prin interviu se ajunge la motivație, la modul în care indivizii prezintă acțiunile lor
(Scârneci, 2008). Interviul este de trei tipuri: structurat, semistructurat și nestructurat. În interviul
structurat întrebările sunt clar stabilite dinainte. În interviul semistructurat se cunoaște doar tema
în jurul căreia va avea loc discuția, iar interviul nestructurat dă libertate subiectului să
povestească.
Există mai multe tehnici de aplicare a interviului, anume: interviul creativ, polifonic,
interpretativ, centrat pe problemă, expert, convergent și narativ.

30
 În realizarea lucrării mele de licență am ales să mă axez și pe interviul narativ,
nestructurat.
Ghidul pentru interviul nestructurat este prezentat astfel:
Scopul acestui interviu este aflarea informațiilor despre rolul asistentului social în cazurile
de violență.
Numele interlocutorului:
Funcţia :
Data :
Bună ziua, numele meu este..........Dacă sunteți de acord voi înregistra această convorbire
pentru a nu denatura informațiile transmise. Aș vrea să-mi povestiți despre rolul pe care îl aveți în
munca cu victimele violenței în familie.

IV. 4. Eșantionarea
Eșantionarea reprezintă procesul de selectare a unităților ce vor fi investigate în cercetare.
În cercetarea calitativă, eșantionarea este diferită față de cea din cercetarea cantitativă.
În ceea ce privește cercetarea calitativă, eșantionarea este numită eșantionare teoretică și
nu se axează decât pe criteriile care sunt concrete și au relevanță asupra cazurilor de studiat din
cercetarea realizată. Aceasta este un proces ce capătă formă şi se desfăşoară pe parcursul analizei
şi interpretării datelor.
După colectarea datelor și analiza detaliată a acestora, vor exista informații clare despre
cercetarea ce va trebui realizată. Flick (1998) susține că eșantionarea se realizează prin:
colectarea, interpretarea, selectarea și prezentarea datelor cercetării (Flick, 1998). Legat de
studiile de caz, eșantionarea va fi realizată în interiorul cazului ales.
Selectarea unităților de investigare va avea loc în funcție de nevoile pe care cercetarea le
are în desfășurare. În cadrul eșantionării teoretice, culegerea datelor se va încheia în momentul
atingerii obiectivelor teoretice, adică în momentul atingerii tuturor variabilelor și confirmării
teoriilor rezultate. Pentru îndeplinirea unor criterii minime ale cercetării, o condiție importantă
este dată de culegerea unor date adecvate și suficiente.
Eşantionarea teoretică are loc atât prin selectarea subiecților analizei, cât și prin materialul
acesteia. Aceasta arată ce tipuri de date vor fi obținute și de la ce anumit tip de subiecți (Scârneci,
2006).

31
 Legat cu studiul de caz, problema eșantionării în cazul acestuia se va pune doar în primă
fază, adică se alege cazul care este diferit de toate celelalte și care este cel mai interesant în sine.
Cazurile sunt alese pe baza ideii că studierea mai multora va ajuta mai mult la înţelegerea unui
fenomen social (Scârneci, 2006). De asemenea, selectarea eșantionării are loc în interiorul
cazului. Chiar dacă este vorba doar despre un singur individ dintr-un caz, eșantionarea va avea
loc prin comportamentul identificat asupra individului.
Interpretarea datelor se va face în funcție de nevoile descoperite pe parcursul cercetării,
iar după interpretarea datelor, se vor identifica și celelalte etape ale analizei.

IV. 4.1. Matricea eșantionării

Populație: Copii abuzați din Brașov
Lot: 6 copii cu vârste cuprinse între 8-16 ani din județul Brașov

Cazuri Sex Vârstă Mediul de

proveniență
Cazul 1 Masculin 11 ani Urban
Cazul 2 Feminin 15 ani Urban
Cazul 3 Masculin 11 ani Urban
Cazul 4 Masculin 10 ani Urban
Cazul 5 Feminin 16 ani Urban
Cazul 6 Feminin 8 ani Rural

IV. 5. Prezentarea studiilor de caz

I. Cazul 1: A.A. este un minor în vârstă de 11 ani. Acesta trăiește în mediul urban,
într-o casă decentă cu condiții nu tocmai bune. Este provenit dintr-o relație de uniune
consensuală. Până în anul 2018, băiatul a locuit împreună cu părinții lui și bunica paternă, la
domiciliul celei din urmă. Tatăl băiatului este consumator de alcool. Din cauza dependenței,
acesta a manifestat în numărate rânduri abuzuri fizice asupra mamei copilului.
Din cauza abuzurilor fizice la care a fost supusă mama de către concubinul acesteia, ea a
hotărât să părăsească domiciliul, lăsându-l pe copil în grija tatălui și a bunicii paterne. Mama
minorului nu a păstrat legătura cu acesta.

32
 De-a lungul timpului, atât bunica cât și copilul au fost loviți de mai multe ori de către tatăl
minorului. Cazul minorului a intrat în atenția autorităților, atunci când reprezentanții unității
școlare pe care o frecventează acesta au observat schimbări majore în situația școlară a copilului,
dar și în comportamentul acestuia.
Reprezentanții autorităților au efectuat demersurile necesare prevenirii separării copilului
de familie, dar tatăl acestuia a recidivat de fiecare dată privind violența în familie, nefiind
interesat să urmeze un program specializat de dezalcoolizare. În luna martie a anului 2020,
abuzatorul a fost îndepărtat din locuință prin implicarea autorităților, bunica obținând un ordin de
protecție de două luni împotriva fiului ei.
În continuare situația minorului este monitorizată, scopurile principale fiind prevenirea
separării copilului de familie (bunica) și instruirea unei măsuri de protecție, dacă situația va
impune acest lucru.
Legat de mama copilului, aceasta nu păstrează legătura cu el, nu-și asumă creșterea și
îngrijirea copilului, neavând posibilități financiare. Copilul este înscris în clasa a V-a, are o
situație școlară slabă, deși are o capacitate bună de învățare. Din clasa a III-a nu s-a mai interesat
nimeni de situația lui școlară, dar copilul nu manifestă forme de violență fizică sau verbală asupra
colegilor sau cadrelor didactice.
Se vor efectua în continuare demersuri în vederea sprijinirii familiei (înscrierea copilului
într-un centru de zi), sprijin material acordat cu ajutorul fundațiilor și protecție din partea
autorităților.

II. Evaluarea
Evaluarea nevoilor cazului prezentat este realizata cu ajutorul a trei instrumente de
evaluare, anume: ecoharta, genograma și ancheta socială.

1. Interpretarea ecohărții:
Cu ajutorul ecohărții (Anexa 1), beneficiarul și-a evaluat rețeaua socială. Legat de relațiile
lui sociale, acesta este o fire foarte închisă, având o relație strânsă doar cu bunica paternă la care
locuiește și care are grijă de el.
Cu mama și tatăl nu păstrează legătura, aceștia neinteresându-se de situația lui actuală.
Tatăl este cel care a promis că se va schimba și nu va mai consuma alcool sau alte substanțe care

33
să-l facă să-și schimbe comportamentul. De asemenea, minorul nu comunică cu colegii de clasă,
chiar dacă aceștia încearcă să aibă o relație de prietenie cu ei. Diriginta este cea care încearcă să îl
ajute și să comunice cu el, însă refuză.

2. Interpretarea genogramei
Genograma (Anexa 2) prezintă relațiile ce se regăsesc în cadrul familiei minorului. Din
punct de vedere al bunăstării și al condițiilor, familia prezentată este una tradițională, condițiile
de trai fiind unele nu tocmai bune. Sunt prezentați cei doi soți, care la rândul lor au un copil, pe
A.
În prezent acesta locuiește împreună cu bunica paternă, mama părăsindu-l din cauza
tatălui care a avut acte de violență asupra ei. Tatăl este consumator de alcool și de fiecare dată
când vine acasă își descarcă nervii pe membrii familiei. A avut nenumărate gesturi de violență și
asupra copilului, dar și asupra bunicii.

3. Interpretarea anchetei sociale

Din datele prezentate în ancheta socială (Anexa 3) reies condițiile de locuit ale familiei
minorului, starea de sănătate, date despre câțiva membrii ai familiei și desfășurarea
evenimentelor. Minorul nu are condiții bune, locuiește împreună cu bunica paternă și este vizitat
periodic de tată. Tatăl are mandat de percheziție, deoarece a avut acte de violență asupra
membrilor familiei.

