Fundamentele Psihopedagogiei Speciale

HANDICAPUL DE INTELECT
CAUZELE HANDICAPULUI DE INTELECT
Factori etiologici actioneaza in diferite perioade ale evolutiei individului: (prenatala ,
perinatala, postnatala) si determina forme mai grave sau mai usoare de handicap. Cele mai frecvente
cauze sunt: leziuni si disfunctionalitati ale sitemului nervos central care determina forme de
handicap
Factori erediatari ce duc la asa numite forme endogene
Varsta prea frageda
Tulburari degenerative si metabolice care influenteaza dezvoltarea normala a cortexului
Boli infectioase aparute in ontogeneza timpurie (meningita)
Traume fizice la nivelul craniului
Privarea afectiva a copilului de la varstele mici poate impiedica dezvoltatrea intelectuala .

CLASIFICAREA HANDICAPULUI DE INTELECT

 Intelectul de limita cu un coeficient de inteligenta/QI estimat intre 85-90
Oricat de eficiente ar fi programele educationale calitatea rezultatelor obtinute depind de
gravitatea handicapului .Persoanle care se incadreaza in limitele intelectului de limita pot ajunge la
o dezvoltare psihica asemanatoare normalilor si se integreaza eficient socio profesional.
 Debilitatea mintala( handicap de intelect usor )-este cuprins intre 50 si 80 QI ceea ce
corepunde unei dezvoltari normale la varsta cronologica intre 7 si 12 ani
Debilii mintali ajung la formarea deprinderilor de citit-scris , de calcul aritmetic , de operare
elementara in plan mental fara a atinge nivelul gandirii formale ei se pot integra, dar per ansambu
nivelul dezvoltarilor psihice si de a daptare ramane limitat.
 Handicapul de intelect sever ( Imbecilitatea) cu un Qi cuprins intre 20 si 50 si corespunde
unei dezvoltari normale la varsta cronologica de la 3 la 7 ani.
Cei cu handicap sever sunt recuperabili intr o masura mai mica , ei isi pot insusi mijloacele de
comunicare acumuleaza unele cunostinte despre lumea inconjuratoare , isi formeaza deprinderi
elementare de autoservire., dar totusi au nevoie de o asistenta sociala continua .
 Handicapul de intelect profund(Idiotenie) se circumscrie varstei mentale situata sub 20 QI
si corespunde varstei de pana in 3 ani.
Cei cu handicap de intelect profund isi pot isusi partial forme de autoservire si
autocomunicare, dar au nevoie de ingrijire permanenta .

Caracteristici ale functiilor si proceselor psihice la persoanele cu handicap de intelect

 In plan senzorio-perceptiv se remarca dificultati de analiza ceea ce determina perceperea
globala a obiectului in detrimentul sesizarii elementelor componente analizei.
Cunostintele si experientele personale reduse il pun pe subiect in situatia de a nu putea face
ordonari si ierarhizari care sa faciliteze o percepere cat mai adecvata .
Tulburarile de limbaj si existenta unui vocabular sarac determina explicatii aleatorii fara
surpinderea esentialului. Predomina caracterul descriptiv a celor percepute in detrimentul celui
explicativ.
Gandirea este cea mai izbitoarea caracteristica in cazul handicapului de intelect.
Operatiile de generalizare si abstractizare precum intelegerea si rezolvarea problemelor sunt foarte
deficitare.
Caracteristicile de concretism, de rigiditate ce apar la nivelul gandirii isi pun pecetea si
asupra evolutiei limbajului. Dezvoltarea intarziata a limbajului precum si mentinerea
caracterului situativ al acestuia reprezinta caracteristici ale persoanei cu retard intelectual.
Cu toate diminuarile din activitatea psihica ale debilului mintal , unele elemente se
pastreaza mai bine (unele caracteristici ale memoriei de scurta durata, aspecte ce tin potentialul
activitatilor practice , manuale, atractivitatea pentru activitatile concret intuitive ).Toate acestea pot
deveni parghii ale actiunilor de corectare si compensare. Predomina interesele si scopurile
apropiate, trebuintele momentane . Au o capacitate redusa de concentrare a atentiei .
In conturarea personalitaii handicapatului de intelect se remarca structurile emotional
afective. Sunt usor de surprins fenomene de emotivitate crescuta , infantilism afectiv, sentimente de
inferioritate, caracterul exploziv si haotic al starilor afective. Aceste fenomene genereaza
imaturitatea personalitatii cu predominarea formelor de dizarmonie ce determina : frica
nejustificata , nervozitate, iritabilitate sau pasivitate exagerata. Crize de furie sau reactii agresive
fara control .

