Rezumat Dumbrava Minunata
Rezumat Dumbrava Minunata
Rezumat Dumbrava Minunata
“Dumbrava minunata” este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetita Lizuca
si cainele ei Patrocle pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa
fetitei pana la casa bunicilor fetitei. Dupa moartea mamei Lizucai, tatal acesteia,
domnul Vasilian s-a recasatorit cu o doamna pe care o chema Maria Papazoglu, si
care nu o agrea deloc pe fetita. Lizuca fusese crescuta de bunicii ei din partea
mamei, insa dupa casatorie tatal sau a luat-o acasa si nu i-a mai dat voie sa-si
vada bunicii, deoarece mama vitrega spunea ca a fost prost crescuta de bunici si nu
a primit o educatie corespunzatoare cu pozitia lor sociala. Intr-o zi in timp ce
tatal fetitei era plecat la Bucuresti, mama vitrega a primit vizita a doua doamne
si mai tarziu a unui domn locotenent Micus. Lizuca in timpul acestor vizite a
intrat in salon si si-a bagat degetul in chiseaua cu dulceata. A fost certata de
mama vitrega si apoi batuta foarte rau de servitoare pentru acest gest. Pentru ca
nu era prima oara cand manca bataie, ci acest lucru se intampala in fiacre zi,
Lizuca a considerat ca este de ajuns tot ce a patimit de la moartea mamei ei si a
rugat cainele sa o insoteasca la bunicii ei.
S-au furisat din casa si au plecat in marea aventura care consta in traversarea
dumbravei Buciumenei.
Fetita stia din povestile pe care i le spunea bunica ca trebuie sa lasi un semn pe
unde treci, asa ca si-a umplut buzunarul cu cenusa pe care a lasat-o sa curga pana
s-a terminat. De aici inainte tot ce se intampla in povestire pare ireal deoarece,
ca intr-o poveste, florile vorbesc, animalele vorbesc si tot ce se intampla in
dumbrava pare a fi dintr-o poveste. In drumul lor pana sa ajunga in Dumbrava
intalnesc o floare mare pe care Lizuca din povestile pe care i le spunea bunica, a
numit-o Sora-Soarelui si pe care a intrebat-o ce mai face, si i-a spus unde merge
ea si Patrocle. Floarea i-a raspuns ca face foarte bine si le-a spus ca drumul pe
unde au luat-o spre casa bunicii este bun. Au coborat printre livezi unde au
intalnit multe ganganii marunte si rosii, punctate cu negru pe care Lizuca le-a
numit vacile Domnului.
Bunicul s-a opus pentru ca padurea a spus el, este a Lizucai. Batranelul a spus ca
ei au in aceasta padure pesteri tainice in care se inchid cand incep sa cada
frunzele pana trece iarna. Si domnita le-a spus o poveste petrecuta demult in
aceasta dumbrava. Cu multi ani in urma, s-a zvonit ca in padure se afla o zana
frumoasa cu parul de aur si auzind lumea despre ea, multi feciori de crai au
cautat-o insa nici unul nu a gasit-o, nici pe ea, nici palatul. S-a gasit totusi un
Fat-Frumos care a auzit de zana si care credea in existenta ei. In fata lui, pentru
ca el credea in ea, zana i s-a aratat si l-a invitat pe Fat-Frumos sa vina si a
doua seara. El a venit in mai multe seri, insa curtenii si vracii l-au urmarit, dar
ei nu vedeau nimic in afara de Fat-Frumos langa un izvor. Ca sa il creada, ei i-au
cerut acestuia sa aduca inelul zanei. A cerut baiatul inelul zanei, dar ea i-a spus
ca inelul este un lucru pamantesc si ea nu porta podoabe desarte. Venind cu acest
raspuns, vracii i-au dat o foarfeca si i-au cerut lui Fat-Frumos sa le aduca o
suvita din parul ei de aur.
Flacaul i-a taiat zanei o suvita de par pe care a bagat-o in san, insa cand a vrut
sa o scoata pentru a o arata, in san nu mai era nimic. Atunci toti vracii, curtenii
si carturarii l-au convins pe Fat-Frumos ca zana nu exista cu adevarat, ci era
numai o inchipuire. Flacaul s-a intors la imparatia lui si a fost mahnit multa
vreme murind cu sufletul uscat si batran.
Batranica care era cu domnita, a inceput sa planga pentru ca povestea a fost foarte
frumoasa si ea o uitase. Duduia Lizuca s-a intors catre batranel si l-a intrebat de
ce omusorii mici si barbosi nu spun nici o poveste, insa acesta i-a raspuns ca ei
nu au timp sa se gandeasca la povesti, deoarece sunt mesteri fauri si ei lucreaza
si ziua si noaptea. Batranica si-a adus aminte ca si ea stie o poveste. Ea le
povesteste ca langa dumbrava este o casuta de razesi pe care o vizita foarte des,
iar intr-o zi a vazut o femeie tanara si frumoasa care mangaia o fetita. Ea ii
spunea ca tatal ei o uitase si ca nu mai are mult de trait, insa cand ea o sa
moara, fetita sa nu planga si sa nu-si uite jocurile, iar atunci cand va dori sa o
vada, fetita sa fie singura si sa se gandeasca la ea si ea o sa fie doar o umbra,
dar va veni si o va mangaia si imbratisa. Lizuca a adormit gandindu-se ca ea era
acea fetita, iar cea care ii vorbea era mama ei.