III. 1. Identificarea și ierarhizarea nevoilor

- Înscrierea copilului în centrul de zi ,,Toți copiii sunt copii”, din județul Brașov, unde să
primească sprijin și ajutor școlar, o masă pe zi;
- Ședințe de terapie pentru depășirea traumelor copilului;
- Participarea tatălui la ședințe de terapie în cadrul centrului Alcoolicii Anonimi;
- Monitorizare în vederea prevenirii separării copilului de familie;
- Nevoia copilului de socializare, de recreere, deoarece el iese doar în fața blocului și la
școală;
- Participarea bunicii la ședințe de terapie;

34
 - Sprijin material prin diverse fundații (Bucuria Darului, SCUT, Astra), deoarece copilul
nu are o stare materială bună.

1. Încadrarea teoretică
Cazul prezentat se poate încadra în teoria atașamentului. Teoria atașamentului are în
vedere înțelegerea tulburărilor grave de personalitate. Apare atașamentul copilului față de bunica
paternă, acesta nu vrea să se gândească la faptul că autoritățile implicate îl pot lua de lângă
bunica lui.

2. Identificarea politicilor şi programelor sociale destinate rezolvării problemei

Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului arată că
integrarea copilului în familie este importantă.
Este importantă integrarea copilului în centru de zi ,,Toți Copiii sunt Copii”, unde acesta
va primi ajutor la teme și o masă pe zi. De asemenea, asociațiile Bucuria Darului, SCUT, Astra
pot veni în sprijinul familiei cu ajutor material.

3. Planificarea intervenţiei (obiective, activităţi, resurse)

Obiective:
- Participarea la consiliere psihologică a minorului, dar și a bunicii;
- Încadrarea copilului în centrul de zi ,,Toți Copiii sunt Copii”;
- Terapie psihologică pentru toți membrii implicați în caz.
Resurse:
- resurse umane: bunica, cadrele didactice, tatăl, medicul de familie;
- resurse materiale: sprijin prin fundații, haine, rechizite, alimente.
În planificarea intervenției, asistentul social are rolul cel mai important, deoarece el
asigură implicarea familiei și sprijinirea acesteia de la preluarea cazului și până când acesta se
încheie. Asistentul social are rolul de manager de caz.

35
 4. Planul intervenției
Obiective Activități Timp Cine realizează
activitatea?

Participarea minorului Consiliere prin Asistentul social

și a bunicii la ședințe comunicare Două luni Consilierul
de consiliere psihologic
psihologică Profesor
psihopedagog
Încadrarea copilului în Ajutor la teme;
Activități Pe toată perioada școlii Învățătoarea
centrul de zi ,,Toți
extrașcolare; Personalul
Copiii sunt Copii”; centrului de zi
,,Toți Copiii sunt
Copii”

Terapie psihologică Comunicare Psihoterapeutul

pentru toții membrii deschisă între toți De două ori pe săptămână,
familiei membrii implicați; timp de 6 luni
Activități de
reapropiere a
membrilor familiei.

5. Evaluarea finală (metode și tehnici de măsurare a obiectivelor propuse,

indicatori)
Modul principal de intervenție este dat de consilierea copilului, dar și a bunicii. De
asemenea, copilul să fie inclus în centrul de zi unde să primească ajutor la teme, dar și ajutor
material. Tatăl trebuie să participe la ședințe de dezalcoolizare, de cel puțin două ori pe
săptămână, pentru a putea reveni la stadiul unei relații armonioase în familie.

I. Cazul 2. M.C. este o adolescentă în vârstă de 15 ani, din mediul urban. Aceasta
locuiește împreună cu mama ei și fratele de 13 ani, tatăl fiind plecat în străinătate la muncă,
venind periodic acasă. Au condiții de trai foarte bune, situația școlară este una bună, iar relațiile
în comunitate sunt strânse.
Mama fetei a observat, într-una din zile, un comportament ciudat la aceasta. Se încuia în
cameră, nu comunica, se ascundea sub pătură, stătea permanent pe telefon. Mama acesteia i-a

36
lecturat jurnalul și a aflat că aceasta ar fi întreținut relații intime cu iubitul ei. De asemena, mama
deținea o informație cum că fiica ei ar fi suferit un chiuretaj.
În perioada în care a aflat aceste informații, tatăl fetei se afla și el la domiciliu, mama
relatându-i toate cele aflate. Tatăl și-a pierdut controlul asupra situației, iar la revenirea fetei de la
școală, acesta a lovit-o cu pumnul în cap, a îmbrâncit-o în perete și a lovit-o cu un obiect din
material lemnos peste picioare.
Ulterior, minora a făcut un duș și a observat că la nivelul corpului său are mai multe
vânătăi. Aceasta s-a hotărât să fugă de acasă, adăpostindu-se la domiciliul familiei unei prietene
de vârstă apropiată.
Cazul a intrat în atenția autorităților, întrucât mama prietenei fetei a sesizat poliția și
DGASPC-ul aflând toate cele întâmplate. Fiind o situație de abuz singulară în familie, membrii
au fost consiliați și de către reprezentanții DGASPC și a primăriei de domiciliu, cazul aflându-se
în continuare în monitorizare.
Fata a adoptat o atitudine arogantă față de părinți, încercând să-i pedepsească pe aceștia
pentru neîncrederea acordată ei, pentru lecturarea jurnalului, dar și pentru atitudinea lor negativă
față de relația acesteia. Părinții au cerut dovedirea, printr-un examen ginecologic, a faptului că
fata nu și-a început încă viața intimă, însă aceasta refuză pentru că i se par degradante asemenea
gesturi ale părinților. De asemenea, părinții au fost consiliați și pe acest aspect.
Acest caz a rămas în monitorizare în continuare, oferindu-se suport familiei, dar în special
fetei, căci aceasta are o atitudine care lasă de dorit și i se pare că nu este nimic în neregulă cu
comportamentul ei.

II. Evaluarea
1. Interpretarea ecohărții
Fata și-a evaluat rețeaua socială cu ajutorul ecohărții. Aceasta susține că are o relație
strânsă cu iubitul ei, el fiind singurul care o înțelege cel mai bine. De asemenea, are o relație
deschisă cu fratele ei mai mic, dar și cu cercul de prieteni. În schimb, cu mama relația este
unilaterală, venind mai mult din partea mamei.
Legat de relația cu tatăl, acesta este plecat la muncă în străinătate, iar ei vorbesc rar și
atunci doar despre lucrurile principale.

37
 2. Interpretarea genogramei
Genograma prezentată prezintă mediul familial al minorei. M.C. este provenită dintr-o
familie modestă, cu condiții bune de trai. Mama acesteia este casnică, lucrând uneori cu ziua la
persoanele din apropiere. Tatăl este șofer pe tir, lucrează în străinătate și vine acasă periodic. Fata
nu are o relație bună cu membrii familiei, în ultima vreme fiind ascunsă și petrecând mult timp
doar cu iubitul ei.

3. Interpretarea anchetei sociale

Cu ajutorul anchetei sunt arătate condițiile de locuit ale familiei, membrii acesteia, dar și
veniturile. Din date deducem faptul că familia are condiții bune de trai, tatăl câștigând un salariu
foarte bun ca șofer. Minora în cauză nu duce lipsă de nimic, însă anturajul și lipsa comunicării cu
membrii familiei au făcut-o să aleagă un drum greșit în viață. Tatăl și-a scăpat comportamentul
de sub control și auzind faptele comise de fată a avut comportament agresiv față de ea.

III.1. Identificarea și ierarhizarea nevoilor

- consiliere pentru abuzator în cadrul ,,Centrului de Asistență destinat agresorilor”;
- consiliere individuală, dar și de familie pentru refacerea relațiilor dintre membrii;
- includerea copilului într-un program de consiliere psihologică, în cadrul Asociației ,,Aici
pentru tine”, în vederea rezolvării traumei;

1. Încadrarea teoretică
După părerea mea, acest caz se încadrează în teoria sociologică. Acest tip de teorie susține
faptul că violența ce are loc în cadrul familiei este datorată stresului social. În acest caz prezentat,
violența a apărut datorită faptului că fata și-a luat drept modele persoane din anturajul de prieteni,
lăsând deoparte familia și ajutorul acesteia.

2. Identificarea politicilor şi programelor sociale destinate rezolvării problemei

Program de consiliere pentru copil în cadrul Asociației ,,Aici pentru tine”;
Consilierea membrilor familiei în cadrul Asociației ,,Pas Alternativ”, din județul Brașov;
Consiliere pentru abuzator oferită de Centrul de Asistență destinat agresorilor.