Limite si perspective in recuperarea persoanlor cu handicap de intelect

Scopul recuperarii consta pe deoparte in valorificarea la maximum a posibilitatilor
individului cu handicap, iar pe de alta parte functiile psiho fizice nealterate trebuie amplu
antrenate incat sa poata prelua , activitatea functiilor afectate , in vederea formarii unor abilitati
care sa i permita persoanei o integrare optima, socio profesionala. In acelasi timp prin recuperare se
realizeaza pregatirea psihologica a individului pentru a si crea o stare afectiv emotionala
corespunzatoare.
Principalele forme ale recuperarii sunt realizate prin :
Invatare Psihoterapie Terapie ocupationala

1. Recuperarea prin invatare se realizeaza cu metode si procedee diferite adoptate in

functie de forma invatarii. Activitatea de recuperare prin intermediul invatarii va fi mai
eficienta daca va incepe sub o forma organizata inca de la varsta prescolara .Invatarea va fi
predominant afectiva si emotionala iar aceste forme de invatare vor fi insotite de alte 2 forme :
invatarea morala si invatarea motrica
Fara indoiala acolo unde este posibil se va apela si la invatarea intelectuala prin
intermediul careia se va urmari acumularea de informatii elementare .
O alta metoda ce poate fi adoptata este aceea a dezvoltarii sociale. Prin intermediul careia
subiectul este orientat spre anumite modele comportamentale concrete , stimulandu se capacitatea
sa de imitare spontana .Prin progresele realizate empatia devine modalitatea cea mai des folosita
pentru dobandirea unor modaliatti de relationare sociala, ajungandu se pana la identificarea
psihologica cu modelul.
2. Recuperarea prin psihoterapie este mai putin folosita in unitatile pentru handicapatii de
intelect .S a constat totusi ca in formele usoare si medii ea contribuie la refacerea psiho sociala,
inlaturand anxietatea , negativismul, activeaza motivatia subiectului .
3. Recuperarea prin terapie ocupationala. Reprezinta baza acestui demers si poate fi
aplicata cu succes in toate formele cu handicap. Educatoarea si invatatoarea pot aduce o
contributie importanta din aceasta perspectiva putand folosi la clasa : Ludo terapia , artoterapia ,
terapia prin dans , ergo terapia.
Se stie ca unii handicapati manifesta un interes viu pentru muzica , pentru dans, pentru
pictura , confectionarea unor obiecte , ceea ce poate constitui nu numai momente de consumare a
energiei dar si de formare a unor abilitati motrice si practice , ori de elaborare a unor deprinderi
profesionale. La clasele mari ergo terapia este deosebit de importanta , ea contribuind la
integrarea subiectilor intr o activitate cu caracter social, prin care isi pot valorifica la maxim
potentialul fizic si psihic.

HANDICAPUL DE AUZ
Handicapul de auz face parte dintr o categorie mai larga si anume a celor cu afectiuni
senzoriale. Surdologia s-a constituit din necesitatea studierii aceste forme de handicap si a
elaborarii unor masuri psihopedagogice si medicale menite sa contribuie la recuperarea si insertia
socio profesionala a acestor persoane.
Cand handicapul de auz este congenital / dobandit la nastere sau cand acesta apare la
varstele timpurii intervin dificultati majore in insusirea limbajului ducand, astfel la un proces
de involutie la nivlul intregii activitati psihice.

Cauzele si clasificarea handicapurilor de auz.

