Testament Comentariu

Poezia "Testament" deschide volumul de debut al autorului, "Cuvinte potrivite",
aparut in anul 1927, este o arta poetica prin faptul ca prezinta conceptia despre
lume si viata a lui Arghezi, dar si al creatorului in lume.
Titlul are o semnificatie simbolica strans legata de aceea proprie, de baza.

Astfel, in sens denotativ, testamentul reprezinta un act oficial, prin intermediul
caruia o persoana hotaraste cum sa fie impartite bunurile sale dupa moarte.
Testamentul trebuie respectat intocmai de catre urmasi, iar prevederile lui nu
trebuie sa fie combatute.
In sens conotativ, testamentul poetic arghezian reprezinta mostenirea spirituala pe

care creatorul o lasa generatiilor urmatoare. Aceasta mostenire este sfanta si
trebuie respectata intocmai de catre urmasi.
Poezia imbina atat elemente moderniste cat si elemente traditionaliste. Elementele

moderniste se regasesc la nivelul temei, al motivelor literare, al procedeelor
artistice folosite dar si in prozodie. Cele traditionaliste reies din mesajul
social al textului, redat prin intermediul unui limbaj specific popular.
Tema textului o constituie testamentul spiritual pe care poetul il lasa

generatiilor urmatoare, lucru evidentiat prin folosirea metaforei "fiule" ce atesta
o legatura extrem de importanta. Totodata poetul este liantul dintre generatii, el
facand legatura dintre trecut (in care stramosii sau au fost asupriti) si viitor,
incercand sa le faca urmasilor existenta mai usoara.
Dintre motivele literare moderniste ale textului putem aminti: conditia

creatorului, cartea vazuta ca un cuvant cheie cu semnificatii multiple in functie
de context, transformarea materialului in spiritual, legatura dintre creator si
beneficiarii actului sau de creatie.
Dintre tehnicile poetice moderne putem aminti "estetica uratului", Arghezi

metamorfozand uratul, grotescul in lucruri frumoase, ce simbolizeaza noi
inceputuri.
In ceea ce priveste elementele de prozodie, textul este impartit in 5 strofe, cu

numar inegal de versuri, cu rima variata si cu o saura de 10-13 silabe; ritmul este
iambic dand o nota de apasare, de tristete a sufletului.
Elementele traditionaliste ale textului reies din mesajul social in primul rand si
mai apoi din limbajul folosit de poet. Acesta evidentiaza munca grea a stramosilor,
chinul lor, conditia de robi: "durerea noastra surda si amara". Poetul devine el
insusi o parte a acestei comunitati, un depozitor al experientei stramosilor sai:
"al robilor cu soricile pline / si osemintele varsate-n mine". Limbajul strabunilor
este unul specific lumii rurale aparand termeni precum: sapa, brazda, etc.
"Carte" este un cuvant cheie al textului, avand semnificatii diferite in functie de

contextele in care se afla: averea spirituala a poetului ("nume adunat pe-o
carte"), un drum al cunoasterii, o cale ascensionala catre perfectiune ("cartea
mea-i fiule, o treapta"), opera in sine, creatia in totalitatea ei.
Cele 5 strofe ale textului prezinta tot atatea secvente lirice, fiecare avand un
mesaj propriu, in concordanta cu tema operei.
Prima secventa lirica incepe cu o negatie: "nu-ti voi lasa..." prin intermediul
careia eul liric vrea sa sublinieze ca singura sa avere pentru urmasi este
renumele: "un nume adunat pe-o carte". Eul liric se adreseaza in mod direct
urmasilor sai, prin apelativul "fiule", accentuand ideea apartenentei la aceeasi
familie, la aceeasi comunitate.
Se subliniaza de asemenea ideea de evolutie de la o generatie la alta, de la

strabuni pana la treapta pe care trebuie sa urce urmasii. Eul liric este elementul
de legatura dintre trecut si viitor resimtind chinul strabunilor ("suite de
batranii mei pe branci") si fiind optimist in legatura cu rolul cartii in devenirea
noilor generatii ("cartea mea-i fiule, o treapta").
Cea de-a doua secventa lirica subliniaza rolul cartii in devenirea spirituala a
tinerilor, aceasta fiind o biblie care trebuie urmata cu sfintenie. De asemenea,
eul liric se considera un depozitar al experientei stramosilor al caror chin, il
resimte ("osemintele varsate-n mine").
In a treia secventa lirica incepe sa se contureze mesajul social al textului,