38
 4. Planificarea intervenţiei (obiective, activităţi, resurse)
Obiective:
- participarea la ședințe de consiliere atât pentru abuzator, cât și pentru victimă;
- colaborarea dintre membrii familiei și fată, pentru ca aceasta să-și revină;
- intervenția, printr-un program de consiliere, asupra abuzatorului să se vadă dacă acesta a
suferit de abuz în copilărie.
Activități:
- includerea într-un program de consiliere psihologică în vederea rezolvării traumei;
- intervenția, printr-un program de consiliere din cadrul Centrului de Asistență destinat
agresorilor, asupra abuzatorului să se vadă dacă acesta a suferit de abuz în copilărie;
Resurse:
- iubitul, medic, terapeut, consilier psihologic, primăria, asistența socială, școala,
poliția (în cazul în care în urma evaluării situațiilor de către polițiști s-au întrunit elemente
constitutive ale săvârșirii infracțiunii de violență în familie).
În planificarea intervenției, asistentul social are rolul cel mai important, deoarece el
asigură implicarea familiei și sprijinirea acesteia de la preluarea cazului și până când acesta se
încheie. Asistentul social are rolul de manager de caz.

5. Planul intervenției
Obiective Activități Timp Cine realizează
activitatea?
Participarea la ședințe Includerea într-un Două luni Asistentul social
Consilierul
de consiliere program de
psihologică pentru consiliere din Personalul Centrului de
Asistență destinat
abuzator cadrul Centrului de
agresorilor
Asistență destinat
agresorilor;

Colaborarea dintre Realizarea unor Pe tot parcursul Membrii familiei,

monitorizării cazului consilierul
membrii familiei și activități pentru
fată, pentru ca aceasta refacerea relației

39
să-și revină; dintre membrii
familiei;

Intervenția, printr-un Participarea O lună Consilierul

program de consiliere, abuzatorului la un
asupra abuzatorului să program de
se vadă dacă acesta a consiliere
suferit de abuz în psihoterapeutică în
copilărie. vederea rezolvării
traumelor din
copilărie.

6. Evaluarea finală (metode și tehnici de măsurare a obiectivelor propuse, indicatori)

Obiectivele propuse pot fi realizate prin includerea fetei într-un program de consiliere, ca
aceasta să treacă peste traumă. De asemenea, este nevoie de consilierea tuturor membrilor
familiei, iar asupra tatălui trebuie observat dacă acesta a fost abuzat în copilărie, fiindu-i transmis
comportamentul.

I. Cazul 3. P.C. este un minor în vârstă de 11 ani, din mediul urban. Acesta face
parte dintr-o familie cu părinți divorțați, tutela fiind comună. Copilul își are domiciliul stabil la
mama acestuia, dar păstrează legătura permanent cu tatăl său și are întâlniri periodice prin
program de vizită stabilit de instanță.
Unitatea școlară la care învață copilul a sesizat-o pe mama acestuia că minorul prezintă
mai multe urme de violență pe corp (brațul stâng), produse de tatăl acestuia ca pedeapsă că
minorul ,,nu scrie frumos” și face o multitudine de greșeli la efectuarea temelor.
Mama s-a prezentat la sediul DGASPC pentru a sesiza situația copilului, menționând că
fiul ei are un certificat medicolegal emis în luna decembrie, 2021, din cauza unor urme de
violență produse pe corp. Din spusele copilului, aceste urme ar fi fost produse de către tatăl lui,
cu o curea. După această sesizare, mama a fost trimisă la sediul poliției pentru a anunța abuzul,
unde a fost emis ordin de protecție provizoriu, prelungit în instanță pentru o perioadă de cinci
luni.
În prezent, copilul beneficiază de consiliere psihologică în mediul privat, iar mama a fost
îndrumată să întreprindă demersurile legale necesare stabilirii unui alt program de vizită pentru
tată, în vederea refacerii de atașament tată-fiu, treptat în interesul superior al copilului. Tatăl

40
copilului a fost și el inclus într-un program de consiliere la DGASPC, ca abuzator, iar mama
efectuează demersurile legale necesare, spuse anterior.

II. Evaluarea
1. Interpretarea ecohărții
Cu ajutorul ecohărții copilul și-a identificat rețeaua socială. Acesta nu are o prieteni foarte
mulți, își petrece majoritatea timpului doar la școală și în fața blocului. Cu colegii nu vorbește
decât lucrurile esențiale, se simte detașat de aceștia. De asemenea, relația acestuia cu tatăl este
una rece, merge în vizită la acesta, dar nu simte nicio apropiere. Singura persoană în care are
încredere este mama lui.
Totodată, are o relație strânsă și cu diriginta, deoarece aceasta este cea care îl mai ajută
atunci când are probleme și încearcă să îi creeze un mediu favorabil în cadrul clasei.

2. Interpretarea genogramei
P.C. face parte dintr-o familie cu părinți divorțați, tutela fiind comună. Copilul își are
domiciliul stabil la mama acestuia, dar păstrează legătura permanent cu tatăl său și are întâlniri
periodice prin program de vizită stabilit de instanță. Face parte dintr-o familie modestă, cu
condiții bune de locuit. Mama este cea care îl întreține pe minor, aceasta fiind vânzătoare la un
magazin din cartier. Totodată, cheltuielile necesare sunt suportate și de tatăl acestuia, chiar dacă
nu locuiesc împreună acesta îi oferă minorului pensia alimentară.

3. Interpretarea anchetei sociale

În ancheta socială a acestui caz sunt prezentate condițiile de locuit ale familiei, relațiile
membrilor, dar și evenimentele de la care a pornit abuzul. Minorul și mama acestuia locuiesc într-
un apartament modest, nu dispun de foarte mulți bani, dar au un trai decent. Tatăl plătește pensia
alimentară a minorului și periodic îl ia în vizită.
Abuzul tatălui asupra fiului a pornit de la faptul că acesta nu scrie frumos, însă tatăl era și
sub influența alcoolului.

41
 III.1. Identificarea și ierarhizarea nevoilor
- terapie de grup pentru copil și pentru agresor cu ajutorul Asociației Pas Alternativ;
- nevoia de sprijin școlar (oferirea unor meditații) în cadrul centrului de zi ,,Toți Copiii
sunt Copii”;

2. Încadrarea teoretică
Cazul prezentat poate fi încadrat în teoria psihologică. Această teorie explică modul în
care comportamentul abuzatorului are loc ca urmare a unor evenimente ce s-au întâmplat în
trecut. Astfel, în cazul dat s-a constat faptul că minorul a fost abuzat de tatăl său pe motiv că
acesta ,,nu scrie frumos”. Acest comportament poate fi dat de unele traume apărute în copilăria
abuzatorului.

3.Identificarea politicilor şi programelor sociale destinate rezolvării problemei

Legea Asistenței Sociale;
Centrul de zi ,,Toți Copiii sunt Copii”- oferirea de sprijin școlar;
Asociația ,,Pas Alternativ”- terapie pentru tată și fiu, în vederea refacerii relației dintre
aceștia;

4. Planificarea intervenţiei (obiective, activităţi, resurse)

Obiective:
- stabilirea unui program de refacere a relației tată-fiu;
- copilul să fie inclus într-un centru de zi, pentru a beneficia de ajutor școlar;
Activități:
-o plimbare în parc bazată pe o comunicare deschisă între cei doi membrii;
- activități recreative (fotbal, tenis, diferite jocuri);
-activități extrașcolare și ajutor la teme pentru minor.
Resurse: cadrele didactice, consilier.
În planificarea intervenției, asistentul social are rolul cel mai important, deoarece el
asigură implicarea familiei și sprijinirea acesteia de la preluarea cazului și până când acesta se
încheie. Asistentul social are rolul de manager de caz.

42
 5. Planul intervenției
Obiective Activități Timp Cine realizează
activitatea?
Stabilirea unui program -Plimbări; De două ori pe săptămână Asistentul social
Consilier
de refacere a relației -Diverse jocuri;
tată-fiu; - Diferite activități
între tată-fiu;

Copilul să fie inclus în -Ajutor la teme; Pe tot parcursul anului Cadrele didactice
școlar, chiar și în vacanță
centrul de zi ,,Toți -Activități
Personalul
Copiii sunt Copii”, extrașcolare; centrului de zi
,,Toți Copiii sunt
pentru a beneficia de
Copii”
ajutor școlar;

6. Evaluarea finală (metode și tehnici de măsurare a obiectivelor propuse,

indicatori)
Obiectivele vor fi atinse cu ajutorul tuturor membrilor familiei. Este nevoie de implicare
și comunicare. Este importantă includerea tatălui și a fiului într-un program de reabilitare a
relației dintre ei.

I. Cazul 4. L.A. este un minor în vârstă de 10 ani, clasa a IV-a, ce locuiește în

mediul urban. Familia din care acesta provine nu are o situație financiară bună, mama fiind
casnică, salariul provenind doar din partea tatălui. Toți membrii trăiesc din salariul tatălui și
alocația copilului. Tatăl este consumator de alcool, în fiecare seară când vine de la muncă are
obiceiul să bea ceva, ceea ce îi determină uneori comportamentul agresiv.
Copilul a fost lovit de tatăl lui, de Crăciun, dintr-un motiv relativ banal, pentru că acesta a
refuzat să-și colinde vecinul de două ori, prima dată uitând să-și ia de la vecin recompensa de 10
lei, pentru colindat. Tatăl a mai avut un episod violent asupra copilului în urmă cu un an, tot pe
fondul consumului de alcool.