 1. Degradarea auzului 0-30 decibeli , determina o hipoacuzie usoara
2. Intre 30 si 60 decibeli hipoacuzie medie
3. Intre 60 si 80 dceibeli hipoacuzie severa
4. La peste 90 decibeli , se instaleaza surditatea / cofoza.
Surditatile pot fi ereditare sau dobandite.
Surditatile dobandite pot fi :
 Prenatale ( maladii infectioase ale gravidei, tulburari endocrine si metabolice)
 Neonatale – produse de diverse leziuni anatomo-patologice din timpul nasterii sau
incompatibilitatea din gr sanguine
 Postnatale –pot avea o natura infectioasa , toxica sau traumatica.

Caracteristicile proceselor psihice ale persoanelor cu deficiente de auz.

Unele forme ale handicapului de auz pot determina o intarziere intelectuala ca o consecinta a
destructurarilor raporturilor dintre gandire si limbaj.
Gandirea surzilor se manifesta in anumite limite , ca urmare a faptului ca acestia opereaza
cu imagini generalizate, iar operatiile gandirii realizate preponderent prin vizualizare duc la o serie
de carcteristici specifice legate de concretism , rigiditate si ingustime.
Prin demutizarea handicapatului de auz se parcurge drumul de la limbajul mimico
gesticular la cel verbal, si de la gandirea in imagini la cea motional verbala.
Pentru a ajunge intr un asemnea stadiu , gandirea persoanei cu handicap de auz trece prin
faze diferite.
 Gandirea veziculeaza situatii concrete cu obiecte si imagini
 Gandirea incepe sa se foloseasca de notiuni verbale concrete.
 Gandirea atinge stadiul de folosire a notiunilor si sistemelor care permit
colaborari de idei
Pentru a parcurge aceste etape copilul trebuie antrenat intr un sistem de„comunicare
totala”: = comunicare orala = labiolecultura ( citirea pe buza), = scriere , = dactileme (semne),
= citire. Asa se poate mentine un echilibru formativ intre formele limbajului.
Aceste caracteristici isi pun amprenta asupra formarii comportamentelor si structurii
trasaturilor de personalitate ale persoanei cu handicap. Spre exemplu, surditatea din nastere
blocheaza insusirea comunicarii verbale si achizitia de experiente sociale, limitand dezvoltarea
capacitatilor intelectuale si dobandirea de insusiri , ce stau la baza constituirii personalitatii. Chiar si
in handicapul partial se pot ivi fenomene de stagnare sau de regres in lipsa unui mediu
stimulativ.
Prin demutizarea surdomutului si dezvoltarea vorbirii hipoacuzicilor vocabularul se
imbogateste continuu si se perfectioneaza pronuntia ,astfel incat cuvintele invatate inlocuiesc tot
mai frecvent exprimarea prin gesturi.
Handicapii de auz care nu beneficiaza de demutizare au tendinta de a se izola de auzitori,
ceea ce ii duce la intretinerea unor relatii inter umane restranse cu efecte negative , pe linia
integrarii socio profesionale.
In demutizare se adopta transmiterea cunostintelor atat prin intermediul cuvintelor cat si a
mijloacelor auxiliare de comunicare din care se pot desprinde 2 categorii de asociatii : lineare ,
ramificate.

Asociatiile liniare se pot realiza prin urmatoarele modalitati

 De la imagine se ajunge direct la cuvantul ce o denumeste
 Intre imaginea si cuvantul ce o denumeste se intercaleaza un mijloc auxiliar / un gest
 Intre imagine si cuvantul ce o denumeste se intercaleaza 2 sau mai multe mijloace auxiliare.
 Intre imaginea si cuvantul ce o denumeste se intercaleaza un cuvant deja cunoscut de copil.

Specificul integrarii socio profesionale

Se stie ca majoritatea persoanelor a acestui tip de handicap reuseste sa se integreze bine si
eficient in viata sociala si profesionala.
Acestia pot exercita cu succes profesiuni:
= Tehnician dentar = Croitor = Instalator = Zugrav, plastician
De asemenea , se pot urma si forme ale invatamantului universitar.