evidentiindu-se truda strabunilor si chinurile indurate in timp de acestia. Tocmai
de aceea eul liric se simte dator sa usureze destinul urmasilor sai prin
transformarea materialului in spiritual, a muncii brute, in munca intelectuala. In
acest context apare metafora "cuvinte potrivite" ce sugereaza termeni simpli, pe
intelesul tuturor, dar plin de semnificatii.
In centrul acestei secvente se afla eul liric a carui prezenta se face simtita prin
marci lexico-gramaticale specifice: pronume persoana I (eu), verbe de persoana I
("am prefacut").
Poetul se foloseste si de conceptul de "estetica a uratului"; mergand pe linia

simbolistilor francezi, uratul, grotescul, devine astfel obiect al esteticii, prin
valorificarea sa. Drept urmare, folosindu-se de verbe precum "am prefacut", "am
preschimbat", "facui", eul liric transforma uratul in frumos, imaterialul in
material: "cenusa mortilor din vatra" - "Dumnezeu din piatra".
Mesajul social reiese atat din revolta poetului legata de chinul strabunilor
(sudoarea muncii sutelor de ani), cat si din folosirea unui vocabular preponderent
rural ("sapa", "brazda"). Poetul imbina astfel elementele moderniste ale textului
(estetica uratuli) cu elemente traditionaliste (mesajul social).
Mesajul social se continua si in urmatoarea secventa lirica in care revolta eului

liric fata de chinurile strabunilor se accentueaza.
Poetul devine partas la suferintele strabunilor sai, lucru evidentiat prin

folosirea posesivului "noastra", dar si a epitetelor "surda si amara".
"Estetica uratului" se evidentiaza si in aceasta secventa prin transformarea

grotescului in sublim: "Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-au frumuseti si
preturi noi". Aceasta metamorfozare ii este specifica doar creatorului, capabil sa
se foloseasca de resurse uneori nebanuite.
Aceasta truda a creatorului se observa cel mai bine in ultima secventa, in care
acesta isi asuma rolul de rob al operei sale, obligat sa o duca la bun sfarsit de o
vointa mai presus de el. In acest context, cititorul devine un judecator al
creatiei, capabil sa ii confere valoarea si putere de a strabate generatiile:
"robul a scris-o, Domnul o citeste".
Opera nu este insa specifica doar scriitorului, ci ea este o sinteza a suferintelor

si a nemultumirilor tuturor celor de dinaintea sa: "...in adancul ei / Zace mania
bunilor mei".
Pentru poet creatia este o imbinare intre harul divin (metafora "slava de foc") si
truda (metafora "slava faurita"), creatia devine astfel o imbinare intre divin si
uman.
Arta, creatia trebuie sa ajunga la sufletele cititorilor, sa le tulbure constiinta,

pentru a-i intelege pe deplin mesajul, prin metafora "domnita" poetul intelege
dorinta sa de a atinge sufletele cititorilor care ii vor judeca in timp creatia
("domnita sufera in cartea mea").
In ultima secventa lirica sunt folosite verbe la timpul prezent pentru a accentua
eternitatea trairilor eului liric

Testament Comentariu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Testament Comentariu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Testament Comentariu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Poezia "Testament" deschide volumul de debut al autorului, "Cuvinte potrivite",

Titlul are o semnificatie simbolica strans legata de aceea proprie, de baza.

In sens conotativ, testamentul poetic arghezian reprezinta mostenirea spirituala pe

Poezia imbina atat elemente moderniste cat si elemente traditionaliste. Elementele

Tema textului o constituie testamentul spiritual pe care poetul il lasa

Dintre motivele literare moderniste ale textului putem aminti: conditia

Dintre tehnicile poetice moderne putem aminti "estetica uratului", Arghezi

In ceea ce priveste elementele de prozodie, textul este impartit in 5 strofe, cu

"Carte" este un cuvant cheie al textului, avand semnificatii diferite in functie de

Se subliniaza de asemenea ideea de evolutie de la o generatie la alta, de la

In a treia secventa lirica incepe sa se contureze mesajul social al textului,

Poetul se foloseste si de conceptul de "estetica a uratului"; mergand pe linia

Mesajul social se continua si in urmatoarea secventa lirica in care revolta eului

Poetul devine partas la suferintele strabunilor sai, lucru evidentiat prin

"Estetica uratului" se evidentiaza si in aceasta secventa prin transformarea

Opera nu este insa specifica doar scriitorului, ci ea este o sinteza a suferintelor

Arta, creatia trebuie sa ajunga la sufletele cititorilor, sa le tulbure constiinta,

S-ar putea să vă placă și