43
 Mama copilului a încercat să intervină în timp ce agresorul își lovea fiul, după mai multe
încercări aceasta a reușit să-l îndepărteze și a sesizat imediat poliția telefonic. După intervenția
poliției nu a fost emis un ordin de protecție pentru agresor, căci se considerase că nu a fost grav
actul de abuzare, deși tatăl își mau lovise copilul de câteva ori.
Mama copilului a fost și ea abuzată în nenumărate rânduri în anul 2019, însă în prezent s-
a constatat că relația dintre cei doi este una bună.
În prezent, copilul este consiliat psihologic în cadrul unui centru de zi, iar situația lui este
monitorizată de autorități. Familia este asistată social, ambii părinți făcând parte din sistemul de
protecție. Copilul nu are traume, nu îi este frică de tatăl lui, însă rămâne în monitorizare.

II. Evaluarea
1. Interpretarea ecohărții
Conform ecohărții minorul are o relație strânsă cu mama, dar și cu colegii de clasă. Chiar
dacă comunicarea vine mai mult din partea lor și nu a copilului, aceștia încearcă să găsească
mereu activități pe care să le facă împreună. Mama este cea care îi este copilului alături în toate
aceste momente prin care trece.
Cu tatăl nu are o legătură tocmai strânsă. Chiar dacă acesta încearcă să realizeze diferite
activități cu copilul și să comunice, minorul are momente în care este închis și nu dorește acest
lucru.

2. Interpretarea genogramei
Conform genogramei, L.A. este un minor în vârstă de 10 ani ce locuiește în mediul urban.
Familia din care acesta provine nu are o situație financiară bună, mama fiind casnică, salariul
provenind doar din partea tatălui. Toți membrii trăiesc din salariul tatălui și alocația copilului.
Tatăl este consumator de alcool, în fiecare seară când vine de la muncă are obiceiul să bea ceva,
ceea ce îi determină uneori comportamentul agresiv.

3. Interpretarea anchetei sociale

Ancheta socială completată confirmă condițiile în care familia minorului locuiește. Ambii
părinți provin din sistemul social, locuiesc într-un apartament social cu două camere. Nu au
condiții foarte bune, trăiesc cu grija zilei de mâine. Acest lucru l-a determinat pe tatăl minorului

44
să aibe un comportament agresiv asupra fiului, atunci când cel din urmă a uitat să-și ia
,,recompensa” după ce, de Crăciun, a colindat un vecin.

III. 1. Identificarea și ierarhizarea nevoilor

- nevoia de consiliere a tatălui și a fiului;
- evaluarea tatălui pentru a vedea dacă a avut episoade de violență sau traume în copilărie;
- participarea tatălui la ședințe organizate de Asociația Alcoolicilor Anonimi;
- nevoi materiale, deoarece familia are venituri mici, iar copilul nu este sprijinit.

2. Încadrarea teoretică
Studiul prezentat se încadrează în teoria atașamentului. Chiar dacă copilul a fost rănit de
tatăl lui, acesta este în continuare atașat și nu are nicio traumă. Comportamentul tatălui a fost pus
pe seama alcoolului.

3.Identificarea politicilor şi programelor sociale destinate rezolvării problemei

În legea nr.272/2004 se precizează faptul că orice formă de abuz asupra copilului este
interzisă.
Asociația Alcoolicilor Anonimi- ședințe de dezalcoolizare pentru tată;
Centrul de zi Astra- ajutor pentru copil.

4. Planificarea intervenţiei (obiective, activităţi, resurse);

Obiective:
- să se identifice dacă la școală copilul este abuzat emoțional;
- identificarea modului în care copilul percepe școala;
-includerea copilului în centrul de zi ,,Astra”, unde acesta să primească consiliere și
ajutor. .
Activități:
-consiliere psihologică atât pentru tată, cât și pentru fiu;
-activități extrașcolare și ajutor la teme în cadrul centrului de zi ,,Astra”.
Resurse umane: psihologul, medicul, cadrele didactice
Resurse materiale: rechizite, îmbrăcăminte, sprijin material și financiar.

45
 În planificarea intervenției, asistentul social are rolul cel mai important, deoarece el
asigură implicarea familiei și sprijinirea acesteia de la preluarea cazului și până când acesta se
încheie. Asistentul social are rolul de manager de caz.

5. Planul intervenției
Obiective Activități Timp Cine realizează
activitatea?
Să se identifice dacă Realizarea unei Două ore Psiholog
la școală copilul este întâlniri cu un
abuzat emoțional; psiholog să se
observe dacă
copilul este abuzat
emoțional și în
cadrul școlii;

Identificarea modului Aplicarea unui O oră; Cadre didactice

Psiholog
în care copilul chestionar cu
percepe școala; diverse întrebări
pentru a se
observa modul în
care copilul
percepe școala;
Includerea copilului Ajutor la teme; Pe tot parcursul anului Cadrele
în centrul de zi Realizarea de școlar. didactice
,,Astra” activități
extrașcolare; Personalul
centrului de zi
,,Astra”

46
 6. Evaluarea finală (metode și tehnici de măsurare a obiectivelor propuse, indicatori)
Evaluarea va avea loc prin participarea la cel puțin patru ședințe de consiliere a membrilor
familiei. De asemenea, este nevoie de intervenție și din partea școlii, deoarece copilul este
discriminat de către învățătoare, dar și exclus de către colegii lui.

I. Cazul 5: A.C. este o minoră în vârstă de 16 ani ce provine din mediul urban.
Aceasta face parte dintr-o familie cu părinții divorțați, tatăl fiind plecat în străinătate, iar mama
recăsătorită. Fata mai are o soră în vârstă de 22 de ani și un frate vitreg în vârstă de doi ani, acesta
provenind din a doua căsătorie a mamei.
Fata are o situație școlară bună și se află într-o relație cu un bărbat de 32 de ani cu care
mama acesteia nu este de acord. Într-o seară fata a ieșit cu un grup de prieteni afară și nu a vrut să
intre în casă la ora stabilită de către mama ei. Tatăl vitreg a plecat în căutarea acesteia și a
localizat-o în cartierul în care locuiește în prezența unui grup de prieteni mult mai mari decât ea.
Fata nu a vrut să meargă acasă, tatăl vitreg trăgând-o de păr și ducând-o cu forța până în
incinta casei. După cele întâmplate, fata și-a sunat tatăl biologic și i-a povestit cele întâmplate,
acesta a sesizat poliția. A fost deschis dosar pentru violență în familie.
Familia a fost consiliată cu privire la conștientizarea repercursiunilor pe care le au
situațiile de abuz în familie, dar și a riscurilor la care se supune minora frecventând anturaje
nepotrivite și având o relație un un bărbat mult mai în vârstă decât ea. Situația fetei a fost
monitorizată și s-au luat măsurile de protecție necesare.

II. Evaluarea
1. Interpretarea ecohărții
Fata și-a evaluat rețeaua socială din care a reieșit faptul că cea mai strânsă relație o are cu
iubitul ei. Mama încearcă să fie aproape de minoră, însă aceasta are momente când nu vrea să fie
nimeni lângă ea. Chiar dacă părinții au divorțat, fata păstrează uneori legătura cu tatăl biologic. În
schimb, cu tatăl vitreg nu are o relație deloc bună, acesta fiind cel care a avut gesturi de
agresivitate față de ea.

47
 2. Interpretarea genogramei
A.C. este o minoră în vârstă de 16 ani ce provine din mediul urban. Aceasta face parte
dintr-o familie cu părinții divorțați, tatăl fiind plecat în străinătate, iar mama recăsătorită. Fata
mai are o soră în vârstă de 22 de ani și un frate vitreg în vârstă de doi ani, acesta provenind din a
doua căsătorie a mamei. Mama lucrează ca ospătar la un restaurant din orașul în care locuiește.
Minora are o relație cu un bărbat de 32 de ani. Aceasta a fost abuzată de tatăl vitreg datorită
comportamentului neadecvat.

3. Interpretarea anchetei sociale

Conform anchetei sociale, familia minorei are condiții foarte bune de locuit. Aceasta
trăiește într-o casă modestă, construită recent. Starea de sănătate a membrilor familiei este una
bună, nimeni nu suferă de nicio afecțiune. De asemenea sunt prezentate evenimentele care au dus
la actele de violență ale tatălui vitreg asupra fetei.