HANDICAPUL DE LIMBAJ

Logopedia este pe de o parte o disciplina psihopedagogică, teoretica, izvorâta din

necesitatea de a elucida complexele probleme ale limbajului, iar pe de alta parte o disciplina cu un
pronunțat caracter practic ce vizează educarea limbajului, optimizarea comunicării, înțelegerii și
restabilirii relațiilor specific umane.
Etiologia și clasificarea handicapurilor de limbaj:
O categorie importantă o constituie cauzele care acționează după naștere. Acestea pot fi
împărțite in 4 categorii:
 Cauze organice diferite traumatisme mecanice care pot influența dezvoltarea sistemului
nervos
 Cauze funcționale pot afecta oricare dintre componentele pronunțării(expirație, fonatie,
articulație)
  Cauze psiho-neurologice aceste cauze influentează mai ales acei subiecți care congenital au
o construcție anatomo-fiziologică cu implicații patologice. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecți
cu handicap mintal, la cei cu tulburări de memorie și de atenție, de asemenea la subiecți care
manifesta neîncredere in posibilitățile proprii sau care au o timiditate excesivă.
 Cauze psiho-sociale din aceasta categorie fac parte unele metode greșite in educatie
(didactogeniile), slaba stimulare a vorbirii in ontogeneza timpurie, încurajarea copilului mic in
folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul adulților. Toate acestea duc la formarea unor
obișnuințe deficitare, a unor trăiri și stări conflictuale, stări stresante.