III. 1. Identificarea și ierarhizarea nevoilor

- consiliere psihologică individuală, dar și împreună cu mama în vederea refacerii relației
între membrii familiei;
- monitorizarea situației școlare în vederea prevenirii absenteismului școlar;
- consilierea mamei și a soțului ei actual în vederea înțelegerii consecințelor legale pe care
le au situațiile de abuz produse asupra copilului;

2. Încadrarea teoretică
Acest caz se încadrează în teoria învățării sociale. Fata este legată mai mult de acțiunile și
de părerile celor din jur, decât de cele ale familiei.

3.Identificarea politicilor şi programelor sociale destinate rezolvării problemei

În rezolvarea problemei este nevoie de consiliere în cadrul Asociației ,,Aici pentru tine”,
consiliere atât individuală, cât și familială în vederea refacerii relației dintre membrii.
Legea 272/2004 interzice orice formă de neglijare, abuz, exploatare asupra copilului.

48
 4. Planificarea intervenţiei (obiective, activităţi, resurse)
Obiective:
- consilierea psihologică a fetei în vederea conștientizării repercursiunilor pe care le are
frecventarea unor anturaje nepotrivite;
Activități:
- consiliere socială și psihologică pentru minoră în cadrul Asociației ,,Aici pentru tine”;
- evaluare medicală (observarea semnelor violenței, semne pe corp);
Resurse: specialiștii implicați în rezolvarea cazului (asistentul social, cadre didactice,
psiholog, poliție). Între aceștia trebuie să existe interacțiune permanentă.
În planificarea intervenției în acest caz, asistentul social are rolul cel mai important,
deoarece el asigură implicarea familiei și sprijinirea acesteia de la preluarea cazului și până când
acesta se încheie. Asistentul social are rolul de manager de caz.

5. Planul intervenției
Obiective Activități Timp Cine realizează
activitatea?
Consilierea Participarea fetei De două ori pe Asistentul social
săptămână
psihologică a fetei în la ședințe de
Psihologul
vederea consiliere
Consilierul
conștientizării psihologică pentru
repercursiunilor pe a-și da seama că Asociația ,,Aici
pentru tine”
care le are nu este benefică
frecventarea unor frecventarea unor
anturaje nepotrivite anturaje
(Consilierea va avea nepotrivite.
loc în cadrul
Asociației ,,Aici
pentru tine”).

49
 5. Evaluarea finală (metode și tehnici de măsurare a obiectivelor propuse,
indicatori):
Pentru atingerea obiectivelor este nevoie de implicarea tuturor membrilor familiei, dar și a
specialiștilor. Consilierea de cel puțin două ori pe sătpămână în cadrul asociației ,,Aici pentru
tine” are un rol important în rezolvarea problemei cu care se confruntă tânăra.

I. Cazul 6: L.M. este o fetiță în vârstă de 8 ani, ce provine din mediul rural, însă de
curând s-au mutat în oraș. Aceasta nu este recunoscută de tată, are rude doar din linia maternă,
locuiește împreună cu mama și iubitul acesteia, cu unchiul matern care este minor și cu bunica
maternă. Minora a fost abuzată sexual de către nașul de cununie al bunicii materne.
Într-una din zile, bunica a lăsat fata în grija nașului, deoarece aceasta a cerut să se joace
cu nepoata nașului care era de vârstă apropiată cu fata. Bărbatul a obligat fata să se uite la
materiale necorespunzătoare, s-a dezbrăcat și a pus-o și pe ea să se dezbrace, începând să o
atingă. Mama nu a știut cele întâmplate, însă a observat comportamente ciudate la fetiță: era
retrasă, anxioasă, suspicioasă, dependentă de mamă. Inițial mama a pus comportamentul ei pe
seama mutatului din mediul rural, pentru a o da la o școală mai bună.
Agresorul avea locuința lângă cea a bunicii, unde familia fetei locuia. După ce s-au mutat
de acolo, fata a scăpat de teama că agresorul i-ar putea face din nou ceva și a avut curaj să îi
povestească mamei toate cele întâmplate, devenind relaxată, destinsă, revenind la
comportamentul de dinaintea producerii abuzului.
În acest caz s-a deschis dosar pentru violență sexuală în familie, cazul a rămas în
monitorizare.

II. Evaluarea
1. Interpretarea ecohărții
Conform realizării ecohărții minora are o legătură oarecum strânsă cu mama și bunica
maternă. Acestea comunică despre evenimentele zilnice și vor să fie permanent alături de minoră.
De asemenea, fata are o legătură strânsă și cu unchiul matern, acesta încercând să comunice cât
mai mult cu ea și să o ajute atunci când este cazul.

50
 2. Interpretarea genogramei
Conform realizării genogramei, minora provine dintr-o familie monoparentală, aceasta
nefiind recunoscută de tatăl ei. Aceasta este elevă în clasa a II-a, îi place școala și învață foarte
bine. Este pasionată de scris și de citit. Locuiește împreună cu mama, bunica maternă și unchiul
matern, cu care are o legătură strânsă. Mama lucrează ca vânzătoare la un magazin de haine din
centrul orașului, bunica este pensionară, iar unchiul lucrează în construcții.

3. Interpretarea anchetei sociale

În ancheta socială sunt prezentate veniturile familiei, condițiile de locuit și ocupația
membrilor familiei. Mama este cea care întreține cel mai mult familia. Chiar dacă nu are un
salariu foarte mare, aceasta încearcă să nu lipsească nimic din casă. Membrii locuiesc într-o casă
modestă, de la marginea orașului.
Sunt prezentate evenimentele care au dus la abuzul asupra minorei de către nașul acesteia.
Acesta a obligat-o să se dezbrace și să se uite la materiale neadecvate vârstei.

III. 1. Identificarea și ierarhizarea nevoilor

- oferirea de informații legate de educația sexuală, pe înțelesul fetei;
- consiliere psihologică;
- psihoterapie;
- servicii psihologice pentru mamă.

2. Încadrarea teoretică
Cazul prezentat se încadrează în teoria psihanalitică. Conform acestei teorii, agresorul
dorește să aibă o poziție superioară față de victimă și este cel care vrea să domine.

3. Identificarea politicilor şi programelor sociale destinate rezolvării problemei

Legea 272/2004 arată că orice formă de abuz gravă asupra unui minor este pedepsită cu
închisoarea.
Încadrarea în centrul de zi ,,Toți Copiii sunt Copii”, unde minora să primească consiliere
psihologică.

51
 4. Planificarea intervenţiei (obiective, activităţi, resurse)
Obiective:
- Participarea la o oră de educație sexuală (pe înțelesul minorei), pentru a ști ce să facă în
asemenea situații, în cadrul DGASPC-ului din Brașov;
- Consiliere psihologică pentru minoră în incinta centrului de zi ,,Toți Copiii sunt Copii”;
Resurse: medicul, mama, psihologul cu care fata face terapie. La școală ar fi necesar să se
cunoască faptul că fata a trecut printr-o perioadă grea și aceasta să fie înțeleasă.

5. Planul intervenției
Obiective Activități Timp Cine realizează
activitatea?
Participarea la o oră Realizarea de O oră Doamna
învățătoare
de educație sexuală povești sau
Mama minorei
(pe înțelesul minorei), prezentarea unor
pentru a ști ce să facă imagini pe
în asemenea situații; înțelesul minorei;

Consiliere Participarea la Două ore pe săptămână Consilierul

psihologică pentru consiliere prin
minoră, în cadrul comunicare
centrului de zi ,,Toți deschisă sau
Copiii sunt Copii”.; diverse activități;
Consiliere prin
desen;

6. Evaluarea finală (metode și tehnici de măsurare a obiectivelor propuse,

indicatori)
Consilierea este cel mai important lucru ce trebuie realizat în vederea trecerii peste trauma
avută. Este nevoie și de terapie individuală, dar și împreună cu mama minorei. De asemenea,
poliția trebuie să sesizeze dacă agresorul a mai avut, de-a lungul timpului, și alte victime.

52
 5.1. Interpretarea studiilor de caz
Pe baza studiilor de caz prezentate ajungem la concluzia că abuzurile săvârșite asupra
copiilor sunt o problemă gravă ce continuă să fie prezentă încă din epoca contemporană. De cele
mai multe ori, copiii ajung să fie neglijați, bătuți, maltratați, abandonați. Din nefericire, aceste
fenomene au loc, de cele mai multe ori, chiar în cadrul familiei.
Abuzul afectează în mod dramatic felul în care copilul percepe și înțelege lumea în care
trăiește, indiferent de ce formă îmbracă abuzul. Ideea părinților de a-și pedepsi copii prin violență
a devenit una dintre cele mai frecvente și dezbătute abordări aplicate în cadrul familiei, din acest
motiv s-a ajuns ca agresivitatea asupra copilului în familie să devină o problemă socială. Părinții
aplică această metodă fără a se gândi la ce simt copii sau la faptul că aceștia vor ajunge să se
izoleze și să ajungă să își vadă părinții ca pe niște persoane care nu le oferă sprijin.
După părerea mea, în urma realizării studiilor de caz, am constatat faptul că violența
aplicată în cadrul familiei este privită de către părinți ca o metodă de a-și educa copiii, însă
aceștia nu-și dau seama de efectele pe care violența constantă le are asupra sănătății fizice și
psihice ale copiilor. Totodată, toate cele șase studii de caz au în comun faptul că, pentru a trece
peste traumele avute, este nevoie de consiliere atât pentru victima abuzurilor, cât și pentru
agresor. În toate cazurile, abuzurile exercitate de către un adult asupra copiilor au dus la riscul de
neglijare a școlii de către aceștia. Copiii încep să nu se mai concentreze, apar probleme în clasă și
există un risc tot mai mare de abandon în asemenea cazuri.
De asemenea, în toate cele șase studii de caz am identificat rolul asistentului social. Am
constatat faptul că acesta are rolul cel mai important în fenomenul violenței în familie, deoarece
facilitează demersurile în rezolvarea tuturor cazurilor, la final realizând evaluarea totală a
acestora.

53
 IV.6. Prezentarea interviului

I-intervievator
AS- asistentul social (intervievatul)

I: Bună ziua! Numele meu este Cojocaru Simona-Adina și sunt studentă, în anul 3, la
Facultatea de Sociologie și Comunicare, specializarea Asistență Socială. În cadrul lucrării mele
de licență am ales, în a doua parte a acesteia, să realizez un interviu despre rolul pe care îl are un
asistent social în munca sa cu victimele violenței domestice și în ce constă această muncă. Aș
vrea, dacă sunteți de acord, să îmi povestiți dumneavoastră liber despre această meserie, pentru a
nu vă complexa cu întrebările.
AS: Bună ziua! Sigur că da, îți voi povesti atât cât pot despre această meserie plăcută, dar
și plină de aventuri. În primul rând aș vrea să-ți spun că munca unui asistent social nu este una
ușoară, dar este una plăcută. Munca unui asistent social constă în rezolvarea problemelor sociale
comunitare, asigurarea unui nivel decent de trai și creșterea calității vieții a unei persoane sau a
unui grup de persoane supuse unor riscuri. Totodată, un asistent social trebuie să aibă la bază un
minim de valori pe care să se fundamenteze procesul de ajutor. Aceste valori constau în
respectarea clientului, confidențialității, intimității, dar și cooperarea continuă dintre cei doi.
Să-ți spun acum despre munca cu victimele violenței domestice. În România au fost și
încă sunt o mulțime de cazuri de violență, cele mai multe fiind asupra femeii sau asupra copilului.
Violența poate apărea din diferite cauze: resurse materiale mici, consumul de alcool sau alte
substanțe, infidelitatea unuia dintre soți, stresul provocat de locul de muncă sau alte probleme din
jur. De cele mai multe ori, în asemenea cazuri de violență, indiferent de natura ei, copiii sunt cei
care suferă cel mai mult.
În primul rând, asistentul social realizează evaluarea inițială a cazului și îl preia, fiind
sesizat din diverse părți. În cazul copilului abuzat, în urma evaluării cazului se va decide dacă
acel copil trebuie preluat și securizat în sistemul de protecție, în regim de urgență sau, după caz,
se identifică nevoile familiei și împreună cu echipa de specialiști se previne separarea copilului
de familie. Ulterior, se realizează evaluarea detaliată a cazului împreună cu echipa de specialiști
(psiholog, medic de familie, cadru didactic, asistentul social din SPAS sau DAS, polițist- dacă
este cazul, jurist). După realizarea evaluării detaliate a cazului, se întocmește un plan (pentru

54
copiii din sistemul de protecție se numește plan individual de protecție), iar pentru cei din familie
aistentul social de la SPAS/DAS întocmește un plan de servicii, acesta fiind în colaborare cu
asistentul social de la DGASPC. Se va cuprinde în plan servicii educaționale, de sănătate, sociale.
După realizarea planului se monitorizează și se evaluează situațiile din sistem pentru
reintegrarea copilului în mediul familial sau nu. Pentru cazul rămas, monitorizarea și evaluarea au
ca scop îndeplinirea obiectivelor. Dacă recidivează situația de violență, copilul ajunge în sistemul
de protecție. În cazul în care există în familie violență asupra copilului și a mamei i se explică
acesteia că nu este obligată să suporte să fie victimă și se iau măsuri. De asemenea, în rezolvarea
acestor cazuri și medicul legist are o importanță majoră, deoarece poate da detalii dacă vede că
victima are semne pe corp sau i-a povestit acestuia despre cele întâmplate.
Ce pot să-ți mai spun...rolul unui asistent social în asemenea cazuri de violență în familie
este unul important. În primul rând, asistentul social reprezintă interfața dintre familie și serviciile
de stat. Acesta este cel care va sprijini familia până la sfârșitul cazului. De asemenea, el
întocmește dosarul familiei, iar la finalul proceselor încheie cazul. Mai multe o să-ți dai seama pe
parcursul muncii pe care o vei urma pe acest drum. Sper că ți-au fost de ajutor răspunsurile mele.
I: Vă mulțumesc pentru răspunsurile date și pentru că ați acceptat să-mi acordați acest
interviu. Vă asigur că datele vor rămâne confidențiale.

IV.6.1. Codarea interviului

Codarea reprezintă modul prin care datele colectate sunt separate, conceptualizate, apoi
sunt puse înapoi în feluri noi (Scârneci, 2006). Codarea teoretică are trei moduri pe care este
realizată: codarea deschisă, axială și selectivă. Strauss şi Corbin (1998) definesc codarea deschisă
ca un „proces de spargere a datelor în părţi componente, de examinare atentă, de comparare în
vederea descoperirii de similarităţi şi diferenţe, de conceptualizare şi de categorisire a datelor”.
Scopul codării este de a a descoperi ideile și înțelesurile textelor realizate într-un context
anume. Primul pas în analiza datelor este conceptualizarea. Conceptele identificate sunt
comparate și dacă se constată că sunt asemănătoare, acestea vor fi reunite într-un singur concept
clar.
Pentru cercetarea mea, am ales ca și metodă de analiză a datelor codarea deschisă.
Conform lui Flick (1998), codarea deschisă are la bază descoperirea și compararea unor
fenomene vizate. Pentru realizarea acestora este necesară folosirea unor întrebări ajutătoare, cum

55
ar fi: ce, cine, cum, când, cât timp, unde, cât de mult, cât de puternic, de ce, pentru ce, de către
cine - mijloace, tactici, strategii (Flick, 1998).
Mai jos am realizat codarea teoretică a interviului. Tabelul este împărțit în două coloane:
categorie și coduri.

Categorie Coduri
Munca
Etape ale asistenței sociale Asistent social
Problemele sociale
Respectare
Principii Confidențialitate
Intimitate
Cooperare
Probleme sociale Victimele violenței domestice
Cauze
Rolul asistentului social Evaluarea inițială
Abuzarea copilului
Probleme sociale Nevoi
Evaluarea detaliată
Rolul asistentului social Echipa de specialiști
Plan de servicii
Monitorizare
Evaluare
Îndeplinirea obiectivelor
Rolul asistentului social Sistemul de protecție
Interfața
Întocmirea dosarului familiei
Încheierea cazului

Cu ajutorul tabelului de mai sus am realizat codarea deschisă a interviului. Cuvintele

selectate sunt cele care exprimă esențialul textului. Așadar, cuvintele munca, asistent social,
probleme sociale (Exemplu: ,,Munca unui asistent social constă în rezolvarea problemelor
sociale comunitare, asigurarea unui nivel decent de trai și creșterea calității vieții a unei
persoane sau a unui grup de persoane supuse unor riscuri”) pot fi reunite sub aceeași categorie
ce reprezintă etape, dar și persoana care are rolul principal al procesului de rezolvare a problemei
cu care se confruntă un beneficiar.

56
 Totodată, cuvintele respectare, confidențialitate, intimitate, cooperare (Exemplu:
,,Aceste valori constau în respectarea clientului, confidențialității, intimității, dar și cooperării
continuă dintre cei doi”) sugerează principii ale asistenței sociale.
În cazul cuvintelor: evaluare inițială, evaluare detaliată, echipa de specialiști, plan de
servicii, monitorizare, îndeplinirea obiectivelor, sistemul de protecție, interfața, întocmirea
dosarului familiei, încheierea cazului (Exemplu: După realizarea planului se monitorizează și se
evaluează situațiile din sistem pentru reintegrarea copilului în mediul familial sau nu. Pentru
cazul rămas, monitorizarea și evaluarea au ca scop îndeplinirea obiectivelor”/,, Rolul unui
asistent social în asemenea cazuri de violență în familie este unul important. În primul rând,
asistentul social reprezintă interfața dintre familie și serviciile de stat. Acesta este cel care va
sprijini familia până la sfârșitul cazului. De asemenea, el întocmește dosarul familiei, iar la
finalul proceselor încheie cazul”) reunite sub același cod semnifică rolul pe care îl are un
asistent social în munca cu victimele violenței în familie.