Clasificare:
 Tulburări de pronunție: dislalia, rinolalia, dizartria
 Tulburări de ritm și fluența a vorbirii: logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia
 Tulburări de voce: afonia, bisfonia, fonastenia
 Tulburări ale limbajului citit-scris : dislexia, disgrafia, alexia
 Tulburări polimorfe: afazia, alalia
 Tulburări de dezvoltare a limbajului :mutism psihogen, mutism electiv, întârziere in
dezvoltarea generala a vorbirii
 Tulburări ale limbajului bazate pe disfuncțiilor psihice
O asemenea clasificare este importantă nu numai pentru activitatea de cunoaștere și terapie
logopedica, dar și pentru diagnoza tulburărilor de limbaj.
Tulburări de pronuntie / articulație
Aceasta categorie are frecventa cea mai mare, in special la preșcolari și școlarii mici. Prin
existența tulburărilor respective se creează dificultăți in emiterea cuvintelor, propozițiilor și in
înțelegerea celor enunțate.
1.Dislalia se remarca prin frecventa cea mai mare in raport cu toate handicapurile de limbaj.
Ea poate exista atât la subiecții normali din punct de vedere psihic cât și la cei cu deficiente de
intelect și senzoriale.Ca tulburare de articulație sau de pronunție dislalia de manifesta prin
deformarea, omiterea, substituirea și inversarea sunetelor. Sunetele cele mai frecvent afectate sunt
R, Ș, S, Z, J, Ț. Dislalia este provocată de o serie de factori printre care amintim: imitarea unor
persoane cu o pronunție deficitara, existența mediului educativ nefavorabil, diferite anomalii ale
aparatului bucal sau deficiente cerebrale.
2.Rinolalia se produce ca urmare a unor malformații ce sunt localizate la nivelul valului
palatin. In rinolalie se manifesta tulburări specifice dislaliei, dar și deficiențe ale rezonanței
sunetelor de fonatie și chiar de voce.
3.Disartria este cea mai gravă dintre tulburările de pronunție și e cauzată de afecțiunea
cailor centrale (fascicule de nervi) și ale nucleilor nervilor care participa la articulare. Se
caracterizează printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica și cu pronunție neclara. Este cel mai
des întâlnită in zona celor cu probleme de intelect, cu retarduri.
Tulburări de ritm și fluența ale vorbirii
Aceste tulburări sunt mai grave decât cele de pronunție nu numai prin formele de
manifestare ci mai cu seama prin efectele negative ce le au asupra personalității omului.
1.Bâlbâiala perturba relațiile logopatului cu cei din jur și se manifesta prin repetarea unor
sunete sau silabe la începutul și mijlocul cuvântului prin reprezentarea unor pauze intre acestea ori
prin apariția spasmelor la nivelul aparatului fonoarticular. In toate formele de bâlbâiala apar o serie
de reacții secundare ca efect al încordarii și suprasolicitării nervoase. Printre aceste manifestări
avem: -schimbarea culorii feței, transpirația, tulburările de somn, creste agitația și nervozitatea, etc.
Formele cele mai grave se manifesta la adulti și adolescenți, iar cel mai des întâlnită este intre vârsta
de 2 și 4 ani.
2.Logonevroza este strâns legată de bâlbâiala atât prin natura cât și prin forma ei. Din punct
de vedere simptomatologic ele sunt foarte asemănătoare. Bâlbâiala se transforma in logonevroza
atunci când exista sau apare un fond nevrotic ca urmare a conștientizării handicapului și a trăirii
acestuia ca o drama, ca un moment de frustrare. Bâlbâiala este un fenomen mai mult de repetare a
sunetelor, silabelor și cuvintelor, iar logonevroza presupune pe lângă acestea modificarea atitudinii
fața de vorbire și de mediul înconjurator, prezenta spasmelor , a grimaselor, a anxietății sunt
determinate de teama ca va greși in timpul vorbirii.Printre cele mai frecvente cauze care pot
provoca bâlbâiala se număra: imitațiile copiilor mici, învățarea a uneia sau a doua limbi străine
înainte de formarea deprinderilor in limba maternă (bilingvismul) ), traumele psihice, deprimarea
afectiva, stres, etc.
Celelalte tulburări de ritm pot exista ca sindrom separat, dar și ca simptom al bâlbâielii. De
ex aftongia ia naștere atunci când in Mușchii limbii se produce un spasm care însoțeste de cele mai
multe ori bâlbâiala.
3.Tahilalia caracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida și apare mai frecvent la
persoanele cu instabilitate nervoasa.
4.Bradilalia este vorbirea foarte rară, încetinită la maxim
Tulburări de voce
In timp ce tulburările de ritm afectează cadența vorbirii, tulburările de voce perturba
melodicitatea, intensitatea și timbrul vocii.
1.Fonastenia este o tulburare de voce determinata de folosirea incorecta și abuziva a vocii
(cantăreți, profesori, oratori). Ca și laringitele care pot duce tot către aceasta tulburare. Aceasta
forma apare cu o oarecare frecvența la unii preșcolari ca urmare a suprasolicitării vocii, dar mai cu
seama in stările emoționale puternice. In majoritatea cazurilor, fonastenia este însoțită de o serie de
dereglări de ordin psihic (teama, nesiguranța, frica, frustrare) care o mențin și chiar o accentuează
2.Disfonia apare in urma tulburărilor parțiale ale mușchilor faringelui și a coardelor vocale
(noduli, vocea este falsa, monotona, tusita).
3.Afonia apare in îmbolnăvirile cronice ale laringelui.
Tulburări ale limbajului citit-scris
1.Dislexia și disgrafia sunt cele mai cunoscute tulburări ale citit-scrisului și influentează
dezvoltarea psihică a copilului și mai cu seama rezultatele la învățătura. Dificultățile in elaborarea
deprinderilor lexo-grafice estompează activitatea și dereglează integrarea socială prin manifestarea
unor comportamente anti-sociale, prin manifestarea unor trăsături caracteriale negative (negativism,
descurajare, nepăsarea, izolarea). Dislexia și disgrafia se manifesta la școlar prin incapacitatea sa
paradoxala mai mult sau mai puțin accentuată de a învață citirea și scrierea. Au loc confuzii repetate
intre fonemelor asemănătoare acustic literele și grafemele, inversiuni, adăugiri de cuvinte și
dificultăți in combinarea cuvintelor in unități mai mari de limbaj(propoziții).
Printre cauzele care stau la baza dislexiei și disgrafiei avem:
® insuficiente funcționale in elaborarea limbajului ale îndemânării manuale
® Insuficiente ale indemanarii manuale
® stângăcia însoțită de o lateralizare încrucișată (la nivelul creierului)
® tulburări spatio-temporale
® influența eredității
® afecțiuni corticale
® factori pedagogici concretizați intr-o metodologie instructiv educativa neadecvată
TULBURARI POLIMORFE
Aceasta categorie de tulburari de limbaj ce cuprinde alalia si afazia este de maxima
gravitate cu implicatii complexe, negative, nu numai in comunicare si relationare dar si in evolutia
psihica a acestor persoane. Termenul de „alalie” vine din grecescu „alales” care inseamna „fara
vorbire” sau „mutenie”.Desi pot exista intarzieri mintale, alalia nu presupune deficit de intelect de
tip oligofrenic dar apar evident, tulburari de perceptie, intarziere si neindemanare motorie.
Dintre caracteristicile comune pentru toti alalicii mentionam:
 lipsa de expresivitate,
 rigiditatea in miscari si comportament,
 dezinteres pentru activitate,
 deficit de atentie si de perceptie,
 slaba dezvoltare a motricitatii.
Cauzele care duc catre asemenea tulburari , sunt:
  alcoolismul parintilor,
 tuberculoza parintilor,
 encefalite,
 teama si rigiditate exagerate etc.
Cu toata gravitatea acestei tulburari printr-o activitate logopedica calificata subiectul poate fi
recuperat si integrat social.
Afazia afecteaza comportamentul verbal la varste adulte sau la batranete, spre deosebire
de alalie care afecteaza copiii inainte de achizitionarea comportamentului verbal. Afazia este
cauzata de leziuni de la nivelul sistemului nervos. Desi in general afecteaza comportamentul verbal,
exista dereglari la nivelul intregului psihism
Tulburari de dezvoltare a limbajului
Mutismul electiv se manifesta prin refuzul partial sau total din partea copilului de a
comunica cu unele persoane iar in forme grave acest refuz se extinde asupra intregului mediu
inconjurator.”Mutenia” este temporara si poate dura de la cateva saptamani la ani de zile.Aceasta
tulburare apare de obicei la copiii hipersensibili si este insotit de tulburari comportamentale in care
incapatanarea , timiditatea , irascibilitatea, ocupa un loc important. In majoritatea cazurilor
handicapul este determinat de atitudinile gresite in educatie care traumatizeaza afectiv copilul. Dar
si emotiile-soc, stresurile,esecurile repetate, pot duce la mutism. Desi nu comunica, copiii cu
mutism electiv inteleg vorbirea si nu manifesta deficiente de ordin intelectual.
Terapia handicapurilor de limbaj. Activitatea corectiv-recuperativa trebuie sa inceapa in
primul rand cu copiii prescolari si scolari mici pentru a evita transformarea tulburarilor de vorbire in
deprinderi gresite.