IV.7. Comparație între studiile de caz și interviu

Făcând o comparație între cele două metode calitative de colectare a datelor am constatat
importanța pe care acestea o au în realizarea unei cercetări. Atât din studiile de caz, cât și din
interviul realizat cu asistentul social, am ajuns la concluzia că violența în cadrul familiei este o
problemă socială destul de importantă pentru asistenții sociali. Aceștia au rolul cel mai important
în munca cu victimele, dar și cu abuzatorii, deoarece reprezintă interfața dintre problema în sine
și persoanele care trec prin ea.
Cea mai gravă formă de abuz este cea care are loc asupra copilului, deoarece acesta are
cea mai mare încredere în părinții lui, iar atunci când trece printr-o asemenea situație își pierde nu
doar încrederea în părintele abuzator, dar și în restul lumii. De-a lungul cercetărilor am constatat
faptul că femeile, de cele mai multe ori, acceptă să rămână în relație cu un abuzator, chiar dacă
acesta le face rău atât lor, cât și copiilor
După părerea mea, este importantă identificarea situațiilor de abuz din timp, pentru a
putea fi luate măsuri de prevenire sau, după caz, de stopare a acestui fenomen. Semnalarea
oricărei suspiciuni despre acest fenomen, poate fi făcută de către orice persoană din jurul
victimei, indiferent de statutul ei. Aceștia pot informa organele de apărare publice sau chiar
Direcțiile de Asistență Socială, iar asistenții sociali vor lua măsurile necesare.

57
 În cazurile de violență în familie, asistentul social are rolurile cele mai importante, acesta
reprezentând interfața dintre victimă și cazul în sine. În primul rând, asistentul social preia cazul,
îl evaluează, realizează un plan de intervenție, îl monitorizează și după ce apar îmbunătățiri la
nivelul cazului îl încheie. În al doilea rând, asistentul social trebuie să înțeleagă manifestările și
comportamentul fiecărei victime a violenței, sau fiecărui agresor implicat în caz. Acesta trebuie
să cunoască sistemul de protecție, legile, unde trebuie să se implice și unde nu.
Ca o concluzie asupra comparației dintre studiile de caz și interviul prezentat, pot spune
că în ambele metode de cercetare calitativă apare asistentul social ca un subiect central, deoarece
fără acesta cazurile nu ar putea fi preluate și rezolvate. Asistentul social are rolul de prevenire și
de combatere a fenomenului de violență în familie, dar ajută și la consilierea persoanelor
implicate în caz.

58
 CONCLUZII

La nivel global, violența intrafamilială exprimă o îngrijorare profundă care a generat după
ea diverse etape ale procesului de schimbare a atitudinii sociale față de acest fenomen.
Violența intrafamilială devine ca atare o problemă socială doar în măsura în care provoacă
adevărate nemulțumiri unei culturi sau unui grup social. Pentru combaterea violenței trebuie
abordate măsuri de protecție ale victimelor abuzurilor, încercându-se elaborarea unor strategii de
soluționare sau de rezolvare directă a acestor probleme apărute în cadrul familiei. Combaterea
violenței poate avea loc prin crearea unor servicii specializate și implicarea activă a comunității
în sprijinul victimelor intrafamiliale.
Prin această lucrare de licență, mi-am propus să colectez cât mai multe informații despre
fenomenul violenței în familie, începând de la cauzele acestui fenomen și până la consecințele pe
care le are asupra membrilor familiei. Scopul cercetării a fost identificarea cauzelor care duc la
violență asupra membrilor familiei, dar și rolul pe care îl are un asistent social în munca cu
victimele violenței în familie.
Date fiind toate informațiile acumulate de-a lungul acestei cercetări, am ajuns la concluzia
că violența produce tot mai multe victime și lasă urme greu de vindecat, mai ales în rândul
copiilor. Cazurile numeroase de violență în familie, cât și consecințele ei, obligă sistemul social
să ia decizii serioase de combatere și prevenire a acestui fenomen. Cel mai sigur mod de
prevenire a acestui fenomen este educarea atât a membrilor familiilor, cât și a societății în
general.
Consider că prin această cercetare mi-am atins obiectivele propuse și am aflat diversele
cauze care duc la violența din cadrul familiei, dar și rolul pe care îl are asistentul social în
fenomenul violenței domestice. Am constatat că principala cauză a acestui fenomen este
consumul de alcool. De cele mai multe ori, bărbații din familii sunt cei care produc actele de
violență asupra unui membru al familiei, sau, după caz a mai multor membrii.
După părerea mea, ar trebui luate măsuri pentru prevenirea violenței în general, dar și a
abuzului asupra copilului Aceasta s-ar putea efectua printr-o estimare a familiilor ce urmează să
devină părinți, ținând cont de factorii de risc familiali precum: istoricul familiei cu privire la
consumul anumitor substanțe care le afectează comportamentul, atitudinea părinților în legătură

59
cu activitățile școlare și extrașcolare, viața familială dezorganizată, conflictele și abuzurile fizice
sau sexuale din cadrul familiei, planul emoțional și căldura familială.
Copilul trebuie să aibă o dezvoltare armonioasă, însă aceasta poate fi perturbată de
abuzurile exercitate de către părinți sau de către persoanele care-l îngrijesc. Abuzurile care au loc
frecvent în familie modifică comportamentele copiilor, aceștia devenind mai agresivi,
indisciplinați, neascultători. Abuzurile care se petrec pe o perioadă mai lungă de timp, pot
vulnerabiliza adolescentul și apoi adultul, astfel cei care au fost abuzați în copilărie pot deveni la
rândul lor abuzatori în familia pe care și-o vor întemeia. De multe ori părinții abuzatori nu își dau
seama de consecințele care vor apărea în urma abuzurilor asupra propriilor copii.

60
 BIBLIOGRAFIE

1. A.F.I. ProFamilia. (2008). Ghid de bune practici în lucrul cu victimele violenței în

familie. Editura Mesagerul. Dispoibil pe: https://ro.scribd.com/document/87538256/75548926-
Ghid-de-Bune-Practici-in-Lucrul-Cuvictimele-Violentei-in-Familie-1 , accesat la data de
02.02.2022;
2. Agenția Națională pentru Protecția Familiei. (2007). Ghid de intervenție în cazurile de
violență în familie. Disponibil pe:
https://www.academia.edu/38109726/Ghid_de_interven%C5%A3ie_%C3%AEn_cazurile_de_vi
olen%C5%A3%C4%83_%C3%AEn_familie_A_A_A_G_G_G_E_E_E_N_N_N_%C5%A2_%C
5%A2_%C5%A2_I_I_I_A_A_A_N_N_N_A_A_A_%C5%A2_%C5%A2_%C5%A2_I_I_I_O_
O_O_N_N_N_A_A_A_L_L_L_%C4%82 , accesat la data de 02.02.2022;
3. Agenția Națională pentru Egalitatea de șanse între femei și bărbați.(2009). Studiu național
privind violența domestică. Disponibil pe: https://anes.gov.ro/wp-
content/uploads/2018/06/Strategia-Nationala-ES-si-VD.pdf, accesat la data de 20.12.2021;
4. Bonea, G. (2015). Violența între partenerii cuplului. Teoria ciclicității violenței.
București: Editura Sigma;
5. Buzducea, D. (2013). Copii în alte situaţii de vulnerabilitate în M. Preda (coord.), Analiza
situaţiei copiilor din România. Bucureşti: Editura UNICEF. Disponibil pe
https://florinlazar.files.wordpress.com/2014/04/unicef-an-sit-copii-v7.pdf , accesat la data de
27.01.2022;
6. Căprioară, F., Căprioară, A. (2013). Ce este și ce nu este violența în familie? Bacău:
Editura Universității George Bacovia. Disponibil pe
https://www.ugb.ro/Juridica/Issue22013/11._Ce_este_si_ce_nu_este_violenta.Mihai_Caprioara.R
O.pdf , accesat la data de 03.03.2022;
7. Centrul Parteneriat pentru egaliate. (2003). Cercetare Națională privind violența în
familie și la locul de muncă. România. Disponibil pe: https://www.cpe.ro/wp-
content/uploads/2016/03/Violenta-in-familie-si-la-locul-de-munca.-Cercetare-nationala.pdf,
accesat la data de 12.12.2021;
8. Codreanu, R. C. (1968). Drama familiei destrămate. București:Editura Științifică;

61
9. Copancinschi, M. (2017). Relații armonioase în familie. Chișinău: Editura Ministerul
Educației Republicii Moldova;
10. Curic, I., Văetişi, V. (2005). Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă. Ghid de lucru pentru
conştientizarea şi eliminarea violenţei împotriva femeilor. Cluj-Napoca: Editura Eikon;
11. Dima, G., Beldianu, I.F.(2015). Violența domestică: Intervenția coordonată a echipei
multidisciplinare. Timișoara: Editura de Vest;
12. Filipescu, I.P., (1996). Tratat de dreptul familie. Bucureşti: Editura All;
13. Flick, U. (1998). An Introduction to Qualitative Researc. Londra: Sage Publications;
14. Gheorghe, F; Pușcaș, M.(2008). Abuzurile asupra copilului: Forme. Motivație.
Consecințe. București: Revista Română de Sociologie
15. Gotea, M. (2014). Rețeaua socială și conflictul marital. Cluj-Napoca: Editura Presa
Universitară Clujeană. Disponibil pe:
https://www.academia.edu/19707353/Re%C8%9Beaua_social%C4%83_%C8%99i_conflictul_m
arital_Constr%C3%A2ngeri_%C8%99i_oportunit%C4%83%C8%9Bi , accesat la data de
26.11.2021;
16. Killen, K. (1998). Copilul maltratat. Timișoara: Editura Eurobit. Disponibil pe:
https://ro.scribd.com/doc/50776739/Copilul-Maltratat-Kari-Killen , accesat la data de 28.03.2022
17. Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie republicată în
Monitorul Oficial al României, republicată în 2014 în Monitorul Oficial nr. 205 din 24 martie
2014. Disponibil pe: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014 , accesat la data de
20.02.2022;
18. Legea 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Disponibil pe: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L272-2004-R.pdf ,
accesat la data de 20.02.2022;
19. Legea nr. 174/2018 din 13 iulie 2018, privind modificarea şi completarea legii nr.
217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. (2018). Disponibil pe:
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/202718 , accesat la data de 21.02.2022;
20. Mitrofan, I. și Ciupercă, C. (1997). Psihologia relațiilor dintre sexe. București: Editura
Alternative;
21. Muntean, A. (1999). Violența domestică și maltratarea copilului. Timișoara: Editura
Eurostampa;

62
22. Nacai, L. (2006). Conflictul conjugal– factor al instabilității cuplului conjugal. Bălți:
Editura Tradiţie şi Inovare în cercetarea ştiinţifică;
23. Neamțu, G. (coord). (2003). Tratat de asistență socială. Iași: Editura Polirom. Disponibil
pe: https://www.academia.edu/25160393/George_Neamtu_tratat_de_asistenta_sociala , accesat la
data de 20.12.2021;
24. Noul Cod Penal al României, disponibil la
http://www.imliasi.ro/Noul%20cod%20penal.pdf , accesat la data de 20.02.2022; ;
25. Orha-Iliescu, L.D. (2016). Teoriile atașamentului. În Revista de Psihoterapie Interactivă,
Vol. 5, disponibil pe: https://www.academia.edu/31269809/Teoriile_Ata%C5%9Famentului ,
accesat la data de 20.03.2022;
26. Popa, M.S. (2009). Violența domestică și consecințele asupra sănătății. Disponibil pe:
http://journal.managementinhealth.com/index.php/rms/article/viewFile/28/98, accesat la data de
27.11.2021;
27. Popescu, M. (1998). Violența intrafamilială: tendințe actuale în politicile sociale. Revista
de cercetări sociale;
28. Popescu, R. (2010). Profilul familiei românești contemporane. În Calitatea Vieții, XXI,
nr. 1–2. București. Disponibil pe: https://www.revistacalitateavietii.ro/2010/CV-1-2-2010/01.pdf
, accesat la data de 15.12.2021;
29. Rădulescu, M. S. (1993). Victimologie. în Zamfir, C., Vlăsceanu, L., (coord). Dicţionar
de sociologie. București: Editura Babel;
30. Roth-Szamosközi, M. (2005). Copii și femei victime ale violenței. Cluj-Napoca: Editura
Presa Universitară-Clujeană,, disponibil pe https://ro.scribd.com/document/435009544/Carte-
Violenta-2005 , accesat la data de 10.01.2022;
31. Scârneci, F. (2006). Îndrumar de cercetare calitativă în științele socio-umane. Brașov:
Editura Universității Transilvania:
32. Strauss, A., Corbin, J. (1998) Grounded Theory Methodology. An Overview în Denzin,
N., Lincoln, Y.S. Strategies of Qualitative Inquiry. Londra: Sage Publications;
33. Susanu, M., (coord) Prof. Univ. Badarau, O. (2013). Lucrare de licență Femeia victimă a
violenței domestice. Iași: Universitatea Petre Andrei, Disponibil la
https://www.academia.edu/11727640/Femeia_Victima_a_Violentei_Domestice_LICENTA_Doc
_0 , accesat la data de 12.02.2022;

63
34. Tolfree, D. (2000). Roofs and Roots - The care of separated children in the developing
world. Ashgate Publishing. Arena,. Disponibil pe:
https://archive.crin.org/sites/default/files/images/docs/Roofs%20and%20Roots.%20%20The%20
care%20of%20separated%20children%20in%20the%20deve.pdf , accesat la data de 20.02.2022;
35. Turliuc, M., Karner, A., Dănilă, O. (2009). Violența în familie. Teorii, particularități și
intervenții specifice. Iaşi: Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza;
36. Yin, R.K. 2005. Studiul de caz: designul, analiza şi colectarea datelor. Iaşi: Editura
Polirom. Disponibil pe: https://pdfcoffee.com/studiul-de-cazrobert-k-yinpdf-pdf-free.html ,
accesat la data de 01.03.2022;

64
 ANEXE

Ecoharta

Bunica Diriginta
paternă

Mama

A.A

Colegii de Tata
clasă

Relație echilibrată

Relație foarte puternică

Relație stresantă

Relație conflictuală

Relație unilaterală

Relație bilaterală

65
Anexa 2

Genograma

I.
M. C. V.

Tata
Mama

A.A.

Legendă:

Femeie Relație de descendență

Deces

Bărbat Relație de frăție

66
 Anexa 3
Ancheta socială
1. Persoana care completează:
Nume: Cojocaru Adina
Funcție: Student
Instituție: DGASPC
Data întocmirii: 25.03.2022
2. Date despre copil:
Nume: A.A.
Data nașterii: 25.03.2011
Locul nașterii: Brașov
Religie: ortodox
Origine etnică: română
Ocupație: elev
Stare de sănătate: bună
3. Date despre familie:
Nume: I (tatăl minorului)
Religie: ortodox
Origine etnică: român
Stare civilă: divorțat
Studii: 8 clase
Loc de muncă: - lucrător în construcții
Stare de sănătate: consumator de alcool
4. Date despre alte rude:
Nume: P.M.
Relația față de copil: bunica
Data nașterii: -25.08.1945
5. Situația economico-socială:
Rețeaua socială: Copilul nu are o rețea socială extinsă, acesta iese la joacă doar în fața
blocului. La școală nu comunică cu colegii prea mult.

67
  Situația economică (venituri): 3000 lei salariul tatălui, 800 lei pensia bunicii, 200
lei alocația copilului
 Educația copilului: 5 clase
 Locuința (condiții sanitare, mobilă, utilități, etc.): Condițiile de trai nu sunt tocmai
bune. Minorul locuiește împreună cu bunica într-un apartament cu două camere, care nu este
renovat: mobila este veche, condițiile sanitare nu sunt tocmai igienice. Familia nu dispune de
sprijin material din partea nimănui.

6. Descrierea problemei/problemelor copilului/familiei:

 Prezentarea situațiilor/evenimentelor:
Mama copilului a părăsit domiciliul deoarece a fost lovită în repetate rânduri de către tată.
De asemenea, fiind sub influența alcoolului acesta și-a rănit fiul, dar și mama. Abuzatorul a fost
îndepărtat din locuință, bunica și minorul obținând ordin de protecție.
 Identificarea nevoilor: ședințe de terapie, școlarizare, sprijin material, participarea
tatălui la ședințe de dezalcoolizare, participarea bunicii la ședințe de terapie.

7. Concluzii
Consider că abuzurile asupra copiilor sunt o problemă gravă ce continuă să fie prezentă în
viața de zi cu zi a multor familii. Pentru înlăturarea acestui fenomen, în cazul prezent, este nevoie
de terapie psihologică membrii familiei, pentru a putea fi înlăturate barierele de comunicare. De
asemenea, este importantă înscrierea tatălui în cadrul asociației, pentru a putea participa la ședințe
de dezalcoolizare. Totodată, înscrierea copilului în centrul de zi este foarte importantă, deoarece
acesta are nevoie de sprijin financiar, dar și de ajutor în tot ce ține de școală.

68