Metode si procedee cu caracter general

1. Educarea respiratiei
-pentru producerea fiecarui sunet este necesar sa vibreze coardele vocale.Acestea vibreaza in
timpul expiratiei.Musculatura implicata in actul expiratiei trebuie exersata mai cu seama la copii. Se
pot folosi o serie de exercitii care duc la inlaturarea deficientelor respiratorii si maresc capacitatea
volumului respirator. Jocurile in aer liber, exercitiile de gimnastica, umflarea balonului, exercitii de
respiratie care sunt efectuate o data cu pronuntarea sunetelor.
2. Dezvoltarea auzului fonematic
-auzul fonematic joaca un rol deosebit de important in discriminarea sunetelor a silabelor si
a cuvintelor. Pentru o pronuntie corecta, fiecare individ trebuie sa efectueze o comparatie intre
propria sa pronuntie si cea a persoanelor din jurul sau. La prescolari dezvoltarea auzului fonematic
se poate realiza prin jocuri:
 • de ghicire a vocii celor care ii striga,
• imitarea si identificarea unor animale,
• sasaitulsarpelui, al gascanului iar la cei mari prin diferentierea si identificarea cuvintelor
sinonime si paronime, prin :
• recitarea de poezii ritmice,
• prin diferentierea unor grafeme asemanatoare concomitent cu pronuntia lor.
3. Dezvoltarea motricitatii generale si a miscarilor fonoarticulatorii
Din acest punct de vedere sunt importante in primul rand exercitiile generale care fortifica
organismul. Este indicat ca aceste exercitii sa se asocieze cu cele de respiratie pentru a facilita
miscarile complexe ale grupelor de muschi care iau parte la actul de respiratie. In scopul dezvoltarii
organelor fono articulatorii, se pot folosi exercitii pentru dezvoltarea miscarilor expresivitatii
faciale, linguale si mandibulare. Sunt eficiente:
• umflarea alternativa a obrajilor;
• imitarea rasului;
• scoaterea ritmica a limbii;
• imitarea tremurului;
• miscari ale mandibulei la stanga si la dreapta;
• imitarea cascatului si a rumegatului animalelor etc.
Educarea personalitatii si inlaturarea negativismului
In educarea personalitatii si crearea conditiilor normale de evolutie, un rol deosebit de
important il are in remedierea elementelor de limbaj : psihoterapia , sugestia verbala, si incurajarea
subiectului.
La copii prescolari mici , psihoterapia se poate desfasura sub forma unor jocuri dirijate de
educatoare. In asemenea situatii copii sunt usor antrenati in activitatea si verbalizarea actiunilor
respective. Totodata ei pot fi influentati in directia incurajarii si inlaturarii negativismului. Sunt
ajutati sa invete , sa coopereze si sa stabileasca relatiii verbale cu cei din jur, ceea ce contribuie la
castigarea increderii in posibilitatile proprii. Pe aceeasi linie se inscriu vizionarile unor filme sau
ale teatrului de papusi , urmate de comentarii dirijate , ce urmaresc antrenarea in activitatea
verbala .
Pentru scolari , discursurile trebuie astfel purtate incat scopul principal sa fie acela de a
contribui la crearea unei stari relaxante si trairea confortului psihic. Se vor viza in mod deosebit
influentarea vointei si modul de a gandi ale interlocutorilor. Toate demersurile vor viza urmatoarele
obiective:
J Dezvoltarea increderii subiectului in fortele proprii
J Formarea convingerii ca tulburarile de limbaj nu presupun deficite de intelect iar
 esecurile la invatatura pot fi evitate printr un efort sporit.
J Intelegerea faptului ca problemele de limbaj sunt temporare si ca ele pot fi inlaturate
J Inlaturarea atitudinii negativiste si dezvoltarea optimismului .

HANDICAPUL DE VEDERE
Tiflologia face parte integranta din psihopedagogia speciala si studiaza handicapul de
vedere partial (ambliopia) si pana la cele totale ( orbirea sau cecitatea)
Caracteristicile functiilor
Gravitatea handicapului de vedere si varsta la care se instaleaza determina nivelul de
dezvoltare psihica si influenteaza evolutia ulterioara a prsoanei.
Componenta vizata nemijlocita este aceea a perceptiei vizuale , chiar atunci cand se
pastreaza anumite perceptii imaginile sunt lipsite de precizie, sunt neclare, fragmentate si frecvent
distorsionate.
Si reprezentarile sunt independente de perceptia analizatorilor.Daca la nevazatorii
congenitali imaginile mentale sunt legate de componentele auditive la nevazatorii tardivi sau la
ambii ochi iau in consideratie si urmele pastrate , stimulandu se verbal imaginile mentale
existente.Dat fiind faptul ca atentia este bine dezvoltata activitatea mentala se poate orienta spre
acele paliere ce privesc auditia si acordarea de semnificatie extinsa limbajului.
Limbajul are ul rol considerabil in compensarea handicapului de vedere, constituindu se in
principala forma de transmitere si imbogatire a experientei cognitive.
Memoria nevazatorului se bucura de calitati superioare celor ale vazatorului .Persoanele cu
handicap de vedere sunt considerati oameni ai ordinii datorita faptului ca apare necesitatea asezarii
si pastrarii obiectelor in locuri binedelimittae ptr a fi usor gasite . Ei sunt totodata bine disciplinati
si manifesta un autocontrol fata de comportamentele proprii in vederea realizarii unei corelari cat
mai adecvate cu cei din jur. Programele de recuperare trebuie sa tina seama de aceste caracteristici
ca si de dezvoltarea altora prin includerea copilului in aceste activitati cat mai de timpuriu si care sa
tina seama de caracteristicile individuale .
Rezultatele obtinute sunt edificatoare pentru formarea personalitatii si integrarea social
profesionala a subiectilor. In acest sens subliniem performantele obtinute de unii care au fost
pregatiti in scoli profesionale si tehnice in profesii ca : Masseur , asistenti medicali , prelucratori
mobila , acordori de instrumente muzicale, confectioneri. Si persoane ca studii universitare care s
au afirmat ca fizicieni, matematicieni , profesori cu reale realitati psihopedagogice.